Vacanță în Ardeal 2022

În fiecare vară la început de august plecăm în Ardeal la Avrig. Mergem la verișoara mea Măriuca, care locuiește în casa bunicilor într-o zonă centrală.

Copilăria mea în vacanțele de vară se petrecea în două locuri: în moromețianul Aluniș patern de lângă Slănic Prahova și în săsescul Ardeal la Avrig de unde se trage mama. Nu existau deosebiri mai mari ca între aceste două locuri. Una era sărăcia din Aluniș a unchiului unde stăteam și alta semeția caselor din urbanizatul Avrig cu puternice influențe săsești. Un singur lucru era comun, umblam la pescuit la gârla Alunișului și cu coșul - chelteul și undița pe râul Avrig, pe iazul de la moara de lângă Palatul Brukenthal și mai ales pe Olt. 

Scopul principal al acestor vacanțe este cura de nămol și apă sărată de la Ocna Sibiului.

Avrig

Cum spuneam îmi petreceam verile la Avrig de pe la 4-5 ani prin august și început de septembrie. Pe la 6 ani bunica mi-a cumpărat o pălăriuță de paie și m-a luat cu ea la secere. Nu-mi plăcea de loc că mă înțepau restul de la spicele de grâu și urlam: Nu vrea să fiu țăran! Apoi pe la 15 ani mătușa Oană mi-a zis: gata cu pescuitul, la muncă și m-a trimis salahor la drumul dintre Avrig și Mârșa. Așa mi-am câștigat primii mei bani, care mi-au lăsat bătături în podul palmelor de la târnăcop.

Avrigul era un puternic centru industrial pe vremea comunismului când avea statul de așezare rurală. Avea o fabrică de sticlă veche de două secole și Uzina Mecanică Mârșa. Pentru muncitori s-au construit niște blocuri urâte în anii 80 pe locul grădinilor din cartierul săsesc. Astăzi, când Avrigul a devenit oraș Fabrica de sticlă este închisă, la Mârșa mai este a întreprindere de construcții metalice. Țăranii clasici au dispărut, bivolele la fel. 

Am fost pe Valea Avrigului unde este plin de case de vacanță, pe unde, eu cu vărul meu Onu pescuiam păstrăvi. Ne-am oprit la Ghiocelul la o bere. Măriuca și-a cumpărat între timp o Skoda Fabia nouă foarte elegantă. Am mai fost într-o seară la Palatul Brukenthal la Orangerie tot la o bere. Locul a fost luat administrare de la Biserica Luterană de un sas revenit în Avrig. A fost și primar, dar s-a ocupat doar de afaceri, are și palatul de gheață de la Bâlea. Primarul nou s-a ocupat de oraș și arată foarte bine, cu trotuare de piatră, nu pavele mizerabile ca în Pitești. Am văzut că și corpul de sus la Palatului Brukenthal începe să se renoveze. Este un palat în stilul celui de la Belvedere din Viena, cu un corp sus la stradă și Orangeria renovată, jos în grădină. Steluța, soția lui Onu mi-a arătat în grădina palatului Brukenthal un tulipan, arbore cu flori ca de lalea, din familia magnoliei care înflorește primăvara.

În penultima zi am vizitat și fabrica de bere a lui Costin, băiatul unui văr de-al doilea, Niculiță, care locuiește în vecini de Măriuca. Fabrica este ultramodernă el este și patron și muncitor și fabrică bere artizanală nefiltrată. Mai am o sticlă în frigider.  

Bisericile din Avrig

Când vii dinspre Bradu, de la Olt Avrigul apare ca așezat pe un vârf de deal. Se disting clopotnițele celor două biserici. 

Cea ortodoxă mai jos și cea săsească - luterană, mai sus și cu un turn mai masiv. Problema copilăriei mele a fost faptul că aceste două biserici sunt asemănătoare ca arhitectură. Cea ortodoxă a fost construită de meșteri ardeleni pe la 1700 care construiau în stil gotic. 

Cu toate că am copilărit aici nu am fost niciodată în biserica săsească. Într-o zi însă am fost prin Avrig să cumpăr ceva spre seară și culmea ușa curții bisericii era deschisă, pe băncuță era o doamnă foarte în vârstă care era probabil îngrijitoarea care stătea în casa parohială de la intrare. Mi-a permis să o vizitez și am făcut poze în exterior și interior. Deși pare foarte masivă de afară în interior nu pare așa de mare. 

În dimineața dec 14 august duminică, m-am dus la slujbă la biserica ortodoxă. Era slujba de Sfânta Maria și diaconul cânta cântece bisericești.Mi-au dat lacrimile de emoție când l-am auzit cântând Fiii lacrimilor tale. Este un cântec foarte frumos dedicat Sfintei Fecioare de pelerinii transilvani. L-am auzit prima dată cântat de Marcela Saftiuc, auzit de la bunica ei greco catolică, dar iată că și ortodocșii o cânta.

Ocna Sibiului

Am făcut o cură de nămol, eu și Măriuca, apoi prin lacurile sărate, terminând cu Brâncoveanu unde este aproape o juma de kil de sare la litrul de apă. Nu știu care sunt consecințele acestei cure. Cert este că am avut probleme cu șalele și mi-au făcut masaj Adriana și Măriuca și apoi aveam dureri mari în pulpa stângă. M-a tratat Iulian recomadând un antiinflamator care mi-a atenuat durerile atroce. Repercusiunile acestui tratament cu nămol și sare  le voi vedea mai târziu, am amintire poza mea ca negru smolit și înămolit. Restaurantele din incintă au devenit toate autoserviri, prețul este în jur de 35-40 de lei, față de 28 lei anul trecut.

La Albota

În penultima zi am decis  să mergem la păstrăvăria de la Albota. Este o pensiune dezvoltată de un sas pe drumul care duce de la Cârța spre Bâlea pe Transfăgărășan. Am mers mai întâi la mânăstirea Cârțișoara, prin pădurile din jur. Acolo am dat de niște călugărițe foarte habotnice care ne-au obligat să luăm niște mantii și fetele niște fuste, am și poze. Am aprins lumânări și ne-am închinat. 

Apoi am ajuns la pensiunea Albota. Am luat cu 10 lei o undiță și niște viermișori. Se pescuia în niște bazine unde era plin de păstrăvi lacomi. Mi-am satisfăcut plăcerea pescuitului. Am prin patru păstrăvi, dintre care unul de peste o jumătate de kil. Păstrăvii au cântărit 1,4 kg. Adriana a cumpărat brânză și niște cârnați de Mangalița. 

Acasă Măriuca a pregătit păstrăvii prăjiți cu mălai. A fost un deliciu, cu vin rece de Jidvei. Aveam o reținere pentru că prin Germania am mâncat niște păstrăv de crescătorie și a fost dezamăgitor. Cei de la Albota au fost foarte buni!

Jidvei, Blaj Alba Iulia

Duminică 7 august Măriuca ne-a pregătit o surpriză, să mergem la Jidvei. Aici este vechiul castel Bethlen Haller. Am ajuns acolo pe la 10 dimineața. Castelul a fost cumpărat de Claudiu Necșulescu, proprietarul viilor Jidvei de la ultimul descendent Haller și l-a renovat complet. A fost construit de o rudă a principelui Gabriel Bethlen, cel care-și dorea să devină rege al Daciei, pe urmele lui Mihai Viteazul. 

Acum și-a recuperat fala de odinioară. Este emblema podgoriei Jidvei și arată că noul proprietar are grijă de vechi vestigii, are două turnuri exterioare între care se află clădirea propriuzisă. Proprietarul Necșulescu intenționează să dezvolte și o pensiune pentru public, acum sunt reuniuni private de firme, etc. 

Castelul se află la Cetatea de Baltă, fief al lui Ștefan cel Mare în Ardeal, dar acum mai sunt niște ruine. Am cumpărat și vin de aici un rose și un alb sec cu numele Maria, fiica proprietarului. În grădina castelului se află o biserică romano catolică, familia Haller probabil era de acest rit, În zare, la Jidvei se văd turnurile bisericii reformate ungurești, greco-catolică și ortodoxă.

De la Jidvei am mers la Blaj. Aici am urcat pe o culme unde se află statuia lui Avram Iancu cu crucea în mână. Inițial a fost statuia episcopului Ioan Bob care a ajutat pe români după o iarnă nenorocită când mureau de foame. De sus a, admirat peisajul Blajului cu impozantul Colegiu greco catolic unit Inocențiu Mic Klein care se vede și din tren și am văzut Câmpia Libertății în centru Blajului. Jos la baza dealului se află teiul unde a poposit Eminescu în drum spre Mica Romă - Blajul.

Am ajuns acolo, este mare cât câteva terenuri de fotbal. Aici în mai 1848 români și-au declarat neatârnarea și au intrat în conflict cu maghiarii. Busturile de la Câmpia Libertății cuprind pe corifeii Școlii Ardelene, pe revoluționarii români, dar și pe Petofi Sandor și pe revoluționarul sas Stefan Ludwig Roth care a pactizat cu românii și din acest motiv l-au executat maghiarii. 

Am ajuns și la Câmpia Libertății unde în mijloc, pe un catarg fâlfâia drapelul României. Este și un monument care amintește de sacrificiul revoluționarilor români. 

În parc, o doamnă transmitea, probabil pe Youtube o emisiune live de acolo, cu parfum neoprotestant. Am lăsat-o pe doamnă să-și desăvârșească opera.

Chiar la intrarea în Câmpia Libertății străjuiau niște blocuri amărâte confort 3, dar cu parcări pline de mașini.

De la Blaj am luat-o spre Alba Iulia, unde am stat puțin în cetate. Era foarte cald și doream să ajungem rapid acasă. 

Alma Vii 

Ne-am hotărât să mergem la Alma Vii, unde se află o biserică fortificată. Este undeva pe drumul spre Mediaș venind pe Valea Hârtibaciului. Încercasem să ajungem și anul trecut, dar drumul era imposibil, plin de gropi și Măriuca nu a îndrăznit cu Matizul să meargă pe acolo.  

Am luat-o pe drumul de la Săcădate spre Agnita. Am ajuns acolo și am constatat că se tăiau copacii de pe marginea drumului. 

Pensiunea neamțului

Un constructor ne-a spus că abia acum au venit banii. Am ajuns cu greu în sat și am oprit mașina lângă biserica fortificată aflată pe un deal, Am urcat acolo, dra era închis. Cetatea arată impozantă, este foarte masivă, gata să se apere de năvălitorii turco tătari. Ne-am conversat cu un domn, pastor baptist care ne-a spus cât de neglijente sunt autoritățile. Am vrut să tragem la pensiunea neamțului care își făcea reclamă pe internet. Un turist ne-a îndrumat greșit, am revenit și acesta era cu familia și ne-a spus că este închis că proprietarii sunt plecați. Halal turism, mare dezamăgire! 

Ne-am reîntors la Biertan, acum este indicatorul din vârful dealului, anul trecut de abia terminaseră șoseaua și nu știai pe unde să o iei. Am oprit la Unglerus, la cârciuma de sub cetate la un pahar de vorbă și la  cașcaval pane. 

Am oprit la întoarcere la Pelișor unde este o altă biserică fortificată și

Biertan

Am oprit la întoarcere la Pelișor unde este o altă biserică fortificată șiSăcădate unde biserica masivă în stil gotic aparține comunității maghiare din sat.

Pelișor

Săcădate

Piatra Broaștei

Am mers într-o zi la Cisnădioara să vedem o formațiune stâncoasă specială, Piatra Broaștei. Am trecut de dealul cetății și am luat-o pe un drum cam prost și am ajuns la locul unde se află această stîncă calcaroasă care seamănă cu o broască.Erau opriți mulți turiști cu mașinile. Unul polua cu manele, halal să ne fie! 

Cetatea Cisnădioarei

Sibiu

În Sibiu am am ajuns de mai multe ori. Din motivul că Măriuca ne ducea la un magazin, Iacobinii de unde am luat mezeluri, pâine de Ardeal bătută la coajă. Mai era și magazinul german de unde ne aprovizionam cu bere germană. 

 

Am mers de trei ori în centrul Sibiului. 

Prima oară am decis să vizitez muzeul Brukenthal. Este muzeul unde mi-am format educația vizuală artistică. Muzeul este alcătuit din colecția de pictură a baronului Brukenthal, guvernator al Transilvaniei la sfârșitul secolului XVIII. Acum are și o statuie în fața muzeului.  Baronul Brukenthal a introdus în Ardeal cultura cartofului și bivolițele. Baronul Brukenthal nu a avut moștenitori și un frate a fost executor testamentar. A lăsat toată averea din Sibiu și Avrig Comunității bisericii reformate săsești. Așa s-a deschis muzeul, cu puțin timp după deschiderea muzeului Luvru. Predomină pictura olandeză, italiană, cea transilvăneană. Capodoperele sunt Ecce Homo a lui Tizian și Omul cu tichia albastră de Van Eyck. 

M-am revăzut cu fetele și ele au vrut să oprim la Atrium la piano bar. Le-am convins să mergem la un restaurant unde să găsesc mămăliguță cu brânză, am găsit la Kulinarium.

Am revenit încă de două ori în Sibiu, unde în Piața Mare era târgul Gaudeamus de carte. N-am găsit nimic interesant. Am oprit de aceste dăți la Atrium, la piano bar unde a fost extrem de plăcut, cânta un pianist diverse, beam bere și ne simțeam bine. Sibiul este un loc ideal de petrecut o mică vacanță. Orașul arată foarte bine, este respectat trecutul istoric.

Am ajuns la Biserica Luterană din centrul orașului și al cetății a fost renovată până în martie anul acesta. Arată extrem de bine, față de cum o știam. Se poate urca în turnul bisericii până la cota 54 de metri, vîrful are 74 de metri. Urcușul este cam dificil cu sentimentul neplăcut de gol și înălțime. Ajuns la baza turnului central ai posibilitate să pozezi Sibiul de sus. Jos la coborâre este o istorie a Transilvaniei de la 1409 la 1566 în limba latină. Apar Iancu de Hunedoara, fiul său regele Mathias Corvin, dezastrul de la Mohacs, tentativele regelui Zapolya să refacă regatul maghiar.

Mi-am luat la revedere de la oraș și de la Ardeal și ne-am întors în Pitești.