marți, 31 mai 2016

Cum salvăm Bucureştiul?

Am urmărit evoluţia candidaţilor la Primăria Bucureşti în special şi câteva lucruri mi-au devenit clare,
În primul rând că Nicuşor Dan nu este un debater sau politician care să se impună la televizor. Nici nu ştiu dacă are toate soluţiile de management al unui oraş atât de complicat cum este Bucureştiul.
Ce este clar că în condiţiile în care votul anti PSD este divizat, doamna Firea are  prima şansă duminică 5 iunie.

De asemenea chiar în condiţiile unui sondaj care să-l arate pe cel  mai bine plasat candidat în afară de PSD, Nicuşor Dan este ferm hotărât să rămână în cursă chiar dacă el nu ar fi primul după Firea.

De 8 ani Bucureştiul a avut un primar independent, dar de fapt pesedist în Sorin Oprescu şi asta începând cu anul 2008 al marii ridicări a PDL în graţiile electoratului, când Blaga a pierdut pentru că aceeaşi dezunire a forţelor de dreapta a provocat această alegere.

Pe de altă parte acum candidata PSD, doamna Gabriel Firea nu îmi pare a avea datele necesare să devină primar la Bucureştiului. Ea s-a descurcat în Parlament unde sarcinile unui membru al lui nu incumbă atâtea obligaţii complicate şi dificile pe le are un primar de Bucureşti.

În aceste condiţii chiar unii analişti au spus că şansele lui Nicuşor Dan ar fi mai mari pentru că electoratul PNL ar fi mai disciplinat şi ar accepta această candidatură a lui Nicuşor Dan. Cred că o soluţie de bun simţ ar fi ca domnul Predoiu să dea semnalul renunţării sale formale la candidatură solicitând electoratului simpatizant al PNL să-l voteze pe Nicuşor Dan!
Dar cum toate acestea ar avea un preţ, electoratul favorabil lui Nicuşor dan ar trebui să susţină candidatura primarilor liberali de sector!

În acest fel PSD nu ar mai câştiga oraşul Bucureşti pe care-l privesc deja ca al lor. După cum se observă PSD pare partidul cel mai iresponsabil politic din cele care contează în România şi rămânerea lui în opoziţie ar fi cel mai bun medicament pentru trezirea conducerii lui în sensul reformării sale cu adevărat.


Cred că astfel PNL ar da un semn de responsabilitate ca acei candidaţi de orientare liberală care nu sunt în PNL şi au şanse să fie sprijiniţi la nivel naţional de PNL. Astfel asta ar fi un semnal pozitiv pentru electorat şi i-ar maximiza şansele la confruntarea electorală locală şi mai ales la cea mult mai importantă din toamna acestui an.

duminică, 29 mai 2016

Revederea după 49 de ani a clasei a XI-AR de la I.L. Caragiale



Turnul de paraşutism, parcă era la Gara de Sud?
Ieri a fost un eveniment care mi-a stârnit emoţia şi nostalgia.
La iniţiativa lui Cristi Zamfir care venea din America s-a organizat o întâlnire a clasei noastre. Cel care s-a ocupat a fost Valeriu Negulescu, unul din gemenii Negulescu. 
La întâlnire nu am fost mulţi, probabil din diverse motive. Iulian Dinescu s-a scuzat că tocmai se pregătea să plece în Canada!
Dar să dau cuvântul lui Valeriu care a avut amabilitatea să posteze un comentariu pe o postare precedentă:
Astazi 28 mai 2016 am trait un mic eveniment. M-am intalnit, dupa foarte multi ani cu cativa colegi de liceu. Acestia au fost: Sabina Bretcanu (impreuna cu sotul), Cristi Zamfir (impreuna cu partenera de viata), Ioan (Nae) Mihailescu, Gheorghe (Joe) Negut si Vasile (Pif) Tifigiu. 
Prilejul intalnirii noastre a fost dat de vizita in Romania a lui Cristi Zamfir, care traieste acum la New Jersey, in Statele Unite. Cristi a venit la Ploiesti sa-si vada mama, care are aproape 90 de ani. A mai venit in Romania, dar eu nu l-am intalnit. Imi aduc aminte ca la plecarea lui definitiva in Statele Unite a organizat o mica petrecere cu colegii, dar nici atunci nu am fost. Oricum mie imi este foarte limpede acum ca el este foarte mult legat de fostii colegi, un lucru demn de toata lauda. Ca sa nu mai spun, ca cine l-a cautat in Statele Unite a fost primit cu toata dragostea in casa lui (vezi amintirile lui Joe Negut). 
Intalnirea a avut loc la Beraria Timisoreana, la ora 12. Primul la locul faptei a fost Pif, care, pe la 11.40 mi-a dat telefon foarte impacientat ca nu gaseste beraria si ca nu vede pe nimeni. Cred ca s-a mai linistit cand m-a vazut venind de pe strada Postei si cand i-am facut semn cu mana. Pana sa traversez eu, a aparut si Sabina cu sotul. Ne-am pupat, dupa care ne-am mutat mai aproape de intrarea in restaurant, ca sa fim vazuti. A sosit pe urma si Nae Mihailescu, iar dupa mai putin de un minut a aparut Cristi Zamfir. Am intrat in gradina restaurantului si Cristi a rugat chelnerii sa ne aranjeze o masa pentru 10 persoane. Pot sa spun ca pana aici nu au fost surprize, in sensul ca niciunul din cei prezenti nu era foarte schimbat, eram, ce-i drept, putin mai grasi, putin mai albi la par, dar semanam inca destul de bine cu noi, cei tineri. Ne uitam unul la celalalt, ne zambeam, mai schimbam o vorba – doua, dar nu ne manifestam zgomotos. Dar asta pana cand a aparut un tip, care dupa mine aducea a englez, barbierit nr. 3, cu un sacou cam mototolit, cu o sapca in carouri in cap si o geanta pe umar si care a venit drept la masa noastra si nu stiu ce a zis. La care unul dintre noi a raspuns, in gluma bineinteles, pentru ca stia cine este, ceva de genul „vezi-ti domnule de drum ca nu avem treaba cu dumneata”, dupa care „englezul” si-a scos sapca si cu totii l-am recunoscut pe „Joe” Negut. Bineinteles ca din acel moment grupul nostru, foarte discret pana atunci a devenit cel mai zgomotos si cel mai putin rezervat din tot restaurantul.
Atmosfera a fost foarte placuta si ne-a facut pe toti sa ne simtim bine. S-au depanat ceva amintiri, am vorbit de copii, am barfit un pic (doar un pic) pe cei absenti, am auzit si cateva rautati la adresa unora, dar in general cand cineva incepea un subiect se gasea altul sa-l intrerupa si asa nu aflai prea multe. N-a fost de vina berea, ci mai degraba timpul scurt si dorinta fiecaruia de a contribui la buna dispozitie.
Eu am vrut sa discutam putin pe tema revederii dupa 50 de ani de la terminarea liceului. Evident, nu prea era momentul unei discutii mai tehnice despre acest subiect. Dar neoficial, Nae Mihailescu, care lucreaza la Primarie si are legatura cu „evidenta populatiei” si subsemnatul, care am facut o buna impresie la organizarea evenimentului de astazi am fost desemnati sa facem o prima incercare de mobilizare a tuturor colegilor. Vom vedea ce putem face.
Ne-am despartit dupa aproape doua ore, cu promisiunea ca in primul rand sa ne tinem tare pe pozitie, adica sa fim cel putin tot atat de sanatosi si voiosi ca si astazi. Cristi, Joe si Pif au plecat catre liceu, iar noi ceilalti, care putem vedea liceul ori de cate ori vrem, fara nici un efort, am plecat la casele noastre.

Biserica patronimică Sf Gheorghe de pe Bulevard. Se vede şi un colţ din fostul Liceul Petru şi Pavel,
Azi Liceul Mihai Viteazul




















Ce să mai adaug.....Păi, la început mi-a venit greu să-l recunosc pe Valeriu în domnul cu aer aristocratic cu părul încă bogat. Sabina era aceeaşi, dar evident un pic mai în 2016, nu în 1967!
Aproape neschimbat este Tifigiu - Pif, Nae este la fel mai lucrează la primărie, că pensia lui este cam schiloadă. De fapt în activitate mai este şi Cristi, că-n America eşti exploatat până la capăt...
Sabina a fost profesoară de matematică la Universitatea de Petrol şi Gaze din Polieşti, Tifigiu şi Nae sunt ingineri mecanici ca de altfel şi Valeriu. 
Soţul Sabinei, Sabina Breţcanu, Nae Mihăilescu, Pif Tifigiu, eu, Valeriu Negulescu, Cristi Zamfir
Sabina m-a rugat să-mi scot ochelarii şi s-a convins că eu sunt!
Şi acum cu riscul să fiu etichetat jenant de lăudăros trebuie să vă mai zic ceva în plus. Sabina a exclamat iată pe deştepţii clasei adică, Cristi şi cu mine, iar Valeriu povestea de un cerc de matematică în care colegii asistau cam nedumeriţi la dialogul dintre profesorul de matematică Grigore şi cu  mine.
Eram buni la matematică, eu nu am mai practicat, Cristi recidivează dă meditaţii de trigonometrie. 
Valeriu, Cristi şi Marianne, soţia lui Cristi
Chiar îşi reamintea cum Gigi Lungeanu, inginer navalist la Galaţi şi plecat dintre noi acum vreo 10 ani cum a înţeles teorema lui Gulden despre centru de greutate, atât de necesar în meseria lui, explicată de Cristi. Sabina şi-a reamintit de dan Călinescu cum a scris el în loc de expuneri şcolăreşti o poezie despre cronicari că Milica, Bălan şi doamna Boncu s-au certat ca Dan să fie promovat la faza superioară a Olompiadei de limba Română. De parcă olimpiadele alea trebuiau să promoveze tocilari de texte scrise de critici autorizaţi şi nu eseuri ale unor elevi înzestraţi.  
Strada Ion Grigore






Şi aşa ne-am reamintit de profesorii excepţionali a căror misiune îndeplinită a fost să crezee caractere, oameniadevăraţi şi nu neapărat genii! 
Pentru că asta au fost profesorul Ion Th. Grigore, care scotea pe bandă olimpici la matematică, Simache de Istorie ctitorul muzeelor din Ploieşti, doamna Boncu, poeta simbolistă ce l-a descoperit pe Nichita Stănescu.Nu pot să o uităm pe Olga Petrescu Molecula, excelenta profesoară de chimie care poartă clasei noastre o bună amintire peste ani, sau doamna  Stela Sicoe, profesoara noastră de engleză care mi-a consolidat cunoştinţele în această limbă atît de necesară în carieră şi pe care acum o folosesc la citit cărţile de pe tabletă.
Clasa XI  AR
Cristi  cu figura lui de copil păstrată şi acum şi-a adus aminte şi de prostiile noastre ca să ne enervăm anumiţi profesori, este aproape magic cum eram atunci nişte adolescenţi necopţi şi acum vârstnici cu copii şi nepoţi.
Geamul deschis la clasa a XI-a AR

Liceul I.L.Caragiale Ploieşti





La Liceu am dat de urmele promoţiei din 1966 care avea pe clasa Basarab Nicolescu afişul de a XI-a AR! Aş că ne-am amintit de locul în băncile care de mult sunt scrum, astea noi sunt mai puţine şi mai largi, or fi crescut copii?
Sper să ne revedem la anul!
În plus am mai pus nişte poze din oraşul meu natal de care îmi amintesc cu plăcere şi nostalgie.

Gara de Vest, loc de navetă la Bucureşti






joi, 26 mai 2016

Jurnal de sfârşit de mai

Azi am plecat dis de dimineaţă spre Bucureşti. Nu mai fusesem demult prin centru şi eram dornic să revăd aceste locuri.

Ca mai toate zilele din mai ploua, ploua uşor, cerul era gri şi atmosfera de loc plăcută. Asta a accentuat aerul jalnic al celui mai american bulevard din zona de est şi centrală a Europei.
Doar cumva prin Madrid este zona centrală este asemănător, dar doar Magheru este aşa de plin de blocuri cubiste şi Art Deco ca la New Yorkul interbelic, sau alte mari oraşe americane.
Nici Andrassy din Budapesta, nici Vaclavske Namesti din Praga nu sunt asemănătoare, pentru că acolo este mult Art Nouveau sau clădiri neo-renascentiste şi baroce.
Ori după accidentul Colectiv blocurile Patria sau Ciulei unde se află teatrul Nottara sunt închise magazinele de la parter şi sunt murdărite de grafitti. Pe faţada fostului Hotel Lido este un banner imens cu bucătarul mustăcios din reclama cu Selgros. Doar alături de el este singurul bloc recondiţionat superb, cel de pe colţ cu Brezoianu, blocul Algiu din romanele lui Marin Preda, unde era portar fratele lui vitreg, Nilă. Tot prin zona am intrat la altă clădire superbă de sfârşit de  secol XIX, unde se află Galeria şi Casa de licitaţii  Artmark. Aici am admirat pictură contemporană, mult Ilfoveanu şi nişte hărţi ale României, cea a României mici a Vechiului Regat şi cea a României Mari, cât şi proclamarea regelui Mihai I  la moarte bunicului său Ferdinand în 1927, că taică-su Carol era  alungat de Brătieni.
Mai bine parcă arată Calea Victoriei, am ajuns şi pe Brezoianu, unde blocul Universul este în reparaţii şi renovare, dar blocul de pe Sărindar aflat din spatele cinematografelor de pe Elisabeta, pare că este după bombardament!
Astfel Bucureştiul rămâne un oraş amărât în pofida Centrului Vechi.
Eu m-am obişnuit să merg la Mallul AFI care este plin de tineri simpatici, având un aer mai elegant decât mallurile pe care le-am văzut în America! De acolo, de Starbucks îmi iau cafeaua care să mă ţină treaz când îmi plictisesc studenţii masteranzi la curs.
Dacă se doreşte salvarea Bucureştiului, în zona ultracentrală trebuie acţionat. Ar trebui să se dea o lege astfel ca municipalitatea să intervină la recondiţionarea acestor clădiri de patrimoniu obligând proprietarii să facă acest lucru sau chiar să preia aceste lucrări care să le deconteze proprietarilor iresponsabili. Dacă nu, rechinii imobiliari vor dărâma aceste clădiri cum deja se întâmplă pe Academiei sau pe Brezoianu!

Citind la ultimul volum al trilogiei lui Folett The Edge of Eternity mi-am reamintit de criza rachetelor din Cuba în 1962, care ocupă o parte însemnată din roman. Memoria mea nu reţine acest eveniment, eram în octombrie în 1962, elev în clasa a VII-a, cititor foarte aplicat la secţiunea internaţională a ziarului România liberă la care era abonat tata. Rememoram scandalul cu Powers doborât cu U2 deasupra URSS, cu Lumumba, Chombe şi Mobutu în Congo, cu protestele aranjate la ambasada americană prin 1964, pentru Cuba sau Vietnam, pe care le-am văzut la unul din Jurnalele de actualităţi de dinainte de film. Erau nişte tineri cu mutre patibulare care urlau şi au sărit chiar gardul ambasadei. Dar de criza rachetelor, nimic!  Aşa că am verificat cu Radu Vişinescu, cu 10 ani mai mare. El mi-a confirmat lipsa de memorie. Mass media românească a fost etanşă la acest eveniment, el asculta desfăşurarea lui la Europa Liberă. Deci cel mai grav incident petrecut după 1945, care se putea solda cu un război nuclear nu exista în Republica Populară Romînă! Puteam fi anihilaţi de o bombă atomică fără să avem habar!

Am urmărit cu interes interviul de la Digi24 luat lui Robert D. Kaplan, expert american în relaţii internaţionale. El spunea despre fereastra de oportunitate pe care o are acum România. Pentru că guvernul Orban în Ungaria este apropiat de Putin  şi Rusia, pentru că deriva conservatoare a noului guvern polonez distruge tot avantajul de prim plan al acestei ţări pe plan european, pentru că Bulgaria este infiltrată de Rusia, pentru că Grecia are mari probleme financiare! Am devenit o insulă de stabilitate doar că nu avem pe cineva care să ne promoveze în SUA, mai ales la Departamentul de Stat.
Imaginea idilică a contrazis-o un amic avocat care spune că suntem însă instabili la mediul de afaceri, cu corupţia şi legislaţia nefavorabilă. Aşa că este bine că prin ministrul Cioloş care a fost acum în SUA şi a dat asigurări în primul rând oamenilor de afaceri că pot dezvolta businessul aici.

Şi revin, vreau nu vreau la politică.
Aici observ încăpăţânarea şi cerbicia lui Nicuşor Dan care nu vrea să negocieze ca să se creeze un front unit împotriva PSD. Dezbaterile din ultima vreme l-au impus ca un bun debater pe Cătălin Predoiu. Oricum, cât de bun ar fi el, dezbinaţi nu pot să depăşească candidatul PSD, pe doamna Firea. Pe de altă parte cred că această doamnă nu îşi dă seama la ce treabă se angajează, una este să îţi dai cu presupusul prin Parlament sau să faci pe purtătoarea de vorbe iresponsabile a lui Ponta la candidatura prezidenţială şi altceva să rezolvi problema încălzirii şi transportului a cel puţin 3 milioane de bucureşteni. Pentru că oraşul creşte, sunt uimit în ce ritm se construiesc blocuri în jurul campusului unde se află Universitatea Politehnica Bucureşti.
Inclusiv Gabriel Liiceanu militează pentru un acord, are atitudinea pragmatică a editorului de succes de la Humanitas. 

Am citit în Dilema veche de azi un interesant dosar, Acasă!
De departe cel mai bun articol aparţine lui Florin Lăzărescu şi se intitulează Acolo unde nu este bine. Este o imagine reală a României de azi a lui acasă alor noştri. Şi citez:

Dacă te iei după comentariile de la sfârșitul articolelor din presă sau după cele de la postările de pe Facebook, reiese că majoritatea românilor e ori dementă, ori imbecilă.

Cât de adevărat este ce spune scriitorul Lăzărescu, confirmat şi de opinia lui Kaplan privindu-l pe candidatul republican Donald Trump, un produs al demenţei digitale, a Twiterului.

Revenind la acasă, m-am gândit pentru mine ce însemnă acasă. Până la 18 ani acasă însemna casa părintească de la Ploieşti. Cu toate că nu aveam condiţii de viaţă strălucite, tata a construit baia şi veceul după ce am plecat la facultate, m-am simţit bine şi protejat acasă la Ploieşti. Că uite sâmbătă merg la Ploieşti să-mi revăd foştii colegi de liceu după 49 de ani! Cristi Zamfir are o poză cu noi de atunci împreună cu profesorul Grigore  şi îi recunosc cu acuitate pe mai toţi băieţii şi câteva din fete. Culmea că mutră mea îmi e străină, dar este o explicaţie, nu mă uitam în oglindă!
A urmat IPB cum se numea Politehnica atunci şi căminul, care nu era acasă, cu viaţa împărţită la comun.
Angajat doi ani în Bucureşti am făcut naveta de la Ploieşti şi au urmat şi nişte cămăruţe închiriate la Bucureşti. 
Dar din toamna lui 1974 a urmat mutatul la Piteşti şi acasă însemna acest oraş, unde mi-am petrecut ultimii 42 de viaţă. Propriu zis nu am fost acasă în primii 3 ani, împărţeam un apartament cu un alt coleg. Fusesem un mare dobitoc să accept aranjamentul, individul nu voia să se mute la Piteşti şi Falconetti, escrocul de la Personal mi-a băgat un muncitor pe gât care imediat s-a însurat şi aşa a trebuit să plec la garsoniera din Găvana. 
Aici am fost acasă! Eram în blocul de garsoniere unde erau majoritatea tinerilor angajaţi la Institut. Garsoniera mea a devenit locul cel mai popular unde se făceau vizionările de meciuri transmise de bulgari, chefuri şi jocuri de bridge şi unde cineva spunea că indivizii Secu ziceau că se aude de la mine din garsonieră Europa Liberă din colţul străzii. Cea mai tare fază cu Europa Liberă a fost când seara târziu citeam concentrat şi ascultam la radio şi a intrat şoferul beţiv şi curvar de deasupra, nu ştiu cum cheia lui care s-a potrivit la yala mea.  Când a auzit Europa Liberă a dus degetul la gură şi s-a retras, greşise etajul, iar eu mi-am blocat uşa după el!
Din 1987 m-am căsătorit cu Adriana şi m-am mutat în apartamentul ei din blocul din centru unde locuiau mahării institutului.
Iar am fost păcălit de javrele securiste de la personal şi am cedat garsoniera care putea să-mi rămână în proprietate după 1989.
Dea abia după reparaţiile, zugrăvitul, centrala de apartament şi termopanele unde aş putea să spun că am inventat geamul mare de la balcon preluat şi de alţi vecini, acesta a devenit funcţional. Blocul are o structură de rezistenţă foarte bună, dar amenajările interioare au fost un dezastru, materialele, ţevile erau de proastă calitate ca tot ce se făcea în Epoca de tinichea a lui Ceauşescu. 
Aranjat la cerinţele normale ale oricărui cetăţean la bloc a devenit de 15 ani acasă unde revenim cu plăcere din excursii. 
Pentru că niciodată o cameră de hotel nu poate înlocui acasă chiar dacă am stat în  în Fairmont York Hotel din Toronto unde trage şi regina când ajunge în Canada. Aşa, după cu am constatat surprins că hotelul poate fi acasă pentru unii din dosarul Dilemei vechi.

Cel mai bine este acasă la Piteşti!





joi, 19 mai 2016

Metehne vechi la realităţi noi

Observ cu surprindere că realităţile politice externe sunt trate cu mentalităţi vechi care ţin de vremea trecută a comunismului ceauşist.

Nu aş fi scris dacă nu m-ar fi izbit azi o discuţie a câţiva tineri în tren de la Bucureşti spre Titu.
Un tânăr susţinea că este vai de noi că ruşii ne vor ocupa în două zile. L-am întrebat de unde concluzia asta? Şi mi-a răspuns că asta este concluzia îngrijorată după ce Trump candidatul republican susţine că SUA nu mai este interesată de NATO şi de Estul Europei.

Pe de altă parte am urmărit cu stupoare cum o neghioabă care are funcţia de judecător, dar este sub cercetare penală cere arestarea ambasadorului american Klemm şi a lui Zgonea pe motive că fac lobby. Lobby pentru ce? Pentru lupta împotriva corupţiei. Suntem într-o perioadă critică unde există o presiune din partea PSD şi a acoliţilor lor să se relaxeze această legislaţie, ca ei să fure şi să corupă liniştiţi. Asta văd că nu stârneşte reacţii vehemente din partea opiniei publice româneşti. Pe de altă parte acuzele aduse de cuconiţa în chestie vizează chestii fundamentale privind interesele de siguranţă naţională ale României. 

Să fie clar! Niciodată în istoria modernă a României (că ce-i mai vechi de 1859 este preistoria patriei noastre care încă nu exista!) nu a fost într-o situaţie de securitate ca acum. Facem parte din NATO, cea mai puternică alianţă din lume şi avem garanţia că reacţia acestei alianţe va fi de a apăra teritoriul ţării la o agresiune externă. Şi faptul că ţărişoare din apropiere şi mai ales din vestul Europei nu par prea interesate, însă până acum SUA a reacţionat imediat la aceste ameninţări.

În pofida unor tendinţe izolaţioniste la care se face ecou acum candidatul Trump nu există niciun motiv că SUA nu îşi va îndeplinii obligaţie de partener strategic al României. 

Un alt lucru care stârneşte îngrijorare este reacţia nervoasă a Rusiei la edificarea scutului de la Deveselu. Rusia lui Putin este un agresor dovedit în zone gri care ţin de fostul său imperiu bolşevic. Faptul că Georgia sau acum Ukraina nu deţin garanţiile unei alianţe precum NATO au permis lui Putin declanşarea unui război hibrid. dacă aceste ţări ar fi deţinut garanţii de securitate ruşii nu ar fi îndrăznit aceste agresiuni. Sunt tot felul de evaluări cum statele baltice vor fi ocupate de Rusia. Acest lucru s-a întâmplat în 1940 în situaţia specială cu Germania nazistă şi URSS care agresaseră şi ocupaseră Polonia şi conform pactului secret bolşevicii au ocupat aceste ţări, dar lucrul ăsta nu a fost recunoscut de SUA până la independenţa lor în 1991.

Situaţia României, a Poloniei şi ţărilor baltice azi membre NATO este complet diferită de 1940. Ameninţările verbale şi unele acţiuni ale Rusiei mai ales asupra zonei baltice au determinat iniţiativa unei prezenţe armate americane în zonă.
Nimeni nu trebuie să uite că SUA a fost garantul democraţiei în Europa în cele două războaie mondiale.

SUA ne-a garantat în 1919 România Mare, iar acum ne garantează şi militar.
Asta nu trebuie să uite nimeni dintre români!

Faptul că anumite ţări importante europene privesc mai lejer acţiunile Rusiei nu trebuie să ne demobilizeze, suntem garantaţi de americani.

Cel mai trist lucru pe care îl constat este că mentalitatea cretină inculcată de pelticul care şi-a bătut joc de noi până la prăbuşirea comunismului, asta cu neamestecul în treburilii noastre interne supravieţuieşte şi azi. Şi văd acum cu tristeţe mulţi admiratori ai lui Putin pentru faptul că îi sfidează pe americani.
Chiar atât de tare ne-a operat comunismul?
Să uităm că timp de 45 de ani am fost jefuiţi, distruşi, călcaţi în picioare, ni s-a eliminat elita şi a fost înlocuită de impostorii care şi azi practică corupţia şi bătaia de joc a imensei majorităţi a a românilor, unii obligaţi să-şi caute de lucru pe afară! Şi pentru asta răspunderea o poartă bolşevicii ruşi şi cozile de topor de la noi!


În concluzie, trebuie să fim conştienţi că azi suntem în cea mai bună situaţie din ultima sută de ani, că trebuie să negociem ca o naţie sigură pe ea cu posibilii inamici şi agresori, să reacţionăm cu calm la ameninţări.

miercuri, 18 mai 2016

Alegeri locale

De pe 6 mai au debutat alegerile locale. Dar avem un talent, după ce procesul electoral era minat de corupţie şi mită electorală, acum legea nu mai permite aproape nimic şi asta lipseşte alegerile de afişajul candidaţilor, sunt permise doar flaiere.
Dezbaterile la televiziune sunt lipsite de culoare cu câteva excepţii.

Am urmărit la TVR pe candidaţii de Piteşti. Viceprimarul Ionică, candidatul PSD a lipsit şi l-a trimis pe celălalt viceprimar Zidaru. Au participat Narcis Sofianu de la PNL şi doamna Fulga de al UNPR. Dezbaterea a fost fără miez, mă aşteptam la Sofianu să fie mai vehement pentru obrăznicia de  a lipsi la dezbatere a lui Ionică. PSD prin Zidaru a fost în defensivă pentru că ceilalţi au punctat, dar neconvingător. Oraşul este invadata de betoanele puse în dispreţul piteştenilor cu beneficii doar pentru buzunarele lui Pendiuc, care a obrăznicia să candideze şi se pare cu mari şanse din postura de inculpat pentru hoţii la primărie.

La nivel central treaba este mai complicată.

La Bucureşti la Primăria Capitalei candidează doamna Firea din partea PSD, Predoiu din partea PNL, Nicuşor Dan pretendentul hipsterilor şi alde Turcescu de la PMP. 
Am văzut dezbaterea de la Digi24 şi am fost extrem de nemulţumit! În primul rând că Predoiu a refuzat să participe şi mă întreb dacă aşa îşi creşte şansele.

Cu toate că ideile expuse de doamna Firea erau corecte şi interesante ea a fost extrem de neconvingătoare, cu accente isteroide şi a stat în defensivă la asaltul făcut de Turcescu, plin de tupeu. Acesta a dat în stânga şi în dreapta fără să fie pus la punct de moderatorul Prelipceanu. Acest mizerabil lipsit de un minim bun simţ îi bătea obrazul lui Nicuşor Dan că prin această candidatură face şi el politică şi este politician. Dan ar fi trebuit să-i amintească lui Turcescu că el făcea politică acoperit când era moderatorul dezbaterii la prezidenţialele din 2009, ridicând mingea la fileu pentru Băsescu, că este complet amoral şi imoral şi că are tupeu să acuze pe alţii de lucruri pe care le-a făcut fără ruşine!

Cele mai amuzante momente au fost cele ele unei confruntări între liberalul Nazare şi pesedistul Tudorache, care este un dobitoc şi care s-a făcut de tot râsul.

Candidaţii mi se par foarte neconvingători cu puţine excepţii şi asta arată o teribilă lipsă de cadre din rezerva ambelor partide importante PSD şi PNL, nu vorbesc de ceilalţi care nu contează.

Am văzut aseară că Dragnea a fost invitat la B1tv şi el deplângea situaţia critică a PNL care nu mai are lideri, cu doamna Gorghiu într-un moment extrem de important, a devenit mamă şi cu un Blaga cu un profil public extrem de restrâns, că lipseşte liderul de calibrul lui Antonescu, că sunt tensiuni între cele două partide care compun PNL. Râde ciob de oală spartă!

PSD  se află într-un moment extrem de critic, liderul Dragnea este condamnat cu suspendare care îi barează viitorul politic, Ponta a eşuat în glumiţe neghioabe pe Facebook. Pe Zgonea l-au dat afară şi se muncesc acum să-l dea jos şi din funcţia de Preşedinte al Camerei Deputaţilor după ce în prealabil au inventat un regulament care să-i protejeze locul. Prostia se plăteşte, probabil vor reuşi, dar faptele rămân.
PSD se leagănă în iluzia că electoratul nu-i va abandona oricâte tâmpenii ar comite,  Dragnea rămâne în frunte ca să se victimizeze, pentru că faptul că a fost condamnat politic este clar ca bună ziua, dar condamnarea rămâne!

Estimez că PSD va câştiga la numărul de primari, sunt multe locuri unde vor câştiga în virtutea inerţiei. PNL măcar s-a lepădat de penali şi de cei aflaţi în atenţia justiţiei, dar PSD insistă cu ai lor fie că au probleme sau nu. 

Să vedem dacă acest comportament va fi acceptabil pentru electorat. 

Pentru că deseori estimările şi sondajele au fâsâit cu succes, deoarece uneori oamenii vor altceva decât partidele.

marți, 10 mai 2016

Două javre în prim plan şi una în fundal: Dragnea, Tăriceanu şi Ponta

Alegerile parlamentare din 2012 au stat sub semnul frustrării că Traian Băsescu nu a fost demis. Scopul înfiinţării USL nu a fost atins, s-au revanşat la Parlamentare unde candidaţii USL au fost votaţi de-a valma şi abia azi se văd rezultatele triste a acestui vot negativ. Acum nici cei de la PDL nu au fost mai breji şi candidaţii lor au aceleaşi probleme penale.

Liviu Dragnea este azi condamnat penal, dar cu mult parfum politic, pentru că justiţia a fost leneşă şi nu i-a investigat matrapazlâcurile lui din Teleorman şi a preferat să-l condamne pentru Referendum, lucru care-i dă posibilitatea să se victimizeze şi să rămână cu cinism în fruntea PSD.

Călin Popescu Tăriceanu este umbra prim ministrului liberal de mare succes al perioadei 2005-2008. El care părea adversarul alianţei USL a devenit acum o slugă credincioasă a PSD. Pentru că amurgul său politic este strâns legat de pesedişti, doar aşa în toamnă va continua să ne deranjeze cu figura sa falsă şi mincinoasă de om prudent şi înţelept!
Împreună cu Dragnea complotează ca acest parlament plin de penali pesedişti să blocheze eforturile justiţiei pentru stoparea corupţiei.

Ultima lor tentativă este să-l readucă pe Ponta în fruntea Camerei Deputaţilor. Între timp presă în lipsă de altceva face reclamă bancurilor şi glumiţelor tâmpite ale lui Ponta cu ofiţeri acoperiţi ca el. Câtă diferenţă faţă de mentorul lui Adrian Năstase, Ponta nu rămâne decât un derbedeu fără caracter şi cu cele mai proaste decizii politice comise în ultimii ani!

Josnicia PSD este absolută pentru că ultimul scandal care vizează dezinfectanţii, aceştia dau impresia că nu îi implică cu nimic, ca de altfel şi pe fostul preşedinte Băsescu. Îl cred însă şi pe fostul preşedinte şi pe ceilalţi care spun că nu au primit informaţii de la serviciile secrete despre dezinfectanţii diluaţi, de altfel presa a descoperit afacerea murdară şi nu ştiu ce mă face să cred că şi aceste servicii de incapabili, mincinoşi şi afacerişti au mâinile murdare băgate în afacerea cu dezinfectanţi. 

Acestea fiind zise sper că majoritatea electoratului român nu este adormit, plin de lehamite sau indiferent ca aceşti penali să câştige aceste alegeri locale. PSD mizează cu neruşinare pe prostie, indiferenţă şi iresponsabilitate civică. 

Toţi cei responsabili trebuie să reacţioneze şi să meargă la vot să scăpăm mai repede de această adunătură de ticăloşi.


Votaţi pe oricine dar în afară de alianţa PSD şi ALDE, inclusiv generalii scremuţi ai UNPR, conspiraţia penală a României!

vineri, 6 mai 2016

Jurnal personal

Însemnările de faţă sunt determinate de un link în care sunt luaţi la mişto cei ca noi pensionari care fac mişcare.

Mărturisesc că de când m-am pensionat fac mişcare de întreţinere.

Dimineaţa, în jur de 7.30 cobor din bloc în echipament de sport adecvat anotimpului. Îmi mai iau şi un celular vechi pe post de radio fixat pe România Muzical.
Alerg cam 300 de metri până la parcul din centrul oraşului, parcul Brătianu, fost 1907. Oraşul merita o statuie a celui mai faimos fiu al oraşului I. C. Brătianu, fondator al României moderne. A meritat să fie mutat în altă parte ţăranul răsculat în sudul judeţului foarte sărac în 1907. În parcul Muzeului de Istorie de vis-a-vis se află şi un bust al lui Ionel I. C. Brătianu, fondator al României Mari.
În parc se află nişte aparate pe care fac exerciţii pentru coloană şi pentru stomac, mai fac şi o tură a parcului. Aici pot să văd diverse. De obicei mă uit la un afişaj digital de reclame care acum este obturat de frunzişul arborilor.
Parcul e plin de stoluri porumbei, sunt păsări prostuţe, comparate cu ciorile sau chiar vrăbiile. Am observat că în vârful unui copac într-un cub mai vechi şi-au făcut culcuş un cuplu de coţofene, ciudat, pentru că ele preferă zone mai liniştite din marginea oraşului. Coţofenele sunt extrem de precaute atunci când intră în cuib, cercetând împrejurimile. Anul ăsta cred că primăvara a venit cu vreo două săptămâni mai devreme, zarzării au înflorit cam pe 6 martie! Am văzut că au început să înflorească şi salcâmii de malul Argeşului.
Tot lucrând la aparate am timp să fac o statistică a maşinilor care trec prin intersecţia din apropiere. Sunt cam o treime maşini româneşti Dacia şi Daewoo. Zilele trecute am fost martorul unui eveniment revoltător care a trezit atenţia trecătorilor. Un nesimţit a claxonat ca disperatul o maşină de şcoală de şoferi care aştepta în intersecţie că, vezi Doamne îi bloca lui ieşirea spre dreapta pe semnul roşu al semaforului. De fapt asta arată extrem de proasta creştere a şoferilor locali, majoritatea sunt iresponsabili, parchează aiurea blocând circulaţie, merg în viteză excesivă prin intersecţii, tot timpul mă simt hărţuit de cretini la volan.

De fapt de unde să-şi ia modelele, când zilele trecute din plictiseală am catadicsit să mă uit la ProTv şi la Antena 1, erau emisiunile de seară la Măruţă şi Acces direct unde erau doar fufe şi gherţoi manelişti, m-am îngrozit cum pot să cultive astfele de comportamente derbedeieşti. Cum s-a făcut virală înregistrarea cu doi derbedei ţigani luaţi la bătaie de pasagerii unui tramvai după ce au înjurat şi ameninţat. Se pare că la îngăduinţa poliţiei la comportamentul incalificabil al derbedeilor au apărut şi justiţiari care aplică corecţii acestor nemernici.

Revenind la televiziuni de departe cea mai ticăloasă şi iresponsabilă este România tv care cultivă minciuna politică agresivă, având erou doar pe Victor Ponta şi pe nemernicii lui. dezinformare fac şi B1tv, Antena3 dar parcă nu în halul ăsta! Aceste posturi cultivă contramodelele care le vezi azi pe străzi şi la volan!

După 35 de minute de exerciţii, o iau la goană în sens invers, mă opresc la staţia de benzină să-i iau Adrianei ţigări şi apoi să iau ziarul local Argeşul, cam prea de stânga după gustul meu, dar cu informaţii utile de ordin local. Doar joi îmi iau în plus Dilema veche şi România literară. Astea sunt revistele pe care le citesc pe hârtie, în rest se rezolvă pe internet.

La amiază după întâlnirea cu prietenul Radu V la o bere, unde dezbatem actualitatea politică şi fotbalistică, iar apoi fac turul parcurilor de pe marginea Argeşului. Îmi ia cam o oră jumătate şi am ocazia să pozeze munţii din depărtare, raţele cu boboci de pe râul Argeş sau să pozez natura retrezită la viaţă. 

Şi că m-am întors la politică tentativa lui Dragnea de a-l resuscita pe Ponta este în logica iresponsabilă a PSD. Acest mare nimeni, Ponta atât de lăudat pentru guvernare la posturi amicale nu a reuşit nimic în investiţiile atât de necesare economiei româneşti, împreună cu acolitul Şova, ministrul marilor tâmpenii industriale nu au reuşit să facă nici măcar un milimetru din autostrada Piteşti Sibiu. Dacă ar fi început-o în 2012 poate că azi ar fi fost în exploatare măcar şi pe porţiuni! În rest toate acţiunile sale au dus la eşecuri răsunătoare care l-au scos pe drept din prim planul politic.

PSD mizează în continuare pe lipsa de reacţie a electoratului care să-i voteze inerţial. Acum cea mai mare campanie de linşaj o duce împotriva guvernului  Cioloş acuzând mai ales pe nedrept. Sper ca oamenii să se trezească din letargie.

Pe de altă parte mă scoate din sărite autismul şi excepţionalismul cultivat de renumiţi intelectuali, care în afara criticii la grămadă a mediului politic din care fac şi ei vor nu vor parte fără a prezenta direcţii şi soluţii. Susţinerea în continuare a unor lideri eşuaţi şi rebutaţi politic precum penalul Traian Băsescu sau Monica Macovei, este mai mult decât o crimă, este o greşeală. 

Prefer mediocritatea lucrului onest făcut cum spune Vintilă Mihăilescu în ultimul număr din Dilema veche.