De 10 Mai

De fiecare 10 Mai mă încearcă frustrarea că nu sărbătorim Ziua Națională a României. Pentru că Iliescu și ciracii lui au impus 1 Decembrie zi națională, creând și probleme cu concetățenii maghiari. 1 Decembrie a fost ziua în care s-a finalizat proiectul României Mari acum 105 ani. Însă ziua națională a României trebuie să fie Ziua Independenței Naționale, când pe harta lumii a apărut un stat independent nou: ROMÂNIA! Între timp Iliescu s-a aranjat cu Casa Regală a României, retrocedând bunurile care-i aparțineau, dar pe noi românii ne-au lăsat săraci de Ziua Națională. Puteau face acești indivizi după 2000, când era clar că monarhia nu mai este o prioritate românească. Într-adevăr Ziua Independenței Naționale corespunde cu ziua când Regele Carol I a devenit domnitor al României în 1866 și când aceasta s-a declarat Regat în 1881. Regele Carol I și Regele Ferdinand au merite incontestabile în istoria României și acestea trebuie subliniate, dar Ziua Națională este ziua Independenței, cum este în America. În plus este în plină primăvară, nu iarna ca 1 Decembrie,

Ziua de 8 mai nu mai este ziua înființării PCR, eu mi-aduc bine aminte de această zi din vremea studenției când s-au aniversat 50 de ani, acum este Ziua Victoriei împotriva nazismului. Inclusiv Ucraina o serbează. Doar Rusia a rămas pe logica lui Stalin, adică pe 9 mai, când comuniștii români parșivi mutaseră Independența Națională. Rusia ar trebui exclusă de la ONU, ca stat agresor. Așa era la Liga Națiunilor în interbelic!

Întâmplarea face că în proximitatea acestei zile s-a produs încoronarea Regelui Charles al III-lea, rege al Marii Britanii și al unor țări din Commonwealth. Regele Charles este un prieten al României, este îndrăgostit de peisajul românesc și este proprietar de case în România. El se înrudește foarte bine și cu Casa Regală a României. Monarhia constituțională este cea mai stabilă formă de stat, dovedită de istoria și prezentul Europei. Republica este logică în SUA și în Franța ca produs al Revoluției. 

Am văzut un film care mi-a rămas la inimă. Se numește Guy Ritchie's Covenant. Aș traduce titlul prin Legământ! De ce pentru că este despre datorie, onoare și legământ!  Sergentul John Kinley (Jake Gylenhall) își pierde într-un atentat interpretul afgan. Îi este repartizat un nou interpret Ahmed ( Dar Salim). Cu el erg într-o zonă unde descoperă o fabrică de explozivi. Talibanii reacționează și salvatorii americani din elicoptere sosesc pre a târziu, ca Kinley și Ahmed să fie salvați. Rătăcesc prin munți și Kinley este rănit. Ahmed fabrică o targă și îl duce prin munți pe John. Mai folosește și o Toyota cu banii lui John și apoi un căruț cu care ajunge în fine lângă o bază americană. Ahmed omoară talibani care sunt pe cale să îl depisteze pe John. John este salvat și se întoarce acasă. Începe să facă demersuri pentru viză pentru Ahmed și familia lui soție și copil mic, dar se izbește de birocrație. Apelează la un colonel căruia i-a salvat viața și obține actele. Se întoarce în Afganistan să-l caute pe Ahmed, care se ascunde de talibani. Ia contact cu o echipă de contractori și îl găsește pe Ahmed. Sub un alias,  contractorii află cine este de fapt John și Ahmed și sunt impresionați, sunt o legendă în Afganistan. Așa  că intervin în ultimul moment și îi salvează de talibani. Se pare că filmul se inspiră din fapte reale. Este tragic că talibanii îi vânează pe acești interpreți, trădători după ei. 

S-a terminat și serialul Rabbit/Hole, o producție despre manipulare prin inteligență artificială, cu Kiefer Sutherland în rolul John Weir. Este o producție complicată și plină de neprevăzut.

Am văzut și ultimul spectacol de la Filarmonică. Rondo Veneziano s-a intitulat spectacolul. Orchestra Filarmonicii Pitești condusă de concertmaestrul Mădălin Sandu a interpretat muzica din perioada Barocului. Nu au lipsit Haendel și Luly, dar și muzica modernă inspirată din preclasici.

A început a XXVI-a Ediție a Festivalului Teatrului de Studio la Sala Liviu Ciulei a Teatrului Alexandru Davila Pitești.

Am urmărit o piesă pusă în scenă de Thomas Ciulei, fiul regizorului, De trei ori viață, plictisitoare și piesa În plină glorie. Ultima este o producție a Teatrului Național Sterija din Vârșeț, Serbia. Este producția secției române, cu actori frumoși și talentați, vorbind o limbă română impecabilă.