Jurnal de pescăreală

Săptămâna ce a trecut a fost plină de aventuri pescărești nereușite. 

Vineri 15 iulie m-am dus în parc la debarcader pe malul Argeșului după răpitor. O dimineață fără trăsături, știucile și șalăii erau în vacanță, în Grecia oare?

Luni am mers La Firel, balta de la Suseni. Nici Cătălin D. nu mai fusese acol, iar eu i-am zis să ne luăm după GPS care ne-a trimis pe hârtoape. La plecare am întrebat cum să ajungem spre Costești și am descoperit o șosea asfaltată Costești - Rociu care făcea joncțiunea cu porțiunea asfaltată spre Suseni pe care am venit. Simplu, dar GPS te bagă prin toate hârtoapele. 

La baltă ne-am așezat pe partea stângă, nu pe dreapta, ca anul trecut. Apa era cu un metru cel puțin mai sus! Ne-am așezat unde pescuiseră noaptea niște pescari, prinseseră doar carași. Eu mi-am pus în funcțiune undița cu plută ca să mai prind ceva dacă nu trag la crap. Și crapul n-a tras! Am prins un ciortănel de vreo 200 de grame la plută, de mi s-a rupt undița pe care am schimbat-o cu una nouă acasă.

Joi am plecat cu Mitică O. la balta Drumul Sticlelor de la Ștefănești. O baltă abandonată, cum s-a văzut, nu au mai populat-o și n-am prins  decât un cărășel pricăjit. 

Slab sezonul de pescuit!

Postarea Desțărănizarea României a stârnit interesul unei prietene care a făcut o observație interesantă asupra pozei pe care am afișat-o. Copiii au toți picioarele goale! Asta mi-a amintit pozele interbelice unde cam toți negustorii pe picior, olteni, etc sunt în picioarele goale. Nu purtau nici măcar faimoșii gumari, cred că sunt un câștig comunist. Totuși din interbelic rămân faimoșii bocanci Mociornița. Și eu în copilărie la țară umblam în picioarele goale, mai ales că mergând la pescuit nu aveam nevoie. Seara după ce mergeam cu vacile pe deal în satul patern mă străduiam să-mi scot țepii din talpă. Prietena mea spunea că cineva care călătorește des în Germania i-a zis că pe români îi depistează după încălțămintea de proastă calitate. Și eu mi-am amintit că aveam încălțăminte de foarte proastă calitate. În curtea unde stăteam era un cizmar care lucra la SOVROM și care mi-a făcut prima pereche de pantofi, pe la 12-13 ani. Pentru că se pricepea la cizme pantofii au fost nereușiți și mie îmi creștea și piciorul. Uitându-mă la o poză din ultima clasă de liceu, a XI-a mi-am reamintit de pantofii care-i purtam de foarte proastă calitate. În studenție prin anul IV am avut o pereche ce pantofi cu catarame, cu înlocuitori și care împreună cu ciorapii de supraelastic îmi fierbeau picioarele și îmi puțeau îngrozitor vara, și mi-era frig iarna. Greu găsem pantofi de calitate. Mi-am făcut pantofi de comandă la însurătoare pe la sfârșitul anilor 80, dar și ăștia s-au dovedit că erau făcuți de fabricanți de cizme, nu de pantofi. În epocă erau pantofi de piele, de calitate, împletiții, făcuți din șuvițe de piele, apanajul securiștilor și a politrucilor. Observam că acești pantofi se mulau pe monturile acestor foști argați ajunși, care umblaseră în picioarele goale până să ajungă mahări.  Chiar azi am văzut pe Strada Mare pe cineva cu pantofi împletiți, vechi de pe vremea ailaltă! După 90 parcă am mai găsit ceva pantofi mai buni și ciorapi buni de bumbac. Dar am pățit-o la Viena având niște blugi americani purtați foarte mult care mi-au crăpat atunci, român rupt în cur, cum zicea Cristoiu. Dar nu a fost suficient. Aveam niște falși adidași chinezești cărora le-a crăpat tocul și a trebuit să bag niște hârtii, ziare ca să pot merge cu ei. Totuși la începutul anilor 2000 mi-am luat niște pantofi tip Oxford, cu modele care i-am purtat intens și erau foarte comozi, i-am și reparat la un meșter și îi port toamna. Dar cum se observă lumea nu mai poartă pantofi, ci încălțăminte sport. Tinerii sunt în acest trend, și eu port doar pantofi sport, nemaiavând obligații profesionale. Am un nepot care are cel puțin 20 de perechi de pantofi Nike. Și eu am vreo 6 perechi, unele luate de afară SUA, Elveția, care m-au ținut mult, unii îi port și azi. Inclusiv marile firme de fashion fac acum pantofi sport. 

Destul despre picioare! În politică se intensifică concurența dintre Cîțu și Orban.A apărut un document cu antet de la guvern, care încuraja pe suporterii lui Cîțu din guvern să iasă public și Orban și PSD au sărit în sus că se folosesc resursele guvernului. Pe vremea lui Năstase și Ponta, sau mai ales pe vremea Băsescului aceste acțiuni erau pe banii țării și nu sărea nimeni în sus. Cîțu a negat orice implicare și autoarea documentului și-a dat demisia. Oricum prima șansă aparține lui Cîțu. Mercenarii pesediști din presă, gen același Cristoiu urlă din toți bojocii contra lui. Pentru ei, cât și pentru martorii USR Orban este foarte potrivit, pentru că PNL se va duce la vale.

Vremea a fost foarte caldă, dar în această săptămână au fost furtuni. Catastrofa s-a produs în Germania, care s-a trezit cu ploi diluviene și șuvoaie care au distrus orașe și au murit oameni. În Columbia Britanică se produc incendii catastrofale de păduri. Sunt modificări climatice globale. 

În final sper ca aventurile pescuit să producă și trofee!

 

Orban Cîțu

Media românești sunt agitate de competiție internă a PNL pentru șefia partidului. 

Ludovic Orban este un politician vechi. A preluat în 2017 șefia PNL, după dezastrul din 2016 de la parlamentare. Ludovic Orban are meritul de a prelua conducerea guvernului în toamna lui 2019, după falimentul guvernării pesediste a doamnei Dăncilă. Aceasta după marele succes de la europarlamentarele din mai 2019, unde PNL a fost pe primul loc la 5%  față de PSD. Sistemul constituțional românesc nu a permis alegerile parlamentare anticipate care să fructifice acest succes. Așa că tentativa de anticipate a fost avortată de pandemia de Covid. Eroarea lui Orban, altfel un bun negociator cu pedediștii a fost că nu a reușoit să organizeze concomitent localele cu parlamentarele într-o perioadă marcată de creșterea cazurilor de infectare cu Covid. Așa că testul parlamentarelor organizat în 6 decembrie a fost un eșec pentru PNL și forțele schimbării reprezentate de USRPLUS, PSD clasându-se pe primul loc, din cauza în primul rând a unei prezențe la vot foarte scăzute de 31%. S-a reușit formarea unei coaliții conduse de PNL cu USRPLUS și UDMR conduse de prim ministrul Cîțu. Acesta fusese un actor în tentativa de anticipate, dar și-a dat demisia lăsând guvernul Orban PNL să își finalizezde mandatul. În cursul negocierilor, Orban a cedat ministere importante la USRPLUS pentru a prelua conducerea Camerei Deputaților. El renunțase la funcția de prim ministrul obligat de președinte, fiind nedorit și de USRPLUS. Cîțu și-a luat funcția în serios și a declanșat o criză guvernamentală prin demiterea lui Vlad Voiculescu care a declanșat reacții necugetate ale pluseriștilor. Până la urmă au trebuit să accepte situația, declarând însă cu neghiobie că Orban ar fi fost mai bun prim ministru. 

Iată că PNL a stabilit un calendar de alegeri interne la nivel local și județean și un congres în 25 septembrie. Va fi să sperăm congresul? Pentru că sunt estimări îngrijorătoare cu privirea la resurgența infectărilor cu tulpina indiană. 

Mult timp Ludovic Orban s-a prezentat ca singuriul candidat la șefia PNL. Dar iată că Florin Cîțu și-a prezentat candidature, fiind însoțit de grei ai partidului. Estimările însă îl dădeau favorit totuși pe Orban șpentru că este mai versat, dar este și ceea ce se numește un stâlp al "capitalismului de cumetrie", noțiune extrem de detestabilă. Dinamica alegerilor la nivel local a dat semne că unii lideri locali s-au reorientat. Dacă de la început Transilvania era favorabilă lui Cîțu, Moldova a dat semnalul reconversiei liderilor locali spre Cîțu. De asemenea se pare că Oltenia joacă integral cu Cîțu, Virgil Popescu la Mehedinți, Dan Vâlceanu al Gorj, Ciucă la Dolj și acum și Vâlcea! Merge și Oltul, juma în Muntenia, se pare că și Teleormanul? De ce această reorientare? Pentru că Cîțu are avantajul din start că este prim ministru și la el sunt banii pe care-i așteaptă primarii! 

Cîțu este o alternativă reformistă, are avantajul unor studii americane, practică profesională occidentală și nu este îndatorat nimănui, nu este adeptul cumetriilor. Soluția Orban ar fi o fundătură pentru PNL, mai rămân cu el doar luzerii din județele slabe ale PNL, alde Guran de la Dâmbovița și Miuțescu de aici, din Argeș. O să fie cam singuratic Orban, cum a fost la Cluj. Chiar dacă Cîțu are probleme de dicție, demersurile sale sunt coerente. De aceea contra lui s-a declanșat o obscenă campanie de presă cu cele două țicnite de la siteul Spotmedia, Ioana Ene Dogioiu și Magda Grădinaru, cu niște trimiteri tembele la Mussolini! Cred că având nevoie de bani au lăsat la o parte orice obiectivitate. Nu mă mir de comunistoidul Cristoiu și bețivul de Nistorescu. Mă întristează că la acest cor s-a adăugat și Marius Oprea, care a lăsat arheologia securității și combate strâmb. 

Pe de altă parte alegeri vor fi și la USRPLUS, mai nou doar USR.  Cioloș și Barna aspiră la șefia acestui partid. Poate alt candidat ar fi mai potrivit, cum este Drulă, eficient ministru al Transporturilor. Oricare ar fi are de reparat prestigiul acestui partid în care s-au pus mari speranțe. 

Nu uit nici pe cei de la AUR, mai ales că au suferit un meritat eșec în parlamentarele din Republica Moldova. 

Văd că postul de propagandă pesedistă A3 agită tot felul de sondaje, manipulatoare, tip Pieleanu unde Ciolacu cere anticipate. Dacă vrea cu adevărat ca aceste anticipate să poată deveni realitate ar trebui să voteze viitoarele modificări constituționale, inclusiv revenirea la mandatul prezidențial la 4 ani. 

Cred că presa în lipsa unor subiecte agită această competiție din PNL. Sper ca totuși după 25 septembrie conducerea să fie preluată de Cîțu!

Desțărănizarea României

România era prin zorii modernizării din finalul de secol XIX un stat "eminamente agrar". Cetățenii acestui stat erau țărani, cuvânt de origine latină, față de stăpânii boieri, cuvânt slav. Iar supușii în vechime se chemau rumâni, care până la urmă a fost adoptat și de stăpânii care s-au românizat, cum dovedește scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung, care a împlinit o jumătate de mileniu. La noi la români ocupația de bază era agricultura, meșteșugarii erau de altă etnie, sași, maghiari, negustorii greci. Până și potcovarii și fierarii erau țigani!

Totuși odată cu modernizarea statului român și apariția industriilor au apărut și muncitorii din fabrici, foști țărani. Fără a avea pretenții de antropolog și sociolog îmi folosesc amintirile subiective privind fenomenul de desțărănizare a României postbelice ocupată de comunism. Deși sunt orășean prin naștere, copilăria pe vremuri am petrecut-o la țară, alt cuvânt de origine latină!

În satul patern din Prahova, Aluniș în apropiere de Slănic Prahova sătenii nu mai erau demult țărani. Tata și frații lui mai mari au fost muncitorii, unchii mei Gheorghe și Stan au fost maiștri în petrol. Petrolul a constituit salvarea acestor oameni. Alunișul se află pe niște dealuri răpănoase, unde este ceva fâneață și pruni de țuică, insuficient pentru practicarea agriculturii. După spusele tatălui meu, bunicul se ocupase cu cărăușia. Când industria a luat avânt alunișenii și-au găsit de lucru la exploatarea petrolieră de la Buștenari, la uzina de la Mărgineanca Plopeni, sau la Ploiești. 

În schimb la Avrig, satul matern, ocupația de bază a românilor era agricultura, erau țărani. Spre deosebire de sașii care aveau meserii neagricole și datorită și faptului că în Avrig era o fabrică de sticlă și la Mârșa, în apropiere era fabrică de camioane și armament. Surpriza a fost că recent am vizitat cam toată zona săsească din triunghiul Brașov Sibiu Sighișoara și am descoperit cu uimire că erau sate săsești care erau exclusiv de agricultori, crescători de animale, țărani! 

Rudele mele erau țărani. Sora mare a mamei, tușa Oană și soțul Gheorghe erau țărani, Aveau bivole care aveau scop dublu dădeau lapte și erau și animale de cărăușie. Unchiul Mihai era un desăvârșit crescător de animale, avea cai și vacă, dar și oi, fiind baci la stâna de la munte, în Suru din Făgăraș. Era și muncitor, paznic la fabrica de sticlă. Pe la vârsta de vreo 6 ani, bunica, o femeie puternică și dură mi-a cumpărat o pălăriuță de paie și m-a luat pe miriște la secerat de grâu. Disperat că ajung pe câmp unde o să mă înțepe paiele urlam din toți bojocii: Nu vreau să fiu țăran! Gospodăriile ardelene erau bine întocmite, cu casă de zid înaltă și șură în spate. În șură erau grajdurile pentru vaci și cai de o parte și alta a centrului unde se afla căruța țăranului. Șurile astea au stârnit mirarea militarilor români când au ajuns prin zonă în ofensiva din 1916 unde cuceriseră exact zona Sibiului. Și au exclamat cu mirare: Ăștia au casă pentru vite!

Ofensiva comunistă împotriva țărănimii a determinta ca urmași acestor țărani să părăsească agricultua. Verii și verișoarele mele avrigene, au urmat școli, licee și nu s-au mai întors la ocupația părinților. Satul care era plin de vite, vaci și mai ales bivole, aduse de Baronul Brukenthal s-a golit acum. Pământul a fost luat la CAP și lăsat de izbeliște. Mai munceau diun când în când actualii muncitori, care nu mai erau țărani. Prin zonă se cultiva multă cânepă, pusă la muiat în râu și în Olt și unde se strângeau peștișorii prinși de mine cu coșul-chelteu și erau tocători de cânepă în fiecare curte și în case războaie de țesut. Toate astea sunt în muzeu acum, mai se scot din dulapuri frumoasele costume albe cu cusături de Săliște. Șura s-a golit de animale și în locul căruței tronează automobilul familiei. Până și cocina de porc și găinile au devenit anacronice. Fiecare casă avea un cuptor de pâine unde se făcea pâine aia cu coajă groasă și bătută și mai se făcea și câte un dulce, un hencleș de inspirație săsească. Și asta este o amintire. Lumea cumpără acum de la magazin pâine și delicioasele afumături de porc.

Țăranul este o amintire. În locul lui au apărut marii agricultori. Ei nu sunt însă vechii chiaburi. În zona de câmpie a României mulți dintre aceștia sunt investitori străini, dotați cu tractoare de mari dimensiuni care ară adânc și fac grâu de 5 tone la hectar, față de 2 tone din vremea comunistă.

Singurul loc unde mai găsești țărani, sau măcar amintirea lor este la Muzeul Țăranului Român.

Jurnal din fărâme

Echipa de fotbal a regiunii Ploiești, Bucșoaia 1967

De alaltăieri sunt în posesia unui nou laptop și îmi pot scrie impresiile și opiniile.

Folosesc celebrul titlu al lui Eugen Ionescu!

Am un DELL nou, aceeași marcă ca și cea precedentă, dar cu 11 ani mai nou. Tastatura este un pic schimbată dar mă descurc.

Cristi Zamfir mi-a trimis o poză extraordinară, a echipei de fotbal a regiunii Ploiești de la Tabăra de Matematică de la Bucșoaia, Bucovina din 1967! Eu sunt cel de jos din stânga, Cristi este lângă mine, în mijloc este Adi Cernea, jos în dreapta este Micky Brenner. Sus deasupra mea este Arminius Mignea. Nota bene: Toți sunt stabiliți în SUA cu excepția mea!

Am citit iar despre o dispută între intelectuali în blogul lui Antonesei aici. Este vorba de Vladimir Tismăneanu care se trezește scriind și-l atacă pe Dorin Tudoran cu amiciția lui cu Dan Voiculescu, varanul. care tocmai a publicat o carte la Editura Academiei. Țintă aiurea, pentru că Tismăneanu inclusiv a publicat articole în ziarul lui Voiculescu! Dorin Tudoran nu scapă momentul și-l șfichiuește pe mitocan. Pentru că în pofida inteligenței Tismăneanu este un vanitos, și un arogant îngâmfat care nu știe să fie prudent. Nu mi-a plăcut de loc cum încearcă să se insereze în memoria Monicăi Lovinescu și a lui Virgil Ierunca. Am citit cărțile clui cu mari frustrări, este informat, dar gol, fără opinii!

Am citit în Dilema veche de ieri  amintiri despre spre munți ale Adinei Popescu. Își amintea cum tatăl ei, mare amator de munți, cum ajungea într-o poiană mai ascunsă se oprea și înjura comunismul. Și eu îmi amintesc prin anii 80 cum, aflat la Lacul Câlcescu m-am apucat să-l înjur pe Ceaușescu, asta era răzbunarea noastră, ca în bancul cu protestul în fața CC PCR când în semn de rezistență te pișai pe piață, dar în pantaloni!

Tot în Dilema veche am dedus cum doi redactori formează un cuplu, normal, nu vă gândiți la altceva, au scris separat despre vacanța din Bulgaria. Eu nu am fost în Bulgaria la mare, prefer în Grecia, dar nici anul ăsta nu o să ajung.

Am citit un roman foarte bun despre fotbal False Nine adică 9 fals. Despre chestiuni de actualitate din fotbal, că tot s-a încheiat Campionatul European. A câștigat chiar pe Wembley Italia în fața Angliei. S-a ajuns la penalti, o loterie! Singurii care nu fac loterie la departajarea prin penalti sunt nemții! Antrenorul Southgate al Angliei a decis prost ca unii jucători tineri să execute aceste lovituri de la 11 metri. Asta a declanșat o isterie rasistă, toți ratangii erau negri! Ce diferență cu îngenuncherea consimțită și de italieni la debutul meciului. Italia a fost de la început cea mai bună echipă și au meritat această victorie, chiar cu loteria!

Au avut loc și alegerile la PNL Pitești. Miuțescu, Tofan și acoliții au aranjat listele. A votat și un elev de 17 ani fără drept de vot, Tofan a rupt o listă suplimentară cu vechi membri, nu s-a respectat regula ca să aibă drept vot doar cei care erau înscriși până la 31 dec. 2020! A câștigat prin fraudă Tofan, sluga lui Miuțescu, Nu realizează Miuțescu că Cel de Sus i-a trimis un semn? O singură repercusiune, a fost dată afară inspectoarea generală Murguleț de către Ministrul Învățamântului. 

Continuă la nivel național disputa pentru șefia PNL între Orban și Cîțu, cu multe mizerii de la jupânii liberali din jurul lui Orban. Dacă va fi președintele PNL, partidul va intra într-o fundătură. Orban este complet lipsit de simțul realității și lipsit complet și de patriotism!

Un elicopter american a aterizat forțat chiar în Piața Charles De Gaulle! Așa că s-a renunțat la spectacolul aviatic. Nu s-a întâmpalt o catastrofă, se pare că polițiștii au fost pe fază, și pilotul a găsit locul de aterizare potrivit.

Ieri a fost eliberat de la pușcărie Dragnea de către un complet din Giurgiu. De unde se vede că nu numai te latră câinii în Giurgiu, dar și o judecătoare de acolo este rudă cu lătrăii. Dacă a făcut ceva extrem de important justiția română este că l-a băgat la bulău pe Dragnea, acest pericol al democrației românești. Mai rămâne să rezolve și mineriada 13-15 iunie 1990 și 10 august 2018.

Zilele astea se împlinește un an de când Mircea Șelariu a plecat la Domnul. La fel ca Ilie Pătrulescu, Mircea Popescu și Pongo, pe care l-am cunoscut la Tabăra de la Bucșoaia. Am fost la parastasul lui Pongo, mă pregătesc să merg la cel al lui Gigi Gălățanu de 7 ani.  Am ajuns ca Radu Vișinescu, mai senior cu 10 ani care tot merge pe la parastase!

Mi-am continuat aventurile pescărești, am fost la Oarja am luat un crap cteno și un somn! la Teiu. Din păcate pe Argeș nu prea am succes, o fi prea cald și peștii sunt în vacanță!

Să auzim de bine!