După 50 de ani

Doamna Ciupag, Dan Ciupag, Laurian Anania, eu, Toni Bucur, doamna Bucur

Aniversare 50 de ani de când suntem ingineri

Parafrazându-l pe Dumas-tatăl ne revedem după 50 de ani! Pe vremea lui D'Artagnan, Athos, Porthos și Aramis viața era mai scurtă! 

Astăzi colegul Dan Ciupag a organizat o revederea la 50 de ani a primei promoții de ingineri CNE 1972. Suntem promoția care a dat examen la secția de CNE înființată în 1967 în cadrul Facultății de Energetică de la Politehnica București. Este adevărat că simultan s-au organizat secții de nucleare și la anul II și la anul III, așa că au ieșit ei mai devreme ingineri de nucleare. 

Selfie cu Toni, Aurelian Lera și Lia Ciupagea

Dar noi suntem cei care suntem cum s-ar zice 100% absolvenți de inginerie nucleară. Întâlnirea s-a petrecut la Curtea Berarilor de la Poenaru Bordea, lângă Operetă.  Am fost 40 de studenți admiși la această secție, constituiți în două grupe. Am terminat tot 40 de ingineri, dar nu aceeași, unii ni s-au alăturat în anul III de la Termo. Și au fost prezenți Dan Ciupag cu soția, Toni Bucur cu soția, Laurian Anania și cu mine. Un pic mai târziu a apărut și Lia Ciupagea și colegul Aurelian Lera de la Termo, dar care a lucrat IRNE Proiectare. Am depănat amintiri am băut o bere și ne-am simțit bine. Acum că au trecut 50 de ani de când patria, partidul și poporul ne-a făcut ingineri îmi amintesc de repartiții. La CSEN am primit repartiție 8 colegi: Anania Laurian, Avrigeanu Suzana, Biro Lucian, Dragomirescu Cezar,  Stela Dumitrescu (Termo), Gigi Lucaciu, Costin Popescu și subsemnatul. La Comitetul de Stat pentru Energie Nucleară (CSEN) care era în spatele actualului sediu al Guvernului am primit repartiție pe institute. 

Selfie cu Laurian și Dan

Eu din cei 8 am primit repartiția la IFA la Centrul de Documentare, ceilalți 7 la ITN. N-am rezistat decât 3 luni și m-am transferat la Institutul de Tehnologii Nucleare (ITN) care funcționa temporar tot la sediul IFA, urmând să plecăm la Pitești. Am stat un an la secția I de calcule neutronice și termohidraulice. Când am revenit în martie 1974 din armată, Horia Ștefan mi-a propus să vin la Grupul Reactor. Aici în 4 iulie am plecat pentru prima oară la Pitești împreună cu Horia Ștefan și am ajuns la sediul ITN pe dealul de deasupra uzinei Dacia Pitești îmn localitatea Colibași, ulterior Mioveni. Acolo era gata aleea cam de 500 de metri la capătul căreia urma să se construiască Reactorul de Cercetări TRIGA, reactor american care atunci era doar o groapă de vreo 3 metri diametru și 1,5 metru adâncime. Am fost în echipa care a construit și pus în funcțiune acest reactor în noiembrie 1979. Apoi am lucrat ca operator de reactor și în evaluări de securitate termmohidraulică și de evaluări probabilistice de securitate nucleare. Cum vorbesc de securitate, securitatea era omniprezentă, un colonel ne-a zis la un moment dat că noi mai bine să ne ocupăm de nuclear că de securitate se ocupă ei?! Am lucrat până în 2007 la ITN, devenit din 1976 Institutul de Reactori Nucleari Energetici (IRNE), iar din 1992 Institutul de Cercetări Nucleare (ICN). Aici mi-am finalizat și doctoratul în inginerie nucleară în 2006. Din 2007 m-am transferat la ANDRAD (Agenția Națională de Deșeuri Radioactive) care funcționa în spațiul ICN și de unde m-am pensionat în 2010. 

În perioada 1995-1997 am făcut asistență tehnică la Unitatea 1 CANDU de la Cernavoda.

Din 2009 am devenit profesor asociat la Facultatea de Energetică Secția Energetică și Tehnologii Nucleare până în 2021. Aici am scris, dezvoltat și predat Cursul de Managementul Deșeurilor Radioactive, Cursul de Materiale pentru Reactori Nucleari Avansați la Masterat și Cursul de Tehnologia Reactorilor Nucleari pentru anul IV. Mi-a plăcut să fiu profesor și sper să fi lăsat o impresie bună studenților. Aveam avantajul că fusesem implicat în industria și cercetarea energetică nucleară,

Din cei care am primit repartiția la ITN am rămas singurul care a rezistat acolo, practic până la pensionare. 

La ITN au mai lucrat colegii de secție Ștefan Drăghici și Tică Mușat.  S-au alăturat la noi la reactor și Decebal Mălin o perioadă și Mitică Cristea de la Termo. Cu Mitică Cristea am fost coleg fiind șefi de tură la reactor.

La IRNE Proiectare au lucrat și Adriana Șoancă, Mircea Popescu și Tudorel Diaconescu.

Acum după atâția ani mă bucur că există speranțe serioase că energetica nucleară are un viitor, finalizarea unităților 3-4 CANDU de la Cernavoda și reactoarele SMR și în general la nivel european și  mondial.

Cu Cornel și cu Valeriu

Revederea cu Valeriu și Cornel

Cu această ocazie a vizitei în București m-am revăzut cu Valeriu Demetrescu și cu Cornel Stoica. 

M-am împrietenit prin anul II de facultate cu Valeriu care era la Termo și stătea la cămin. El este originar din Oltenia. Apoi din anul III și cu Cornel. Aveam preocupări culturale comune, citeam romanele de mare succes ale vremii, în special pe Breban, Preda și mai ales pe Petru Popescu idolul literar al momentului. Mergeam la teatru și filme, la Biblioteca Franceză și cea Italiană. Ba împreună cu Valeriu am devenit redactori la revista politehniștilor, Ing. 

Valeriu a ajuns în America în 1986 și s-a stabilit la New York. În 1995 am ajuns și eu la New York și m-a plimbat prin oraș în care mai erau Gemenii în picioare. La fel ne-am revăzut și 2007 și în 2008. Când vine prin țară ne vedem și ne revedem în trei, sau mai apar și soțiile. Azi am fost la o terasă la Grădina Icoanei. Am stat de vorbă, eu l-am sfătuit pe Valeriu să luăm Crâmpoșie selecționată și i-a plăcut. Am avut dispute, Valeriu voia să facă filosofie, eu am recunoscut că sunt bun de filosofie de cârciumă. El este sub impresia unui filosof italian care atacă tradiția iudeo-creștină care a creat Occidentul European, cu care am fost și eu și Cornel în dezacord vehement. Valeriu este ca noi toți exasperat și marcat de pandemia care ne-a ținut doi ani în casă. Este acum într-un turneu european. A fost câteva săptămâni la un văr în Sevilla, în Spania și era foarte entuziasmat de prețurile foarte scăzute din Andaluzia. I-am atras atenția că dacă s-ar fi dus la Barcelona ar fi de o altă părere. În București este entuziasmat că poate plăti doar cu cardul, fără să scoată bani. Pentru deplasare folosește Uber. Și are dreptate! Eu ca să ajung de la Centru vechi la Grădina Icoanei am apelat la taximetriști. Primul îmi cerea 50 de lei, cel care m-a luat mi-a cerut 40, dar eu nu aveam decât 26 de lei, bun și ăia pentru acești rechini, cu Uber aș fi plătit 19 lei! Dar Bucureștiul îi pare murdar lui Valeriu. Eu care am venit foarte rar, țin minte că sunt multe lucrări lăsate de izbeliște și mizerie la Gara de Nord. Locuind în America Valeriu este foarte dezamăgit, mai ales de Trump și nu vrea să audă de politică. Eu sunt dezamăgit însă de ce nu fac politicienii români. Se trăiește comparativ mai bine decât acum 10-20-30 de ani și mai ales decât în vremea comunismului. Cred că Valeriu a uitat cum se trăia atunci aici, că d-aia a plecat din România?  Și cel mai curios este că Valeriu fumează. Când l-am întâlnit în 1995 la New York, el nu fuma, eu da și a cumpărat niște Pall Mall fără filtru în amintirea tinereții noastre studențești de fumători de țigări americane. Dar din 1996 m-am lăsat, cum și Cornel se lăsase din 1988.

M-am bucurat mult că ne-am revăzut și sper să mai avem ocazia să ne revedem în perioada care urmează, căci Valeriu va sta pe aici o vreme. Sper însă că să nu vom face filosofie ....de cârciumă!

PS

Și că am scris despre colegii noștri de serie CNE 1972 trebuie să amintesc pe cei care ne-au părăsit prea devreme. În primul rând Nicu Stan cu care am fost coleg de cameră împreună cu Puiu Dumitru și Cezar Dragomirescu la Blocul G Energetică. El a rămas asistent la Politehnică și s-a prăpădit în sinistra iarnă 1985-86. S-a mai dus și Horia Tănase și el cadru didactic la Politehnică, care împreună cu Adriana Șoancă sunt nașii mei care mi-au zis Joe! A plecat și Florin Bederu, Tudorel Diaconescu. Mai aproape s-au prăpădit Mircea Popescu și Tică Mușat în Canada, probabil cel mai talentat inginer și inventator al promoției noastre. Odihnească-se în pace!

Și ca să ne reamintim am să postez și poza de la revedere din 1982, unde am fost mai multișori!