Rotativa s-a înțepenit

După cum se vede, anul acesta avem o vreme tipic englezească, cu temperaturi modeste și ploaie zilnic! 

Abordez în acest jurnal și o temă politică de care mă feresc de ceva timp. Acum prin 25 mai trebuia să se întâmple schimbarea de prim ministru, PSD trebuia să preia acest  post, dar nu s-a întâmplat. De ce? Pentru că PSD este un partid de profitori obraznici și ignari. Și din acest motiv au declanșat cu ajutorul acestor lideri dubioși greva în Educație. Este clar că profesorii au salarii mici, mizerabile aș spune, chiar dacă se insinuează despre meditații. Aici doar cei de la matematici, limbi străine și biologie mai pot emite pretenții că fac un ban în plus. Dar greva le dă posibilitatea celor de la PSD să evalueze ca sunt avantajele și dezavantajele unui prim ministru pesede. Eu aș reface coaliția de centru dreapta dacă aș fi Iohannis, cu toate partidulețele în care s-au fragmentat USR și PNL. Atât despre politică!

Am așteptat finalul de săptămână ca să consemnez un eveniment cultural la Pitești, primul Festival de Teatru Stradal - Pitești International Street Theater Festival, între 26-28 mai. A corespuns cu Raliul Argeșului și, din păcate nu a avut reclama care merita. În 26 mai eram la bere, lângă Biserica Sfântul Gheorghe și am auzit un sunet de tobe, era trupa românească BARBAROSSA SAMBA GROUP. Nu au mai apărut apoi.

În schimb sâmbătă seară, fără se vreau am nimerit la spectacolul trupei italiene ECCENTRICI DADARO numit Operativi. Era un spectacol de pantomimă care simboliza Primul Război Mondial cu trei soldați, americanul cu lighenașul britanic pe cap, italianul șmecher și neamțul imperial cu coif, amorezat de marșuri și tobă. Subiectul este de actualitate pentru că avem un război teribil la granițele noastre. A fost un spectacol reușit de pantomimă cu actori cu cu aer de clovni.

Duminică dimineața am urmărit spectacolul Hands Wash al trupei belgiene JORDI L. VIDAL COMPANY, spectacol participativ în care spectatorii majoritar copii erau îndemnați să se spele pe mâini ca să nu ia virusul. 

Seara a urmat de la 18.00 spectacolul VOTE FOR al italienilor. Aici era o parodie a alegerilor acre sunt în genere influențate de mahării la butoane, respectiv iubitul nostru primar, fără nicio intenție la ocupantul fotoliului piteștean. 

De la 20.00 a urmat spectacolul Adventures of Two Men al belgienilor, cu un spectacol de lupte balet între doi tipi. 

Singurul impediment a fost de fapt ploaia care a fost înțeleaptă și a lăsat spectatorii să vadă aceste gen de teatru pantomimă circ. 

Încă o dată sunt frustrat că spectacolele, nu au găsit o reclamă adecvată. 

Am văzut filmul lui Cristian Mungiu RMN. Am urmărit pe internet jumate din film cu subtitrare în franceză și sonor foarte discret și apoi o variantă  care era era subtitrat în română. Mungiu reface cazul Ditrău cu alungarea străinilor din Sri Lanka de la o brutărie. Mungiu are un scenariu mai complicat. Eroul principal este Marin Grigore - Gazon din Las Fierbinți. Satul nu este locuit doar de maghiari, ci și de români în minoritate și de urme de nemți. Marin Grigore este Mattias un germano român, plecat la muncă la un abator german. El are probleme acasă cu fiul lui, micul Rudi, care nu vorbește. Interpelat de supraveghetorul german Mattias îi replică că are probleme acasă și acesta îl gratulează cu țigan leneș și se alege cu un cap în gură de la Mattias. Acesta se întoarce acasă și încearcă să-i atenueze fricile pentru că Rudi când pleacă la școală trece printr-o pădure. Mattias vrea s-o lase pe amama lui Rudi, româncă și este atras de unguroaica Csilla, care este managerul brutăriei unde se angajează cei trei sri lankezi. Ungurii nu mai vor străini, abia au scăpat de țiganii alungați. Dar cel mai vocal este românul Brebu, interpretat de Gheorghe Ifrim - primarul din Las Fierbinți. Au loc scene ciudate, papa Otto, tatăl lui Mattias are probleme de Alzheimer și este dus de fiu la Cluj să facă un RMN, de unde și titlul filmului. Este un film de actualitate, privind xenofobia din România. 

Am mai văzut și un serial NETFLIX, Fubar cu Arnold Schwarzenegger despre spion CIA. În serial se vehiculează problema unor arme nucleare, inclusiv bomba murdară cu deșeuri radioactive. Păi asta este doar un concept, că trebuie să fii foarte bine protejat la radiații ca să faci o astfel de bombă, altfel mori! Enervant când în filme se jonglează cu idei prost asimilate.

Jurnal cultural cu filme românești

A trecut o săptămână cu importante evenimente culturale.

Însă ieri duminică a fost o zi importantă în calendarul creștin ortodox: Ziua Sfinților Împărați Constantin și Elena! Creștinismul lui Isus rămânea dar o erezie în cadrul iudaismului, dacă nu era Sfântul Paul (Saul), care să predice creștinismul la neamuri și Împăratul Constantin cel Mare care a realizat importanța creștinismului ca religie de stat în 313 prin Edictul de la Mediolanum! Sunt mulți români care au prenumele Elena sau Constantin.

A fost o săptămână importantă din punct de vedere cultural. S-a sfârșit Festivalul Internațional al Teatrului de Studio de la Teatrul Alexandru Davila Pitești. Ultimele spectacole desfășurate la Sala Studio Liviu Ciulei au fost două producții teatrale foarte reușite: Tzuki și Tati și Doi pe o Bancă. Miercuri 17 mai s-a desfășurat la Teatrul Davila o dezbatere privind teatrul de studio. După mine teatrul de studio cere o sală mai mică, mai intimă, cu un contact direct spectator actor, un conflict puternic și puțini actori, doi de obicei.  Și fiindcă a venit vorba de Sala Studio Liviu Ciulei am o amintire despre Liviu Ciulei din copilărie. Am văzut filmul lui Ciulei Valurile Dunării și Ciulei face un rol de muncitor, marinar pe șlep extrem de convingător, credeam că Ciulei era coleg de banc cu tata! Ulterior l-am văzut în roluri de mare rafinament, Ciulei era un burghez desăvârșit. 

Îl invidiez pe prietenul Florin la Oradea unde va fi unvestival de teatru mult mai amplu!

De bine de rău există o viață culturală în Pitești. Este acum teatrul care se produce pe trei scene ale orașului, pentru că la film mergi la mall, dacă mai mergi?

Joi 18 mai s-a sărbătorit 16 ani de Filarmonică în Pitești, și a fost un concert popular. Cu acest prilej au concertat Brio Sonores, un grup de muzică din Republica Moldova. Sunt patru artiști cu voci bune și repertoriu clasic și pop. Orchestra Filarmonicii Pitești condusă de Tiberiu Oprea au acompaniat pe tinerii artiști și au interpretat uverturi din opere de Rossini, Bizet, Massenet, Suppe, dar și Eugen Doga, sau Ungur compozitori basarabeni. Un concert popular cu o sală plină. Organizatorii au oferit melomanilor o bucată de cozonac și un pahar de vin!

 

Apoi mai sunt întâlnirile cu artiști și scriitori la Biblioteca Județeană sau la Centrul Cultural Pitești.

Sunt într-o mare dispută cu prieteni care cred că la Pitești e potrivit doar să asculți muzică populară sau manele!

 

În fine am văzut două filme românești care merită menționate.

Primul a fost Taximetriști.

Este un film extrem de realist privind viața de noapte în București, autentic și realist, spre deosebire de mizeria numite Team Buliding. Se vorbește buruienos, dar nu suntem la pension de domnișoare și este limbajul colocvial pe care-l folosesc și eu. S-avem pardon!

Al doilea film este Oameni de treabă.

A fost multiplu premiat. Este un cu subiect de Las Fierbinți, serialul comic de la Pro tv, dar altfel. Aici protagoniști ca și în serial sunt primarul și polițistul, aici numit Ilie. Mai apare și popa satului. Suntem în județul Botoșani lângă frontiera cu Ucraina, pe lângă obișnuita corupție și trafic de influență exercitat de primar mai este traficul de țigări. Ilie polițistul visează să devină proprietar de livadă. Așa că trece cu vederea afacerile dubioase ale primarului. În sat, pe lângă Ilie mai apare un agent tânăr, Vali care vrea să facă pe polițistul și este blocat și domolit de Ilie. În sat are loc o crimă, un om este omorât, apoi este grav rănit și agentul Vali. Finalul este de film cu mafioți, în care plutonierul Ilie vrea să facă dreptate și să aresteze pe traficanți.

 

Recomand ambele filme!

De 10 Mai

De fiecare 10 Mai mă încearcă frustrarea că nu sărbătorim Ziua Națională a României. Pentru că Iliescu și ciracii lui au impus 1 Decembrie zi națională, creând și probleme cu concetățenii maghiari. 1 Decembrie a fost ziua în care s-a finalizat proiectul României Mari acum 105 ani. Însă ziua națională a României trebuie să fie Ziua Independenței Naționale, când pe harta lumii a apărut un stat independent nou: ROMÂNIA! Între timp Iliescu s-a aranjat cu Casa Regală a României, retrocedând bunurile care-i aparțineau, dar pe noi românii ne-au lăsat săraci de Ziua Națională. Puteau face acești indivizi după 2000, când era clar că monarhia nu mai este o prioritate românească. Într-adevăr Ziua Independenței Naționale corespunde cu ziua când Regele Carol I a devenit domnitor al României în 1866 și când aceasta s-a declarat Regat în 1881. Regele Carol I și Regele Ferdinand au merite incontestabile în istoria României și acestea trebuie subliniate, dar Ziua Națională este ziua Independenței, cum este în America. În plus este în plină primăvară, nu iarna ca 1 Decembrie,

Ziua de 8 mai nu mai este ziua înființării PCR, eu mi-aduc bine aminte de această zi din vremea studenției când s-au aniversat 50 de ani, acum este Ziua Victoriei împotriva nazismului. Inclusiv Ucraina o serbează. Doar Rusia a rămas pe logica lui Stalin, adică pe 9 mai, când comuniștii români parșivi mutaseră Independența Națională. Rusia ar trebui exclusă de la ONU, ca stat agresor. Așa era la Liga Națiunilor în interbelic!

Întâmplarea face că în proximitatea acestei zile s-a produs încoronarea Regelui Charles al III-lea, rege al Marii Britanii și al unor țări din Commonwealth. Regele Charles este un prieten al României, este îndrăgostit de peisajul românesc și este proprietar de case în România. El se înrudește foarte bine și cu Casa Regală a României. Monarhia constituțională este cea mai stabilă formă de stat, dovedită de istoria și prezentul Europei. Republica este logică în SUA și în Franța ca produs al Revoluției. 

Am văzut un film care mi-a rămas la inimă. Se numește Guy Ritchie's Covenant. Aș traduce titlul prin Legământ! De ce pentru că este despre datorie, onoare și legământ!  Sergentul John Kinley (Jake Gylenhall) își pierde într-un atentat interpretul afgan. Îi este repartizat un nou interpret Ahmed ( Dar Salim). Cu el erg într-o zonă unde descoperă o fabrică de explozivi. Talibanii reacționează și salvatorii americani din elicoptere sosesc pre a târziu, ca Kinley și Ahmed să fie salvați. Rătăcesc prin munți și Kinley este rănit. Ahmed fabrică o targă și îl duce prin munți pe John. Mai folosește și o Toyota cu banii lui John și apoi un căruț cu care ajunge în fine lângă o bază americană. Ahmed omoară talibani care sunt pe cale să îl depisteze pe John. John este salvat și se întoarce acasă. Începe să facă demersuri pentru viză pentru Ahmed și familia lui soție și copil mic, dar se izbește de birocrație. Apelează la un colonel căruia i-a salvat viața și obține actele. Se întoarce în Afganistan să-l caute pe Ahmed, care se ascunde de talibani. Ia contact cu o echipă de contractori și îl găsește pe Ahmed. Sub un alias,  contractorii află cine este de fapt John și Ahmed și sunt impresionați, sunt o legendă în Afganistan. Așa  că intervin în ultimul moment și îi salvează de talibani. Se pare că filmul se inspiră din fapte reale. Este tragic că talibanii îi vânează pe acești interpreți, trădători după ei. 

S-a terminat și serialul Rabbit/Hole, o producție despre manipulare prin inteligență artificială, cu Kiefer Sutherland în rolul John Weir. Este o producție complicată și plină de neprevăzut.

Am văzut și ultimul spectacol de la Filarmonică. Rondo Veneziano s-a intitulat spectacolul. Orchestra Filarmonicii Pitești condusă de concertmaestrul Mădălin Sandu a interpretat muzica din perioada Barocului. Nu au lipsit Haendel și Luly, dar și muzica modernă inspirată din preclasici.

A început a XXVI-a Ediție a Festivalului Teatrului de Studio la Sala Liviu Ciulei a Teatrului Alexandru Davila Pitești.

Am urmărit o piesă pusă în scenă de Thomas Ciulei, fiul regizorului, De trei ori viață, plictisitoare și piesa În plină glorie. Ultima este o producție a Teatrului Național Sterija din Vârșeț, Serbia. Este producția secției române, cu actori frumoși și talentați, vorbind o limbă română impecabilă.

După 1 Mai

A trecut și 1 Mai! De fiecare dată se transmite cântecul de 1 Mai compus de Ciprian Porumbescu.  Din păcate versurile originale nu le-am mai găsit scormonind internetul, au rămas versurile unei individe rescrise de ea prin 19416 cu 1 Mai muncitoresc.  

Amintirile mele despre 1 Mai sunt de prin liceu când încă defilam la această sărbătoare. Era frumos afară și castanii de pe Bulevardul Independenței din Ploiești erau înfloriți cu splendidele candelabre albe. Tribuna se afla la primul rond dinspre centru, nu departe de unde locuiam. Nu mică mi-a fost mirarea când a defilat liceul meu I L Caragiale, când la difuzoare printre elevii fruntași menționați se afla și fiul cel mic al mahărului regiunii Ploiești care mi-era coleg de promoție, un ilustru anonim mediocru. Așa erau vremurile. Mai țin minte că bonus se vindeau crenvurști cu muștar și bere. Crenvurștii erau mai ușor de făcut, era un cazan mare în care erau pus la fiert și nu era nevoie de grătare pentru mici cum este obișnuit acum. Se mai mergea la iarbă verde la Lacul Snagov unde erai avertizat să nu faci baie, erau ierburi care te puteau încurca și te înecai, cum s-a mai întâmplat. 

În memoria acestor evenimente ne-am strâns la sugestia lui Iulian la Nea Ilie. La Nea Ilie este o cârciumă cu grătar în apropiere de Podul de la Târgul din Vale în Pitești. au venit Radu Vișinescu, Mihai Taty, Cătălin Ducu și Mike Vasilescu londonezul. Am comandat mici și cartofi prăjiți cu brânză și am băut bere. A fost o zi frumoasă în perioada asta foarte rece pentru primăvară.

Că a venit vorba de Mihai Vasilescu, i-a apărut un articol despre progresism și iliberalism https://dilemaveche.ro/sectiune/editoriale-si-opinii/pe-ce-lume-traim/progresism-si-euroscepticism-2263444.html. El amintește că progresismul provine de la corifeii Școlii de la Frankfurt, germani refugiați în SUA în timpul lui Hitler. Ei erau oameni de stânga, marxiști. Între ei se distingea Herbert Marcuse. Acesta ca și ceilalți au ajuns la concluzia că muncitorii nu mai erau tentați de revoluție, că au devenit conservatori, cum se vede și din suporterii de azi ai lui Trump. Așa că ideea era că grupurile minoritare, rasiale, de gen trebuiau să preia lupta împotriva establishmentului capitalist. Marcuse scrisese prin anii 60 o carte numită Toeranța represivă care conținea aceste idei și în presa timpului din România era foarte bine văzut. Știau comuniștii ce știau, era de fapt ceea ce se numește azi neomarxism. 

S-a stins din viață Radu Cosașu, nașul revistei Dilema, azi Dilema veche. Și pe mine m-a nășit, publicîndu-mi vreo două texte, dar am ratat să-l cunosc personal. A fost un om admirabil. și pierderea lui a generat o unanimă expresie a regretelor. A fost un om de stânga pățit și interzis, dar a supraviețuit și ne-a bucurat cu cronicile lui sportive și cinematografice! Dumnezeu să-l aibă în pace!

Sâmbătă se va produce încoronarea lui Charles la treilea al Regatului Unit. Regele Charles este un prieten al României și este bine că acum a ajuns rege. Asta amintește că se apropie 10 Mai care are legături puternice cu monarhia română, dar și că este Ziua Independenței României, s-a renunțat la treaba cu 9 mai care este ce fapt Ziua Europei nu a serbării lui Putin și a victoriei bolșevice asupra Europei Centrale.

Au avut loc multe evenimente culturale.

Aș începe cu ziua de ieri 4 mai când la Biblioteca Județeană Dinicu Golescu a venit scriitorul Stelian Tănase să-și lanseze cartea Negustorul de antichități. Îl cunosc pe Stelian Tănase de când făceam politică la PAC și l-am lansat candidat în 1992 la alegerile de la Senat pe conu Alecu Paleologu. Stelian Tănase a spus că este influențat de scrierile lui Balzac și a lui Ferdinand Celine, mare romancier francez, antisemit și cu probleme în Franța, dar în ultimul timp reevaluat pentru scrisul său. Pentru roman Tănase s-a făcut negustor dee antichități la Muzeul Țăranului Român.

Sâmbătă am fost la Teatrul Victoriei să văd piesa Corpuri frumoase pusă în scenă de studentele de la UPIT Pitești. 

Miercuri a fost la Filarmonică Concertul filantropic aniversar al Rotary Club Pitești - 25 de ani de Rotary.

A participat orchestra Filarmonicii Pitești condusă de Mădălin Sandu. Pe scenă au evoluat mai mulți artiști. A cântat mica violonistă de 14 ani Sofia Butaru Meditation de Massenet și Dansuri romînești de Bartok.A cântat și naista Gina Sandu Lonely Sheperd și le Grand Blond avec chaussure noir. A mai cântat și eleva Luana Toader cam fără voce și tenorul Alex Pîrvu student la UNMB careeste fără vedere, dar cu voce bună. M-a deranjat foarte tare o cuconița care a filmat tot timpul cu lanterna aprinsă, lucru care deranjează artiștii, poate cu excepția lui Alex!

Joi a fost concertul obișnuit. Concert la Filarmonica Pitești. Am audiat în prima parte a concertului Concertul pentru pian și orchestră nr 23 de Mozart. Solistă a fost pianista Andra Mărgineanu și a fost acompaniată de orchestra Filarmonicii Pitești condusă de Tiberiu Oprea. În partea a doua a concertului am audiat în interpretarea orchestrei conduse de Tiberiu Oprea Uvertura la Nunta lui Figaro și Dansuri ungare de Brahms.

Am văzut și un film vechi cu Jack Nicholson. Se numește Ultima misiune și este despre cum doi marinari sergenți, Budduski (Nicholson) și negrul Mulhall (Otis Young) trebuie să ducă la închisoarea din nord un deținut Meadows (Randy Quaid). Este într-un fel ceva care anunță Zbor deasupra unui cuib de cuci. Cei doi marinari îl duc spre pușcărie pe puștiul Meadows cu cu autobuzul Greyhound și cu trenul. Se opresc în Washington și la New Yor și se țin de beții, apoi la Boston îl duc la curve pe puștiul Meadows. Meadows va face 8 ani de pușcărie pentru mai nimic jaf la o cutia a milelor. Un trist film road movie!

Am început să citesc cartea de istorie Războiul care a creat Imperiul Roman de Barry Strauss. Strauss reușește să reînvie cu mult talent evenimente de demult.