Am avut un client care să-i preia, adică un vecin de scară. Un caras l-am dăruit unei pisicuțe care mă parazita, cum l-a văzut la luat în gheare și l-a devorat sub mașina lui Mitică!
Vremea a fost frumoasă, dar dimineața a bătut vântul și noua mea umbrelă grecească n-a rezistat la o vântoasă, cu toate că era în reclamă.
Ne-am simțit bine, fiecare cu capturile lui!
 |
| Cu Sakis |
Masa am luat-o ca de obicei la Sakis
Moschidis prietenul nostru de la taverna Korali. Am fost
întâmpinați cu bucurie de Sakis. Noi mâncam pe la 2 d.a. prânz și seară. Am
profitat și am mâncat pescărie specific egeano mediteraneană, dar și miel,
pregătit excelent de greci. Luam zilnic o salată grecească, cu roșii,
castraveți, brînză feta, adică brânză de oi, telemea este denumire la cea de
vacă și măsline uscate. Porțiile erau foarte mari, Adriana nu reușea să o
dovedească și luam pentru acasă. Mi s-a întâmplat și mie când am luat un mix de
grătar, cu un mititel grecesc, mult mai îndesat, față de cel românesc, mai aerat.
Într-o zi am luat icre și chelnerița ne-a zis tarama cu accent pe ultimul a,
cum se spunea și în schițele lui Caragiale. Mâncarea o acompaniam cu o juma de
litru de vin alb sec, foarte bun cu apă minerală și cu gheață. Din partea casei
primea un shot de uzo cu gheață să se albească și niște prăjituri grozave,
făcute de fiica lui Sakis. Ultima a fost un cataif, mi-am amintit că se găseau
la cofetăria din Lipscani, pe stânga cum intrai din Calea Victoriei pe la
începutul anilor 70. L-am întrebat pe Sakis cum îi zice în grecește și mi-a zis
simplu: Cataif!
Dacă acum 3 ani. în 2019 un prânz costa până în 30 de euro, acum mă ducea la 40 de euro, inflație!
Iar în final un pic de cultură
generală.
În școală am studiat dintr-a cincea
limba rusă. Mi-a devenit complet nesuferită în liceu, când sentimentele
antisovietice s-au maximizat. Îmi dau totuși seama că este o chestiune de
cultură generală să știi rusește, mai precis slavonă. Vrem, nu vrem slavona a
fost limba de cult a bisericii ortodoxe românești, am fost sub influență
bizantină prin intermediul slav din Balcani, de la bulgarii care ne-au
influențat limba și ritualul bisericesc. Predica sa ținut în slavonă până în secolul
XVI și de abia sub influența Reformei s-a adoptat limba româna ca limbă de
cult, dar scrierea a rămas chirilică până la jumătatea secolului XIX, când s-a
adoptat alfabetul latin. Istoria noastră are o tradiție slavă, și o scriere în
chirilică așa că ar trebui să știm măcar alfabetul slav. Ne ajută și în Grecia,
împreună cu matematica care folosește simboluri grecești să deslușim simboluri
în greacă. Și ce simboluri importante am întâlnit în Grecia? Pe autostradă vezi
că ieșirea este Exodos ca în Biblie, în traducerea greacă Ieșirea din
Egipt. De asemenea te izbește Agora - Piață, locul unde grecii au inventat
acum 2500 de ani democrația!.
Revenind la slavă și chirilice, am
constatat că la intrarea în vama Ruse indicația pentru capitala României era
Bucuresci! Am gugălit prin internet și am aflat că denumirea Bucuresci a
fost folosită pentru capitala României până în 1904, când s-a trecut la
normalul București, părăsind anacronismul slavon Bucuresci! Trebuie să
constat că scriitorii noștri clasici, Eminescu, Nenea Iancu Caragiale au trăit
în Bucuresci, nu în București!
Am aflat cu plăcere și
mândrie de performanța tânărului înotător David Popovici. Să câștigi probele de
top al natației mondiale cea de 100 și 200 m liber este o performanță excepțională
în probe care erau apanajul exclusiv al înotătorilor americani. Președintele,
primul ministru, ministrul de interne, Popovici este membru al clubului Dinamo,
l-au felicitat. Pe deasupra primul ministru i-a dat un premiu de un milion de
lei, iar președintele Iohannis l-a decorat cu Steaua României.
Ei bine este cineva
care vrea neapărat să ne strice această bucurie. Este fosta navă amiral a
presei românești, C T Popescu, care s-a scufundat exact ca Moskva, nava amiral
rusă a Mării Negre, într-o mare de venin! El ne urlă că România n-are niciun
merit pentru această performanță. Aș fi înțeles această revoltă dacă Popovici
s-ar fi antrenat în piscinele americane, dacă antrenorul n-ar fi fost român,
dacă el nu s-ar fi născut în România. A aflat cu invidie ca la Budapesta unde
se desfășoară Campionatele Mondiale de Natație sunt 300 de piscine și Ungaria
este o forță mondială la natație. Și în România sunt și cea din Pitești a dat
și ea un campion, pe Robert Glință. Postarea de felicitare a președintelui
Iohannis a stârnit multe reacții negative. Culmea că unele se potriveau ca
nuca-n perete. Președintele este unul din puțini demnitari care face sport.
Merge pe munte, schiază, joacă tenis, merge cu bicicleta, ba s-a dedat la
plăcerea golfului. Și proștii de culoare pesedeo auristă exact de aceste pasiuni
sportive se iau. Păi am ajuns o țară în care nu se mai face sport. Este o
analiză foarte pertinentă scrisă pe contributors.ro a prietenului meu Vlad
Zografi nesportivii!
Îmi amintesc cum făceam sport pe vremea anilor de liceu. La I. L. Caragiale
Ploiești Predescu-Fiște pregătea mereu echipe de handbal care au ajuns să fie
campioane școlare, fie au dat handbaliști de nivel național, dar pe vremea când
handbalul românesc era ceva pe plan mondial. Se făcea baschet și volei. Dar cum
să mai faci acum sport când niște judecători iresponsabili au retrocedat
jumătate din groapa unde se făceau deschiderile festive de an școlar. Cum Dumnezeu
să retrocedezi un teren sportiv al unei școli, legi proaste care au îngăduit
acest rapt imobiliar. Deja marele campion și om de afaceri Ion Țiriac a atras
de multe ori atenția că sportul a devenit o Cenușăreasă. Despre fotbal ce să
zic, ăsta se practica pe maidan. Nu mai sunt maidane, nu mai sunt fotbaliști.
Acum sunt școli, academii de fotbal, dar ori nu mai sunt băieți talentați, ori
nu mai sunt antrenori și scouteri care să vadă în acești copii talente de
viitor. În 2019 selecționata Under 21 ne-a dat cevașilea speranțe. Nu s-a ales
nimic din ea, doar Ianis Hagi pare a confirma că e fiul marelui campion.
Trebuie făcut ceva pentru revitalizarea sportului românesc.
Mă
surprinde insistența cu care jurnaliștii români vor să afle ce face concret
România pentru Ucraina. Am văzut cu ochii mei cum au controlat vameșii români
un autocar gol de Ucraina de parcă aduceau arme sau droguri, sau mai știi țigări
netimbrate. Diplomația românească a insistat ca tot ce se face pentru a ajuta Ucraina
să se facă discret și experți informați, precum George Friedman admira România
pentru asta. Uită că se pare că ucrainenii se antrenează pentru Himars la Midia,
la poligon. Se face tot ce este posibil pentru transportul de cereale prin Constanța.
Se pare că ajutoare inclusiv militare vin pe aici peste Dunăre pentru zona
Odesa. Deci noi facem ceva. Doar anumiți jurnaliști par a fi transformat Mama lui Ștefan cel Mare!
Mergând în Grecia am
constatat ceva. Cum vedeai un automobil impozant, un beemveu, un merțan, un
audi știai că are numere de România! Grecii sunt modești, au mașini mici, vechi
și nepretențioase. Păi cum să sari ca politicienii populiști că trebuie redus
prețul la combustibili, când ai noștri care pozează în ceea ce nu sunt își
cumpără secondhenduri nemțești care consumă 15 litri pe suta de kilometri? Este
adevărat că sunt cam toate domeniile unde prețul la combustibil are impact, dar
românii să lase hardughiile nemțești, să revină la Dacia noastră care nu arată
de loc rău și europeni mai socotiți o cumpără ca pe o pleașcă.
De fapt mă enervează
insistența cu care Ciolacu proferează amenințări la parteneri că nu este lăsat
pesedeul să facă praf bugetul. La unul care a absolvit liceu de tractoriști nu
mă miră. Se insistă cu pomeni care ar ajuta pe cei în nevoi. Și voucherele se
duc pe orice inutilitate nu pe ce au nevoie cu adevărat oamenii. Trebuie să se
înțeleagă că sectorul productiv, investițiile pot aduce bună stare, nu
pomenile. De fapt ce să ceri de la un partid, care promovează un ministru al
Agriculturii populist, care resuscita proiecte care s-au dovedit falimentare și
pe deasupra este suficient de prost să facă concursuri aranjate să-și promoveze
cumetriile și să fie prins cu mâța-n sac de către DNA!
Nici cei din opoziția
fărâmițată a USR de către oportunistul jalnic care este Cioloș u stau mai bine
cu populismul. După ce a ajuns președintele USR, a insistat să iasă de la
guvernare pentru un ministru mediocru, acesta, după ce a fost blocat de
conducerea partidului să-și facă mendrele., s-a supărat, a demisionat din
fruntea USR, și-a luat jucăriile și a înființat REPER, parcă să facă jocurile
dușmanilor democrației, PSD și AUR! Useriștii ar trebui să reflecteze cum au
ajuns de la 22% la europarlamentarele din 2019, nu pe niște sondaje cum era dat
AUR la un moment dat, la un procent de 10%. Un partid este format ca să câștige
electoral, să guverneze ca să-și demonstreze calitățile nu să stea în opoziție.
Degeaba a insistat Cîțu la useriști să revină la sentimente mai bune, s-au
încăpățânat să se facă praf, cum este realitatea de acum! Cred că acum
useriștii regretă pe Cîțu care arată că este un adevărat liberal și care
împărtășește principiile ca care aderă și USR. E mai bine ca la guvernare să
fie PSD? Că nu trebuie ignorată prostia PNL de a se asocia cu PSD cafe este tot ceea ce este contrar
principiilor liberale.
Avem
politicieni de slabă calitate fără personalitate. Dar faptul că serviciile
publice merg prost, trenurile sunt o catastrofă, poliția nu-și face treaba,
administrația colcăie de birocrați înseamnă că și noi avem o parte de vină, că
nu știm să punem presiune pe politicieni și responsabili acestor servicii.
M-a
bucurat foarte mult că propunerile serviciilor secrete pentru legislația siguranței
naționale au fost date în vileag de presă. Trebui ca discuția în Parlament să
fie serioasă și să se facă niște legi moderne și echilibrate. Securiștii, nu numai
în România vor să aibă parte de impunitate când dau chix, dar trebuie supravegheați
să nu-și depășească atribuțiile. Însă am citit opiniile unui jurnalist care
include România în democrațiile deraiate precum Ungaria, declarând ca suntem un
stat securist, asta pe baza acestor propuneri de legi. Vinovatul este ca de
obicei Iohannis care este detestat pentru faptul că USR nu mai e la guvernare. Până la regimul iliberal al lui Orban e cale
lungă.
https://joenegut.blogspot.com/2022/06/mineriada.html
Azi comemorăm una dintre cele mai triste zile din democrația noastră post-decembristă Mineriada. Au fost mai multe mineriade, dar aceasta avut cel mai contondent impact cu populația civilă a Bucureștiului. După revoltele minerești din 1977 Ceaușescu a înțesat Valea Jiului cu securiști. Așa că minerii dint-un grup social extrem de solidar, datorită condițiilor speciale de muncă. Iată că după 1990 acești securiști au reușit să transforme acest grup muncitoresc într-o armată de represiune la dispoziția acestor organisme obscure. Se spune că nu Iliescu a organizat aceste mineriade, ci indivizi care doreau să transforme democrația românească într-o caricatură. Dar Iliescu, însetat de revanșa de a deveni jupânul României a acceptat orice metodă pentru a se menține la putere. Impactul internațional al mineriadei a fost catastrofal pentru România. Dintr-o revoluție pentru instaurarea democrației, regimul Iliescu dovedea că n avea nicio legătură cu democrația. O fost o perioadă foarte neagră pentru noi. Din păcate Iliescu și acoliții lui nu au pățit nimic pentru organizarea acestei represiuni care s-a soldat cu bătăi îngrozitoare, cu morți, cu răniți și arestați ca într-o lovitură de stat ca în Chile.
Am și eu o amintire încă vie despre
aceste evenimente. Pe 13 iunie mergeam în delegație la Măgurele. Seara, pe 12
iunie la televizor apare un procuror supărat care spune că Piața Universității
trebuie curățată de elementele perturbatoare. Deja Iliescu fusese ales cu 86%
din voturi, iar FSN avea 65% din Parlament. Protestul din Piața Universității
își pierduse țelurile originale și trebuia oprit într-un fel. Dra nu prin
mineriadă! Dimineața am ajuns în București și am ajuns în zona Pieței
Universității și am încercat să ajung acolo. Nu se putea, am ajuns undeva pe la
zona fostei Biserici a Enei și am văzut cum poliția a blocat accesul în Piață.
Am plecat spre treburile mele. După prânz ajuns în centru am văzut fumul de la
autobuzele care au fost incendiate ca diversiune al ordinul lui Diamandescu. Am
ajuns pe la 5 d.a. în Piața Universități unde nu mai era nimic, doar câțiva
tineri furioși. Am aflat apoi că nemernicul de Răzvan Teodorescu ordonase
întreruperea transmiterii unui meci de la Mondialul din Italia, ca să
accentueze starea de confuzie. Mă gândesc dacă aș fi ajuns în București pe 14 iunie? Nasol!
Apoi pe 14 iunie au ajuns cu trenurile
minerii și au început să bată bucureșteni, să atace sediile partidelor
istorice, să agreseze locuințe ale politicienilor anti-FSN, precum Ion Rațiu.
Cel mai bătut a fost Marian Munteanu, liderul studenților. El a fost și arestat
și eliberat la presiunile interne și externe. Ulterior cariera lui Munteanu a
fost sinuoasă, a fost considerat radical conservator, apropiat de ideologia
legionară. Ba securiștii după ce erau să-l omoare în bătaie au încercat
diversiunea că ar fi fost turnător! Jandarmii și poliția au procedat la
arestări, dar ulterior au fost eliberați.
Faptul că în presă au apărut drafturi
de legi ale securității naționale a fost o idee bună. Nu mă miră că securiștii
au și azi nostalgia impunității și a libertății de a face ce vor ei. Am avut
surpriza unei discuții cu doi sereiști, cel tânăr având limbajul securiștilor
de sinistră amintire. Asta sunt învățați ei al academiile de siguranță
națională. Spwr ca aceste mizerii să nu ajungă legi de represiune a democrației.
Legat de acest trist eveniment văd că
acolitul lui Iliescu Marian Enache, autor diversiunii Proclamației de la Podul
Înalt menit să fie contrazicere a Proclamației de la Timișoara a ajuns
președintele CCR.
Pe de altă parte constat că
diversionistul Cioloș a atins scopul lui primar, dezmembrarea USR, după ce
partidul i s-a împotrivit. Face jocul unor interese obscure care nu anunță
nimic bun.
Azi sunt Rusaliile o
sărbătoare foarte importantă în tradiția creștină. Este Pogorârea Duhului
Sfânt/Coborârea Sfântului Spirit (Uniți). Este momentul în care creștinismul la
evrei se răspândește și devine universal. Se sărbătorește la 50 de zile
de la Înviere, numit și Cincizecime (Pentecote). Corespunde și cu o
sărbătoare de vară la evrei. Denumirea în limba româna de Rusalii este un
subiect de controversă. În latină Rosalia este sărbătoare rozelor, a
trandafirilor care înfloresc în această perioadă. Dar la noi poate veni și pe
influență bizantin-slavă, având legătură și cu ielele-rusalce la slavi. La noi
pentru a îmblânzi și anula răutățile ielelor- rusalce se joacă călușul. Călușarii
prin dansul lor îmblânzesc aceste duhuri rele. Probabil că este un obicei
precreștin. Este popular în zona Teleorman Olt Argeș și i-am văzut ieri în
centrul orașului Pitești. Mai este obiceiul frunzelor de nuc sfințite la biserică
care semnifică limbile de foc care s-au prelins peste apostoli la Ierusalim.
Pentru mine a fost o săptămână
importantă. Am fost joi la București să-mi revăd colegii la 50 de ani de când
am devenit ingineri CNE. N-am fost prea mulți dar a fost o bucurie să rememorăm
vremea cea mai frumoasă a studenției. Am fost norocoși, am prins momentul când
comunismul românesc a desfăcut șurubul, presiunea ideologică nu mai era atât de
evidentă, televiziunea transmitea tot felul de chestii internaționale, olimpiade,
festivaluri muzicale precum San Remo, sau Eurovision, unde se mai promova
muzica de calitate, nu bisericuțele de interese regionale de azi. Aș aminti
de Merci Cherie de Udo Jurgens, sau Waterloo a
formației Abba.
Eu și prietenii mei Valeriu și Cornel,
cu care m-am văzut după întâlnirea cu colegii de CNE, mergeam să vedem
filme la Biblioteca Franceză sau Biblioteca Italiană. Era vremea suprarealistului
Alain Delvaux, sau celebrul film Histoire Extraordinaire unde
erau trei povestiri ale lui Alan Edgar Poe cu Vadim în Metzergenstein,
Louis Malle cu William Wilson cu prestații extraordinare ale
lui Alain Delon și Brigitte Bardot și formidabilul Tobby Dammit de
Fellini cu Terence Stamp. Atunci am văzut Zabriskie Point al lui
Antonioni și Teorema a lui Pasolini. Totul s-a terminat însă în 1971 cu
Tezele din iulie ale lui Ceaușescu, care era entuziasmat de cultul
personalității din Coreea de Nord a lui Kim Ir Sen. Așa că ne-au interzis
filmele Butch Cassidy și Sundance Kid cu Redford și Newman și Adio
Prietene cu Delon și Bronson. Atunci am putut vedea și filmul
extraordinar al lui Pintilie Reconstiuirea. La teatru urmăream
montările lui Pintilie cu D'ale Carnavalului, Ciulei cu Scrisoarea
pierdută, sau Leonce și Lena. Perioada sinistră a început prin
1980 când alergam ca demenții după mâncare benzină, nu era căldură, nu era
nimic! Sunt azi proști care au nostalgia anilor 80, erau tineri și neutralizați
de cenaclul Flacăra!
Am terminat de citit primul roman al
lui Mick Herron Slow Horses care a fost fidel ecranizat
într-un serial. Problema autorului este că încearcă să fie scriitor elevat în
urma lui John Le Carre și este obositor.
Citesc și Natasha's Dance a
lui Orlando Figes, o istorie a culturii ruse. În secolul XVIII nobilimea rusă,
ofițerii erau toți francofoni, ca de altfel și prusacul Friedrich cel Mare.
Inclusiv Principatele Române au devenit franțuzite sub influența rușilor. Este
însă o deosebire! Rușii după 1812, invazia lui Napoleon în Rusia se re-rusifică
și au probleme cu neologismele ca limbă slavă, pentru noi a fost o oportunitate
fiind o limbă fundamental latină, chiar dacă cu influențe slave în special pe
linie bisericească, care a ținut limba română sub veșmânt chirilic.
În Ucraina războiul continuă și
situația este fluidă. Sper că armat ucraineană să reziste cu dotări de armament
american și britanic. Nu pot decât să fiu de acord cu Cioloș care pledează ca
țările din Balcanii de Vest să adere, precum și Ucraina, Georgia și Moldova,
care ne interesează deosebit.
S-au schimbat și judecătorii de la CCR.
Cred că această instituție este o eroare, fiind extrem de conservatoare și
marcată de trecutul comunist. Noul președinte este Marian Enache, unul din cei
mai dubioși impostori promovați după 1989. Jurist, om de bază a lui Iliescu
este autorul diversiunii ticăloase numite Proclamația de la Podu
Înalt care să anihileze extraordinara Proclamație de la
Timișoara. Această javră de Vaslui folosea numele marii victorii a lui
Ștefan cel Mare împotriva turcilor pentru a o folosi în scopurile
criptocomuniste! Acum acest individ este președintele CCR. CCR a dat tot timpul
soluții constituționale extrem de controversate. Mai bine e ar ca la americani,
Curtea Supremă la este expertă în soluții constituționale cum poate fi și Înalta
Curte de Justiție.
Este vară sunt cireșe și căpșune. Poftă
bună!
 |
| Doamna Ciupag, Dan Ciupag, Laurian Anania, eu, Toni Bucur, doamna Bucur |
Aniversare 50 de ani de când suntem
ingineri
Parafrazându-l pe Dumas-tatăl ne revedem după 50 de ani! Pe vremea lui D'Artagnan, Athos, Porthos și Aramis viața era mai scurtă!
Astăzi colegul Dan Ciupag a organizat o revederea la 50 de ani a primei promoții de ingineri CNE 1972. Suntem promoția care a dat examen la secția de CNE înființată în 1967 în cadrul Facultății de Energetică de la Politehnica București. Este adevărat că simultan s-au organizat secții de nucleare și la anul II și la anul III, așa că au ieșit ei mai devreme ingineri de nucleare.
 |
| Selfie cu Toni, Aurelian Lera și Lia Ciupagea |
Dar noi suntem cei care suntem cum s-ar zice 100% absolvenți de
inginerie nucleară. Întâlnirea s-a petrecut la Curtea Berarilor de la Poenaru
Bordea, lângă Operetă. Am fost 40 de studenți admiși la această secție,
constituiți în două grupe. Am terminat tot 40 de ingineri, dar nu aceeași, unii
ni s-au alăturat în anul III de la Termo. Și au fost prezenți Dan Ciupag cu
soția, Toni Bucur cu soția, Laurian Anania și cu mine. Un pic mai târziu a
apărut și Lia Ciupagea și colegul Aurelian Lera de la Termo, dar care a lucrat
IRNE Proiectare. Am depănat amintiri am băut o bere și ne-am simțit bine. Acum
că au trecut 50 de ani de când patria, partidul și poporul ne-a făcut ingineri
îmi amintesc de repartiții. La CSEN am primit repartiție 8 colegi: Anania
Laurian, Avrigeanu Suzana, Biro Lucian, Dragomirescu Cezar, Stela
Dumitrescu (Termo), Gigi Lucaciu, Costin Popescu și subsemnatul. La Comitetul
de Stat pentru Energie Nucleară (CSEN) care era în spatele actualului sediu al
Guvernului am primit repartiție pe institute.
 |
| Selfie cu Laurian și Dan |
În perioada 1995-1997 am făcut
asistență tehnică la Unitatea 1 CANDU de la Cernavoda.
Din 2009 am devenit profesor asociat la
Facultatea de Energetică Secția Energetică și Tehnologii Nucleare până în 2021.
Aici am scris, dezvoltat și predat Cursul de Managementul Deșeurilor
Radioactive, Cursul de Materiale pentru Reactori Nucleari Avansați la Masterat
și Cursul de Tehnologia Reactorilor Nucleari pentru anul IV. Mi-a plăcut să fiu
profesor și sper să fi lăsat o impresie bună studenților. Aveam avantajul că
fusesem implicat în industria și cercetarea energetică nucleară,
Din cei care am primit repartiția la
ITN am rămas singurul care a rezistat acolo, practic până la pensionare.
La ITN au mai lucrat colegii de secție
Ștefan Drăghici și Tică Mușat. S-au alăturat la noi la reactor și Decebal
Mălin o perioadă și Mitică Cristea de la Termo. Cu Mitică Cristea am fost coleg
fiind șefi de tură la reactor.
La IRNE Proiectare au lucrat și Adriana
Șoancă, Mircea Popescu și Tudorel Diaconescu.
Acum după atâția ani mă bucur că există
speranțe serioase că energetica nucleară are un viitor, finalizarea unităților
3-4 CANDU de la Cernavoda și reactoarele SMR și în general la nivel european
și mondial.
 |
| Cu Cornel și cu Valeriu |
M-am împrietenit prin anul II de
facultate cu Valeriu care era la Termo și stătea la cămin. El este originar din
Oltenia. Apoi din anul III și cu Cornel. Aveam preocupări culturale comune,
citeam romanele de mare succes ale vremii, în special pe Breban, Preda și mai
ales pe Petru Popescu idolul literar al momentului. Mergeam la teatru și filme,
la Biblioteca Franceză și cea Italiană. Ba împreună cu Valeriu am devenit redactori
la revista politehniștilor, Ing.
 |
| Ștefan cel Mare |
De ceva vreme am evitat cea mai tristă realitate am
evitat să mai comentez războiul de agresiune dus de Rusia în Ucraina. Dar
câteva opinii din mass media mă fac să reacționez.
Armata țaristă a fost o armată de cuceritori, doar
când Napoleon s-a hotărât să atace Rusia a fost într-un război de apărare.
La fel și armata roșie a bolșevicilor a fost o
armată de agresori. După ce a rezolvat cu armata albilor în războiul civil, armata
roșie a mai purtat un război cu Finlanda și unul cu Polonia. Cu Polonia aveau
de împărțit Ucraina adică Galiția, partea ei apuseană. Armata poloneză a produs
o mare surpriză Miracolul de pe Vistula și a învins armata bolșevică a lui
Tuhacevski în apropierea Varșoviei. În sud în Ucraina, mult lăudata armată de
cavalerie a lui Budionîi, cu care m-a intoxicat teveul românesc din anii
60 a fost trecută prin sabie și distrusă de către cavaleria poloneză. A fost
ultimă bătălie de cavalerie clasică din secolul XX, pentru că mitralierele și
tancurile au anulat această armă. Asta l-a silit pe Lenin se renunțe la
revoluția mondială.
La declanșarea celui De-al Doilea Război Mondial
Stalin a ocupat estul Poloniei ca revanșă a înfrângerii de la începutul anilor
20,Stalin fiind comisarul politic al cavaleriei lui Budionîi. Atunci în 1939 Polonia
era deja învinsă în vest de către Hitler. Apoi s-a aventurat să atace Finlanda,
suferind pierderi foarte mari, cam cum pățește Putin acum. Și în iulie 1940 a
dat ultimatum României pentru Basarabia și nordul Bucovinei pe care le-am cedat
fără luptă. A urmat aventura dezastruoasă a lui Hitler în Uniunea Sovietică,
încheiată cu ocuparea Europei Centrale și de Est și transformarea Poloniei,
Cehoslovaciei, Ungariei, României și Bulgariei în țări comuniste.
Nici după Stalin dictatorii bolșevici nu s-au
liniștit și în 1956 au înăbușit în sânge Revoluția Maghiară, pe care au uitat Orban
Viktor și votanții lui. Au ocupat Cehoslovacia în 21 august 1968, zdrobind
Primăvara de la Praga. Ultima aventură militară sovietică s-a sfârșit cu
dezastrul din Afganistan, sovieticii trebuind să se retragă. Gorbaciov a trebuit
să accepte prăbușirea comunismului în 1989 în Europa de Est și apoi chiar
Uniunea Sovietică s-a prăbușit în 1991 republicile constitutive devenind
independente. Cea mai importantă republică independentă este Ucraina. Putin,
acest dictator criminal a decis că Rusia nu-și poate păstra statul de
superputere fără această republică în momentul când din 2014 după Revoluția
Maidanului, Ucraina a ieșit din orbita Rusiei. Și în iarna lui 2014 Putin a
ocupat Crimeea și porțiuni din Donbas și Luhansk în nord estul Ucrainei, având
în față o armată rău pregătită.
Și acum, pe 24 februarie s-a hotărât să o ocupe
complet să defileze prin Ucraina, să ocupe Kievul și să o transforme într-o
provincie rusă. Surpriza lui Putin a fost că în loc de o armată jalnică, de
rusofoni gata să-l primească cu brațele deschise, armata roșie a dat de o
armată ucraineană foarte bine pregătită care a rezistat cu succes agresiunii
ruso putiniste. La început nimeni nu dădea vreo șansă ucrainenilor. Doar
americanii și britanicii au crezut în ucraineni și au decis să ajute cu
armament defensiv. Analiștii militari și-au dat seama că armata rusă
poate fi înfrântă. S-au trezit și europenii. De la început Polonia fost cea mai
vocală suporteră a Ucrainei. Chiar dacă istoricește Ucraina de azi are părți
din sudul interbelic ala Poloniei, au lăsat acestea la o parte, mai ales că au
fost compensați teritorial cu porțiuni din Germania. Pe rând s-au trezit și
celelalte puteri europene care dau acum armament Ucrainei.
Suntem acum la peste 100 de zile de război și
surprizele negative întâmpinate de armata rusă se înmulțesc. au trebuit să se
retragă de la Kiev și Harkov. Acum se concentrează pe Donbas unde se duc lupte
foarte grele. Retragerea rusă a arătat că această armată nu are nicio legătură
cu tradițiile Rusiei kievene, ci mai mult cu hoardele tătărești care au supus
mai mult de trei secole marele Cnezat al Moscovei. Un rus din Moldova îmi
povestea că Belarus are acest nume pentru că nu a fost ocupată de tătari și
belarușii au rămas albi, neamestecați cu tătarii bruneți. Armata rusă se ocupă
exact ca aceste hoarde de acum câteva secole, ale căror jafuri le-am suportat
și noi românii. Ucraina evaluează pierderile rusești ca fiind 30000 de morți, o
cifră înfricoșătoare, de dimensiunea unei armate. Nici pierderile recunoscute
de Zelenski nu sunt mici, cam la 100 pe zi care dau la peste 10000 de militari
ucraineni uciși. În genere urmăresc cu reținere evaluările date de experți
români și dau credit institutelor războiului din Marea Britanie și SUA.
România era privită de Ucraina ca cel mai probabil
inamic, dar românii s-au comportat exemplar cu refugiații ucraineni, primind
cei mai mulți după Polonia! În rest România nu a făcut caz de ajutoare
militare, mai ales fiind de ajutoare de alt tip: medicale, etc. Cel mai
important mod de sprijin al dat de România a fost asigurarea unor culoare de
aprovizionare logistice pentru armata ucraineană. A se vede faptul că podul de
peste limanul Nistrului a fost bombardat de ruși acest culoar fiind cel mai
rapid pentru zona în care se dau acum lupte în Ucraina. România, spre deosebire
de Polonia nu face mare caz de ajutor și sprijin pentru Ucraina. Opinia mea
este că nu a vrut să pună paie pe foc, având responsabilități pentru Republica
Moldova. Pentru că Basarabia este cea mai sensibilă problemă a României, având
o armată mică, există pericolul armatei din Transnistria.
În pofida asigurărilor date de cea mai autorizată
voce ucraineană a președintelui Zelenski că România este un aliat sigur al
Ucrainei în mass media românească observ o mare frustrare. Unii așteaptă
acțiuni ca pe vremea lui Ștefan cel Mare să zicem cel mai autorizat personnaj
medieval românesc în regiune. Dar și Ștefan a folosit și acțiune diplomatică și
doar când nu s-a mai putut a folosit varianta armelor.
Am citit mai multe opinii aparținând lui Armand Goșu,
Cristian Unteanu și a lui Dan Dungaciu.
Armand Goșu este considerat ca cel mai avizat român
în problemele ruse, făcând un doctorat la Moscova. Acum este război și
lucrurile s-au mai schimbat. Și ultimul lui interviu arată ă mare frustrare la
adresa politicii externe românești. Asta n-ar fi nimic dacă Goșu în frustrare
lui nu s-ar fi aruncat în niște evaluări geopolitice în care România să fie
agresată de Ungaria și că ar trebui să lămurim Franța, sau Marea Britanie să ne
sară în ajutor. Goșu nu analizează situația de fapt a Ungariei lui Orban Viktor
de paria în Uniunea Europeană. În plus revizionismul lui Orban calcă pe nervi
toți vecinii Ungariei, Slovacia, chiar Serbia, mai ales în context Ucraina.
Nici Austria nu este fericită cu Orban. Sunt doi inamici vechi care se acuză
mereu Turcia și Grecia, dar fiind ambele în NATO un război pare de
neconceput.
Unteanu descoperă niște analize făcut de un think
tank slovac?! În care România nu este percepută pozitiv în Europa față de
războiul din Ucraina. Dar România este cea mai apropiată ca partener militar și
de securitate cu SUA dar și cu Franța și alte țări din vestul
Europei.
Dan Dungaciu care era expert în Republica Moldova,
brusc devine expert în probleme maghiare, Orban și atitudinea românească. Are
și el niște frustrări tip: arde-i pe bozgori! ȘI domnul Dungaciu nu
vede niște evidențe politice și geografice. De când Orban a declanșat
revizionismul, autoritățile românești au reacționat instantaneu. Dar dacă ne
uităm la realitatea politică vedem că UDMR care reprezintă maghiarii din
România sunt mereu în coaliție cu partidele importante românești. Și
politicienii maghiari sunt superiori, pentru că selecția la minorități este mai
atentă decât la noi la români. Uite ce secetă de personalități în politica
românească de azi. Sigur, creează frustrare că Orban și mai nou doamna Katalin
Novak, noua președintă a Ungariei se plimbă prin Ardeal ca vodă prin lobodă,
fără a fi în contact cu autoritățile românești., doar cu UDMR. Dar ce să facem?
Să le interzicem să vină la noi în România? Păi cum facem să ajungem noi în
Occident? Păi doar prin Ungaria! De asta profită politicienii maghiari. Eu știu
foarte bine ce probleme și șicane era când traversam cu trenul Ungaria la
frontieră. Întârzia trenul din cauza noastră și ungurii profitau și întârzia
trenul și mai mult și pierdeam legăturile la Viena. Perioade relaxate cu
Ungaria au fost doar cu guvernări de stânga, era foarte relaxată relația pe vremea
guvernului Tăriceanu când se făceau ședințe comune de guvern. România are acum
un statut clar în UE și NATO și nu-mi fac probleme din frustrările unui Goșu
sau Dungaciu care vor și ei la butoane.
PS
Aș vrea să atrag atenția cu un detaliu. Pe la sfârșitul anilor 80, Ducu Stoica, fizician care lucrase la Dubna mai mulți ani îmi spunea ceva foarte interesant. Că dacă garnitura de politruci se va duce vor fi înlocuiți cu indivizi mult mai duri și mai cinici. Și profeția lui s-a împlinit cu Putin și securiști lui, siloviki.
