vineri, 22 iunie 2018

La cortul PNL - studiu empiric de sociologie urbană

Azi vineri 22 iunie am stat timp de trei ore la cortul PNL amplasat în faţa Teatrului Davila din Piteşti. Scopul a fost să strângem semnături pentru menţinerea Pilonului 2 de pensie privată. Cu mine au mai fost alţi doi liberali, o doamnă învăţătoare şi un domn profesor. Puteam spune că am fost trei profesori, eu însă recent asociat la Politehnica din Bucureşti.

De fapt doamna a fost cea care aborda pe eventualii interesaţi, având în fond şi experienţa cu elevi mici şi un anume aplomb. Eu am fost mai mult ca suport în momentul în care unii se încingeau la discuţii. 

Şi a fost foarte interesantă reacţia străzii în centrul Piteştiului. 

Ca idee generală cei care au semnat erau oameni în vârstă. Majoritatea tinerilor nu a părut interesată de o acţiune care îi poate afecta direct. Pe noi pensionarii de acum nu se pune problema având la dispoziţie doar Pilonul 1. 
Am primit mai mult de 30 de semnături, lucru care cred că este foarte bun.

Dintre cei care au venit să stea de vorbă cu noi erau unii clar sub influenţa posturilor A3, România Tv şi din păcate şi TVR. Ne spuneau că nu ar avea nimic cu PNL, dar că Ludovic Orban nu este potrivit ca lider, aş spune chiar o majoritate. Aici este influenţa acestor posturi care fac din Orban un tip neserios. Făcând o analiză mai adâncă sunt sigur oricare ar fi liderul PNL el ar fi prezentat negativ de aceste posturi tv. Pentru că au fost voci care-l deplângeau pe Dragnea că a fost condamnat.

A fost şi un individ care spunea că şi Iohannis ar fi penal, reacţie la faptul că cortul nostru este lângă cel al celor de la USR care strâng semnături pentru iniţiativa fără penali. 

Dezamăgitor a fost că majoritatea tinerilor care sunt beneficiari ai Pilonului 2, nu păreau interesaţi de această iniţiativă liberală de apărare a acestui tip de pensie. Ba chiar era un adolescent pe bicicletă care ne-a înjurat, dar era de înţeles că individul revenit în zonă l-am auzit ascultând manele la smartfon!  

Au fost o tânără care este clar implicată în acţiuni civice şi care ne-a pozat şi a spus că o să pună poza pe pagina de Facebook. 

Este îngrijorător totuşi că cei tineri nu par interesaţi în ceea ce se întâmplă la noi, ba un tânăr a punctat că soluţia este să pleci din România. 

Impresionantă a fost o doamnă care dorea şi ea să se implice în acţiuni de protest civic şi care a dorit să o căutăm.

Per ansamblu acţiunea a fost primită bine şi sperăm să aibă şi efect electoral.

Din reacţiile faţă de Ludovic Orban cred că acesta ar trebui să fie înconjurat şi sprijinit de figuri tinere şi convingătoare şi cred că PNL nu duce lipsă de altfel de figuri. 

Şi revenind la actualitatea politică Justiţia şi-a făcut datoria şi în pofida presiunilor extraordinare l-a condamnat pe Liviu Dragnea la puşcărie. 

Chiar dacă şedinţa conducerii PSD de azi s-a declarat solidară cu Liviu Dragnea, cred că este doar un moment în faţa prăbuşirii. Voci jurnalistice care realiste chiar favorabile lui Dragnea şi PSD spun că este momentul ca acest individ să se retragă. Istoria PSD spune că liderii implicaţi în astfel de situaţii şi nu încă condamnaţi s-au retras şi sau pierdut sprijinul colegilor.

Dacă situaţia continuă PSD se va scufunda pentru că oamenii normali nu pot accepta o astfel de situaţie.

vineri, 15 iunie 2018

Intelectualul român în descendenţa lui Conu Leonida

Această reacţie este generată de un articol apărut în contributors.ro citeşte aici .
În acest articol aparţinând lui Vlad Perju şi intitulatCum poate proteja Președintele Iohannis statul de drept? O soluție în 5 pași 
autorul construieşte o înlănţuire destul de logica a paşilor pe care i-ar putea urma preşedintele în acest conflict generat de decizia CCR privind revocarea procurorului şef DNA.
Este interesant şi  important că Vlad Perju a absolvit dreptul la Harvard şi a predă dreptul la aceeaşi universitate şi nu numai. 
Soluţia acestuia pare logică şi cu toate acestea neconvenabilă nouă pentru că implică demiterea Codrutei Kovesi.

Expunând aceste consideraţii autorul a trezit reacţiile nervoase forumiştilor. 

Este tipic pentru un anume tip de intelectuali care scriu şi se exprimă pe siteu-ul contributors.ro. 
Ele reflectă din plin aflatul în treabă ineficient, incapabili de a da soluţii raţionale sau îndemnatul la răscoală. La răscoală în care evident să stai pe margine ca la fotbal şi să strigi: hai ai noştri.

Acestor forumişti le-aş reaminti că toată tevatura asta şi soluţia abjectă a CCR porneşte de la o modificare a legii făcută în vremea lui Băsescu, mult iubit şi apreciat pe contributors.ro,  în care ministrul justiţiei era băgat în numirea procurorilor şefi.  Este tipic pentru gândirea legislativă românească, ea acţionează pe termen scurt fără să mediteze la repercusiuni pe termen lung, adică la apariţia unui gongoric ticălos precum Tudorel Toader. 

Cred că preşedintele poate să analizeze şi această propunere, cum poate găsi alte alternative raţionale.


Oricum chiar dacă unii se află în pragul isteriei ar trebui să ne păstrăm calmul şi să nu facem cum zicea Caragiale şi al său Conu Leonida: „revoluţie cu aprobare de la poliţie”.

luni, 11 iunie 2018

Problema cu mitingul PSD

Am citit o intervenţie în Adevărul a bloggerului Vasile Ernu. Ideea acestuia este că participanţii erau năpăstuiţii sorţii abandonaţi de burghezii bucureşteni şi de aceea se aruncă în braţele PSD.
Opiniile lui Ernu, basarabean cu puternice înclinaţii stângiste, care s-a hrănit cu ideologia narodnicilor ruşi din finalul secolului al XIX. Numai că Ernu a greşit secolul şi respinge nişte adevăruri elementare. 

Intelectualii ruşii de atunci îşi asumau obligaţia de a lumina poporul. Erau vremuri în care analfabetismul era la procente îngrozitoare şi oamenii nu aveau de unde să se informeze, chiar dacă există un anume bun simţ popular.
Cetăţenii României de azi au posibilitate să cunoască şi să analizeze realitatea, nu mai există analfabetism doar în anumite zone la minorităţi defavorizate. Toată lumea are televizor, toţi au smartfon, inclusiv homleşii care populează şi poluează centrul oraşului Piteşti. 

Nu este vorba de abandon şi dezinformare, este o mentalitate extrem de puternică încă, lucru care generează nostalgii ale vechiului regim. Atunci toţi munceau, aveau adică un loc de muncă. Dacă nu doreai să te angajezi, erai declarat parazit. Dintre aceştia exista şi există încă un procent ridicat, care parazitau locurile de muncă. Şi azi acest fenomen se poate observa în special în administraţia publică unde sunt numeroşi indivizi care nu fac nimic sau încurcă bunul mers al acestor instituţii în relaţia cu publicul. De aici şi sentimentul unora cu : "să ne dea".

Îmi amintesc de Francisca primul roman al lui Nicolae Breban şi mi-a rămas întipărit în memorie un personaj angajat într-o uzină unde desfăşura muncă fizică grea de necalificat. Marea lui bucurie era când reuşea să înşele cerinţele acestei munci grele şi să tragă de timp. Cam asta era mentalitatea: "ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim."
Din păcate sunt zone subdezvoltate ale României unde aceasta este o realitate. 

Un alt tip de reacţii sunt legate de mizeria lăsată de participanţi.
Şi aici este o falsă problemă. De vină pentru condiţiile mizerabile lăsate de participanţi sunt vinovaţi organizatorii. Ei trebuiau să asigure strângerea gunoaielor în timpul mitingului sau să oprească voluntari bucureşteni care să strângă resturile lăsate. Totul provine de la educaţia insuficientă pe care o întâlnim zi de zi.
Malurile râurilor sunt pline de deşeuri, eu văd asta zilnic în plimbările mele pe malul Argeşului. Şi gunoaiele provin în special de la tineri consumatori de produse McDonald's! Persistă mentalitatea că trebuie să faci curat doar în perimetrul în care eşti stăpân, în spaţiile publice poţi arunca orice, cum văd zilnic în blocul în care locuiesc, sau ieri am văzut cum şoferul unui Renault Fluence a aruncat nişte şerveţele pe carosabil fără să-i pese.
Deci şi asta se reduce la educaţie şi cultivarea unui alt tip de mentalităţi de tip ecologist.

Am văzut azi dimineaţa un articol într-un cotidian local care se referea la miting şi se intitula:
"De ce ar merita să ieşim în stradă!"
Am agreat multe dintre opiniile jurnalistului, neglijarea autostrăzii Piteşti Sibiu, tăierile ilegale de păduri.
Nu sunt de acord cu opinia despre distrugerea industriei, Argeşul este unul din cele mai dinamice zone industriale al României. Văd maxi taxiuri care aduc în zona industrială a Piteştiului navetişti care vin din zona de sud a judeţului. Chiar dacă este superfluu trebuie să reamintesc că abandonarea Petrochimiei este cauzată de privatizarea nereuşită a acestui combinat, nu şi a Petrom. Trebuia ca acest obiectiv industrial să fie privatizat separat cu cineva din spaţiul extraeuropean cu rezerve de petrol.
Cât despre Aro Câmpulung a fost distrus de prostia şi ticăloşia şefilor de acolo împreună cu minciunile unor potentaţi locali. 

Cât despre celelalte acuze: fiscalitate ridicată, care afectează domeniul privat al economiei, sistemul de sănătate, sistemul de educaţie şi mai ales scumpirile sunt în sarcina alianţei PSD ALDE care în loc să organizeze mitinguri împotriva abuzuri, ar trebui să ia măsuri ca aceste abuzuri pe care le comite în domeniile amintite să fie eradicate. 

duminică, 10 iunie 2018

Liceul Caragiale din Ploieşti

Am avut un schimb polemic cu un fost coleg de liceu şi din acest schimb de opinii mi-am consolidat credinţa că a fost cea mai importantă perioadă pentru formarea personalităţii a fost cea din anii când am urmat cursurile liceului.

Perioada şcolară primară care începe cu grădiniţa şi continuată cu şcoala generală clasele I-VIII dă copilului noţiunile generale privind scrisul şi cititul, noţiunile fundamentale privind ştiinţele exacte, aritmetica, fizica, chimia, apoi noţiunile despre privind  istoria, geografia şi biologia. 

Ei bine, în liceu aceste noţiuni pe care le primeşte adolescentul, care încă nu s-a maturizat îi modelează personalitatea şi vor alcătui cultura sa generală.
Şi aici este extrem e importantă calitatea profesorilor şi capacitatea lor de emulaţie pe care să o transmită tinerilor. 

În cazul în care tandemul profesori elevi reacţionează optim atunci rezultatele elevilor sunt strălucite. 
Aceste rezultate se confirmau prin olimpiadele la disciplinele ştiinţelor exacte cât şi cele umaniste. 

Un astfel de creuzet formator de personalităţi de mare calibru, dar şi de caractere bine conturate a fost Liceul Ion Luca Caragiale!

Am curaj să spun că liceul nostru era comparabil nu numai cu liceele de elită româneşti, dar se putea compara cu marile licee franceze, sau engleze. Wellington a spus că Bătălia de la Waterloo a fost câştigată pe terenurile de sport de la Eton, Păi la noi la Caragiale se făcea şi sport de performanţă cu profesorii Fişte, Pişpi, Petrea!

Anii de liceu îţi dădeau direcţiile de orientare într-o viitoare carieră profesională sau vocaţie. 

În perioada în care am învăţat eu, totuşi posibilitatea de a alege era foarte limitată. 
Liceul Caragiale excela era în domeniul ştiinţelor exacte, matematică, fizică inginerie. Mai puţin de exemplu în medicină. Asta nu însemna că efectul formator era unilateral. Un exemplu de personalitate multilaterală a liceului Caragiale a fost Basarab Nicolescu premiant I la Olimpiadele de matematică şi de literatură română. 

Paradoxal Liceul Ion Luca Caragiale care poartă numele celui mai celebru scriitor şi creator de caractere specific româneşti, valabile şi azi şi elev al acestui liceu rămâne cunoscut mai ales prin performanţele în domeniul ştiinţelor exacte.

În general ne lăudăm cu profesorii excepţionali de matematică ai liceului, Grigore, Vasilescu, Negrea, Dăscălescu, dar nu trebuie ignoraţi excepţionalii profesori de limba română, profesoara Natalia Boncu, Milica, Bălan şi de ce nu directoarea liceului Aspasia Vasiliu, sau cu formidabilul profesor de istorie Nicolae Simache. 

Cum nu puteau fi ignoraţi profesorii de fizică, Covaci,de chimie, Olga Petrescu şi ceilalţi profesori.
Liceul Caragiale cultiva studiul limbilor străine, inclusiv a latinei, mama limbii române. Nu pot să le uit pe doamna Sicoe de Engleză, sau Predescu de Latină. 
Să fiu scuzat  că  am omis numele unora dintre profesori. 

Aceşti profesori au avut un rol formidabil în modelarea personalităţii noastre.

Cum am spus oricare dintre elevii liceului puteau urma o carieră din orice domeniu, însă în condiţiile restrictive ale regimului comunist nu toate profesiile aveau onorabilitatea şi prestigiul pe care îl au acum în condiţiile de libertate şi democraţie de acum, sau pur şi simplu nu existau. 

Dau ca exemplu dreptul, filosofia sau ştiinţele politice care nici nu existau în vremea comunismului.

Aşa că noi elevii de atunci ne orientam cu prioritatea spre inginerie, matematică, fizică, chimie.

Şi nu toţi am reuşit să fim buni şi cu o carieră onorabilă. Unii dintre noi au dus o viaţă mediocră de ingineri, de profesori, etc. 

Privind acum retrospectiv puteam să fac o carieră de istoric, sau colateral, de ştiinţe politice. Asta cu toate că nu am fost un inginer rău, pot spune chiar cu rezultate notabile.

Am exemple de prieteni şi colegi mai tineri fizicienii şi ingineri de mare perspectivă, care pur şi simplu s-au reorientat după 1989 şi au devenit excelenţi scriitori, oameni de afaceri, etc.
Un exemplu strălucit este fostul fizician bun Horia Roman Patapievici care a devenit cel mai important eseist de după 1989. 


Ce a contat? 
Un liceu bun, formator de personalitate, cum a fost Liceul Ion Luca Caragiale din Ploieşti!



luni, 4 iunie 2018

Amintiri pioniereşti

Am făcut un comentariu pe Facebook relativ la postarea complet neinspirată a doamnei Gabriela Zoană, noua europarlamentară, originar[ din Piteşti  care a venit în locul doamnei Dncilă, ajuns în fruntea guvernului coaliţiei PSD ALDE. 

Şi ulterior am realizat că unii nu-şi aduc aminte de loc de vremea comunismului. Au trecut deja 28 de ani de la Revoluţie şi de capitalism în România. 

Doamna respectivă este în jur de 40 de ani şi nu prea avut timp să realizeze şi să se lămurească care-i treaba cu comunismul într-o perioadă când îndoctrinarea era mai accentuată cu cât realitatea era mai sinistră.
Aceste amintiri, mult mai nuanţate le face scriitoarea Adina Popescu în Dilema veche.

De ce nu-şi aduc aminte copiii de atunci? 

Pentru că familia se îngrijea şi făcea eforturi supraomeneşti ca aceşti copii să nu sufere din cauza lipsurilor.  Scriu aceste lucruri ca să punem lucrurile la punct.

Soacra mea s-a declarat complet şocată atunci la sfârşitul anilor 80, când a observat că copiii sorei cumnatei mele nu văzuseră caşcaval!!!!!

Pentru amintirile acestor copii scriu asta, nu pentru congenera lor Gabriela Zoană.

Eu am trăit copilărie în deceniul 6, obsedantul deceniu şi ţin minte că pâinea era pe cartelă până la începutul anilor 60 şi era doar pâine neagră, acum mult recomandată, atunci tânjeam după franzelă.
Mama spunea despre cozile homerice de la carne. Deci era greu şi dificil. 

Eu am trăit adolescenţa şi tinereţea studenţească în cea mai bună perioadă a comunismului când dispăruseră cozile la alimente. 
Şi după cea am început să lucrez şi să fiu pe picioarele mele trăiam într-o perioadă în care mâncarea nu era o problemă.

Primul şoc l-am trăit în prima vizită în URSS în 1977.
Am ajuns într-un oraş de pe malul asiatic al Volgăi şi intrând într-o alimentară am rămas şocat....nu se găsea nimic!
Mi-am zis  că acest lucru nu se poate întâmpla în România, dar acest lucru a devenit realitatea cruntă de la începutul anilor 80. 

Lipsurile se acumulau, era frig în case, gazele pâlpâiau, cel mai rău în Bucureşti, electricitatea era cu ţârâita, lifturile erau mereu stricate, cozile la mâncare ne transformaseră în animale. 
Din acest punct de vedere Ceauşescu şi-a meritat pe deplin soarta. 

Aceasta era realitatea nu cea cu pioniere cu fundiţe care-i ofereau flori acestui monstru!  


Şi am căutat realitatea acelor zile prin pozele unor oameni care fotografiau cozile,  nu defilările în faţa politrucilor.