duminică, 24 martie 2024

Amintiri cu Nicolae Manolescu

 



Aseară am primit o veste tristă, s-a stins din viața Nicolae Manolescu, probabil cel mai important critic literar postbelic. 

Amintirile mele cu Nicolae Manolescu sunt în primul rând literare. Am citit toate numerele revistei României Literare de la apariția din 1968.  Și România Literară este legată strâns de Nicolae Manolescu care a devenit cronicarul revistei, cel mai important. El îi depășea în statură culturală pe toți ceilalți critici literari ai epocii. Circula chiar o anecdotă privindu-l pe importantul critic literar Eugen Simion, este un critic literar important în epoca Nicolae Manolescu. Era amintit și citat la Radio Europa Liberă de Monica Lovinescu și Virgil Ierunca pe care-i ascultam cu sfințenie. Cea mai importantă carte scrisă de Manolescu înainte de 1989 a fost Arca lui Noe, analiză critică a romanului românesc. Apoi opera sa cea mai importantă și monumentală este  Istoria Critică a Literaturii Române apărută în 2008. 

Dar amintirile mele nu se opresc la cele strict literare. Am făcut timp de 7-8 ani politică cu Nicolae Manolescu. În 1991 m-am apropiat de Alianța Civică și am participat în iunie la congresul de constituire al Partidului Alianței Civice pe care l-a condus până la fuziunea din martie 1998 cu PNL. M-am înscris în PAC prin octombrie, după ce mi-am dat demisia din PNȚCD. Am fost mai tot timpul vicepreședinte al organizației județene PAC Argeș. Prima întâlnire s-a produs prin septembrie 1991 la Casa Scânteii unde era redacția României Literare la care Manolescu devenise redactor șef. Țin minte că era începutul acestui partid și la întâlnire erau prezenți printre alții actorul Constantin Codrescu și Emil Constantinescu care m-a condus în oraș cu Dacia lui albă. Când ajungea pe la la noi se oprea la un fost student al lui de la Curtea de Argeș și acolo la Casa de Cultură se petreceau întâlnirile cu membrii PAC. Am înțeles mai târziu, când, odată s-a oprit la Pitești și a mărturisit că detesta Piteștiul ca orice vâlcean obligat să facă parte din Regiunea Argeș, ei bucată din Oltenia. Era la fel cum am văzut că buzoienii detestau Ploieștiul natal  pe motiv tot de regiune. Dar din 1968 au venit județele, care sunt azi caduce și frânează dezvoltarea regională. Ca șef adjunct al organizație am bătut județul căutând să înființăm filiale. Am reușit să găsim organizatori printre profesori de limba română care i-au fost studenți. Este interesant că Nicolae Manolescu a fost până în 1989 doar lector la Universitate, care spune despre relațiile lui cu partidul comunist din care nu a făcut parte și pe motiv de părinți la pușcărie politică. Are numele de fată al mamei, Manolescu, pentru că Apolzan era numele tatălui aflat în anii 50 la pușcăria politică. A trebuit să piardă un an din acest motiv, salvat fiind de academicianul Andrei Oțetea cu care era rudă.

PAC a avut oarece succes intrând în Convenția Democratică și Manolescu fiind ales senator. Intrând în conflict cu șefii de al PNȚCD și a candidat cu rezultate catastrofale în 1996 la președinția României. Pentru mine campania s-a soldat cu faptul că m-am intoxicat cu țigările pe care le fumam și m-am lăsat de fumat. După rezultatul catastrofal am participat la o adunare în care am fost singurul din cei 15 vorbitori care l-am îndemnat să fuzioneze rapid cu PNL, lucru întâmplat abia la începutul lui 1998. Nicolae Manolescu s-s desprins discret de politică. Nu mai erau vremurile înaintașului Titu Maiorescu, și nu avea timp de politică, cât era profesor și implicat în proiecte literare. Cred că faptul că nu a mai făcut politică a fost o pierdere pentru România. Dar a câștigat literatura și cultura românească, fiind președintele Uniunii Scriitorilor și directorul României Literare. 

Trecând la realitatea politică externă în Rusia s-a petrecut un fapt abominabil, un atac terorist la un mall și sală de spectacole din Moscova cu peste 145 de morți și peste 100 de răniți. Ca de obicei autoritățile putiniste au arătat cu degetul al Ucraina, dar ISIS și-a asumat atentatul. Putiniștii zic că i-au prins pe atentatori în drum spre Ucraina. Pe unde să treacă că acolo este front și război, doar proștii pot crede aiurelile? Americanii i-au avertizat, dar rușii nu au ținut cont de avertismente, ei au lăsat pe acești teroriști tadjici să umble nestingheriți prin Rusia în timp ce îi aleargă pe susținătorii lui Navalnîi și pe alți protestatari. Asta este esența interlopă și gangsterească a regimului Putin. 

La noi coaliția PNL PSD a găsit candidatul la Primăria Capitalei în doctorul Cătălin Cîrstoiu, ortoped și piteștean de baștină. Nu cred că are șanse în fața lui Nicușor Dan. Este revoltă în PNL, la Timiș Alin Nica nu vrea să cedeze în fața lui Simonis PSD la Consiliul Județean. La fel este în Prahova unde urmăritul DNA Iulian Dumitrescu este alegerea prahovenilor, mare porcărie, Dumitrescu este controversat și foarte dubios.

Pe 20 martie la Casa de Cultură s-a prezentat opera Traviata de Verdi. A fost un spectacol de înaltă clasă cu toate că soprana italiană nu a putut veni.

Pe 21 martie la Filarmonica Pitești am avut plăcerea să o audiem pe violonista Maria Marica, câștigătoare la Festivalul Enescu. A fost solista Concertului pentru vioară și orchestră în re minor de Jan Sibelius, acompaniată de orchestra Filarmonicii Pitești condusă de Michalis Economou care a organizat un master class de dirijat la Pitești. Maria Marica a oferit și un bis din muzica lui Bach.

A urmat Simfonia a 5-a de Ceaikovski, cu aer solemn și milităros, viu aplaudată de public. A fost o seară deosebită pentru melomanii piteșteni.

 

 

Concert de jazz în seara de 22 martie 2024. Se numește Jazz de la acordeon la sintetizator și l-a avut ca solist pe Florin Pană la acordeon & sintetizator. Invitați pe Lavinia Pană și Adelin Croitoru soliști vocali și Trio Jazz& Pop Pitești compus din Victor Buștean la pian, Alexandru Iordache la bass și Gabi Barani la percuție. S-au cântat standarde de jazz a fost o atmosferă antrenantă și plăcută.

 

Am văzut serialul Turning Point, un documentar în 9 episoade despre Războiul Rece. Jumătate din viață mi-am petrecut-o în comunism, cu toate consecințele. De 35 de ani trăim în libertate și lumea a cam uitat sacrificiile ca să trăim liber și nu valorează acest drept fundamental. Asta se vede în faptul că există o nostalgie toxică după acele vremuri și după Ceaușescu, că tineretul este dispus să voteze aceste partide suveraniste care ar pune la obroc libertatea de exprimare și de mișcare, absolut normală acum și anormală în acele vremuri comuniste.

 

A venit primăvara, au înflorit pomii și s-a făcut mai cald.


luni, 18 martie 2024

Intelectualul public



Un personaj interesant era la începutul anilor 90 era intelectualul public. Unii dintre ei au intrat în politică, alții influențau opinia publică, cum o fac azi unii care nu au această calitate pe rețelele sociale de pe internet. Criticul literar Nicolae Manolescu și-a format un partid PAC, din care am făcut și eu parte, până când acest partid și Manolescu au eșuat electoral și treptat Manolescu s-a retras de pe scena politică, dar rămâne un fel de influencer din postura de director al României Literare. Andrei Pleșu a fost în două rânduri ministru, al Culturii și de Externe și s-a descurcat extrem de bine. Dizidentul Mircea Dinescu era un personaj foarte influent, ascultat și de președinții Iliescu și mai ales de președintele Constantinescu. Între timp s-a apucat cu succes de afaceri și și-a atras ciuda și invidia altora din tagma literaților. Lovitura decisivă le-a fost dată intelectualilor public a fost însă președintele Băsescu. Mare jmeker prezidentul i-a făcut să cadă în plasa lui de păianjen, folosindu-se de vanitatea specifică intelectualilor și așa și Pleșu, mai ales Liiceanu, dar și Cărtărescu, Patapievici, alunecosul Tismăneanu s-au raliat acestui personaj toxic. Și așa acești foarte onorabili intelectuali și-au pierdut credibilitatea și azi nu mai sunt reprezentanți ai societății civile care să aibă un cuvânt greu de spus. Și cât de mult se simte lipsa lor în aceste vremuri de mare confuzie. 

Am urmărit la România Muzical dialogul cu pianista Karina Șabac, nepoata excelentului meu profesor de Matematici Speciale, Gheorghe Șabac. Este o teză care caută începuturile muzicale românești din secolul XIX, compoziții dedicate familiei regale, reginelor Elisabeta și Maria. Asta înseamnă un doctorat să aducă lucruri noi. Cum și din Anglia îmi vine vestea că Mike V., tutorele unui actual doctor în fizică  cu o teză despre sterile neutrino este amintit ca cel care i-a deschis pofta pentru matematică și fizică unui băiat de 13 ani. Vorbind de doctorate, sunt acum discuții despre plagiate, foarte normale, dar nimic despre valoarea tezei. Am asistat la teze de doctorat care nu au nimic nou, doar citate. Păi o teză trebuie să aducă ceva nou rezultatul cercetărilor doctorandului. Și exemplele de mai sus rată ce înseamnă un doctorat!

Revenind la actualitate, coaliția PSD PNL nu este în stare să găsească un candidat comun pentru Primăria București. Nici cei de la PSD nu o mai vor pe cutra de Firea. A apărut și un alt personaj scârbavnic precum Popescu Piedone, pușcăriaș și manipulator care vrea să ia locul lui Nicușor Dan. Cred că actualul primar rămâne cea mai bună soluție pentru București. El a făcut multe lucruri bune, dar nu a reușit să le termine precum alimentarea cu apă caldă și căldură care au trezit opoziția unora, pe care o exploatează coaliția PSD PNL. Dau dreptate altui intelectual public și vorbesc de scriitorul Stelian Tănase care spune că nu are ce căuta un general în frunte liberalilor. O alternativă viabilă la PSD putea fi reunirea dreptei cu PNL și USR. Soluția USR cu Ludovic Orban, un personaj politic răsuflat, contestat vehement după parlamentarele din 2020, de către chiar USR, pare acum comică și tristă. Nici PNL, nici USR nu au avut lideri în stare să depășească diferendele mai mult de ordin personal și de îngâmfări prostești.

O altă problemă este respingerea BEC a coaliției Alianța Dreapta Unită la inițiativa reprezentantului PSD. Și asta din cauza problemelor cu conducerea PMP. care este contestată de Cristian Diaconescu. Așa că Tomac trebuia să rezolve această problemă juridică. Asta îmi aduce aminte de începuturile politice din anii 90, când diverși lideri de partide se luptau cu ștampila și cheile sediului de partid. Retrospectiv este hazliu, dar uite că asta conduce acum la  situații foarte problematice. Eu sper să fie rezolvate între timp.

S-a votat și în Rusia și a ieșit tot Putin. Nicio surpriză, într-o țară la dispoziția unui gangster și criminal. Comunismul a distrus în ruși orice pornire de revoltă și siloviki, foștii kaghebiști ai lui Putin dispun de Rusia și sunt aruncați într-un război, care a distrus Ucraina cu prețul a mari pierderi umane. 

În SUA iresponsabilii de la Partidul Republican blochează în continuare ajutorul militar al Ucrainei care are darul să pună pe jar Europa. Proștii conduc în agacerișe SUA. Așa că Macron cere chiar implicare militarilor europeni contra Rusiei.

Am terminat de citit cartea De-a dacii și romani a lui Dan Alexe. Mă așteptam la o critică a atitudinilor protocroniste legate de daci, dar dau de aberațiile unui pseudo lingvist, care contestă existența dacilor și a românilor la începuturi. Cartea m-a enervat foarte tare. 

În seara de 14 martie am avut plăcerea să audiem doi oaspeți din Italia. Pianistul Alessandro Marano a fost solistul Concertului nr. 5 de Beethoven, fiind acompaniat de orchestra Filarmonicii Pitești, condusă de dirijorul Roberto de Maio. După o interpretarea viu aplaudată tânărul pianist ne-am oferit nu mai puțin de trei bisuri: Tartine de beurre de Mozart, O nocturnă și o mazurcă de Chopin.

A urmat apoi Simfonia a 4-a Italiana de Mendelssohn Bartoldy.A fost o seară deosebită pentru melomanii piteștenii.

Am terminat de văzut serialul italian Non ci resta che la crimine. Este o chestie amuzantă, o distopie în care trei prieteni revin în 1970 din 2023 și influențează fără să vrea istoria ulterioară, Italia devenind un stat totalitar, fascist. Așa că trebuie să facă eforturi, ca să îndrepte lucruri și Italia să redevină statul normal de azi. Un film amuzant este Argylle, în care autoarea de romane de spiona devine ea însăși un personaj de tip James Bond.

În fotbal s-au desfășurat ultimele meciuri din Champions League și s-au calificat Arsenal, Barcelona, Dortmund și Atletico Madrid. Atletico Madrid s-a resimțit și a fost învinsă în campionat de Barcelona al Madrid cu 3-0! Tragerea la sorți din sferturi va aduce față în față pe Real Madrid și Mavchester City, este a tria oară succesiv când aceste echipe se întâlnesc în faze inferioare și nu în finală.

Liverpool a avut meciul din Cupa Angliei din sferturi la Manchester United. A condus de două ori, au fost egalați, au luat conducerea au fost egalați și apoi învinși în ultimele secunde ale prelungirilor. Vina o are Klopp care a scos jucători importanți precum Salah, prea devreme.

Urmează două săptămâni de fotbal internațional care vor da ultimele trei calificate la Europenele din vară.

Plouă după multă vreme seacă și este încă frig, dar pomii au înflorit!