vineri, 5 mai 2023

După 1 Mai




A trecut și 1 Mai! De fiecare dată se transmite cântecul de 1 Mai compus de Ciprian Porumbescu.  Din păcate versurile originale nu le-am mai găsit scormonind internetul, au rămas versurile unei individe rescrise de ea prin 19416 cu 1 Mai muncitoresc.  

Amintirile mele despre 1 Mai sunt de prin liceu când încă defilam la această sărbătoare. Era frumos afară și castanii de pe Bulevardul Independenței din Ploiești erau înfloriți cu splendidele candelabre albe. Tribuna se afla la primul rond dinspre centru, nu departe de unde locuiam. Nu mică mi-a fost mirarea când a defilat liceul meu I L Caragiale, când la difuzoare printre elevii fruntași menționați se afla și fiul cel mic al mahărului regiunii Ploiești care mi-era coleg de promoție, un ilustru anonim mediocru. Așa erau vremurile. Mai țin minte că bonus se vindeau crenvurști cu muștar și bere. Crenvurștii erau mai ușor de făcut, era un cazan mare în care erau pus la fiert și nu era nevoie de grătare pentru mici cum este obișnuit acum. Se mai mergea la iarbă verde la Lacul Snagov unde erai avertizat să nu faci baie, erau ierburi care te puteau încurca și te înecai, cum s-a mai întâmplat. 

În memoria acestor evenimente ne-am strâns la sugestia lui Iulian la Nea Ilie. La Nea Ilie este o cârciumă cu grătar în apropiere de Podul de la Târgul din Vale în Pitești. au venit Radu Vișinescu, Mihai Taty, Cătălin Ducu și Mike Vasilescu londonezul. Am comandat mici și cartofi prăjiți cu brânză și am băut bere. A fost o zi frumoasă în perioada asta foarte rece pentru primăvară.

Că a venit vorba de Mihai Vasilescu, i-a apărut un articol despre progresism și iliberalism https://dilemaveche.ro/sectiune/editoriale-si-opinii/pe-ce-lume-traim/progresism-si-euroscepticism-2263444.html. El amintește că progresismul provine de la corifeii Școlii de la Frankfurt, germani refugiați în SUA în timpul lui Hitler. Ei erau oameni de stânga, marxiști. Între ei se distingea Herbert Marcuse. Acesta ca și ceilalți au ajuns la concluzia că muncitorii nu mai erau tentați de revoluție, că au devenit conservatori, cum se vede și din suporterii de azi ai lui Trump. Așa că ideea era că grupurile minoritare, rasiale, de gen trebuiau să preia lupta împotriva establishmentului capitalist. Marcuse scrisese prin anii 60 o carte numită Toeranța represivă care conținea aceste idei și în presa timpului din România era foarte bine văzut. Știau comuniștii ce știau, era de fapt ceea ce se numește azi neomarxism. 

S-a stins din viață Radu Cosașu, nașul revistei Dilema, azi Dilema veche. Și pe mine m-a nășit, publicîndu-mi vreo două texte, dar am ratat să-l cunosc personal. A fost un om admirabil. și pierderea lui a generat o unanimă expresie a regretelor. A fost un om de stânga pățit și interzis, dar a supraviețuit și ne-a bucurat cu cronicile lui sportive și cinematografice! Dumnezeu să-l aibă în pace!

Sâmbătă se va produce încoronarea lui Charles la treilea al Regatului Unit. Regele Charles este un prieten al României și este bine că acum a ajuns rege. Asta amintește că se apropie 10 Mai care are legături puternice cu monarhia română, dar și că este Ziua Independenței României, s-a renunțat la treaba cu 9 mai care este ce fapt Ziua Europei nu a serbării lui Putin și a victoriei bolșevice asupra Europei Centrale.

Au avut loc multe evenimente culturale.

Aș începe cu ziua de ieri 4 mai când la Biblioteca Județeană Dinicu Golescu a venit scriitorul Stelian Tănase să-și lanseze cartea Negustorul de antichități. Îl cunosc pe Stelian Tănase de când făceam politică la PAC și l-am lansat candidat în 1992 la alegerile de la Senat pe conu Alecu Paleologu. Stelian Tănase a spus că este influențat de scrierile lui Balzac și a lui Ferdinand Celine, mare romancier francez, antisemit și cu probleme în Franța, dar în ultimul timp reevaluat pentru scrisul său. Pentru roman Tănase s-a făcut negustor dee antichități la Muzeul Țăranului Român.

Sâmbătă am fost la Teatrul Victoriei să văd piesa Corpuri frumoase pusă în scenă de studentele de la UPIT Pitești. 

Miercuri a fost la Filarmonică Concertul filantropic aniversar al Rotary Club Pitești - 25 de ani de Rotary.

A participat orchestra Filarmonicii Pitești condusă de Mădălin Sandu. Pe scenă au evoluat mai mulți artiști. A cântat mica violonistă de 14 ani Sofia Butaru Meditation de Massenet și Dansuri romînești de Bartok.A cântat și naista Gina Sandu Lonely Sheperd și le Grand Blond avec chaussure noir. A mai cântat și eleva Luana Toader cam fără voce și tenorul Alex Pîrvu student la UNMB careeste fără vedere, dar cu voce bună. M-a deranjat foarte tare o cuconița care a filmat tot timpul cu lanterna aprinsă, lucru care deranjează artiștii, poate cu excepția lui Alex!

Joi a fost concertul obișnuit. Concert la Filarmonica Pitești. Am audiat în prima parte a concertului Concertul pentru pian și orchestră nr 23 de Mozart. Solistă a fost pianista Andra Mărgineanu și a fost acompaniată de orchestra Filarmonicii Pitești condusă de Tiberiu Oprea. În partea a doua a concertului am audiat în interpretarea orchestrei conduse de Tiberiu Oprea Uvertura la Nunta lui Figaro și Dansuri ungare de Brahms.

Am văzut și un film vechi cu Jack Nicholson. Se numește Ultima misiune și este despre cum doi marinari sergenți, Budduski (Nicholson) și negrul Mulhall (Otis Young) trebuie să ducă la închisoarea din nord un deținut Meadows (Randy Quaid). Este într-un fel ceva care anunță Zbor deasupra unui cuib de cuci. Cei doi marinari îl duc spre pușcărie pe puștiul Meadows cu cu autobuzul Greyhound și cu trenul. Se opresc în Washington și la New Yor și se țin de beții, apoi la Boston îl duc la curve pe puștiul Meadows. Meadows va face 8 ani de pușcărie pentru mai nimic jaf la o cutia a milelor. Un trist film road movie!



Am început să citesc cartea de istorie Războiul care a creat Imperiul Roman de Barry Strauss. Strauss reușește să reînvie cu mult talent evenimente de demult.


2 comentarii:

  1. Am mai adăugat semnalarea unui film cu Jack Nicholson și trecerea din viață a simpaticului Belphegor adică Radu Cosașu!

    RăspundețiȘtergere
  2. Povestea mea de unu mai este mai jos:
    Eram in clasa zecea (17ani) și un foarte înfocat UTC-ist (cam cum eram toți până ne-am trezit), complet spălat la cap de propaganda comunistă, și un înfocat apărător al teoriei marxist-leniniste. Aveam discuții mari cu tatăl meu, care a avut o pravălie pe care i-au luat-o comuniștii după "eliberare". Discuțiile cu tatăl meu erau așa de înfocate, că odată tatăl meu s-a uitat cu milă la mine și mi-a zis "Îmi pare rău că te-am dat la școală; mai bine te făceam frizer". Revenind la unu mai, atunci în clasa a zecea am hotărât să nu mai mă duc la defilare cu școala (chestie nemaipomenită), așa că m-am dus la un prieten acasă care stătea într-un bloc pe Ana Ipătescu, cu un balcon de unde puteam să stăm și să admirăm sportivele care se pregăteau să defileze (17 years state of mind). Stând acolo ne-a venit nefericita idee de "hai să tragem cu invizibile le piciorele fetelor cu fuste scurte" că să ne . . . distrăm. Again, tembeli de 17 ani. Urmarea a fost că ne-am trezit cu doi milițieni la ușă, care ne-au umflat și ne-au dus la secția locală de miliție, Ceaușescu personal a fost informat că au prins "doi dușmani ai poporului care au încercat să oprească defilarea oamenilor muncii", după care ne-au bătut cu pumnul zicându-ne tot timpul că suntem dușmanii poporului. Ne-au dus la Miliția Capitalei pe Calea Victoriei, unde ne-au băgat pe fiecare într-o celulă separată unde am stat cam patru ore până când, în fine, au venit părinții să ne ia. Cam la o săptămână după asta, la școală au venit doi securiști (m-au scos din clasă), și mi-au ținut o predică cum că viitorul meu este compromis, DAR o să fie ok dacă devin informantul lor și să dau rapoarte despre toți colegii mei de școală (și "să nu spui la nimeni despre asta, nici măcar părinților"). Am rămas perplex, iar mintea mea de comunist înfocat a început să se umple de ceață. Le-am răspuns că "văd că voi deja știți totul despre fiecare, așa că n-am nimic mai mult de spus". Primul lucru pe care l-am făcut a fost că m-am "împăcat" cu tata. Al doilea lucru pe care l-am făcut a fost că toată teoria mea despre comunism s-a dat peste cap. Dintr-un comunist înfocat am devenit anti-comunist, am început dă ascult Vocea Americii și Europa Liberă, etc etc. N-am vrut să plec din Romania, dar mai târziu după ce m-am însurat, soția mea a vrut. Fară ea și Ceaușescu n-aș fi ajuns niciodată în SUA. Intru-n fel le sunt "recunoscător" la amândoi. Din păcate America de azi nu mai este ce-a fost. Democrații cu idei comuniste o distrug văzând cu ochii. Numai Trump (știu că-ți ating un nerv aici, dar asta e realitatea dragă Joe) mai poate salva țara asta.

    RăspundețiȘtergere