vineri, 30 noiembrie 2018

Jurnal de Undrea 2018

Ieri am asistat la o iniţiativă a Organizaţiei de Femei Liberale Piteşti, condusă de tânăra şi întrepida Flavia Ghiţu, cu sprijinul doamnei Anca Barbu, şefa judeţeană a aceloraşi liberale. 
Evenimentul a constat în evocarea figurii Piei Brătianu, soţia revoluţionarului şi omului de stat român I. C. Brătianu, supranumită şi Bunica României Mari.
Da, această femeie excepţională a trăit momentul 1918, realizat de fiul ei Ionel I. C. Brătianu, ctitorul României Mari. 

Anunţarea pe Facebook a evenimentului a trezit remarci pline de frustrare şi răutate, dar aşa-i pe FB, ca să nu zic în tenis, citându-l pe Caragiu,

Plăcută surpriză a fost conferenţiara, doamna Luminiţa Dogioiu, profesoară de Istorie la Colegiul Zinca Golescu. Nu numai că a evocat figura Piei Brătianu, dar ne-a prezentat condiţia femeii românce din aristocraţia românească, boierimea de la finalul secolul XIX şi începutul secolului XX. Erau femei cultivate care au depăşit condiţia de femeie din spatele unui bărbat, au avut curajul studiilor universitare şi a unei cariere, sincronizându-se cu mişcarea sufragetelor occidentale. Ce m-a impresionat plăcut este că, într-o discuţie ulterioară, doamna profesoară şi-a exprimat admiraţia faţă de elevii săi, care sunt mult mai dezinvolţi şi pregătiţi să facă faţă dezideratelor societăţii de azi. Este adevărat că elevii de la Zinca Golescu sunt elevi al unei şcoli de elită, dar cele spuse îmi dă speranţe. 

Şi acum ceva despre oraş. Este interesant că cele două licee de elită piteştene se află pe aceeaşi stradă, sau oricum în prelungire străzilor Armand Călinescu Colegiul I.C Brătianu şi pe Egalităţii Colegiul Zinca Golescu. Asta comparativ cu Ploieştiul natal unde cele două licee în competiţie, I. L. Caragiale  şi Mihai Viteazul se află în zone geografic diferite, ultimul pe Bulevard moştenind clădirea Liceului Sfinţii Petru şi Pavel, distrus la bombardamentul american din 1944, cu faţada refăcută în stil sovietic în anii 50. Caragiale a preluat monumentala clădirea a Liceului Comercial din Ploieşti de pe Oilor. 

Că am făcut referinţă la aceste oraşe, vreau să consemnez reacţia supărată a soţiei mele Adriana când am spus că Piteşti este un oraş urât şi mi-a şi replicat foarte pasional. 
Păi acum gândindu-mă la comparaţie, Ploieştiul iese mult mai rău. Centrul Ploieştiului a fost distrus în acelaşi bombardament, sau unul ulterior, singurele clădiri reprezentative supravieţuind azi sunt Palatul de Justiţie şi Halele, printre puţine clădiri Art Deco în stil american, precum Palatul Telefoanelor din Bucureşti. De bine de rău în Piteşti au mai supravieţuit câteva clădire administrative, dar ambele au fost urâţite de blocurile din vremea comunismului. 
În plus Piteşti se află pe pante, pe marginea unui râu mare, Argeşul, pe când Ploieşti este pe teren plat şi cu râuşorul Dâmbu, murdar şi plin de petrol în copilăria mea. În plus abia acum, mult timp după acele vremuri am observat că în fine se văd Bucegii din Ploieşti, lucru imposibil din cauza poluării în copilăria şi adolescenţa mea.

Un schimb de e-mailuri mi-au trezit amintiri şi nostalgii ale tinereţii. 
Pentru mine Parisul era prezent prin două lucruri aparent deosebite. Unul este fotografie tip buletin a lui George Banu din vitrina unui fotograf vis avis de Piata 1 Mai, plecat/rămas la Paris, pe atunci un critic teatral aflat la început şi, evident timp de două decenii Teze şi antiteze la Paris ale Monicăi Lovinescu la Europa Liberă
Cu ce plăcere urmăream consemnarea stagiunii teatrale  de toamnă pariziene, când montau Bob Wilson, Peter Brook şi mai ales Lucian Pintilie. Cel puţin de Pintilie mă leagă savoarea spectacolului D'ale Carnavalului, în care acesta transformă mitocanii lui Caragiale în mahalagii contemporani ai perioadei comuniste. Deriziunea societăţii în care am trăit până în 1989 surprinsă în acest spectacol se materializează şi mai intens în filmul De ce bat Clopotele Mitică, şocant mai ales când auzi Deşteaptă române.  L-au pus la index după Revizorul de Gogol şi nu a mai avut voie să monteze acasă, pute să o facă la Paris!
Da, pe atunci pentru mine centrul lumii culturale era Parisul, chiar dacă ulterior, New York şi alte metropole nord americane i-au cam luat locul.

Mi-aduc aminte şi cum am vizitat prima oară Parisul în 1995.  Am ajuns acolo datorită prietenului Mircea, aflat în Germania, care ne-a oferit mie şi Adrianei posibilitatea unei excursii de 8 zile la Paris. 
Am poposit în preajma Zilei Naţionale a Franţei în Place de la Bastille de unde a  început să descoperim Parisul pornind pe Rue de Rivoli. Am ajuns în Marais, la Place des Vosges, ca apoi într-o zi să am plăcerea să adăstăm într-o piaţetă, pe care îmi promisesem să o caut din cauza unei melodrame americane care se sfârşea în Place du Marche Sainte Catherine. Cred că este cel mai frumos loc din Paris!

Parisul mi-a întrecut toate aşteptările. 
De unde şi dezamăgirea vizitei al Londra în 1996, după New York şi Paris. Gazda mea, Mihai V. mi-a spus atunci că Londra este mai ascunsă, mai reţinută şi trebuie să ai răbdare cu ea. Am revăzut Londra după aproape 20 de ani şi văzută la apus de pe colinele Greenwich îmi apărea ca un fel de Manhattan. Cartierul nou din Canary Wharf se extinsese în toată Londra. 

Cum impresia puternică de capitală de imperiu ţi-o lasă Viena, chiar comparată cu celelalte mari oraşe ale Europei Centrale, Praga şi ea capitală pe vremea împăratului Rudolf la II-lea contemporanul lui Mihai Viteazu,  sau Budapesta capitală de imperiu dual vreme de 50 de ani. Dintre ele însă Viena dă aerul de capitală a singurului imperiu întins peste mai toate ţările şi popoarele din centru şi sud estul Europei. 


Revenind la oile noastre am citit în Dilema veche dosarul Noul în Politică, aparent contradictorii după denumiri. Voi comenta ulterior.
Am remarcat umorul nebun al Adinei Popescu din articolul De centenar şi chinezii sunt români? Acolo este relatată o nuntă dintre un chinez stabilit aici şi o româncă. La nunta organizată într-un local chinezesc obscur din fundul Bucureştiukui poposesc un alt grup de chinezi. Beţi. Şi care din una în alta se iau la bătaie având ceva de reglat cu prietenii mirelui! 

Ziua aceasta din calendar de 30 noiembrie Sfântul Andrei dă numele popular de Undrea lunii care urmează, Decembrie. 


Aşa că urez tutor celor care poartă numele de Andrei, Andreea, etc. La Mulţi Ani!



duminică, 25 noiembrie 2018

Jurnal de duminică 25 noiembrie 2018

Este duminică dimineaţa şi am poftă de scris.

De fapt pofta asta mi-a trezit-o cartea pe care am luat-o de la Biblioteca Judeţeană. Ieri am comemorat dispariţia acum 91 de ani a lui Ionel I C Brătianu.
Am fost şi la Florica la Biserica Sfântul Ion unde se află necropola Brătienilor. Şi după aceea am avut o conferinţă chiar la Biblioteca Judeţeană unde Vlad Nistor a vorbit despre personalitatea lui Ionel I C Brătianu.
Că tot ieri am revăzut seara Moromeţii 2, unde Nicolae Moromete, scriitor în devenire, după Stere Gulea participă la Manifestaţia de 8 Noiembrie 1945 în onoarea Regelui Mihai, manifestaţie violentată de bandele comuniste, cam în stilul din 10maugust, care deturnează sensul ei după cum apare într-un  jurnal de actualităţi cinematografice cum că ar fi fost o manifestare  ţărănist brătienistă!

Am profitat de ocazie şi am luat cartea cu care începe trilogia Gabrielei Adameşteanu, Drumul egal al fiecărei zile care se termină cu ultimul roman lansat şi al Piteşti Fontana di Trevi.
Sunt surprins că nu am citit-o atunci, se pare că ecourile ei nu au fost prea mari prin România Literară pe care o cumpăram săptămânal.
Am citit şi cartea îmi place, pentru că Gabriela Adameşteanu scrie bine şi natural fără sforţări. În plus este interesant, pentru că este şi autobiografică, autoarea a copilărit şi şi-a finalizat studiile preuniversitare la Piteşti. Şi eu locuiesc de 44 de ani în acest oraş, dar nu l-am cum era în descrierea doamnei Adameşteanu, un târg amărât, cu un bulevard care străbate oraşul de la est la vest şi unul perpendicular Calea Bucureşti, care atunci era pietruită şi bordată de salcâmi, înlocuiţi acum de tei.

Da, Piteşti era un târg minor şi puţin important, fiind doar capitală de judeţ şi ulterior de regiune, economic producea doar tananţi.
El se dezvoltă exploziv după 1965, din motive de nostalgii ale lui Ceauşescu. Eu l-am prins în 1974 în plină dezvoltare. De atunci s-au dezvoltat şi au crescut cartiere noi, care nu existau în trecut, de exemplu cartierul Prundu de la ieşirea spre autostradă şi Combinatul Petrochimic.

Oraşul şi-a pierdut personalitatea sa de oraş de târgoveţi şi negustori. Strada Mare a fost dărâmată, împreună cu Halele şi s-au construit doar blocuri urâte.  Au rămas doar nişte clădiri publice precum Administraţia Financiară (acum Primăria), Primăria, acum Galerie de Artă, Sediul Curţii de Apel, sau interbelicul Cerc Militar clădireaart Deco. Fostul restaurant Argeş este acum magazinul Zara, iar clădirea din stânga lui, a devenit cea mai de succes cârciumă sau pub cum îi zicem mai nou.
De fapt toate vechile clădiri, case de negustori şi notabilităţi care nu au fost supuse tăvălugului demolator au devenit cârciumi de succes, pline cu poze din interbelic, idee de fapt lansată în Piteşti de amicul Iulian, care a avut o experienţă meteorică în ale cârciumărelii.
 Şi restructurarea urbană de după 89. Longevivul primar Pendiuc a refăcut Strada Mare după nişte idei proaste, dar care l-au îmbogăţit se pare. Fostul Magazin Trivale a fost restilizat devenind Mall, în schimb urâţenia exteriorul s-a transmis la clădirea Bibliotecii Judeţene, extrem  de urâtă în exterior. Repet acest adjectiv pentru că din păcate acesta este atributul acestui oraş pitit între dealuri.

Oraşul şi-a pierdut personalitatea fiind văduvit de aceste case negustoreşti care-l defineau. De acest defect suferă cam toate oraşele din Vechiul Regat. Poate doar Craiova, capitala Băniei Olteniei şi Iaşul Capitala Moldovei să mai reţină ceva personalitate. În schimb celelalte, inclusiv Ploieştiul natal şi-au pierdut personalitatea prin blocurile urâte construite în anii comunismului.
Bucureştiul este altceva merită o analiză separată.

Oraşul Piteşti a crescut, dar domină stilul de mahala. Din păcate aportul de inteligenţă adus de Institutul de Reactori Nucleari Energetici, institutul de cercetări unde am lucrat, nu a lăsat amprente pe stilul şi viaţa oraşului.
Nu este  masă critică de clasă medie,  cu toate că a apărut între timp şi filarmonica şi se mai organizează evenimente culturale, la Biblioteca Judeţeană, sau există proiectul cultural Serile Lipatti.

În schimb situaţia este complet diferită în Transilvania. Cum scria şi Adina Popescu în Dilema veche, trecând în Ardeal lucrurile se schimbă şi în comportamentul oamenilor.

Clujul este oraşul capitală a Ardealului în care totul se învârte în jurul Universităţilor, Babeş-Bolyai, Medicina, sau Universitatea Tehnică. 

La fel Sibiul poartă puternica amprentă germanică dată de saşi emigraţi între timp, dar a rămas o mare atracţie turistică şi prin Festivalul de Teatru al lui Constantin Chiriac. 

Timişoara aspiră la titlul de mică Vienă, prin arhitectură, viaţă culturală şi economică, iar Oradea îşi valorifică moştenirea de arhitectură Jugend Stil. 

Acum am o ofertă de cărţi consistentă, romanele Gabrielei Adameşteanu, mai am şi Jurnalele lui Vintilă Horia. Am început deja să citesc din Turnul şi Piaţa, ultima carte a istoricului Niall Fergusson, dedicat istoriei reţelelor informale, cu exemplul Masoneriei. Curios, am căutat pe Wikipedia biografia lui Fergsson şi am constatat că are multe idei controversate şi în răspăr. Una care a enervat pe mulţi priveşte Primul Război Mondial în care nu Germania este de vină şi că Imperiul Britanic ar fi trebuit să rămână neutru şi să se conserve în forma de la începutul secolului XX, care nu ar fi permis ca SUA să fie ce este azi! 

Iar în Dilema veche am găsit ca de obicei lucruri interesante. Aflu că în evidenţele contabile Canalul Dunăre Marea Neagră apare încă neterminat! Un foarte bun şi inteligent eseu al unei eleve de liceu bucureştean care dă dovadă de maturitate intelectuală deosebită. Dosarul săptămânal dedicat păcii mi s-a părut cam prea abstract şi filosofic.

În plus am de văzut un serial de spionaj franţuzesc  Un bureau de legendes, deosebit de tipicul american, unde predomină acţiunea.


Am multe de făcut şi timp puţin!





sâmbătă, 24 noiembrie 2018

Comemorarea lui Ionel Brătianu

Astăzi 24 noiembrie se împlinesc 91  de ani  de la dispariţia omului de stat Ionel I C Brătianu, autorul României Mari. 
Îna nul Centenarului trebuie să-l amintim pe acest vizionar.
De aceea astăzi la ora 11 Biserica Sfântul Ion de la Florica unde se află necropola Brătienilor o delegaţie a PNL Argeş în frunte cu Adrian Miuţescu şi deputatul Dănuţ Bica au depus o coroană de flori la mormântul lui Ionel I C Brătianu. 

După acest moment, la ora 12, la Biblioteca Judeţeană Argeş Dinicu Golescu au luat loc în prezidiu, Vlad Nistor, istoric, Marius Postelnicescu, organizatorul acestei conferinţe, Adrian Miuţescu, şi Dănuţ Bica. Domnul Vlad Nistor, vicepreşedinte al PNL a prezentat o conferinţa despre personalitate lui Ionel Brătianu, dar şi despre familia Brătianu.
A fost aminti tatăl lui Ion C Brătianu Vizirul, prim ministru la Independenţa României, dar şi fratele, Dimitrie Brătianu, care a fost şi el prim ministru. Un rol important politic, social şi istoric l-au avut şi surorile şi fraţii lui Ionel, Sabina Cantacuzino, Vintilă şi Dinu Brătianu. 
PNL era la stânga eşichierului politic la sfârşitul secolului XIX din cauză că la dreapta erau Conservatorii, mari proprietari care dispar după 1918 şi apare Partidul Ţărănesc al lui Ion Mihalache care îi situează pe liberali acum la dreapta.

În afara de Conservatorii englezii, Torries Partidul Naţional Liberal se poate considera al doilea cel mai vechi partid european


Este azi un moment solemn de înaltă simţire patriotică.

vineri, 23 noiembrie 2018

Iohannis contraatacă

Ieri s-a desfăşurat o etapă importantă în conflictul dintre preşedinte şi PSD. Nu vorbesc de coaliţia PSD ALDE pentru că tot acest circ se desfăşoară la PSD, care este responsabil pentru haosul guvernamental în care se află România.
Cred că domnul preşedinte a simţit că este momentul să contraatace la toate năzbâtiile şi incompetenţele prin care PSD duce România în jos.

Faptul că refuză să mai numească pe cei doi miniştri arată că s-a săturat de manevrele pe care le face Dragnea. Ca să-şi satisfacă tâlharii din haita pe care o conduce Dragnea a numit şi revocat 70 de miniştri şi 3 prim miniştri. Asta pe fondul unor contestări puternice în interiorul PSD.

Dragnea a avut totuşi câteva constante între miniştri, singura neremaniabilă fiind Carmen Dan, obscura secretară ajunsă în fruntea ministerului internelor şi sluga credincioasă care execută ordinele masculului alfa din Teleorman în acţiunile de represiune ale protestelor civice.

Cred că refuzul numirii Olguţei Vasilescu şi a lui Mircea Drăghici la dezvoltare şi transporturi a încurcat foarte tare planurile lui Dragnea.

Acest refuz creează o oportunitate şi pentru opoziţie să lanseze moţiunea de cenzură.
Căderea guvernului Dăncilă ar fi un act de patriotism. Puşi în faţa guvernării UE timp de 6 luni responsabilii români au nevoie mai mult decât oricând de un guvern competent care să poată gestiona agenda extrem de complicată legată de Brexit şi bugetul Uniunii Europene. 
Un guvern competent, eventual condus de o personalitate din PSD, se avansează chiar numele comisarului european Corina Creţu ar fi o soluţie care să creeze măcar în aceste 6 luni condiţiile bunei administrări a afacerilor europene, chiar dacă în perioada respectivă vor avea loc şi alegerile europarlamentare.


Am înţeles de la Dan Barna că şi opoziţia ar amâna această moţiune de cenzură după sărbătorire Centenarului, când preşedintele a promis că va analiza remanierea. Iohannis este avantajat şi de refuzul lui Paul Stănescu să demisioneze din postul de Ministru al Dezvoltării şi viceprim ministru.

Că PSD este în ofsaid se vede şi după stupefacţia liderilor după decizia prezidenţială. Decizia lasă pe dinafară  pe Olguţa Vasilescu, altă favorită a lui Dragnea şi constant Ministru al Muncii până la această remaniere. 

Ameninţarea cu suspendarea evocată şi de Vosganian, altă personalitate   politică toxică a acestei epoci nu mai sperie pe nimeni şi în special pe preşedinte care mai are o perioadă de sub un an de mandat şi aşa cu multe probleme după victoria PSD din 2016.
Dimpotrivă, acest lucru ar accentua degringolada PSD ALDE care riscă să piardă şi mai mult din această mişcare iresponsabil electorală.

Căderea guvernului Dăncilă prin moţiune de cenzură ar scoate din ecuaţia puterii pe Liviu Dragnea.
Toate puterea şi capacitate lui de tocmeală jupânească cu şacalii locali PSD ar dispărea. Pentru că numirea noului guvern ar fi la mâna lui Iohannis şi acum nu se va mai repeta scenariul celor trei guverne anterioare. 

Chiar merită să analizăm dacă Iohannis ar fi utilizat aceste puteri în precedentele numiri de guvern. Guvernul Grindeanu căzut după 6 luni prin moţiunea de cenzură a propriei majorităţi PSD ALDE ar fi constituit o oportunitate pentru Iohannis să acţioneze, dar consecinţele nu ar fi fost favorabile când încă exista perioada de graţie pe care o dă electoratul. Apoi la sfârşitul anului trecut a fost demisia guvernului Tudose, dar Iohannis nu a folosit această oportunitate.
În acţiunea lui paranoic iresponsabilă, Dragnea a numit prin Viorica Dpncilă cel mai incompetent şi prost guvern pe care l-a avut România de după 1989. Acest lucru a subminat şi mai mult PSD şi ALDE în pofida unor sondaje contrafăcute. Dovada peremptorie este catastrofa de la Referendumul din octombrie iniţiat şi cauţionat de PSD, dar refuzat de majoritatea covârşitoare a electoratului.
Minciuna legitimităţii date de electorat acestei coaliţii care conduce România spre catastrofă este evidentă. Pe deasupra toate forurile internaţionale blamează guvernul şi Parlamentul României pentru acţiuni împotriva democraţiei cu consecinţe care pot afecta siguranţa naţională a ţării noastre,

Cum recunoştea şi Dan Barna şi cum am scris aici de multe ori Liviu Dragnea pune în pericol siguranţa naţională a României în acţiunile sale care urmăresc doar să-l scape pe el din puşcărie. 

Pe de altă parte m-a revoltat atitudinea iresponsabilă a unor ziarişti în special al lui Negruţiu, sau Moise Guran de la Digi24. Acum când este mai mult decât oricând de solidaritatea opoziţiei, Negruţia foloseşte sintagma insidioasă şi iresponsabilă din 2102 că "PSD-PNL, aceeaşi mizerie". 

În Parlamentul României PNL a fost factorul principal în contracararea acţiunilor de distrugere a statului de drept făcute de coaliţia PSD-ALDE. Iar acţiunea preşedintelui PNL Ludovic Orban de acuzarea de înaltă trădare a cuplului Viorica Dăncilă  - Liviu Dragnea confirmă pericolul în care a fost pusă România de către aceşti iresponsabili.


Şi încă un exemplu local de această dată, la iniţiativa PNL la Consiliul Local Piteşti s-a cerut retragerea titlului de Cetăţean de Onoare lui Constantin Nicolescu, un fel de Dragnea argeşean trecut însă prin puşcării. Pesediştii fricoşi s-au ascuns sub votul secret la această decizie şi nu i-a fost retrasă această onoare lui Nicolescu pentru că 12 au vota contra retragerii şi doar 9 pentru. Este exact numărul consilierilor pesedişti, ceilalţi fiind 4 PNL, 4 ALDE, 2 PMP şi un independent. Deci şi printre  cei din ALDE, sau chiar PSD există unii cu un pic de bun simţ!

În plus atacul murdar al lui Ilan Laufer, inspirat exact din gândirea iliberală şi xenofobă a lui Liviu Dragnea, acesta l-a dezavuat şi s-a delimitat de el. 
Numai un şobolan fricos ca Liviu Dragnea poate face acest lucru, el care alături de Viorica Dăncilă şi de Carmen Dan sunt trădători idealurilor lui Moromete....hahaha.


Căderea guvernului Dăncilă este o datorie patriotică a Parlamentului României. 






miercuri, 21 noiembrie 2018

Aceasta nu se poate!

Aseară s-a consumat una din cel mai penibile manipulări ale acestui partid PSD intrat în vârtejul paranoiei şi al xenofobiei.

Ilan Laufer, individul respins de la Ministerul Fondurilor Europene a făcut o declaraţie de presă la sediul PSD acuzând-ul de antisemitism pe preşedintele Klaus Iohannis motivând că este de vină originea lui germană.  
Această acuzaţie este inacceptabilă, atât timp cât acuzând ura de rasă se motivează prin ura de altă etnie. 

Este incredibil cât de jos a ajuns Liviu Dragnea care se foloseşte de acest penibil individ, la bază absolvent de sport şi remarcat doar prin revistele de profil ca playboy. Dacă aceasta manevră aparţine consilierilor evrei, ceea ce mă îndoiesc, ar însemna că şi-au pierdut uzul raţiunii, ceea ce eu nu cred.
Mai degrabă este opera imbeciloidă a frustrărilor şi ciudei lui Liviu Dragnea pe preşedinte. Pentru că Liviu Dragnea este atât de prost să pună în discuţie germanitatea lui Iohannis. Toate sondajele au arătat că alegerea lui Iohannis s-a datorat în primul rând părerii bune a românilor, fie ei transilvăneni, despre vecinii saşi, cât şi românilor în general despre germani. Liviu Dragnea repetentul inginer ar fi trebuit să ştie că industrializarea modernă a României s-a făcut sub influenţă germană, multe scule şi dispozitive având denumiri nemţeşti, este adevărat unele abandonate între timp. 

Reacţia intempestivă şi necugetată a lui Laufer a fost unanim dezavuată atât intern cât şi extern de către factorii de conducere ai comunităţii evreieşti din România, a unor intelectuali români de origine evreiască  şi a unor lideri ai comunităţii evreieşti americane. Cu atât mai penibilă este acuzaţia că Iohannis ar dăuna relaţiilor cu SUA, cum Iohannis a fost printre puţini lideri este europeni primiţi de Donald Trump la Casa Albă.

În plus relativ la antisemitism Iohannis a avut o vizită de mare succes în Israel, este preocupat de constituirea Muzeului Holocaustului şi a fost atent în toate aceste detalii sensibile.

Cum se poate vorbi de antisemitism la alţii, când la PSD sunt lideri precum Codrin Ştefănescu, sau Olguţa Vasilescu, doi foşti importanţi de la PRM, partid antisemit şi fascizant. Olguţa Vasilescu îl lăuda pe Ion Antonescu, unul din responsabilii Holocaustului din România. 

Se observă că, în pofida manevrelor lui Dragnea privind Israelul, PSD devine pe zi ce trece un partid reacţionar, xenofob şi anti UE.  
Este extrem de trist că PSD a ajuns să renege principiile UE, pentru că un guvern pesedist a pregătit accederea în UE, care ne-a adus prosperitate şi siguranţă socială.

Lăsând la o parte această reacţie penibilă PSD se dovedeşte în continuare în partid în degringoladă.
În eforturile sale disperate de a menţine controlul partidului Liviu Dragnea a făcut aceste manevre penibile cu remanierea. Aducerea lui Laufer la Ministerul Dezvoltării şi a Olguţei Vasilescu la Ministerul Transporturilor arată că pe Dragnea nu-l interesează decât să se menţină la putere, nu-l interesează România.
Dragnea este extrem de toxic pentru noi, el a devenit un factor de periclitare a intereselor naţionale ale României.

Că pesediştii sunt în degringoladă o dovedesc şi reacţiile Olguţei Vasilescu, care ar trebui acum repropusă la Ministerul Dezvoltării dar Dragnea nu ar accepta-o pentru că ar veni la un minister care dă bani al baroni şi i-ar creşte influenţa în detrimentul lui. Şova, titularul de la Transporturi o acuză pe de altă parte pe Olguţa Vasilescu de negocieri pe sub masă cu Rădoi, de la Metrorex.

În aceste condiţii căderea guvernului Dăncilă prin moţiune de cenzură ar fi un act de patriotism. Pentru aceasta se impun negocieri şi compromisuri. Tot felul de jurnalişti inepţi fac trimitere la Traian Băsescu, cât de mare jupân era el. Păi era cu majorităţi fluide.
În momentul când guvernul Ungureanu a căzut prin constituirea unei majorităţi cu parlamentari de toate partidele nu a mai avut ce face şi în pofida gargarei sale mincinoase şi populiste l-a propus pe Ponta prim ministru. De aceea se impun negocieri cu toţi nemulţumiţii din PSD, cu ALDE şi cu Tăriceanu.
Iohannis nu poate negocia cu el pentru că Tăriceanu este un posibil candidat prezidenţial opus lui Iohannis, dar această constrângere nu este legată de partidele opoziţiei.
Toate partidele din opoziţie trebuie să contribuie la realizarea unei majorităţi care să doboare guvernul Dăncilă. Consecinţa imediată ar fi că Dragnea îşi va pierde toată puterea de şantaj şi va fi eliminat din viaţa politică. Este cel mai periculos personaj politic apărut până acum.
Este expresia descurcăreţilor din vremea crizei ceauşismului anilor 80, iar cei care îl înconjoară sunt nulităţi ciocoieşti care nu au învăţat nimic în afară de practicarea vânătorii, pe care o făceau aristocraţii şi au preluat-o politrucii comunişti.

Asta trebuie să înţeleagă şi alţi jurnalişti cu ochelari de cal care invocă principii morale când România este în pericol.  


Această remaniere este încă un semn al pericolului în care ne aflăm!

Un CENTENAR şi mai multe teme pentru acasă - editor Adrian Cioroianu

După conferinţa de vineri 16 noiembrie 2018 domnul profesor Adrian Cioroianu a lansat carte Un CENTENAR şi mai mule teme pentru acasă al cărui editor este.

Cea mai consistentă contribuţie este cea a editorului însuşi, însă şi temele lansate de alţi autori sunt la fel de interesante.

Prima contribuţie pe care am citit-o nu a respectat cronologia cărţii. Este cea scrisă de Bakk Miklos - O explicaţie (şi o structură) a "problemei maghiare". Este lesne de înţeles de ce am citit în primul rând această contribuţie.
Pentru că Centenarul lasă o problemă extrem de sensibilă maghiarii din Transilvania. cum spunea şi autorul între cele două comunităţi este cel puţin la nivel politic o viaţă de coşmar. DE peste o mie de ani în Transilvania convieţuiesc românii şi maghiari alături de saşi veniţi şi ei de 800 de ani.

Trebuie să scăpăm de complexul ungurii ne  vor Ardealul. Şi când l-au vrut nu-au putut decât obţine o parte din el în 1940, pentru că realitatea demografică nu le-a mai permis. Sunt necesare demersuri pentru ca şi ungurii să se considere cetăţeni normali în România. Asta ţine şi de liderii acestor comunităţi. Dacă după Revoluţia din Decembrie 1989, organismele politice ungureşti erau apropiate de partidele democratice şi progresiste româneşti, de câtva timp joacă mai mult cu PSD, partidul cel mai obtuz şi anti-minoritar, pentru că se pot târgui cu el, dar mai ales că au ajuns la remorca lui Viktor Orban care îi foloseşte în scopuri demagogice. Orban este anti emigranţi, inclusiv minoritari dar speculează sensibilităţile naţionale din Ungaria în privinţa Transilvaniei.  Probabil că într-un viitor se vor deschide mai multe linii de comunicaţie astfel încât să nu se mai audă că nu au ce sărbătorii de 1 Decembrie.

Capitolul prim scris de Adrian Cioroianu conţine ceea ce a prezentat în conferinţa sa de la Piteşti, inclusiv răspunsul la întrebarea mea privind Cadrilaterul.

Are şi o explicaţie pentru lipsa de consistenţă a României Mari din motivul că era înconjurată fie de state noi Polonia, Cehoslovacia, Iugoslavia, dar şi de state învinse şi iredentiste, în primul, rând Rusia Sovietică, care aşi reuşit să smulgă Basarabia şi Bucovina de Nord, dar şi de Bulgaria, căreia a trebuit să-i înapoiem Cadrilaterul şi mai ales de Ungaria. Azi unii vecinici nu mai există. S-a destrămat Cehoslovacia şi Iugoslavia, dar cel mai important a dispărut Uniunea Sovietică.
Avem vecini noi, Ukraina care este naţionalistă ca orice stat nou , dar care ne poate fi un viitor aliat aflându-se în conflict armat cu Rusia de care ne desparte acum Marea Neagră. Este puţin probabil să avem conflicte cu Ungaria sau Bulgaria cu care suntem acum într-o alianţă NATO extrem de puternică.
Cea mai mare este durere că vecina Republica Moldova are o populaţie care nu cristalizează identitatea românească în majoritate, cu un preşedinte Dodon, filo-rus pe faţă.

Lucrările prezentate în carte arată slaba pregătire a armatei române când s-a angajat în război în 1916. Ofiţerii de carieră erau puţini, rezerviştii nu erau pregătiţi militar., nu aveam vânători de munte în condiţii unor bătălii în zone montane. Dar soldatul român a putut face faţă unor condiţii grele de viaţă cu lipsuri şi au dat dovadă de rezilienţă şi eroism care a stârnit admiraţia Reginei Maria şi a generalului francez Berhelot. În condiţiile de front scurt armata română a putut face faţă unei armate superior dotate cu mitraliere şi tunuri. 

Istoria acestor 100 de ani este să încercăm să avem vecini cu care să fim în bune relaţii, să nu ne mai pomenim cu frontul de mii de km cu inamicul ca în 1916. 

Aş mai semnala contribuţia economistului gorjean Dorel Dumitru Chiriţescu care sfărâmă mitul industrializării şi modernizării comuniste. În 1938 aveam un PIB de 5 ori mai mic decât Germania ca în 1988 să fie de 10 ori mai mic în condiţiile în care Germania a fost distrusă în război. 

Contribuţia lui Adrian Cioroianu propune mai multe teme de meditaţie acum după 100 de ani şi cere ca politicul să dispară din învăţământ şi sănătate care afectează grav dezvoltarea României.


Cartea este extrem de interesantă de cei interesaţi de istorie dar şi cei despre realităţile româneşti. 

M-a frapat şi plăcut ilustraţia acestui volum cu harta României Mari făcută din bucăţi de pâine.

sâmbătă, 17 noiembrie 2018

Despre Istorie, Muzică şi Poezie cu Adrian Cioroianu, Ioana Maria Lupaşcu şi Daniela Nane
























Acest spectacol este cadoul de Centenar făcut piteştenilor de directorul Jean Dumitraşcu.

În această seară am văzut o sală mai plină ca oricând.

Explicaţia a fost că dacă la Filarmonica Piteşti erau obişnuite spectacolele de muzică şi poezie, evenimentul din această având protagoniste pe pianista Ioan Maria Lupaşcu şi pe actriţa Daniela Nane, avea în plus un invitat special, profesorul Adrian Cioroianu, ambasadorul nostru UNESCO la Paris.
Jean Dumitraşcu şi Adrian Cioroianu
Primul invitat pe scenă a fost Adrian Cioroianu care ne-a vorbit de Războiul de ÎntregireRăzboiul cel Mare care a condus la România Mare.
Cioroianu a spus că Brătianu a decis atacul în Transilvania contra sfaturilor date de aliaţi, care doreau un atac contra Bulgariei (şi opinia generalului Averescu care a dorit o forţare a Dunării!) sau în Banat.
Pentru că Brătianu voia să dea semnalul că acest război era pentru reîntregirea României cu Ardealul!
Ioana Maria Lupaşcu şi Daniela Nane
Armata română era complet nepregătită, slab dotată cu ţărani de câmpie în principal care forţau munţii, contra unei armate austro-ungare cu unităţi de vânători de munte, care au respins apoi atacul contra Transilvaniei. 
Dar dezastrul a venit din sud, după dezastrul de la Turtucaia  şi forţele germano-bulgaro-turce conduse de de spărgătorul de fronturi Makensen.

Înfrângerile sunt cuuzate şi de activitatea incompetentă a generalului Dumitru Iliescu, Şeful Cartierului General şi protejat al lui Brătianu, ulterior înlocuit de Regele Ferdinand cu generalul competent Prezan. 
Minunea se petrece în 1917 la Mărăşti, Oituz, Mărăşeşti unde armata română îi învinge pe nemţi şi stabilizează frontul în sudul Moldovei.
Asta dovedeşte calitatea soldaţilor români care uimeşte pe generalul Berthelot şeful Misiunii Franceze, dar care observă comportamentul dispreţuitor al ofiţerilor români faţă de trupă. 
Cu Ioana Maria Lupaşcu şi cu Daniel Nane
Aş remarca aici că raporturile s-au schimbat în bine în Cel De-al Doilea Război Mondial şi datorită procesului de democratizare al României Mari, cum reiese din memoriile maiorului Răşcănescu, bunicul prietenilor mei,  Dan şi Florin Călinescu, prezent la Odessa, care iese din încercuirea de la Cotul Donului cu toată trupa din batalionul său şi care este primul comandant român care angajează lupta cu inamicul germano-maghiar după 23 august 1944. Acum ofiţerii, în majoritate proveneau din ţărănime, funcţionari şi muncitori şi nu numai din aristocraţia românească.
Autograful lui Adrian Cioroianu
România Mare este şi rezultatul intereselor Marilor Puteri, în speţă Franţa, de aceea avem aliniamentul Arad Oradea Satu Mare ca graniţă de vest. 

În intervenţiile spectatorilor domnul Cioroianu a subliniat contribuţia majoră a Reginei Maria, prin sângele ei de englezoaică care ne se predă niciodată, dar ea este în primul rând creaţia marelui Rege Ferdinand, care i-a dat posibilitatea să susţină cauza românească.
În plus remarca cum pe bancnotele noastre nu sunt de loc femei, cum ar merita şi Regina Maria sau Ecaterina Teodoroiu, sau alte importante femei românce.

Cioroianu a respins ideea neutralităţii României în Marele Război care nu se putea din cauza geografiei. 

De asemenea la întrebarea mea privind Cadrilaterul a spus că a fost o eroare, care a făcut din fraţii noştri bulgari nişte duşmani. Iar pentru locuitorii Balcicului Regina Maria era Sultana!

A urmat recitalul de muzică şi poezie a celor două rafinate artiste, pianista Ioana Maria Lupaşcu şi actriţa Daniel Nane. 

Daniela Nane a rostit cu mare talent  poezii începând cu poeme de Eminescu şi Coşbuc continuând cu contemporani precum Nichita Stănescu şi culminând cu superba poezie religioasă a lui Costache David, Ştergarul, dedicată Mântuitorului.

Ioan Maria Lupaşcu a acompaniat cu mare fineţe recitările Danielei Nane şi ea având o culme în Meditation a lui Massenet.

A fost un spectacol foarte reuşit de mare simţire românească şi patriotism.

În final domnul profesor şi autor Cioroianu a oferit autografe pe cărţile sale dialogând cu cititorii şi fiind foarte inspirat mai ales în conversaţiile cu micile cititoare.

O seară superbă pentru piteştenii norocoşi care au fost prezenţi la acest eveniment.



marți, 13 noiembrie 2018

Despre oportunităţi, compromis politic şi despre patriotism

Ştirea cea mai gravă a ultimelor zile a fost făcută de preşedintele Iohannis care a declarat că România nu poate face faţă sarcinilor privind conducerea Uniunii Europene.  
Iar prin Români a  subînţeles guvernarea catastrofală a doamnei Dăncilă şi a lui Dragnea.
Astăzi raportul MCV pe justiţie şi Rezoluţia Parlamentului European privind derapajele României de la democraţie nu pot decât să confirme că suntem în faţa unor sarcini pe care nu le putem îndeplini.

Am urmărit în aceste zile dezbateri pe acest subiect şi un singur lucru nu a reieşit clar. 
Privind rezoluţia privind România din PE nu pot decât să resping cu revoltă opinia unui jurnalist iresponsabil că preşedintele Iohannis şi PNL ar fi  negociat o rezoluţie mai puţin dură. Nu înţeleg ce crede acest individ pentru patriotism. Sper ca liberalii să se fi abţinut de la vot. 

Ce-i de făcut?
Cum spunea  odată Lenin, e bun şi el câteodată în teorie.
Pentru că una este să privim cu ţara se prăbuşeşte din cauza politicilor care afectează siguranţa naţională a acestei ţări de către clica infracţională a lui Dragnea şi alta este să se acţioneze. 

De fapt a fost una din întrebările pe care le-a pus un jurnalist doamnei Gorghiu de la PNL.
Este clar că PNL şi celelalte partide de opoziţie ezită încă să lanseze moţiunea de cenzură care să ducă la căderea guvernului Dăncilă.
Aritmetica parlamentară spune că există încă o majoritate guvernamentală şi că ea ar trebui schimbată convingând de faptul că guvernul Dăncilă şi mai ales Dragnea sunt un pericol naţional. 

Chiar dacă România la preşedinţia UE are un rol de secretariat în primul rând în cele 6 luni sunt suficient de multe probleme care trebuie să fie gestionate de miniştri români competenţi şi aici guvernul Dăncilă este un pericol naţional.
Sunt în acest guvern oameni care nu ştiu o limbă străină. iar pe cea maternă o schimonosesc ca şi cum ar fi şi ea limbă străină.

Cred că ar fi o datorie patriotică să fie convinşi unii dintre pesedişti, sarcina lui Ponta şi pe unii de la ALDE, problema liberalilor  ca guvernul Dăncilă să cadă.
Este nevoie mai mult de cât oricând de un guvern de concentrare naţională care să gestioneze această preşedinţie ca să nu ne facem de râsul Europei. Eu sunt convins că există mulţi oameni politici capabili să facă parte din acest guvern, inclusiv de la PSD.
Şi poate la fel de important este anihilarea clicii infracţionale condusă de Dragnea cu eliminarea sa din fruntea Camerei Deputaţilor. 


Este momentul ca certurile fracţioniste din opoziţie privind care este cel mai pur şi dur politician nu au nicio relevanţă. Dimpotrivă, declaraţiile nechibzuite ale lui Cioloş privind PNL care ulterior şi le-a corectat. Cioloş nu poate afirma că el este nou în politică, mai ales că lansarea lui a fost făcută chiar de PNL. 

Este mai mult decât oricând nevoie de unitate împotriva lui Dragnea care a devenit cum spunea cineva cel mai detestat personaj politic de la Ceauşescu încoace. 


Ieşirea lui Dragnea de la conducerea politicii româneşti şi a guvernului Dăncilă ar fi un act de înalt patriotism!

joi, 8 noiembrie 2018

Era ticăloşilor

În Piteşti după 89 au apărut tot felul de partide şi politicieni. Unul dintre ei numit Neguş, mă simpatiza pentru că numele noastre era apropiate, diminutive din rădăcina Neagu.
Tipul era un guraliv, a fost şi consilier local. Fusese se pare magazioner la calea ferată pe la Câmpulung şi făcuse puşcărie pentru furat din magazie. Ei bine, pentru el noi toţi ceilalţi eram tot puşcăriaşi, unii nu încă, dar tot puşcăriaşi ca el. Partidul lui era potrivit cu trecutul său, Partidul România Mare.

Vestea că s-a găsit o valiză plină cu documente de la Tel Drum compromiţătoare pentru Dragnea l-a determinat pe acesta să apară cu două valize, una foarte rău aleasă plină cu gogoşi - autocritică la declaraţiile sale? Cealaltă era cu nişte caricaturi penibile şi tembele la fel ca autorii lor despre preşedintele Iohannis pe ideea că toţi sunt infractori ca el. Deh mentalitate de puşcăriaş!

Ideea lui Dragnea s-a materializat la postul de manipulatori siniştri şi ticăloşi de la A3. Ei i-au făcut un fel de dosar lui Iohannis. Manipularea mârşavă este că ar fi fost implicat în procese penale. Ori pierderea casei din Piaţa Mare din Sibiu este un proces de contencios o problemă complicată de moştenire în care este implicată familia doamnei Carmen Iohannis.

Mizerabilii încearcă să acrediteze ideea că restituirile făcute de Iohannis comunităţii germane sunt problematice. Ori înseamnă că toate restituirile sunt o fraudă în viziunea A3, viziune oricum comunistă.

Doar malversaţiile patronului Voiculescu şi al tuturor ticăloşilor în frunte cu Dragnea sunt îndreptăţite. Aceşti infractori şi slugile lor scârboase din mass media trăiesc cu impresia că toţi sunt hoţi şi tâlhari ca ei.

În romanul său Cel mai iubit dintre pământeni eroul Petrini intenţiona să scrie un roman intitulat Era ticăloşilor. Aceşti ticăloşi erau cei care puseseră mâna pe România sub oblăduirea ciubotei bolşevice sovietice. Din foşti argaţi, de slugi obraznice şi leneşe aceşti nemernici s-au pomenit dintr-o dată vechili şi vătafi pe România, au distrus elitele ţării care s-au refăcut greu, iar resursele ţării au fost alocate ideologic şi nu economic, ceea ce a determinat goana după hrană în anii 80.

Iată că o nouă generaţie de indivizi cu mentalitate de slugi ticăloase s-au instituit pesta ţară. Sunt descendenţii vechilor politruci sau chiar ei care erau pe la UTC în tinereţile lor glorioase.

Literatura română oglindeşte aceste mentalităţi prin romanul fondator al literaturii române clasice Ciocoii vechi şi noi

E plin de ciocoi în acest partid pesede, de adunături de cea mai joasă speţă, cu impostori intelectuali care au obţinut grade academice prin fals şi infracţiune precum Nicolicea şi celebrul Ciordache!

Dar oricât de proşti şi nemernici ar fi atunci când ciopârţesc legile în favoarea infractorilor care parazitează astăzi demnităţile României legile lor toxice nu ar fi promulgate dacă nu ar exista un for al ticăloşilor numit Curtea Constituţională!
Aici orice contestaţie care ar lovi în interesele infractorilor este respinsă. În frunte cu fostul politruc Dorneanu şi toată pleiada de jurişti propuşi de Băsescu, PDL, sau PNL s-au înhămat în fracturarea justiţiei şi dreptăţii în România la ordinul PSD.

La CCR se află cei mari ticăloşi! 

vineri, 2 noiembrie 2018

Propaganda în dilema veche

Acesta este titlul dosarului din Dilema veche din această săptămână care m-a determinat să fac nişte comentarii. 
Dar nu numai acest dosar săptămânal ci şi alte articole care ar putea fi într-un fel legate de dosarul săptămânii.

În primul rând vrea să remarc articolul Adinei Popescu aici.
Adina Popescu este o scriitoare bună, iar articolul m-a impresionat foarte tare pentru că am copilărit vacanţele la ţară, la rude. Articolul este o odă dedicată ultimilor ţărani care continuă să facă ce făceau moşii şi strămoşii lor. Numărul acestora se împuţinează pe zi ce trece. Trebuie să subliniez că acestor rude la ţară, ţărani mulţi dintre noi am supravieţuit în perioadele negre ale comunismului, anii 50, când încă nu se furase pământul oamenilor şi mai ales în anii 80, când obsesia naţională era să găseşti de mâncare şi mulţi s-au salvat de acolo. 

Acum când agricultura devine din ce în ce mai capitalistă, rostul acestor bătrâni s-a diminuat. Mai vii pe la ei să iei alimente bio, zic unii. Este inexorabil fenomenul şi agricultura de subzistenţă cu plăcintele din povestea Adinei Popescu vor dispărea.
Din acest motiv Franţa se luptă destul de eficient să conserve fermele tradiţionale, în Anglia au dispărut deja, şi acolo fermierii cumpăra alimente de la magazin.
S-a inventat totuşi un substitut eufemistic al vieţii tradiţionale la ţară, pensiunile agro-turistice, care să creeze iluzia că retrăieşti copilăria la ţară cu produse naturale.

Un articol, la fel de interesant îl scrie Mihai Buzea aici.
Este un articol, despre copilăria lui în Berceni în zona blocurilor care se învecinau cu restul cartierului nedistrus de pe Drumul Găzarului. Este o zonă de case mici de proprietari cu venituri reduse. Locuitorii la bloc îi batjocoreau pe cei din această zonă cu numele de "ţigani", familiile din această etnie fiind însă foarte redus.
A venit iarna groaznică din 1984-85, când toate utilităţile de la bloc s-au redus îngrozitor şi bloculenii au trebuit să-şi facă sobe de teracotă cu lemne în bloc, s-au să se refugieze la "ţigani" unde se putea trăi încă omeneşte.
Azi zona de case a fost înlocuită de vile ale unor oameni cu venituri ridicate,. lucrurile s-au inversat şi bloculenii se uită cu jind la foştii ţigani. Ba autorul a mai aflat cum spuneau cei care locuiau la case despre cei de la blocuri, îi denumeau "moldoveni"!

Articolul vine ca un vaccin pentru nostalgicii care aici la Piteşti au lăudat cartea unui fost prim secretar chiar din vremea aceea teribilă. Individul se laudă cu "realizărilii" lui Ceauşescu uitând complet să spună de condiţiile în care trăiau sclavii industriali. Îmi amintesc  uimirea citind 1984 a lui Orwell chiar în acel an, cu capacitatea lui de premoniţie privind comunismul, cu liftul stricat la bloc, cu întreruperi de curent şi apă şi mai ales de căldură iarna.

Dar vreau să revin la Dosarul privind propaganda.
Peste ani nu-mi iese din memorie şedinţele de îndoctrinare de la Palatul Pionierilor din Ploieşti, unde o activistă gheboasă ne povestea cu însufleţire şi fanatism despre tovarăşa de viaţă a lui Lenin, Nadejda Krupskaia şi despre măreaţa Uniune Sovietică şi gigantismul stahanovist. 

Vorbind despre propagandă şi manipulare îmi reamintesc una dintre cele mai scârboase minciuni puse pe seama numelui domeniului Brătienilor de la Florica. Ar fi provenit de la fiica lui Brătianu care ar fi avut relaţii sexuale cu un câine şi surprinsă a fost împuşcată de tatăl său.
Legenda ticăloasă circula şi o ştiau şi copii din vremea aceea de la Ştefăneşti. În plus ei nu ştiau ce se ascunde în necropola bisericii Brătienilor de la Florica, pentru că ferestrele erau oblonite să nu se vadă monumentele de marmură neagră a celor doi mari oameni de stat.
Informaţiile acestea le am de la un amic, locuitor al acestei zone, care în copilărie habar nu avea de Brătianu şi de istoria adevărată a românilor.
Şi apropo’ ar trebui ca Ştefăneşti să revină la denumirea de Florica, aşezarea pe lângă care s-a format oraşul de azi care poartă numele unui sat adiacent, probabil?


Asta am trăit noi manipulările, cei mai ca mine despre faptul că România era tot o ţară slavă prin anii 50 stalinişti, ca apoi, pe vremea lui Ceauşescu să ne pomenim cu încă un fel de voievod, dictatorul care  se înconjura cu portretele eroilor neamului, dar doar până la Cuza, încolo nu se mai putea. 

Exact ca fresca de la Ateneu, acoperită să nu-i vedem pe întregitorii României Mari.