Jurnal cu învățământ și mediocri

S-a mai dus o săptămână din august și ne îndreptăm spre toamnă. Dar vremea rămâne caldă. Este adevărat că începutul săptămânii a fost ploios. Se simțea nevoia de ploaie, ba în unele locuri a fost rupere de nori. Nu numai la noi ci și în arealul balcanic. În insula vacanțelor noastre grecești, în Thassos după incendii din pădurea de deasupra drumului care duce la Panaghia, acum câteva zile a plouat cu clăbuci acolo, provocându-se inundații. Adriana a avut surpriza să-l vadă pe Sakis, prietenul nostru de la taverna Korali cum dădea un interviu din fața cârciumii, totul era distrus și negru de la cenușa adusă de puhoaie.

Cea mai plăcută surpriză a fost însă un apel pe Whatsapp. De la un număr de telefon din Germania mă suna cineva. M-a tot tatonat până să-mi spună că este Petrică Andreescu. Cu el și cu Valeriu Demetrescu am fost cei mai buni prieteni în studenție. Ei erau ambii olteni, dar preocupările noastre comune ne-au apropiat. Din anul IV ni s-a alăturat și Cornel Stoica, ca în Cei trei mușchetari. Cu Petrică Andreescu nu m-am văzut de 50 de ani, poate odată, întâmplător până în 1986 când a emigrat în Germania. 

Am ieșit joi și ieri duminică la pescuit pe Argeș. Joi am nimerit locul și am prins destule babuști care acum populează râul. Duminică era locul ocupat, n-am mai găsit alt loc și am încercat la debarcader la știucă, unde m-a bătut soarele și am făcut fotografii.

Cea mai discutată problemă a fost cea privind noile legi ale educației. Unele sunt foarte pertinente, altele denotă interese politice.  Este clar că trebuie ca la bacalaureat să existe proba de limba și literatura română separat. Dacă nu se dă această probă cum mai dovedim că stăpânim limba maternă? Culmea că ea există ca probă limba minorităților! Discuții aprinse ridică plagiatul la doctorate. Cineva ridica problema că la masterat și mai ales la licență plagiatele abundă. Dar faptul că tot felul de mediocrii politici aspiră la acest titlu focalizează pe doctorate. Apoi cred că este normal ca școala care a dat titlul să poată să-l ia înapoi. CNATDCU este o chestiune care îmi miroase iar a interese. Păi nu este universitatea autonomă? Ea este interesată dacă un titlu să-l retragă, pentru că este cea care își pierde prestigiul de școală superioară. În legea propusă există o comisie de etică care supervizează școlile doctorale. Apoi cel mai mult mă enervează ofensiva împotriva examenului de admitere la colegiile naționale, liceele bune. Și eu am dat examen la vremea mea în 1963, ultimul an cu 7 clase. Și la liceul Caragiale, lider în Ploiești erau destui colegi de la țară, deci deștepți și capabili să intre la un liceu de elită. Grija excesivă pentru egalitate de șanse mi se pare cam populistă. Iar de repetenți, în anul 2, respectiv clasa a 9-a au rămas 9 repetenți! Nu se glumea cu școala atunci. De asemenea, un individ cu pretenții de băgător de seamă luptă ca liceele tehnologice să nu fie desființate. Majoritatea sunt niște rebuturi. Mai bine să fie școli profesionale unde să învețe să devină meseriași. Dacă vor să aibă bacalaureatul să dea diferențe pentru a-l susține.  Ca să avem un învățământ de calitate, trebuie să eliminăm tot ceea ce produce rebuturi și impostori, licee la care nu se învață nimic și universități particulare care dau diplome false!

Dosarul săptămânii la Dilema veche a fost dedicat mediocrității. Chiar dacă Vintilă Mihăilescu făcea elogiul lui aurea mediocritas, eu am dubii că starea de mediocritate este o normalitate. M-am ciocnit de ea în experiența ca profesor la Politehnică. O majoritate din studenți era mediocră. Adică nu dădeau ghes să învețe, să aibă ambiție. Criza de ingineri a făcut ca acești mediocri să ajungă să aibă posturi bune, inclusiv în străinătate. 

Problema devine critică atunci când mediocrii ajung în posturi de răspundere, de decizie. Pentru că acești mediocri devin impostori, neavând calitatea intelectuală și expertiza pentru a conduce instituții, agenții guvernamentale, sau ministere. Mă uit la actuala clasă politică și mă doare capul. S-a făcut o analiză la ce au fost la debut miniștrii guvernului de azi. Singurul care nu era analizat era Marcel Ciolacu? Nu contează cum au debutat în carieră acești miniștri, ci dacă au avansat datorită unor merite, sau exclusiv pe cumetria de partid. Sunt anumite responsabilități unde, dacă pui un mediocru, activitatea respectivei instituții băltește.

Să ne bucurăm de ultimele zile de vară!

Jurnal de 23 august

Dacă am scris un jurnal de 21 august trebuie și un jurnal pentru 23 august. Această zi este importantă pentru noi românii. Să o luăm cronologic.

Pe 23 august 1939 s-a semnat pactul Ribbentrop Molotov, de fapt Hitler Stalin. Din cauza acestui pact România Mare s-a făcut praf. Am pierdut la Uniunea Sovietică Bucovina de Nord și Basarabia, apoi temporar la Ungaria Ardealul de Nord, am mai pierdut și Cadrilaterul la Bulgaria totul în vara lui 1940. 

Pe 23 august 1944 Regele Mihai a dat lovitura de stat arestându-l pe mareșalul Antonescu și România a întors armele împotriva Germaniei. Din păcate Antonescu a fost dat comuniștilor și a fost trimis la Moscova.  și așa 23 august a fost între 1948 și 1989 ziua națională a României. Aș adăuga că acțiunea Regelui Mihai de schimbare a alainațelor a contribuit la decizia lui Stalin de a înapoia Ardealul de Nord răpit prin dictatul de la Viena. Așa că lovitură de stat a regelui a fost anexată de comuniști și a devenit ziua eliberării României de sub jugul fascist, evident făcută de comuniști. Că azi 1 Decembrie a devenit Zi Națională este eronat, este iarnă, ar trebui să se revină la 10 Mai că este zi de primăvară cu ieșit la iarbă verde.

Și că tot vorbim de lovitură de stat, intelectuali apropiați, adică cumpărați de Băsescu au declarat că procedurile ocazionate de suspendarea acestui președinte în 2012 au fost lovitură de stat. S-au respectat proceduri parlamentare, nu s-a modificat regimul din România, armata nu a fost implicat și în final Băsescu nu a fost suspendat la referendum. 

Revenind la actualitate în Rusia a fost ucisă într-un act terorist fiica lui Dughin, unul din ideologii lui Putin. De fapt se pare că el era ținta atentatului. Asta mi-a amintit de mișcarea Narodnaia Volia din secolul XIX din Rusia care a declanșat atentate teroriste care au dus la uciderea țarilor Alexandru al II-lea și Alexandru al III-lea. La uciderea lui Alexandru al III-lea a fost implicat și fratelui lui Lenin. Lenin s-a ocupat ulterior în Revoluția din 1917 de executarea întregii familii a ultimului țar Nicolae al II-lea. 

Imediat rușii au acuzat că este un atentat făcut de serviciile secrete ucrainene. Au găsit și o doamnă care era însoțită de fiica sa. Ciudată teroristă, care se deplasează împreună cu fiica să o pună în pericol? Este o prostie care o înghit proștii dispuși să creadă acoliții lui Putin. Pare că este totuși o acțiune a unor forțe anti Putin, care au făcut o repetiție.

Mâine este Ziua Națională a Ucrainei și Zelenski se teme de represalii și a cerut ca funcționarii de stat din Kiev să stea acasă. 

După mai mult de 6 luni de război se pare că ambele armate în conflict sunt epuizate. Ucraina a promis o contra ofensivă la Herson. Pentru asta ar trebui o superioritate numerică 2 la 1 și nu știu dacă ucrainenii sunt dispuși la pierderi. Pe de altă parte rușii au suferit pierderi enorme și se pare că și rezerva de muniții este în curs de epuizare cum se vede la bombardamentele din Donbass care nu mai au efectul de lunile trecute.  În plus s-au înmulțit acțiunile de sabotaj împotriva forțelor rusești în Crimeea. Nu cred că Putin vrea să negocieze, trebuie să vină alt lider rus care să negocieze finalul acestui război absurd între popoare înrudite. 

Jurnal din 21 august

Pentru mulți din generația mea această dată are o semnificație deosebită. În noaptea de  20 spre 21 august 1968 Uniunea Sovietică a lui Brejnev împreună cu încă 4 țări din Pactul de la Varșovia: Polonia, Ungaria, RD Germană și nelipsita Bulgarie au invadat Cehoslovacia, zdrobind Primăvara de la Praga. Mi-a amintit acest lucru Julian de la Paris. Nu-i nicio diferență între URSS lui Brejnev și Rusia lui Putin, care acum invadează Ucraina.

Pentru mine are însemnătate, atunci tata a făcut pentru prima dată politică cu mine. S-a întors negru de supărare de la serviciu și mi-a zis: Rușii au invadat Cehoslovacia! A fost momentul în care iluziile mele comuniste, câte mai erau s-au evaporat. Este ziua în care Ceaușescu a devenit instantaneu popular, acuzând cu vehemență invazia în Piața Palatului, aceeași piață unde, peste 21 de ani și-a semnat sfârșitul.

Îmi amintesc cum noi românii au fost solidari cu turiștii cehoslovaci aflați la noi pe litoral și i-am ajutat, cum îi ajutăm acum pe refugiații ucraineni.

Eram student, treceam în anul II la Politehnică, fusesem pentru prima oară la mare. Era poate cea mai fericită perioada a vieții mele. Toate s-au făcut praf în 1971, când Ceaușescu întors din Asia, visa să fie adulat ca în Coreea de Nord și a lansat Tezele din iulie. Am mers apoi târâș grăpiș până în anii 80, când în nebunia lui Ceaușescu a decis să plătească datoriile externe, chinuind propriul popor. 

Am plecat atunci pe final de august 1968 la Avrig, de unde, acum în 2022 m-am reîntors de curând. În tren erau tineri în uniforme militare și lumea era îngrijorată. România nu a fost invadată, Ceaușescu era un stalinist din aceeași sorginte cu Brejnev.

Și acum să revenim la realitate.

Fiind plecat fără laptop nu am mai scris jurnale cu parfum politic.

Ce am constatat, că avem și noi trădătorii noștri. Nemernicul decăzut Adrian Severin, cel cu poluarea apei cu hidrogen a participat la Conferința de securitate a Rusiei. Aflu că a fost o participare on-line, dar el este un pion al politicii agresive și imperialiste al Rusiei putiniste. Vând te gândești că acest individ a fost ministru de externe și l-a luat pe dinainte să spună că sunt spioni în guvernul de atunci. El era primul pe listă! La fel este alt corifeu al trădării intereselor naționale, Cosmin Gușe, care face lobby Rusiei și lui Putin. Cea mai ciudată este Alina Mungiu. Declară că are origini basarabene, dar atitudinile ei în susținerea tezei lui Amnesty International că armata ucraineană a pus în primejdie populația civilă. Păi rușii care omoară civili ucraineni, ei nu sunt vinovații că Ucraina este invadată?

În politica internă continuă tensiunile declanșate de declarațiile lui Orban Viktor în România. Iohannis, liberalii și pesediștii cer explicații. Kelemen Hunor a stat ascuns, ca să treacă scandalul. La Satu Mare s-a rupt alianța PNL - UDMR și-au sărit în barcă imediat pesediștii. Îi văd că s-au schimbat, speră că în caz că ar pleca liberalii de la guvern să aibă aliați pe unguri. La ziua Marinei de 15 august nu au participat Kelemen Hunor și Marcel Ciolacu, ceilalți doi lideri ai coaliției. Este adevărat că Ciolacu era în deplasare la Bistrița să debiteze prostii. Acum că am avut pe Dăncilă, pe Ciucă mai mult general decât prim ministru, dar să-l avem pe putativul viitor prim ministru Ciolacu, care se duce la Bistrița să inaugureze o sală de sport și el vorbește de o capelă mortuară!? Am observat însă accente isterice la PSD pentru că generalul Ciucă ar fi pus ochii pe 4 miniștri de-ai lor să-i remanieze. Merită și miniștrii liberali remanierea. Chiar dacă PNL a pus în funcțiune mașina automată de pupat în cur PSD!

Să sperăm că vine ceva ploaie!

PS

Mari evenimente sportive s-au petrecut.

David Popovici a bătut recordul mondial la 100 m liber și este campion european la 200 m în bazin de 50 de metri.

Halep a tocat adeversarele de la Toronto și este campioană.

La canotaj academic și caiac canoe am luat o grămadă de medalii de aur. Speranțe pentru Olimpiada de la Paris.

Mă uit la Vuelta - Turul Spaniei, azi este în Țările de Jos, la Breda. De acest oraș neerlandez se leagă un tablou celebru al lui Diego Velasquez: Predarea cheilor orașului Breda aflat la palatul Buen Retiro Madrid. Julian de Nassau (Naso) predă cheile orașului cuceritorului spaniol Ambrosio de Spinola.

Vacanță în Ardeal 2022

În fiecare vară la început de august plecăm în Ardeal la Avrig. Mergem la verișoara mea Măriuca, care locuiește în casa bunicilor într-o zonă centrală.

Copilăria mea în vacanțele de vară se petrecea în două locuri: în moromețianul Aluniș patern de lângă Slănic Prahova și în săsescul Ardeal la Avrig de unde se trage mama. Nu existau deosebiri mai mari ca între aceste două locuri. Una era sărăcia din Aluniș a unchiului unde stăteam și alta semeția caselor din urbanizatul Avrig cu puternice influențe săsești. Un singur lucru era comun, umblam la pescuit la gârla Alunișului și cu coșul - chelteul și undița pe râul Avrig, pe iazul de la moara de lângă Palatul Brukenthal și mai ales pe Olt. 

Scopul principal al acestor vacanțe este cura de nămol și apă sărată de la Ocna Sibiului.

Avrig

Cum spuneam îmi petreceam verile la Avrig de pe la 4-5 ani prin august și început de septembrie. Pe la 6 ani bunica mi-a cumpărat o pălăriuță de paie și m-a luat cu ea la secere. Nu-mi plăcea de loc că mă înțepau restul de la spicele de grâu și urlam: Nu vrea să fiu țăran! Apoi pe la 15 ani mătușa Oană mi-a zis: gata cu pescuitul, la muncă și m-a trimis salahor la drumul dintre Avrig și Mârșa. Așa mi-am câștigat primii mei bani, care mi-au lăsat bătături în podul palmelor de la târnăcop.

Avrigul era un puternic centru industrial pe vremea comunismului când avea statul de așezare rurală. Avea o fabrică de sticlă veche de două secole și Uzina Mecanică Mârșa. Pentru muncitori s-au construit niște blocuri urâte în anii 80 pe locul grădinilor din cartierul săsesc. Astăzi, când Avrigul a devenit oraș Fabrica de sticlă este închisă, la Mârșa mai este a întreprindere de construcții metalice. Țăranii clasici au dispărut, bivolele la fel. 

Am fost pe Valea Avrigului unde este plin de case de vacanță, pe unde, eu cu vărul meu Onu pescuiam păstrăvi. Ne-am oprit la Ghiocelul la o bere. Măriuca și-a cumpărat între timp o Skoda Fabia nouă foarte elegantă. Am mai fost într-o seară la Palatul Brukenthal la Orangerie tot la o bere. Locul a fost luat administrare de la Biserica Luterană de un sas revenit în Avrig. A fost și primar, dar s-a ocupat doar de afaceri, are și palatul de gheață de la Bâlea. Primarul nou s-a ocupat de oraș și arată foarte bine, cu trotuare de piatră, nu pavele mizerabile ca în Pitești. Am văzut că și corpul de sus la Palatului Brukenthal începe să se renoveze. Este un palat în stilul celui de la Belvedere din Viena, cu un corp sus la stradă și Orangeria renovată, jos în grădină. Steluța, soția lui Onu mi-a arătat în grădina palatului Brukenthal un tulipan, arbore cu flori ca de lalea, din familia magnoliei care înflorește primăvara.

În penultima zi am vizitat și fabrica de bere a lui Costin, băiatul unui văr de-al doilea, Niculiță, care locuiește în vecini de Măriuca. Fabrica este ultramodernă el este și patron și muncitor și fabrică bere artizanală nefiltrată. Mai am o sticlă în frigider.  

Bisericile din Avrig

Când vii dinspre Bradu, de la Olt Avrigul apare ca așezat pe un vârf de deal. Se disting clopotnițele celor două biserici. 

Cea ortodoxă mai jos și cea săsească - luterană, mai sus și cu un turn mai masiv. Problema copilăriei mele a fost faptul că aceste două biserici sunt asemănătoare ca arhitectură. Cea ortodoxă a fost construită de meșteri ardeleni pe la 1700 care construiau în stil gotic. 

Cu toate că am copilărit aici nu am fost niciodată în biserica săsească. Într-o zi însă am fost prin Avrig să cumpăr ceva spre seară și culmea ușa curții bisericii era deschisă, pe băncuță era o doamnă foarte în vârstă care era probabil îngrijitoarea care stătea în casa parohială de la intrare. Mi-a permis să o vizitez și am făcut poze în exterior și interior. Deși pare foarte masivă de afară în interior nu pare așa de mare. 

În dimineața dec 14 august duminică, m-am dus la slujbă la biserica ortodoxă. Era slujba de Sfânta Maria și diaconul cânta cântece bisericești.Mi-au dat lacrimile de emoție când l-am auzit cântând Fiii lacrimilor tale. Este un cântec foarte frumos dedicat Sfintei Fecioare de pelerinii transilvani. L-am auzit prima dată cântat de Marcela Saftiuc, auzit de la bunica ei greco catolică, dar iată că și ortodocșii o cânta.

Ocna Sibiului

Am făcut o cură de nămol, eu și Măriuca, apoi prin lacurile sărate, terminând cu Brâncoveanu unde este aproape o juma de kil de sare la litrul de apă. Nu știu care sunt consecințele acestei cure. Cert este că am avut probleme cu șalele și mi-au făcut masaj Adriana și Măriuca și apoi aveam dureri mari în pulpa stângă. M-a tratat Iulian recomadând un antiinflamator care mi-a atenuat durerile atroce. Repercusiunile acestui tratament cu nămol și sare  le voi vedea mai târziu, am amintire poza mea ca negru smolit și înămolit. Restaurantele din incintă au devenit toate autoserviri, prețul este în jur de 35-40 de lei, față de 28 lei anul trecut.

La Albota

În penultima zi am decis  să mergem la păstrăvăria de la Albota. Este o pensiune dezvoltată de un sas pe drumul care duce de la Cârța spre Bâlea pe Transfăgărășan. Am mers mai întâi la mânăstirea Cârțișoara, prin pădurile din jur. Acolo am dat de niște călugărițe foarte habotnice care ne-au obligat să luăm niște mantii și fetele niște fuste, am și poze. Am aprins lumânări și ne-am închinat. 

Apoi am ajuns la pensiunea Albota. Am luat cu 10 lei o undiță și niște viermișori. Se pescuia în niște bazine unde era plin de păstrăvi lacomi. Mi-am satisfăcut plăcerea pescuitului. Am prin patru păstrăvi, dintre care unul de peste o jumătate de kil. Păstrăvii au cântărit 1,4 kg. Adriana a cumpărat brânză și niște cârnați de Mangalița. 

Acasă Măriuca a pregătit păstrăvii prăjiți cu mălai. A fost un deliciu, cu vin rece de Jidvei. Aveam o reținere pentru că prin Germania am mâncat niște păstrăv de crescătorie și a fost dezamăgitor. Cei de la Albota au fost foarte buni!

Jidvei, Blaj Alba Iulia

Duminică 7 august Măriuca ne-a pregătit o surpriză, să mergem la Jidvei. Aici este vechiul castel Bethlen Haller. Am ajuns acolo pe la 10 dimineața. Castelul a fost cumpărat de Claudiu Necșulescu, proprietarul viilor Jidvei de la ultimul descendent Haller și l-a renovat complet. A fost construit de o rudă a principelui Gabriel Bethlen, cel care-și dorea să devină rege al Daciei, pe urmele lui Mihai Viteazul. 

Acum și-a recuperat fala de odinioară. Este emblema podgoriei Jidvei și arată că noul proprietar are grijă de vechi vestigii, are două turnuri exterioare între care se află clădirea propriuzisă. Proprietarul Necșulescu intenționează să dezvolte și o pensiune pentru public, acum sunt reuniuni private de firme, etc. 

Castelul se află la Cetatea de Baltă, fief al lui Ștefan cel Mare în Ardeal, dar acum mai sunt niște ruine. Am cumpărat și vin de aici un rose și un alb sec cu numele Maria, fiica proprietarului. În grădina castelului se află o biserică romano catolică, familia Haller probabil era de acest rit, În zare, la Jidvei se văd turnurile bisericii reformate ungurești, greco-catolică și ortodoxă.

De la Jidvei am mers la Blaj. Aici am urcat pe o culme unde se află statuia lui Avram Iancu cu crucea în mână. Inițial a fost statuia episcopului Ioan Bob care a ajutat pe români după o iarnă nenorocită când mureau de foame. De sus a, admirat peisajul Blajului cu impozantul Colegiu greco catolic unit Inocențiu Mic Klein care se vede și din tren și am văzut Câmpia Libertății în centru Blajului. Jos la baza dealului se află teiul unde a poposit Eminescu în drum spre Mica Romă - Blajul.

Am ajuns acolo, este mare cât câteva terenuri de fotbal. Aici în mai 1848 români și-au declarat neatârnarea și au intrat în conflict cu maghiarii. Busturile de la Câmpia Libertății cuprind pe corifeii Școlii Ardelene, pe revoluționarii români, dar și pe Petofi Sandor și pe revoluționarul sas Stefan Ludwig Roth care a pactizat cu românii și din acest motiv l-au executat maghiarii. 

Am ajuns și la Câmpia Libertății unde în mijloc, pe un catarg fâlfâia drapelul României. Este și un monument care amintește de sacrificiul revoluționarilor români. 

În parc, o doamnă transmitea, probabil pe Youtube o emisiune live de acolo, cu parfum neoprotestant. Am lăsat-o pe doamnă să-și desăvârșească opera.

Chiar la intrarea în Câmpia Libertății străjuiau niște blocuri amărâte confort 3, dar cu parcări pline de mașini.

De la Blaj am luat-o spre Alba Iulia, unde am stat puțin în cetate. Era foarte cald și doream să ajungem rapid acasă. 

Alma Vii 

Ne-am hotărât să mergem la Alma Vii, unde se află o biserică fortificată. Este undeva pe drumul spre Mediaș venind pe Valea Hârtibaciului. Încercasem să ajungem și anul trecut, dar drumul era imposibil, plin de gropi și Măriuca nu a îndrăznit cu Matizul să meargă pe acolo.  

Am luat-o pe drumul de la Săcădate spre Agnita. Am ajuns acolo și am constatat că se tăiau copacii de pe marginea drumului. 

Pensiunea neamțului

Un constructor ne-a spus că abia acum au venit banii. Am ajuns cu greu în sat și am oprit mașina lângă biserica fortificată aflată pe un deal, Am urcat acolo, dra era închis. Cetatea arată impozantă, este foarte masivă, gata să se apere de năvălitorii turco tătari. Ne-am conversat cu un domn, pastor baptist care ne-a spus cât de neglijente sunt autoritățile. Am vrut să tragem la pensiunea neamțului care își făcea reclamă pe internet. Un turist ne-a îndrumat greșit, am revenit și acesta era cu familia și ne-a spus că este închis că proprietarii sunt plecați. Halal turism, mare dezamăgire! 

Ne-am reîntors la Biertan, acum este indicatorul din vârful dealului, anul trecut de abia terminaseră șoseaua și nu știai pe unde să o iei. Am oprit la Unglerus, la cârciuma de sub cetate la un pahar de vorbă și la  cașcaval pane. 

Am oprit la întoarcere la Pelișor unde este o altă biserică fortificată și

Biertan

Am oprit la întoarcere la Pelișor unde este o altă biserică fortificată șiSăcădate unde biserica masivă în stil gotic aparține comunității maghiare din sat.

Pelișor

Săcădate

Piatra Broaștei

Am mers într-o zi la Cisnădioara să vedem o formațiune stâncoasă specială, Piatra Broaștei. Am trecut de dealul cetății și am luat-o pe un drum cam prost și am ajuns la locul unde se află această stîncă calcaroasă care seamănă cu o broască.Erau opriți mulți turiști cu mașinile. Unul polua cu manele, halal să ne fie! 

Cetatea Cisnădioarei

Sibiu

În Sibiu am am ajuns de mai multe ori. Din motivul că Măriuca ne ducea la un magazin, Iacobinii de unde am luat mezeluri, pâine de Ardeal bătută la coajă. Mai era și magazinul german de unde ne aprovizionam cu bere germană. 

 

Am mers de trei ori în centrul Sibiului. 

Prima oară am decis să vizitez muzeul Brukenthal. Este muzeul unde mi-am format educația vizuală artistică. Muzeul este alcătuit din colecția de pictură a baronului Brukenthal, guvernator al Transilvaniei la sfârșitul secolului XVIII. Acum are și o statuie în fața muzeului.  Baronul Brukenthal a introdus în Ardeal cultura cartofului și bivolițele. Baronul Brukenthal nu a avut moștenitori și un frate a fost executor testamentar. A lăsat toată averea din Sibiu și Avrig Comunității bisericii reformate săsești. Așa s-a deschis muzeul, cu puțin timp după deschiderea muzeului Luvru. Predomină pictura olandeză, italiană, cea transilvăneană. Capodoperele sunt Ecce Homo a lui Tizian și Omul cu tichia albastră de Van Eyck. 

M-am revăzut cu fetele și ele au vrut să oprim la Atrium la piano bar. Le-am convins să mergem la un restaurant unde să găsesc mămăliguță cu brânză, am găsit la Kulinarium.

Am revenit încă de două ori în Sibiu, unde în Piața Mare era târgul Gaudeamus de carte. N-am găsit nimic interesant. Am oprit de aceste dăți la Atrium, la piano bar unde a fost extrem de plăcut, cânta un pianist diverse, beam bere și ne simțeam bine. Sibiul este un loc ideal de petrecut o mică vacanță. Orașul arată foarte bine, este respectat trecutul istoric.

Am ajuns la Biserica Luterană din centrul orașului și al cetății a fost renovată până în martie anul acesta. Arată extrem de bine, față de cum o știam. Se poate urca în turnul bisericii până la cota 54 de metri, vîrful are 74 de metri. Urcușul este cam dificil cu sentimentul neplăcut de gol și înălțime. Ajuns la baza turnului central ai posibilitate să pozezi Sibiul de sus. Jos la coborâre este o istorie a Transilvaniei de la 1409 la 1566 în limba latină. Apar Iancu de Hunedoara, fiul său regele Mathias Corvin, dezastrul de la Mohacs, tentativele regelui Zapolya să refacă regatul maghiar.

Mi-am luat la revedere de la oraș și de la Ardeal și ne-am întors în Pitești.

Cazul Salman Rushdie

 

Zilele trecute am aflat o veste foarte îngrijorătoare. Salman Rushdie (citește rușdi) celebrul scriitor britanic de origine indiană a fost atacat de un fanatic religios când se pregătea să susțină o conferință. Individul a apucat să aplice scriitorului câteva lovituri de cuțit, dar a fost imobilizat de spectatori. Individul de origine libaneză pledează nevinovat, pentru că în fanatismul lui crede că nu este vinovat. 

Salman Rushdie a devenit celebru prin controversele ridicate de romanul său Versetele Satanice pentru care fanaticul ayatolah Komeini l-a condamnat printr-o fatwa la moarte. Salman Rushdie a fost protejat de serviciile secrete britanice și a stat ascuns po perioadă. S-a stabilit în SUA și guvernul iranian a renunțat la această mârșăvie cu vreo 20 de ani în urmă.  Rushdie a început să ducă o viață normală în SUA.  Cu prilejul atentatului împotriva scriitorului, iranienii nu au scăpat ocazia să se facă de rahat, bucurându-se de atentat, dar reacțiile din toată lumea i-au obligat să fie prudenți, acuzându-l pe scriitor că este de vină. Salman Rushdie este musulman dintr-o familie din Bombay, azi Mumbai, care s-a mutat ulterior la Karaci în Pakistan. Rushdie a studiat în Anglia la Rugby College și apoi istoria la Universitatea din Cambridge.

Romanul Versetele Satanice l-am citit prin 2007 și l-am început într-un avion care mă ducea în America!  Este un roman parodie, cu indieni care trec prin aventuri magice, cad cu un avion și se salvează. Dar cel  mai controversat pasaj se referă la Mahomed și la tentațiile Diavolului, pasaj care a declanșat nebunia fanatismului islamic. 

Am citit mai multe romane ale lui Rushdie, pe Midnight's Children în original. Romanul este împănat cu cuvinte indiene, este romanul independenței Indiei, sau Raj în engleză, al împărțirii între hinduși și musulmani în India și Pakistan.

Am citit și alte romane, eseuri și autobiografia lui Joseph Anton, pseudonimul care-l avea când era ascuns de răzbunarea fanatismului islamic. 

Este unul dintre cei mai interesanți și citiți scriitori contemporani. 

Așa că, după atentat, filosoful Bernard-Henri Levy a început o campanie pentru a se acorda premiul Nobel lui Rushdie.

Mie mi se pare un act de mare justețe. Cei care dau premiul Nobel pentru literatură au un obicei ciudat de a da acest premiu pe orice criterii cu excepția celor literare.

Așa că Salman Rushdie merită din plin acest premiu pe motive de literatură, nu pe altele, inclusiv acest nefericit eveniment. 

Întâmplare face ca acum să citesc să-i citesc ultima lui carte Language of the Truths Essays 2003-2020.

Jurnal de început de august

Încep cu fotbal. S-a desfășurat Supercupa Angliei la fotbal între cele două principale echipe engleze ale momentului Liverpool și Manchester City. A învins Liverpool, echipa mea preferată cu 3-1, cu un final dramatic și entuziasmant. Și-au făcut debutul cei doi jucători din fiecare echipă în care-și pun antrenorii mari speranțe. Holland de la City a fost neconvingător și a avut o mare ratare în final. În schimb uruguayanul Darwin Nunez (Ce nume! Al unui englez, tatăl evoluționismului!) a fost foarte bun, a provocat penaltiul transformat de Salah și a dat golul final cu capul. Liverpool a avut un sezon bun, a câștigat Cupa Ligii Angliei, Cupa Angliei și Supercupa Angliei, dar a ratat titlul de campioană la un punct de City și mai ales Champions League în fața lui Real. Real Madrid a fost doctor de echipe engleze, eliminând pe rînd PSG asta franceză, dar apoi, Chelsea, Manchester City și îmn final Liverpool.

Revenirea echipei mele de suflet, a copilăriei, Petrolul Ploiești nu a fost sub cele mai bune auspicii, a pierdut două meciuri, unul cu Voluntari pe care nu merita să-l piardă, cu UTA și a scos un chinuit 1-1 cu Sepsi. 

Am terminat cartea extrem de interesantă a lui Orlando Figes Dansul Natașei - O istorie a culturală a Rusiei. Cartea dă lămuriri privind și pentru Rusia de azi, mituri pe care vrea să le resusciteze Putin. Îi lipsește aristocrația rusă, siloviki - securiștii lui sunt o glumă sinistră. Cineva mă întreabă dacă apare Șolohov? Comitetul Nobel a comis o glumă proastă dându-i acest premiu pentru literatură unui autor cu un un roman interesant, Pe Donul liniștit asupra căruia planează acuza de plagiat! Premiul primit de Șolohov în 1965 a fost reparat în 1970, acordând pe merit premiul lui Soljenițîn.

Am abandonat un roman de acțiune, Bourne Evolution din cauza cărții lui Figes care era mai interesantă. Primul roman cu personajul Jason Bourne, Bourne Identity l-am citit pe la mijlocul anilor 80, atunci Bourne era implicat în capturarea lui Carlos Șacalul, care între timp putrezește într-o închisoare franceză. Am mai citit și urmarea Bourne Supremacy, dar am văzut și ecranizarea după primul roman cu Richard Chamberlain. Dar aceste romane au fost ecranizate din nou într-o franciză avându-l pe Matt Damon în rolul lui Bourne. Sunt adaptări aduse la zi ale romanelor lui Ludlum. După decesul lui Ludlum ecranizările cu Bourne au continuat. Dar spre surpriza mea a continuat și seria romanelor având alți scriitori ca autori noi cum este acest roman Bourme Evolution avându-l ca autor pe Brian Freeman. 

În realitatea internă este un mare scandal cauzat de declarațiile lui Orban Viktor, premierul Ungariei la Tușnad. El s-a referit la maghiari ca fiind o rasă neamestecată. M-a pufnit râsul. Ungurii au sosit în Europa ca un popor războinic asiatic care s-a așezat în Câmpia Panoniei pentru că avea iarbă acolo să-și hrănească caii. S-au întins în vecini cucerind pe românii din Ardeal, pe slovaci, pe sârbi, pe germanii din Austria. Au convenit cu croații ca regele Ungariei să le preia coroana. În acest fel s-au amestecat cu aceste neamuri, bine de tot, că sunt maghiari cu mutre asiatice, unii ca nemții, sau românii. Mulți din aristocrații români ardeleni s-au maghiarizat. Deci prostiile lui Orban sunt respinse de întreaga comunitate internațională. Plus relația de slugă față de Putin îl izolează pe Orban.

Demnitarii români în frunte cu Iohannis au cerut explicații liderilor UDMR care au ales ca de obicei să spună ca vorbele lui Orban sunt răstălmăcite. Se aud vorbe că PNL i-ar vrea afară din guvern, dar se opune PSD! E greu de prevăzut cum vor evolua lucrurile. Pe mine mă frământă faptul că prim ministrul liberal Ciucă a adoptat o atitudine binevoitoare față de acest partid care l-a hăituit și a încercat să-l demită de la conducerea Statului Major al Armatei în vremea lui Dragnea și doar Iohannis l-a protejat. Ciucă probabil a fost un militar onorabil, dar ca om politic este jalnic. La fel este și guvernul său plin de tot felul de impostori și nepricepuți. O deputată tinerică și necoaptă din județul Argeș scoate o enormitate: că ministrul Grindeanu de la Transporturi a deblocat autostrada Pitești Sibiu, prin semnarea contractului ultimei porțiuni din ea, Tigveni Cornetu. Nu cucoană! A finalizat acest proiect prin acest acord de realizare a acestei bucăți de autostradă, blocată de ani de zile de partidul dumitale, PSD!

Citesc cam toată presa inclusiv cei mai duri critici ai actualei guvernări, pe Ioana Ene Dogioiu, pe Cristian Pantazi, Dan Tăpălagă. Este amuzant cum încearcă să prezinte acești jurnaliști situația din România ca fiind apocaliptică. Este proastă, într-adevăr, dar din incompetență și prostie, răutate și lipsă de măsură. Faptul că pot scrie toate tâmpeniile lor este un semn de sănătate a democrație. Sunt mari nemulțumiri privind legile justiției, ale învățământului. Pantazi evocă și aceste proiecte ale securității naționale cu obligații privind datul în gât și turnătorii la securiști. Dar iată că legea avertizorilor de integritate a fost retrimisă de Iohannis înapoi al Parlament, asta o fi având legătură tot cu turnătoria?

Exact în Spotmedia unde Iohannis este făcut în fel și chip, istoricul Cosmin Popa laudă atitudinea lui Iohannis privind Moldova. Se întâmplă și la case mai mari să te faci de râs.