Războiul din Iran & bugetul

Joi a apărut ca de obicei Dilema. E plină de articole cu caracter politic. Problema principală a articolelor din Dilema este războiul din Iran. Deși a fost bombardată infrastructura militară a Iranului și principalii lideri, ayatolahul Kamenei și Larijani, al doilea om al puterii din Iran au fost uciși, succesorul ayatolahului Kamenei, fiul lui este rănit grav și internat se pare la Moscova Iranul rezistă. Cu toate acestea Iranul rezistă încă, trimite rachete peste toți vecinii din Golf și provoacă distrugeri. Au blocat strâmtoarea Ormuz prin care trecea cam 20% din petrolul mondial, ceea ce a dus la creșterea prețurilor la combustibilii pentru mașini. Sunt critici și controverse privind implicarea Statelor Unite prin decizia lui Trump, atât interne cât și externe. Pe de altă parte este interesant articolul lui Gareth Evans din Dilema intitulat: Când este un război ilegal justificabil din punct de vedere moral?. Pentru că acest război necesar existențial pentru Israel, are justificări morale privind populația Iranului. Un iranian stabilit în România spune că doar 20% din populația iraniană este susținătoarea regimului teocratic. Dar represiune exercitată de securitatea iraniană reprezentată de Gărzile Revoluționare face greu ca acest regim sinistru și corupt să se mențină încă. Acum 47 de ani populația Iranului era în procent între 50 și 70% analfabetă și conservatoare ceea ce a făcut posibilă revoluția islamică a lui Khomeini, erau foarte mulți împotriva acțiunilor modernizatoare ale șahului. Acum s-a schimbat, populația iraniană analfabetă este sub 10%, însă  cei care beneficiază de avantaje și privilegii nu acceptă democratizarea. SUA și Israel urmăresc epuizarea resurselor de rachete și drone, dar Iranul rezistă încă. Trump a decis se pare o acțiune de desant pe insula Karg de unde se încarcă petrolul Iranului. Nu se știe dacă se va întâmpla în condițiile războiului cu drone, care au schimbat datele problemei. Trump acționează ca un copil răzgâiat pentru că aliații din NATO nu se aliniază în spatele lui pentru a asigura circulația petrolierelor prin strâmtoarea Ormuz.  Nu este de loc clar când și cum se va termina acest război. Eu îmi doresc ca regimul ayatolahilor să se prăbușească.

Este foarte bine că președintele Dan a organizat CSAT ca România să sprijine logistic armata SUA și Parlamentul a aprobat acest sprijin.  S-a văzut din nou că așa zișii patrioți suveraniști s-au împotrivit, Asta arată că ei de fapt sunt agenții lui Putin! Sper să fie pedepsiți acești ticăloși ai lui Călin Georgescu. S-a întâlnit la Bruxelles cu Rutte, șeful NATO, alt semn pozitiv. Președintele Dan a fost supus criticilor pentru nehotărârea lui, pentru că nu a fost prezent la Davos și Munchen, s-a dus doar la Washington ca observator la Consiliului Păcii. Votanții sunt excedați, doar nucleul dur de la USR îl mai susține necondiționat. Sper ca Nicușor Dan să fie mai hotărât și să acționeze potrivit.

Un alt subiect fierbinte este aprobarea bugetului pe 2026, foarte întârziat. Contrele au pornit de la ipocrita inițiativă a PSD de a introduce un pachet de ajutoare pentru defavorizați. Este o nerușinare totală  că Grindeanu spune că Bolojan sprijină pe cei cu mașini de 100000 de Euro, când alde Câciu, distrugătorul bugetelor anterioare umblă cu astfel de automobil! PSD s-a făcut de râs pentru că a mizat pe sprijinul AUR pentru această inițiativă și a fost păcălit. Până la urmă s-a găsit resursa de la Ministerul de Justiție. Însă în Parlament s-au produs contre dure între pesediști, Grindeanu și PNL și USR. Până și Bolojan a reacționat, el care este reținut de obicei. PSD este ridicol, se leagănă în bula lui. Ei sunt disperați că Bolojan urmează să îndepărteze pe toți pesediștii din sinecurile de stat pe care le parazitează de 35 de ani. Sper ca liderii PSD care sunt mai pragmaticii să-i convingă pe Grindeanu  & ejusedm farinae să renunțe la limbajul agresiv și la prostii tip alegeri anticipate. Să sperăm că va veni și primăvara! 

Stat național, Uniunea Europeană și amintirea Imperiului Habsburgic

Aceste opinii mi-au fost determinate de interviul luat lui istoricului neerlandez Eric Storm, autor al unei volum numit Naționalismul. O istorie globală, recent tradus în limba română. El vorbește despre invenția Revoluției franceze numită statul național. și spune: '' Așadar, se inventează un nou tip de stat, statul național. Iar statul național este foarte diferit de formele anterioare de statalitate, de monarhiile absolute, de imperiile tradiționale, dar și de orașele-stat etc. Cea mai clară distincție este față de monarhia absolutistă, unde suveranitatea aparține monarhului și îi este dată prin grația lui Dumnezeu. În contextul prăbușirii monarhiei absolutiste și al transferului puterii politice către Adunarea Națională în Franța, națiunea nu a fost definită ca o comunitate culturală, ci pur și simplu ca solidaritatea locuitorilor Franței de la acea vreme. Astfel, evreii și protestanții, care erau minorități disprețuite, au obținut și ei drepturi de cetățenie, fiind membri cu drepturi depline ai acestei noi națiuni franceze. La fel, germanii din Alsacia și Lorena, precum și bascii, bretonii și minoritatea vorbitoare de limbă flamandă din nord. Așadar, limba nu era o problemă. Toți locuitorii au primit cetățenia. Și acest lucru este și mai clar în Constituția spaniolă din 1812, unde națiunea spaniolă era definită ca fiind formată din toți locuitorii, inclusiv cei din coloniile spaniole din America de Sud și din Filipine. Astfel, națiunea spaniolă era formată din oameni locuind pe trei continente, iar limba nu era o problemă.''

Însă statul național a evoluat în condiții secolului al XIX și începutul secolului XX. Astăzi suntem în Europa o uniune de state numite Uniunea Europeană. Și spune în continuare Eric Storm:

''De aceea, ceea ce vedem deja este că Uniunea Europeană tinde să devină un fel de „imperiu multicultural“, așa cum a fost Imperiul Habsburgic pe la mijlocul secolului al XIX-lea, cu engleza un fel de lingua franca, dar și cu o administrație de tip birocratic care oferă stabilitate. În contextul instabil actual, poate că este firesc să se vorbească despre o structură suprastatală perfecționată, reformată inteligent și pe baza experienței istorice, dacă ne gândim la Imperiul Habsburgic. Altfel spus, până și cei mai sceptici încep să se gândească cum ar putea fi consolidată Uniunea Europeană, nu cum ar putea părăsi UE.''

Și aici încep să polemizez cu această idee. Unii istorici, cred că aceia care nu au avut experiența Imperiului Habsburgic au o opinie idealizată despre acest imperiu multicultural, oare? Și după 1867 el a devenit Imperiul Austro Ungar. Cine s-a simțit bine în acest imperiu? Ei bine, evreii! Pentru că într-adevăr având caracterul acesta multinațional, evreii nu se mai simțeau singuri și pentru că împăratul se simțea tatăl tuturor popoarelor din Imperiu. În imperiul Austro Ungar au început să se simtă bine și maghiarii. Pentru că erau parteneri egali cu germanii austrieci și erau liberi să maghiarizeze minoritățile. În momentul apariției dualismului, Regatul Ungariei, pe care Imperiul Habsburgic îl moștenise prin recucerirea teritoriilor lui de la Imperiul Otoman a decis că este un stat național, spre deosebire de restul imperiului dominat de austrieci, care au decis că este un stat multinațional. Asta în condițiile când la formarea dualismului, Ungaria avea 45% cetățeni maghiari! Și tot cea s-au străduit până în 1918 a fost să maghiarizeze minoritățile. Au suportat asta șvabii bănățeni și mai ales cei din zona Sătmarului. Pe sași nu au îndrăznit! Românii, cei mai mulți minoritari din Regatul Ungariei au suportat această discriminare. Evreii s-au declarat maghiari și au adoptat maghiara ca limbă maternă și i-au fericit pe stăpânii maghiari. Dar cu românii și cu sârbii au fost mai greu, pentru că erau schismatici, adică ortodocși, chiar dacă jumătate dintre români au devenit Uniți cu Roma și din acest motiv și mai naționaliști români. Nici experiența slovacilor nu a fost una fericită. Mulți au adoptat maghiara ca limbă, există o literatură slovacă în maghiară. Nici în partea austriacă nu a fost chiar o fericire. Cehii care erau numeric egali cu germanii austrieci au suferit efectele germanizării, până în secolul XIX, când a apărut renașterea cehă. Cel mai bine este ilustrată părerea cehilor despre imperiu în Pățaniile soldatului Sveik a lui Hasek.

Revin și spun că Imperiul Habsburgic/Austro Ungar este o idealizare intelectuală, artistică apărută în cărțile unui Stefan Zweig, dar și reversul despre realitatea habsburgică în cărțile lui Kafka, sau Robert Musil.  

Cred că există azi în Europa state în care minoritățile sunt tratate mult mai bine decât în Imperiul Habsburgic. Sunt statele cu un greu trecut colonialist, cum este Marea Britanie, Franța sau Țările de Jos, dar nici în România minoritățile nu au probleme. Cu toate că la noi s-a dezvoltat o mișcare anti minorități pe care o vedem pe stadioanele de fotbal, și care este minoră!