joi, 19 februarie 2026

Ce-mi doresc eu pentru 2026


Ce îmi doresc eu pentru 2026? 

Mi-aș dori ca Orban Viktor să piardă alegerile din Ungaria. Văd că disperatul de Rubio US State Secretary a venit la Budapesta să-l mângâie pe cap. Sper ca ungurii să nu se lase prostiți. Pentru că m-am săturat ca Orban să vină prin România, în Transilvania ca vodă (groful) prin lobodă. Ciolacu l-a obligat să treacă prin București întâi pe la primul ministru român.

Mi-aș dori ca democrații să câștige alegerile din toamnă la Congres, să-l văd pe Trump suspendat. A reușit să enerveze o majoritate de americani. M-am săturat de interviurile lui date din ușa avionului. Măcar să fie dur cu Iranul, iranienii sunt conduși de cea mai toxică bandă de criminali care-și chinuie și omoară propriul lor popor. 

Acum a inaugurat Consiliul Păcii la Washington prilej să se lustruiască. A fost prezent și președintele Nicușor Dan,  în calitate de observator, că nu prea avem de gând să-i mai dăm 1 miliard de dolari lui Trump. Ideea fost ca să se întâlnească cu președintele Trump și să reseteze cumva relațiile americano- române. legat de asta, ca de obicei Tiță în Dilema scrie prostii! 

Mi-aș dori ca războiul lui Putin în Ucraina să se sfârșească. Dar asta depinde și de atitudinea lui Trump față de Ucraina. El insistă ca Zelenski să cedeze la pretențiile lui Putin. Asta l-a revoltat pe președintele ucrainean, care l-a criticat pe Trump. Trump face erori după erori în relație cu Europa. Și i-a îndepărtat cu pretențiile absurde privind Groenlanda și-a îndepărtat aliații europeni din NATO. În loc să facă presiuni asupra lui Putin să cedeze și să facă pace în Ucraina, e fascinat de acest dictator criminal și apoi împreună cu aliații europeni să se confrunte cu China. Înfrângerea fie și diplomatică, dar și militară a lui Putin ar face pe chinezi să pregete într-o acțiune militară împotriva Taiwanului. 

De fapt articole din Observator cultural îmi confirmă dorințele, privindu-i pe Orban și pe Trump.

O altă dorință legată acum de situația noastră din țară s-a rezolvat după decizia de ultimă instanță a CCR. În fine problema privind pensiile speciale ale magistraților a obținut aprobarea. Cred că a contat faptul că pierdeam 230 de milioane de Euro din PNRR și nu știu cum ar fi justificat această pierdere acești indivizi care sunt acum în CCR. Ceva trebuie schimbat în funcționarea acestei instituții. Această decizie a consolidat poziția primului ministru Bolojan. El va adopta prin ordonanțe de urgență reducerea cheltuielilor cu administrația publică și programul de relansare economică. Veștile bune vin și de la Banca Națională, inflația va scădea la sub 3% la finalul anului! I-ma văzut aseară moaca lui Grindeanu care are tupeul să dea vina pe Bolojan pentru întârzieri, mințea cu seninătate că aveau un program de relansare economică.

Mi-aș dori să văd că Mircea Cărtărescu ia premiul Nobel pentru Literatură. Dar nu depinde de ce a scris ci de ce mai doresc suedezii. Foarte puțin probabil. 

Și vor nu vor unii și despre fotbal. S-a consumat primul tur al calificărilor pentru optimi în Champions League.

În fine mi-aș dori ca Real Madrid să câștige  din nou Champions League! Asta nu este imposibil, dar este greu! 

Sunt după mine favorite: Arsenal, PSG, Manchester City, Bayern, Real și Barcelona. Arsenal dominat  toamna fotbalistică, dar mă uit acum în campionatul englez că au ridicat piciorul de pe accelerație. Este sindromul de care a suferit și Liverpool anul trecut în aceeași perioadă. Liverpool după multe meciuri proaste pare a-și fi revenit, după victoria de la Sunderland, și meciul cu Brighton  din Cupa Angliei, dar nu o văd prea departe în eliminatoriile din Champions League. 

Marți seara s-au desfășurat meciurile tur de calificare în optimi din Champions League. Primul meci a fost la Istanbul între Galatasaray și Juventus. După primă repriză lucrurile păreau rezolvate. Juve conducea cu 2-1. Dar repriza a doua a arătat un Juve complet prăbușit, o fi contat și meciul cu Inter din campionat? Au luat oamenii bătaie cruntă cu 5-2! Mă amuzau tricourile lui Galatasaray cu 5 steluțe, păi ce să facă Real Madrid cu 15 victorii în Champions League?

După primele 20 de minute din meciul Monaco - PSG se contura o surpriză. PSG a luat rapid două goluri și a mai ratat și un penalti. Dar intrarea lui Desire Doue în locul lui Dembele a schimbat total fața jocului. Doue a dat două goluri, Hakimi pe al treilea și s-a terminat 3-2 pentru PSG. Asta arată că PSG area resurse, cu toate că are mulți accidentați. Meciul serii s-a desfășurat la Lisabona între Benfica și Real Madrid. Real revenea la Lisabona unde a suferit o corecție cu 4-2 pentru Benfica. Deci știau ce-i așteaptă. Portughezii au pornit vijelios și au fost cam 20 de minute de dominare fără pericol la poarta lui Courtois. Însă linia de mijloc a lui Real s-a impus categoric dominând partida. Valverde, Tchouameni, Guler și Camavinga cu o prestație de excepție au făcut jocul. Apărarea cu Rudiger și Huisen și-a făcut datoria, doar un șut complicat a fost apărat de Courtois. Vinicius Jr. a fost omul meciului, printr-un gol de excepție, dar și prin scandalul provocat de atitudinea lui Vini după gol care a întrerupt 10 minute partida. Real s-a stabilizat, se simte mult mai bine. Asta și pe fondul prestației Barcelonei din ultimul timp. A pierdut două meciuri din campionat și a pierdut și locul întâi, dar mai ales  a fost demolată în semifinalele  Copey del Rey de Atletico cu 4-0! Barcelona trebuie să renunțe la apărarea avansată surprinsă mereu și primește goluri. 

Miercuri seara au fost surprize. Neplăcute pentru Cristi Chivu că a luat bătaie de la schiorii norvegieni de la Bodo Glimt cu 3-1. Toate echipele italiene trec printr-o situație foarte neplăcută. Cel mai rău este cu Juventus, dar și Atalanta și Inter trebuie să bată acasă cu mai mult de 2-0! Au fost și  victoria așteptată a lui Bayer cu Olympiacos 2-0. Surpriză a fost că Atletico Madrid după cea a condus pe Brugge a fost egalată și s-a terminat 3-3.

Aflu că Real are alternativa să joace în optimi cu Sporting Lisabona, sau mai rău cu Manchester City!

A fost și o ultimă răsuflare a iernii, oare? Vine primăvara peste mai mult de o săptămână.

luni, 16 februarie 2026

Probleme cu scriitorii


Titlul postării nu este atractiv, așa că nu am speranțe să fie citit de multă lume. Oricum cititorii blogului meu sunt în scădere. Nu mai am mulți cititori care să posteze comentarii, era o vreme când aveam zeci de comentarii? Unii din cei care comentau s-au dus, alții nu mai îi interesează, probabil, ce scriu eu?

Acum citesc jurnalul ultim al lui Mircea Cărtărescu, Șapte ani stranii 2018-2024, voi avea mult de citit este gros. Am și alternativa unei cărți de istorie, Pământul și țara în Evul Mediu românesc, secolele XIII-XVI. Ca să pot să citesc și altceva decât un jurnal de scriitor care este foarte personal și cu multe care nu-mi spun nimic. 

Am terminat foarte repede memoriile Gabrielei Adameșteanu, Meserii nerecomandate femeilor într-o noapte, mai ales că aveam  temă comună, moștenirea politică a tatălui în comunism. Ambii, dar mai ales Cărtărescu se vaită că nu este citit suficient de mult. Cărtărescu și Adameșteanu sunt printre cei mai traduși scriitori români. Lui Adameșteanu i-am citit toate cărțile, are o proză realistă grea, plină de substanță. Din Cărtărescu rețin Theodoros, celelalte romane nu m-au atras, cu scrieri post moderniste, i-am citit jurnalele, și proza scurtă. 

Îmi amintesc că 1968 a fost declarat anul romanului. Marin Preda a scris Intrusul, Fănuș Neagu Îngerul  a strigat, Petru Popescu Prins, Nicolae Breban Animale Bolnave. Eram pe vremea aia student în anul II, mă împrietenisem cu Valeriu Demetrescu și devorasem și discutam aceste romane. 

Ei bine, acum mi se servesc autori precum Florina Ilis, sau Florin Chirculescu autori ale unor chixuri. Pe vremurile alea, cărțile lui Petru Popescu, sau Marin Preda se vindeau ca pâinea caldă. Prin lectura acestor cărți cititorii români își defulau frustrările, cărți unde se scria cu subînțelesuri, cu șopârle, pentru că nu exista presă liberă, aceste proze înlocuiau ziarele. Era și liber la literatura obsedantului deceniu, anii 50 și putea fi criticate derapajele sinistre ale proletcultismului și dictaturii proletariatului. La Europa Liberă am descoperit un alt autor de mare forță, pe Paul Goma și romanele lui care au apărut în Occident prima oară, după 90 fiind publicat în întregime acasă! 

Poezia a avut și ea momente bune în anii comunismului, mai ales prin Nichita Stănescu, și eu absolvent al aceluiași liceu, site-ul acestuia fiind plin de poemele lui Nichita. S-au mai distins Marin Sorescu și Adrian Păunescu, cel mai controversat. Păunescu a scris poezie patriotică bună, dar și multe encomioane lui Ceaușescu, o adevărată inundație de diarie poetică! Îmi plăcea poezie zis onirică a lui Leonid Dimov. Poate mai sunt și alții. L-am descoperit după 90 pe I.D. Sârbu, alt prozator important cu literatură de sertar.

A venit Revoluția și parcă scriitorii au fost loviți în cap. Breban a scos niște romane ilizibile. Și cineaștii au pățit la fel. Tot ce a mai creat Sergiu Nicolaescu au fost  rebuturi în mare parte. 

Dacă e să remarc pe cineva este Varujan Vosganian cu romanul său magic Cartea șoaptelor, dar și cu relatarea Revoluției din Decembrie ca un martor implicat prin Dublu autoportret. L-am descoperit și pe Dan Lungu autor a unor proze amuzante despre aventurile perdanților postcomunismului. 

Trebuie să remarc apoi trilogia Gabrielei Adameșteanu cu eroina sa Letiția Branea.

În rest sunt mari probleme. Interesul pentru lectură a scăzut, mai interesante sunt pozele și clipurile de pe Face Book sau Tik Tok.

Nici autorii din noile generații nu dau speranțe. Au apărut romane, mai ales feminine, despre sexualitate explicită, homosexualitate masculină sau feminină, sincronizate cu tendințele de afară. Toate astea nu prezintă pentru mine niciun interes. 

Cel mai rău stă poezia. Despre asta spune foarte conștient un poet optzecist, Liviu Ioan Stoiciu. Poeții scot cărți în ediții minuscule, pe care le citesc întrei ei, criticii noi sau nu le citește nimeni. Poetele scriu despre sexualitate neînfrânată, maternitate lehuzie, care nu au nicio legătură cu poezia de dragoste a clasicilor.

Acum când nu mai există îngrădiri scriitorii, și mă refer la cei tineri care nu au trăit cenzura nu sunt în stare să scrie ceva lizibil, interesant și important. Literatura gen Noul Roman Francez s-a dus demult, postmodernismul textualist la fel, nimeni nu mai este dispus să citească cărți fără subiect. Este o inflație de scriitori, majoritate fără  nicio relevanță literară.  Sunt și alternative ca de exemplu subsemnatul cu blogurile mele. Eu nu am nicio  aspirație literară. Mă bucur să scriu, chiar dacă sunt apostrofat, dar este o plăcere alături de lectură. Cineva mă îndemna să public pe hârtie, dar părerile mele nu stau  mai bine pe internet, unde le poate accesa oricine? Așa am avut plăcerea să am comentarii de la fiii ai unor camarazi din copilărie, sau colegi de serviciu. 

Aș vrea să citesc mai multă literatură de autori români și trăiesc frustrarea că nu-mi spun nimic autorii tineri de azi. 

Asta este foarte grav, literatura română este în criză.