Doream de mult să
supun atenției dumneavoastră o problemă de actualitate: Munca la români.
Am fost îndemnat
și de dezbaterea care a urmat unui articol publicat pe contributors
.ro intitulat Povestea unui om leneș scris de Mihai
Buzea. De fapt autorul și comentatorii se întreabă de ce nu mai muncesc
românii? Aici este vorba de oamenii care mai trăiesc în mediul rural. Știu și
din relatările unor prieteni care mai au proprietăți la țară de problemele pe care
le întâmpină. Nimeni, sau foarte puțini sunt dispuși să mai muncească cu ziua.
Cred că problema este valabilă în genere în zona rurală a Munteniei și a
Moldovei, mai puțin pregnant în Ardeal.
Exemplificările
vin și din literatură asupra fenomenului și este ilustrat de romanul lui Marin
Preda Moromeții unde băieții cei mari nu vor să muncească și Ilie tatăl le
trage o corecție cu bâta lui Achim, Paraschiv și lui Nilă. Aceștia găsesc de
lucru la oraș. Asta în interbelic.
Ce s-a întâmplat
în vremea comunismului, până în 1989? Majoritate oamenilor tineri au găsit de
lucru la oraș în industria socialistă. După 89 mulți care au ajuns la pensie
s-au retras la țară, și își asigură din pensie băutura la bufet. Pentru cei mai
tineri după 1989 munca în străinătate a fost o soluție. Muncesc în condiții
vitrege și banii strânși le ajung să bea la cârciumă până vine următorul sezon
agricol, din Occident. Unii au dat chix și trăiesc din ajutoare sociale sau
probabil și din arenda pământului. Nu se mai muncește la agricultura intensiv
în România doar la cei care mai fac legumicultură, pe Oltul inferior, în
Dâmbovița, în jurul Bucureștiului, sau în zona Galați. Agricultura de
cereale, porumb, floarea soarelui s-a rezolvat. Sunt întreprinzători care
lucrează pe suprafețe mari, unele cumpărate, sau arendate, dotați cu utilaje
moderne. Nu mai se dă cu sapa. Asta am constatat-o în câteva pescăreli, unde pe
lângă baltă este o fermă cu tractoare imense și alte utilaje agricole care au
dus la producții record de cereale anul trecut. Aceste ferme au nevoie de
puțini angajați.
Cel mai bine
ilustrează această stare de fapt serialul Las Fierbinți! În
afară de Brânzoi, niciunul nu se mai ocupă de agricultură, cum spun autorii
scenariului trăiesc din ajutoare sociale, Firicel și Celentano mai lucrează pe
la vecini, puțin și prost ca să aibă ce bea la cârciumă.
Din experiența
familie mele, pot spune că toți verii și verișoarele mele, fie cele din Prahova
pe linie paternă, sau din Ardeal pe linie maternă nu au rămas la țară, ei
migrat la oraș, fie au rămas în Avrigul industrial.
Unchii și mătușile
mele din Ardeal erau țărani, aveau șura unde țineau bivolițe, vaci sau cai,
eventual niște oi la munte. Acum în locul căruței se află automobilul familiei.
Ei bine, ei erau născuți acum mai bine de 100 de ani și acolo agricultura era
de bază, cu toate că la Avrig erau o fabrică de sticlă și uzina de la Mârșa
autocamioane și militară.
În Alunișul patern
nu se putea face agricultură, erau dealuri răpănoase unde ne duceam noi copii
cu vacile. Unchii munceau mai toți la schelele de petrol de pe Valea Prahovei.
Un prieten englez
îmi spunea că în Anglia fermierii cultivă doar o cultură, grâu de exemplu și
cumpără celelalte alimente. Mătușile mele din Ardeal aveau cuptor unde
făceau pâinea cu cartofi cu coajă bătută. Apoi la bătrânețe au renunțat și toți
cumpărau de la brutărie.
De ce nu mai vor
să muncească românii? Pentru că la banii care se oferă ei nu se mai ostenesc să
muncească. Dacă plata este corespunzătoare ei însă muncesc corect, rapid și
bine. Exemplul l-a dat cineva care era emigrat în SUA și s-a întors în vacanță
acasă la părinți, i-a trimis în Corfu și el a angajat o echipă de muncitori
care au aranjat, zugrăvit apartamentul părintesc la o sumă la care părinții ar
fi leșinat! Dacă se oferă o plată corespunzătoare, ca afară ai surpriza că
românii muncesc fără să cârâie.
Problema este că
nu toți au bani ca americanul de mai sus să plătească ca afară pe cei angajați
să facă ceva.
Eu am exemplul de
la cârciumă, cei mai buni chelneri, au practicat această meserie afară.
Altfel românul se
află în treabă!