Jurnal politic de Undrea

Pentru lămurire Undrea este denumire populară a lunii Decembrie, venind de la Sfântul Andrei care se serbează pe 30 noiembrie și cred că este declarată zi liberă pentru că Sf. Andrei este creștinătorul populației de la gurile Dunării, care va deveni românească. 

Ce lună  importantă era noiembrie până în 1958. Se defila de 7 Noiembrie când se sărbătorea Marea Revoluție din Octombrie 1917! (sic!!!!!!), vechiul calendar actualizat de Lenin. Cred că am defilat într-a I-a și a II-a, 56, 57?! 

1 Decembrie este și Ziua Națională a Românei. Foarte proastă decizie a primului parlament post-decembrist pentru că începe iarna. Mult mai bună era 23 August, terfelită și anexată de comuniști când atunci Regele Mihai a dat o lovitură de stat și a întors armele împotriva Germaniei hitleriste. Este însă asociată și cu preluarea puterii de către comuniștii aduși pe tancurile sovietice. Cel mai bine era să rămână 10 Mai, Ziua Independenței României!

Așa că azi dimineața am auzit mare hărmălaie în Piața Prefecturii. O unitate militară sărbătorea Ziua Națională și de la balcon l-am pozat pe prefectul de Argeș, Perianu după ce dăduse onorul, i se vede chelia!

În fine epopeea guvernului Cîțu s-a încheiat și ieri a fost instalat guvernul Ciucă al coaliției PSD-PNL-UDMR. Cum spunea un prieten aseară la concert unii din miniștri par numiți așa la întâmplare. De exemplu liberalul Florin Roman estre ministru al Digitalizării pe motiv că are smartfon? Sau matematicianul Grindeanu pentru că are mașină sau merge cu trenul este ministrul Transporturilor? În plus este și fostul prim ministru pesedist care a emis scelerata OUG 13 care a declanșat marile proteste din iarna lui 2017. Ce caută madam Firea, una din cele mai toxice personaje, care a făcut praf administrația Bucureștiului? În fine  la instalare în Parlament, președintele Camerei Deputaților Ciolacu a debutat cu un atac la adresa PNL, lăsat fără replică.

Se poate face și bilanțul administrației Cîțu. A fost o guvernare bună din punct de vedere economic, s-a înregistrat cea mai mare creștere din UE, agențiile de rating au dat o evaluare pozitivă, se pare că au crescut încasările bugetare, s-a mai început și digitalizarea pe la ANAF. Dar cum spunea Andrei Manolescu pentru a lucra pe on line ai nevoie de tot felul de parole, trebuie să ai telefonul care să-ți trimită coduri numerice. IT-știi (Aitiștii) se justifică și că beneficiarii învățați cu birocrația le-au pus tot felul de condiții. S-au declanșat multe investiții, în primul rând în infrastructură. Cel mai bine s-au descurcat miniștri UDMR, inclusiv acum cel care a girat și ministerul Sănătății. Este clar că maghiarii au un alt tip de educație, nu trădează, se țin de cuvânt. Chiar dacă nici ei nu au fost lipsiți de evenimente defavorabile, ursul Artur, etc.  

Însă din punct de vedere politic guvernarea Cîțu a fost un dezastru. Cîțu este un slab vorbitor, esențial pentru un politician. Dar nu asta a fost problema. Cei de la USR PLUS au venit la guvernare să le ia ciolanul din fasole liberalilor, pentru că se concurează pe același tip de electorat. Dacă unii miniștri, precum Drulă sau Ghinea au fost eficienți, alții nu au dat decât dureri de cap. Voiculescu nu avea ce căuta la sănătate în vremea pandemiei, iar Stelian Ion a fost cel mai slab ministru, incapabil să facă ceva eficient, fiind și cauza ruperii coaliției. Cum am spus Cîțu nu a înțeles că guvernul nu este o companie cu un șef și alții subalterni, iar pluseriștii în loc să administreze în guvern făceau politică. Au dus apoi și o eficientă campanie de denigrare a lui Cîțu, mai ales pe rețelele sociale și în media favorabilă. Crin Antonescu declara la o televiziune că nu a mai pomenit un asemenea linșaj de presă cum a suportat Florin Cîțu. A mai contribuit și Ludovic Orban cu devoalarea tinereții alcoolizate americane. Ludovic Orban își încheie cariera politică lipsit de glorie. Acțiunea de a desprinde niște parlamentari nu va avea nicio eficiență politică. Mergea în anii 90, a mers cu Tăriceanu cu ALDE, dar fiind în coaliție cu PSD. Orban este un bun debater, știe să negocieze, dar pierderea șefiei PNL, greu obținută l-a dezechilibrat psihic, va dispărea și el de pe scenă precum Tăriceanu, care era mai prost, sau catastrofalul Ponta. 

M-au întristat și atacurile neghioabe ale USR la adresa lui Iohannis. Nu merita asta, l-a promovat pe Cioloș, vocația lui Cioloș de trădător și oportunist nu sună bine pentru USR. Nu este credibil, poate doar pentru militanți? 

Mi s-a reproșat că am poze cu Orban și Iohannis. Orban s-a schimbat, eu nu! Am fotografii cu lideri politici, inclusiv cu Crin Antonescu sau cu Emil Constantinescu prin 91, când debuta în politică. Am un mare respect pentru Iohannis, pentru că am conviețuit în copilărie cu sași! Nu mi-e jenă de poze, nu am cu Băsescu, favoritul meu din 2004, cât am umblat să-l promovez atunci, când speranța murea ultima! Pentru că știam ce-i poate pielea  din guvernarea CDR PD 1997-2000, când Băsescu dărâma guverne.

Cel mai tare m-a enervat comentariul din Dilema veche al lui Sever Voinescu. Din când în când are comentarii politice, dar proaste! Poți fi un meloman rafinat, un intelectual subțire, dar asta nu te califica ca om politic. Sever Voinescu a avut o carieră penibilă de parlamentar. Cu intelectualii o știu și din experiența PAC cu Nicolae Manolescu, care m-a lecuit de fumat! Am fost singurul care l-a sfătuit după dezastrul din 1996 să fuzioneze rapid cu PSD. Voinescu în schimb lansează o teorie jenantă și toxică, inventată de alt băsist penibil, Stanomir, părerist penibil prin contributors.  A denumit-o brătinenismul! Dezvoltare liberală asociată cu corupția. Păi măi penibile Voinescu, cel mai mare scandal de corupție din perioada interbelică a fost afacerea Skoda. pe vremea unui lider PNȚ, ardeleanul Iuliu Maniu! Corupție a existat, dar și o justiție mai echilibrată în interbelic. Iar Brătienii sunt autorii independenței României și a României Mari.

Un interesant articol este în Dilema veche a germanului Lepenis privind dorința politicienilor de a fi și autori, scriitori. La noi mai ales autori de doctorate plagiate, precum sunt acum depistate în Germania. Lepenis vorbește și de două cazuri celebre. Churchill a scris o istorie a celui de-al doilea război mondial răsplătit cub premiul Nobel pentru literatură. Sunt la fel de celebre memoriile generalului De Gaulle. Uite că Ciucă este într-o companie ilustră!

Dosarul Dilemei vechi din ultimul număr se referă la energie. Se referă la energie, fără ca să fie invitat și un energetician, sunt în genere experți în politici, cu reflectare spre energie. Ce mă enervează pe mine este campania idioată dusă împotriva centralelor de apartament.  Păi sunt multe locuințe particulare, care cu ce să se încălzească? Și în blocuri este o soluție, e o sursă independentă de energie în condițiile unui sistem dezastruos de asigurarea căldurii și apei calde. Dacă sistemele de transport nu ar fi sparte, neetanșe și neizolate ca în București, mai bine centrala de apartament!   

Și ultima reflecție! Mă sparie gândul de cine o pica în optimi contra PSG. Este o echipă tare și va da dureri de cap capilor de listă la optimi. La fel cum, dacă Real nu ar rămâne pe primul loc după meciul cu Inter Milano. 

PS 

Am constatat că nu am precizat niște lucruri pe care le voi menționa acum.

Opinia mea este că această coaliție este cea mai proastă soluție. Dar în condițiile în care Orban și acoliții, gen Miuțescu au părăsit PNL, majoritatea cu USR era sau nu era. Cel mai tare au susținut această coaliție organizațiile din Ardeal, pentru că acolo PSD nu contează. In schimb cei din Țara Românească și Moldova sunt îngrijorați că în zona lor PSD este la putere și unii vor să-și mențină alianțele locale cu USR, vezi Ciucu la București și consfătuirea de la Ilfov. Și mai este și răspuns la comentariile lui Sever Voinescu cu cei de la PDL, acum dispărut în PNL, de acolo provin ardelenii! Vezi Emil Boc și alții. Analiștii au spus că aceasta că soluția asta proastă era necesară să treacă bugetul și pandemia.

Cât despre mârșavia cu brătienismul corupt al lui Voinescu. Brătienii erau oameni închegați, dar nu bogați. Să comparăm de exemplul conacul de la Florica, o bijuterie modestă în comparație cu castelul de la Comarnic al lui Cantacuzino - Nababul, sau palatul de pe Calea Victoriei. Inclusiv modestul așezământ Brătianu din Amzei. 

Brătienii nu iubeau banii, au iubit ROMÂNIA!

Jurnal cu gusturi noi

Motto 

Toate-au fost la timpul lor ceva exagerat,

Anii au trecut în zbor și lumea le-a uitat

Da, da....

Phoenix - Vremuri

Așa se intitulează dosarul acestei săptămâni din Dilema veche. Câtă dreptate a avut Phoenix cu versurile lor din Vremuri. Pentru mine se păstrează și azi la fel de proaspete.

Eu aș vrea să vorbesc despre noile tendințe privind mâncarea și îmbrăcămintea a tinerilor de azi. Am observat că de câțiva ani a apărut un nou fel de mâncare în restaurantele de la noi, ba chiar și unele specializate numite Burgărie! Acest fel de mâncare este rezultatul apariției McDonald's în România. Se comandă o chiftea din alea de la fast food, parcă mai mare decât originalul, asortată cu cartofi prăjiți. Nu știu cât de sănătos este acest fel de mâncare, dar un obicei vestimentar proaspăt mă pune și mai tare pe gânduri. Este cel în care nu se mai poartă ciorapi, ci doar un fel de cipici, ca să se vadă gleznele. Că asta merge vara și așa la îmbrăcăminte sport, obiceiul ăsta tâmpit este popular  inclusiv în sezonul rece care va da de furcă și reumatisme acestor tineri. Este clar inventat de Hollywood unde e cald mai tot timpul în California, dar parcă nepotrivit la noi. Plus că era extrem de lipsit de eleganță să ți se vadă partea inferioară a gambelor la bărbați, cu ciorapi prea scurți când porți pantaloni și costum. Acum nu mai contează. La fel moda cu blugii rupți. Pe vremea filmului Aventurierii cu Delon și Ventura bluginșii se rupeau natural, acum sunt rupți de-a gata! Îmi aduc aminte cum îmi mai coseam și peticeam blugii să nu se vadă rupturile și subțierile, acum sunt la modă! 

Despre evoluția gustului cafelei sunt două articole. Pentru mine sună a cinism, când am trecut prin vremea nechezolului, cafeaua cu înlocuitori din iepoca lui  Ceaușescu. Acum se vorbește despre amestecuri savante de robusta și arabica, despre diverse nuanțe de dulce și acru, de cafea bine sau puțin prăjită, ca bifteckul. Dintre invențiile cafenelelor franciză recunosc că prefer filtrul de la Starbucks cu lapte și acasă fac cafea la ibric cu boabe Dalmayr (rețetă nemțească). 

Tot despre noile gusturi se vorbește și în colocviul romanului de la Alba Iulia prezentat în România Literară. Criticii adunați acolo recunosc criza romanului și a literaturii în general. Pe lângă asta milenialii, cei născuți înainte de Revoluție, 85 - 95 și mai ales cei numiți Z de după 2000 nu mai acceptă stilul clasic, cu descrieri și multe digresiuni. Ei vor un stil direct, simplu, un nou realism fără brizbizuri. S-a schimbat și paradigma lecturii pentru că această generație digitalizată așteaptă răspunsuri rapide, nu despicarea firului în patru. Este criză că se scriu puține romane și fără valoare, lucru constatat de mine personal. Iată că rușii de exemplu sunt în stare să scoată romane care se citesc peste tot. În Franța au apărut în acest an 250 de romane, măcar 10 sunt de citit probabil. La noi a fost o perioadă după 2000 a romanului cu limbaj frust  a unor experiențe sexuale, nici asta nu mai merge, poate pentru pornografie? Nu s-a scris măcar un roman important al noilor romancieri români. Eu am remarcat doar romanele Gabrielei Adameșteanu, inspirate din experiențele proprii post decembriste.

S-au făcut 100 de ani de la nașterea scriitorului Dinu Pillat. Din nefericire, acest scriitor, fiul al poetului Ion Pillat și nepot de Brătieni nu și-a putut da adevărata sa valoare literară, pentru că romanul său a fost confiscat de securitate și obiect al răsunătorului proces Noica Pillat. Opinia mea este că Pillat a fost făcut țap ispășitor pentru că era nepot de Brătieni și pentru că sora lui era măritată cu liderul tineretului liberal, transfug, Mihail Fărcășanu. Dinu Pillat a fost bătut îngrozitor, torturat și asta i-a scurtat viața. Era un excepțional caracter uman, nu se temea să vorbească știind că este ascultat, ce să mai suporte după coșmarul pușcăriei comuniste? 

În contrast este amintit tot în România literară romanul Mitrea Cocor al  lui Sadoveanu. Sadoveanu nu a avut nicio ezitare să se închine noilor stăpâni și să se vândă pe bani buni, un spirit execrabil uman, el Ceahlăul prozei românești, cum am citat din critici și eu la Bacalaureat. Se spune despre el că a fost cel mai mare prozator român al secolului XX. Ce ne facem cu Rebreanu, cu Camil Petrescu, sau cu Marin Preda?

Ar fi trebuit să numesc postarea jurnal de chibiț. Urmărindu-l pe Ilie Dumitrescu cum spunea că tatăl său îi povestea de rapida extremă de la Rapid, Bebe Năsturescu mi-am dat seama că am ajuns un boșorog! Păi l-am văzut pe viu și la teve pe Bebe Năsturescu și pe colegul lui Codreanu. Îmi amintesc cum l-am văzut și pe Ilie Dumitrescu, când debutat în fotbal la Steaua în 1987, la un meci cu FC Argeș, când îi înjuram cu spor pe steliștii pentru că Argeșul era într-o situație proastă și trebuia să bată. Acum Dumitrescu are 52 de ani, nu mai este tânăr, dar ce să zic de mine, care nu țin minte primele titluri luate de Petrolul în 57-58-59, dar am văzut toate meciurile Petrolului la Ploiești când au luat campionatul în 1966. Și-mi aduc aminte de faimoasele meciuri cu CCA și Dinamo de la începutul anilor 60 la Ploiești, cât îi uram pe milițienii dinamoviști. Atuncio erau marii fotbaliști de la Petrolul, frații Dridea, Badea, Boc și Mocanu care l-a blocat și faultat! pe Jair de la Brazilia la Mondialul din 1970. Am fost la meciul cu Dinamo Bacău când Tabarcea s-a prăbușit pe teren cu un atac de cord. 

Si am avut privilegiul să-l văd pe stadion pe cel mai mare fotbalist român, pe Dobrin la Pitești în anii 70. Cea mai mare plăcere a lui era să-i bată pe cei de la Steaua, țin minte că portarul Țețe Moraru a plecat din poartă de nervi, după  ce l-a ridiculizat. Sau am văzut la teve cum Dobrin dădea gol după gol lui Dinamo ajutat degeaba de  arbitru, când au luat titlul în 1979.

Gusturile s-au schimbat, fotbaliștii români de azi sunt de cea mai proastă calitate și mă uit la fotbalul spaniol și cel englezesc, hai și la nemți.

Poza este de azi, 20 noiembrie 2021, o zi splendidă de toamnă târzie cu temperaturi ridicate 

Jurnal cu probleme

Începutul de noiembrie a fost foarte frumos și cald, dar vremea s-a schimbat și este frig. Mi-am schimbat echipamentul de sport cu îmbrăcăminte de iarnă dimineața, când temperatura a căzut sub 0 grade C. Mă uit la poza din 8 noiembrie și era încă bine.

Acum despre diverse probleme de actualitate, fără politică! Mă întristează și scârbește!

Am citit în România literară un articol al lui Dan Stanca despre cei mai frumoși ani ai lui și ai noștri. El folosește filmul cu Barbra Streisand și Robert Redford, traducerea românească a titlului original The way we were. Stanca declară că au fost anii 70, și îmi dau seama că depinde de adolescență, studenție, vîrsta dintre 17 - 25 de ani. Eu am o altă părere! În comunismul românesc singura perioadă mai liberală a fost între 1964 - 1971. Am avut norocul  ca în această perioadă să fiu student, m-am născut la timp. A început cu declarația din aprilie 1964 și s-a terminat cu tezele din iulie 1971. Dej a declanșat în 1964 desprinderea de Moscova, a comunismului național, continuată cu excesele naționaliste inspirate de interbelicul legionar ale lui Ceaușescu. Am suportat în clasa a X-a spălarea creierului la marxism cu Congresul al IX al nou denumitului PCR, însă fără efecte notabile. În 1971 eram în București la practica de la IFA. Făceam naveta cu autobuzul IFA și salariații, oameni subțiri, făceau mișto, nu mai vom avea romane în colecția Enigma, colecția cu romane polițiste americane, gen Raymond Chandler. Repercusiuni imediate, au scos de pe ecrane Butch Cassidy și Sundance Kid, cu Redford și Newman și Adio prietene cu Delon și Bronson. Lumea era înnebunită pentru că în acest film era faza cu câte monede poți băga într-un pahar cu apă plin ochi. Chestiune de fizică și tensiune superficială a apei. Altă consecință, s-au închis discotecile. În această perioadă s-a dezvoltat rockul românesc, cu Olimpic 64 și Dorin Liviu Zaharia, Mondial cu Gabi Drăgan și bateristul legendar și vecin de pe strada paralelă, Florin Dumitru, cu Sideral Modal Quartet și mai ales cu Phoenix! Atunci am devenit student la Politehnică în 1967, am ajuns prima oară la mare, la Costinești în 1968, am fumat prima țigară Marlboro, m-am lăsat complet de fumat în 1996. Era perioada când Ceaușescu nu ajunsese încă să pună țara la teasc, cum zice Cioran. Era mai liber, uteceul era mai relaxat. Atunci în 68 era să fiu făcut membru de partid, dar nu m-au făcut pe motiv că în primul an, intrat primul, eram șef de grupă și președinte la AS (asociația studenților) și am refuzat să fiu secretar utc, zicând că era cumul de funcții, cum justifica Ceaușescu să-i trimită la pensie pe acoliții lui Dej.  Și un politruc ajuns profesor spunea sinistru, dacă merit să mai fiu student. Noroc că nu a avut repercusiuni. M-am făcut membru mai târziu, în 1983, din disperare să prind și eu o bursă, degeaba! N-am prins.

În concluzie cei mai frumoși ani au fost cei din jumatea anilor 60 în România. A coincis cu 1968, Primăvara de la Praga, Mai 1968 la Paris, revolta studenților american împotrriva războiului din Vietnam, revoluția sexuală, Woodstock, Jimmi Hendrix cu Hey Joe, porecla devenită pentru mine prenume dat de colegi de facultate.

Cum am remarcat și în altă postare, doamne își fac bazon din faptul că sunt scriitoare. Cum am zis acum este mai simplu, poți să-ți scoți o carte dând bani unei edituri să-ți tipărească o carte. Iată că Adina Popescu ne spune în Dilema veche cât de greu este să trăiești din această profesie și vocație. Ea care de abia se descurcă spune că nu-i meserie, e hobby, cum e cazul meu de scriitor de blog. Noroc că eu am pensie!

Am postat o prezentare a unui serial englezesc care se referea la rasism. E vorba de rasismul de azi din Marea Britanie, care nu e despre negri africani, ci despre problemele ridicate de emigranții musulmani. Nota bene, polițista care analizează cazul este mulatră, sunt negri și musulmani în poliția londoneză. Dra discuția comentatorilor a alunecat spre colonialism, cât de rău a fost. Eu am o părere mai echilibrată, pe care o împărtășește și Mihai Vasilescu de la Londra, e în chestie și Nicu de la Paris. Capitalismul occidental dorea extinderea piețelor și au ajuns să aibă colonii în Africa și Asia. Au fost excese, a fost comerțul cu sclavi, facilitat de boșii tribali din Africa, de dispariția indigenilor, din cauza bolilor exportate din Europa, dar și europenii au suferit de bolile tropicale, de excese cum au fost în Congo belgian.

Dar mă mir că acești compatrioți ignoră că și noi am fost timp de 500 de ani colonie otomană, turcească. Turcii ne-au exploatat sistematic, au trimis fanarioții, ne-au determinat să devenim cultivatori de porumbul de mămăligă, neconsumat de turcaleți. Prima colonie europeană a fost Irlanda pentru englezi, și-au pierdut limba, cum s-a întâmplat în colonii, vezi. portugheza, spaniola, engleza și franceza din Africa, Asia și America.

Englezii nu au fost numai exploatatori, au fost civilizatori, au introdus justiția și instrucțiunea, îmbunătățirea transporturilor, la fel și francezii. Păi vorbind de colonialiști cum să-i caracterizăm pe ruși, paradoxal, în secolul XVIII și începutul lui XIX au introdus în Principate modernizarea de inspirație franceză. Și când au ocupat Basarabia, au distrus-o au rusificat-o. Nicio națiune ocupată de ruși nu poartă o amintire pozitivă, vezi pe baltici. Doar finlandezii au avut noroc că nu au mai devenit suedezi. Și nu țarismul a fost cel mai nociv, ci marxism leninismul profesat de Stalin a fost o catastrofă pentru Europa centrală ocupată de bolșevici. Și ungurii, cehii, slovacii, polonezii, bulgarii, dar și germanii din Est au suferit de la ocupația sovietică comunistă. Interesant că azi rasiștii cei mai vocali sunt cei din Est, dacă ne uităm la germani de exemplu. 

Inclusiv moștenirea turc fanariotă a favorizat comportamentul anacronic al românilor față de vaccinare. A contat și manipularea iresponsabilă, criminală a unor surse mass media, Facebook, Antena 3 și alte mizerii de acest gen. Și ne-am trezit că suntem idioții Europei.

Văd că se vorbește despre antisemitism. Este o chestiune foarte serioasă în locurile unde există o importantă minoritate musulmană. La noi este o chestiune de istorie. Românii au o istorie de antisemitism, mai ales în zona burgheză, din cauza concurenței pe care o făceau evreii în secolul XIX și XX. Avem, este drept și noi AUR acum, un partid xenofob, dar cred că antisemitismul mai poate avea ceva rezonanță la oameni în vârstă. Relația cu Israelul este azi excelentă, realitățile nu mai favorizează acest cancer social.

Jurnal de weekend de început de noiembrie

Am citit în Dilema veche un dosar în care predominau contribuțiile unor doamne care se intitulau scriitoare. Observ și în pagina culturală a cotidianului local o inflație de scriitori. Doamnele respective aveau menționat și volumul de sub pana lor apărut la o editură. Acum editurile au apărut ca ciupercile și poți să-ți scoți din fonduri proprii o carte pe hârtie. Și eu am numele într-un volum sau două? Marius Bâzu, colegul meu de liceu cu un an mai mare mi-a făcut onoarea să-mi publice amintirile mele de ploieștean, adică din vremea când nu părăsisem orașul pentru studii universitare. Am avut plăcerea ca să mi se publice diverse articole științifice, când eram activ profesional. Îmi amintesc de primul care mi-a fost transmis sub formă de vreo 12 fascicule pe care le ofeream cu dedicație. Acum mi-a mai rămas să scriu pe blog, asta mă face scriitor? Cred că nu! Mai ales că mai îmi scapă erori de ortografie și exprimare, depistate de cititorii blogului. Dar să știți că acest exercițiu intelectual este incitant și mă obligă să fie atent la exprimare.  Scriitor sau nu, mă bucur că sunt prieteni care mă citesc și îmi critică opiniile politice, când le exprim. Chiar răspund câteodată, înfierbântat și eu și ei, criticii adică. Succesul cel mai mare l-am obținut cu amintirile mele din copilăria ploieșteană a anilor 50-60. Ba, cineva mi-a amintit că n-am menționat o constantă a anilor 50, cartela de pâine. Cartela mi-a lăsat o amintire pregnantă, pentru că prin  clasele primare eram responsabil cu coada la pâine. Cu coada la carne se ocupa mama, acolo era o luptă serioasă. Cartela de pâine, pâinea aia neagră/intermediară, rotundă, pe care o mâncam în anii 50 a dispărut împreună cu acel tip de pâine. A apărut franzela, dar iată acum ne întoarcem din nou la pâinea neagră, că este mai sănătoasă! Eu mai cumpăr și pâine secuiască, ce-mi amintește de copilăria ardeleană, pâine cu cartofi, cu coaja bătută. Are dezavantajul că se mucegăiește rapid, pentru că nu mâncăm multă zilnic. Totuși amintirea mea despre această pâine este că mătușile o pregăteau pentru a fi consumată timp de 10 zile, mie-mi plăcea când era proaspăt scoasă din cuptor. Însă obișnuit, mâncam din această pâine care se mai învechea dacă nu era bine conservată și era consumabilă, cum am spus și după 10-14 zile. 

Săptămâna trecută la început de noiembrie s-a întâmplat o anomalie termică. Cum îmi spunea un prieten cu 10 ani mai vârstnic, cu prenumele Mihai, la începutul lui noiembrie se producea prima răsuflare a iernii cam de ziua Arhanghelilor Mihail și Gavril. Ei bine pe 5 noiembrie în Pitești au fost 26 grade Celsius! Am profitat de vremea bună văratică și am ieșit pe Oarja la pescuit. M-am distrat prinzând cărășei care în total au făcut vreun kil și ceva, dar și un ciortănel de un sfert de kil. Totul în regimul catch & release. 

Partenerul de pescuit, Mitică a prins un crap de 1kil 700, eu l-am asistat cu minciogul și cântarul electronic și bine înțeles fotografia! Este una din cele mai relaxante activități de senior, ca să nu zic pensionar. Doar Adriana are comentat că fac murdărie! În mine zace un descendent al vânătorilor/pescarilor culegători din vremuri foarte vechi.

Am de lecturat niște cărți de istorie, Doom - Apocalipsa de Nial Fergusson, O istoria a Europei de Apus în Evul Mediu, volum care este un curs unversitar la Universitatea din Iași. Nu este ca la un roman să ai continuitate, poți să o reiei oricând. Ultima carte cumpărată este Monarhia Habsburgică (1848-1918) Vol. III, Problema națională. Aceasta a devenit prioritară, pentru că prezintă cea mai sensibilă problemă a acestui Imperiu dunărean. Acum că românii au trăit 1000 de ani sub unguri și austrieci, a fost rău cum se lamenta Cioran, dar a fost și bine pentru că românii s-au pus în contact nemijlocit cu civilizația europeană. Și că veni vorba de problema națională am primit un link care se ocupa cu a doua limbă din țările europene. Este clar că pentru țările unde există minorități importante se impune ca a doua limbă, cum este maghiara, în Serbia, România și Slovacia, sau rusa în Basarabia și Ucraina. Autorul însă începe să bată câmpii când vine vorba de restul Europei. Culmea că se numește Wallach, deci are niște ascendențe cu lumea valahilor-românilor?  Bate rău câmpii cu Europa Occidentală. Dacă identifică corect în Germania ca a doua limbă turca, în Germania sunt azi vreo 5 milioane de turci, cam aceeași proporție și prin Austria, cu Marea Britanie o scrântește că pune limba poloneză a doua limbă, de emigrație recentă, când pe insulă trăiesc milioane de indieni și pakistanezi? În Franța pune engleza a doua limbă, ca și în Italia. Păi în Franța trăiesc 7 milioane de arabi, iar în Italia ca și în Spania, câte un milion de români! Uite că și noi am devenit acolo prima minoritate prin Europa!

Și în final mă voi ocupa de două filme:

Dune

Dune este un film SF, inspirat de un roman celebru de Frank Herbert. Este o nouă ecranizare a romanului sub regia canadiano-francezului Denis Villeneuve. Eram pasionat de SF prin clasa V-a până prin a X-a și nu mai interesează acum, mai ales ororile Marvel. Însă cronicile pozitive din România Literară și Observator cultural m-au făcut să-l văd. Nu m-a prea încântat! În primul rând că este filmat în majoritatea timpului în clar obscur, în întuneric. Toți  autorii și creatorii de literatură și filme SF văd un viitor într-un regim de tip feudalo-medieval. Peste lumea galactică domnește un împărat, la fel ca în Războiul stelelor, sunt nobili, duci, conți, etc. Dacă ne gândim bine azi mai supraviețuiesc două monarhii importante, care sunt legate puternic de tradiție, cea engleză și cea japoneză. În rest la putere este republica cu exempli gratia, cea americană. Tânărul Paul Atreides vine cu tatăl și mama pe planeta Atrakis unde există doar deșert, de unde numele Dune, ca să exploateze mirodenia-spice care este combustibil pentru rachetele galactice. Atreides duce la Atrizi, familia blestemată din epopeile homerice, din care  făceau parte, Agamemnon, Menelau, Electra care au generat tragedii antice ale marilor dramaturgi greci. 

Dirigenten

Este un serial suedez care se petrece în Rusia anului 1999, de tranziție de la Ielțîn la Putin. Este epoca marilor tunuri, a miliardarilor apăruți din neant capitalismului sălbatic rusesc. Personajele sunt lacome, ahtiate de bani, dar mai ales de putere, de influență. A fost tradus în engleză, ca Moscow Noir, dar mai potrivit este chiar titlul suedez, Dirijori! Pentru că printre mafioții care se învârtesc în film este și un dirijor de orchestră simfonică, dar un mafiot nemilos, altfel. 

Personajul principal este Tom Blixen, un bancher suedez care lucrează la Moscova al Banca de investiții Pioneer (face pionierie în capitalismul incipient rusesc) condusă de lordul englez Pendergast. Blixen și șefa lui Rebecca (actriță finlandeză de origine suedeză) se conversează în suedeză. În film se vorbește rusește și englezește.

Blixen vrea să-l ajute pe prietenul lui avocatul suedez Fredrik Kastrup, căsătorit cu o rusoaică, Olga și tatăl unei fetițe de 6 ani, Xenia, la îndemnul Olgăi. Tom miroase că o firmă falimentară numită Neftnik poate să aibă potențial. Vrea să cumpere acțiunile, în așa fel să devină majoritari, Pioneer și o firmă mafiotă RusOil. Toți posesorii de acțiuni mor asasinați, inclusiv Fredrik. Se pare că posesiunile acestei firme sunt atât de mari și bogate în zăcăminte că declanșează lanțul de crime. Crimele încep să fie investigate de curajosul procuror Skurov, care intră în conflict cu procurorul general. De fapt totul privește tranziția de putere în Rusia, în care sunt implicați unii din cei interesați în afacerea Neftnik. Domnește în Rusia o corupție îngrozitoare și interesele foștilor kaghebiști transformați în oameni de afaceri. Ca în filmele de Hollywood sunt scene melodramatice și învinge binele. Dar realitatea a fost că puterea în Rusia a fost acaparată de Putin, unul din cei care și-o doreau  și să controleze toți miliardarii și care a reușit!

Este de văzut acest serial în 8 episoade.

 

Jurnal IT

De ce acest nume de jurnal? 

Pentru că am avut azi dimineața un incident, se pare că mă urmărește nenorocul. Am cumpărat de la magazinul de proximitate și am plătit, cum obișnuiesc, cu telefonul. Ghinion! Operațiunea nu s-a finalizat la computerul cuplat la POS, dar pe telefon apărea că operațiunea se făcuse. Am blestemat și am repetat plin de nervi operațiunea, care a mers finalmente. După ce am luat masa de dimineață m- dus la bancă să discut problema. Minune! La bancă am constatat că operațiunea dublă se anulase, rămăsese doar cea corectă. Viață grea și misterioasă cu internetul, se pare că fuseseră probleme și, probabil, acum au bucle de control și totul s-a terminat cu bine. 

Relatând asta unui prieten, el mi-a spus că problemele cu trecerea pe on line rămâne o problemă în administrația plină de cei în prag de pensie, care au probleme cu acest instrument care nu este doar mașină de calcul. Pentru cei de la primăria locală baza este dosarul cu șină, timp și nervi consumați la cozi.

După un început de octombrie oribil, cu frig și ploi, iată că  în ultima decadă a fost vreme frumoasă. Asta mi-a permis o ieșire la pescuit la Oarja pe 29 octombrie. Am plecat târziu, pe la 9 dimineața ca să ne întoarcem în jur de 5 d.a, că așa gtrag peștii acum. M-am săturat de prins cărășei, dar pe la 1.30 d.a. am avut o trăsătură cam neconvingătoare și am scos un ciortan de un kil! Mitică luase și el niște carași la fel de mititei. Dar cum speranța moare ultima, exact când ne pregăteam de plecare Mitică a scos și el un crap de un kil jumate la care am participat cu juvelnicul. Exact atunci a venit moș tăgârță, patronul bălții, care ne regula la cap că avem prea multe bețe și suspecta că am prins o tonă de pește, enervant individ.

Dar cu 1 noiembrie vremea s-a schimbat brusc și s-a făcut rece și ploaie din nou. Însă finalul de săptămână se anunță frumos, poate mai facem o ieșire?

Cea mai gravă problemă a momentului este pandemia de covid, azi am avut cel mai mare număr de decese. Foarte bine scria Mihai Buzea în Dilema veche! Covidul a scos ce este mai rău în noi românii, și aș adăuga și în politicienii noștri. Ce se întâmplă cu noi reflectă mentalitate de peșteră, de bordei, aia din vremea fanariotă. Și acum deschid o paranteză. 

Mulți se lamentează că învățământul românesc este în picaj. Dar acești români care au pus botul la toate neroziile criminale vehiculate în mass media, pe la România tv și la cutrele de la Antena 3 când și-a făcut educația școlară? Păi în vremurile trecute, ale comunismului luminos, al epocii dea aur. Sunt într-un grup de absolvenți al Liceului I. L. Caragiale Ploiești și ne lamentăm cât de jos a ajuns învățământul azi. Dar judecăm prin prisma liceului nostru, cu profesori deosebiți, produs de regimul burghezo-moșieresc. Liceu ca al nostru au fost în multe locuri din România, în mai mari sau orașe mai mici. Aceste școli asigurau cu studenți universitățile din România. Restul școlilor, a liceelor industriale ale lui Ceaușescu au produs masa asta de muncitori cu calificare slabă, căpșunari care au inundat acum Europa. Și care dau credit la toate tâmpeniile care promovau anti-vaccinismul. Și școala din vremea noastră a fost proastă, poate mai proastă ca azi. Era mai multă ordine, relațiile cu elevii erau mai formale. Acum este mai multă harababură, este și un consiliu al elevilor și suspectez că din cei mediocri, cu intenții să devină politicieni, așa că ideile acestora nu sunt prea strălucite, ca să nu zic proaste. Elevii de azi nu sunt mai proști, ei sunt autentic digitali, ar putea înlocui pe birocrații din administrație fără probleme. Vârfurile din licee au plecat la universități din Occident, din cele de top. I-am urmărit pe studenții mei de la Politehnică, timp de 11 ani. Erau mediocri, doar vreo 2,3 de calitate superioară. Însă ulterior îi văd că s-au descurcat foarte bine la firme de afară. Se vede că și pe afară, în Occident este criză de ingineri și ai noștri sunt onorabili! Nici în SUA sau Canada, liceele nu sunt strălucite, și acolo sunt mai rare alea de top. De unde și faptul că tâmpenii tip woke, cancel culture, me too și alte prostovăneli și ipocrizii sunt înghițite fără probleme. Ce este deosebit, este totuși că educația și mentalitatea de tip occidental contează, că acolo lumea s-a vaccinat. La noi acum o fac românii de frică, când își văd rudele la cimitir, sau la ATI. 

Mi-am petrecut vremea văzând filme vechi, mult mai bune și mai bine făcute comparate cu cele de azi. Nu mă mai uit la televizor decât la Las Fierbinți la Pro Tv. Emisiunile mă enervează, se bate apa în piuă. Un pesedist se lamenta că trăim într-o perioadă lună de instabilitate politică. De parcă ar fi uitat că ea a fost generată de moțiunea de cenzură inițiată de PSD și votată cu entuziasm de USR și AUR. Toate combinațiile politice au eșuat, a lui Cioloș USR și  și a unui guvern minoritar a lui Ciucă cu PNL-UDMR. Explicația este simplă, lăcomia pesediștilor sau a useriștilor care vor să se reîntoarcă la guvernare, s-a aprobat PNRR, mai este și Anghel Saligny. Așa că politicienilor le umblă ochii în cap ca în desenele alea animate unde ochii unor  personaje se roteau cu viteză și pe ei se vedea semnul dolarului! Mă miră că și PSD și USR așteaptă să negocieze, dar nu se abțin să critice pe liberali, parcă mai acătării cei de la USR. Ciudat mijloc de negociere! Să așteptăm și să avem răbdare.

Așa că am de văzut meciurile din Champions League ca să-mi dau seama cât de slabi suntem noi la intern!