vineri, 29 decembrie 2017

Nimeni nu-i perfect


Răspunsul milionarului îndrăgostit de Jack Lemmon 
travestit în femeie în filmul Unora le placee jazzul
Motto

Cel mai rău lucru pe lume este 
să uiţi binele ce ţi s-a făcut.
Gabriel Liiceanu

Am pregetat mult să scriu această postare, dar controversa unui distins fizician, asociat la CERN m-a determinat să fac asta.

Acum puţin timp Gabriel Liiceanu a scris un pamflet în contributors.ro, Scuipaţi aici.
În acest pamflet filosoful povesteşte o întâmplare pe când, între pubertate şi adolescenţă era şi el un mic derbedeu.

De fapt pamfletul a fost replica la o emisiune făcută de Ionuţ Cristache la TVR, în care l-a avut invitat pe Radu Ruşanu. 
A apărut în presă de ceva timp o întâmplare povestită de Ruşanu. Prin 1999 Liiceanu l-a abordat rugându-l să-l ajute cu rezolvarea unor probleme privind plata unor datorii al stat a editurii Humanitas. Pentru asta s-a intervenit şi la ministrul Remeş care a rezolvat problema, având ulterior având probleme cu Curtea de Conturi.

Erau vremuri dificile pentru economia României.
Şi eu am încercat să intervin la ministrul Remeş. Şi atunci la sediul central al PNL am cunoscut aroganţa şi mitocănia celui care este acum preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu. 
Am reuşit să vorbesc cu Remeş până la urmă şi problemele Institutului de Cercetări unde lucram s-au rezolvat şi nu-mi arog niciun merit, a fost doar o vorbă în plus.

Pe atunci economia românească trecea prin cele mai complicate situaţii, eram în pericolul încetării de plăţi şi Remeş a reuşit strălucit să rezolve situaţia, rămânând pentru mine şi alţii cu memorie cel mai bun ministru de finanţe  de după 1989. 

Nu ştiu cum a fost ambuscat cu caltaboşi şi a făcut puşcărie, pe motive care ridică multe semne de întrebare.
Radu Ruşanu a fost mai norocos, după ce a stat destul demult la arest a fost achitat.
El spune că din cauză că epoca cancerului politic Băsescu trecuse. Nu-mi trece prin gând să-l apreciez pe Ruşanu, are un trecut politic sulfuros, la liberali i se spunea unchiul, pentru că decidea cariera politică a multor liberali, după bunul lui plac. 

Erau atunci la sfârşitul anilor 1990 vremuri dificile pentru firmele particulare şi de stat şi este de înţeles demersul pe care Liiceanu nu-l neagă, că ar fi apelat la politicieni. Dar din păcate în loc să aplice motoul pe care atunci  când l-am citit m-a zguduit uită şi contra atacă.
Cred că mai onest era să recunoască această amintire şi nu cred că nimeni de bună credinţă nu l-ar fi acuzat de rele intenţii, cu excepţia cum se vede doar de mass media aservită intereselor borfaşului care conduce acum PSD.

Eu mai donez cărţi din bibliotecă dar în niciun caz nu aş dona cărţi cumpărate de la editura Humanitas, pe care o apreciez foarte mult.

Sunt uimit cum intelectuali străluciţi precum Liiceanu, Pleşu sau Cărtărescu au putut fi atraşi de personalitatea toxică a lui Băsescu, dar se pare că acesta ştia bine să le gâdile vanitatea. Liiceanu s-a distins în special pe mize politice mici, inclusiv la alegerea preşedintelui Iohannis, unde a mizat pe doamna Macovei. El a mai scos o doamnă din politică, pe Mona Muscă cu un pamflet devastator. 

Aşa că citesc cu plăcere literatura acestor domni, dar nu dau nicio ceapă degerată pe partizanatele lor politice. 

Şi revenind la stricta actualitate sunt uimit de nesimţirea unora precum şetrarul şef Şerban Nicolae, jurist cu şcoala de şoferi la bază care are mârlănia să răspundă grosolan la un comunicat al Ambasadei Franţei. 

Dacă modificarea legilor justiţiei ar fi avut o largă aprobare din partea celor interesaţi era un lucru, dar aceştia cu mici excepţii scârboase arată în ce hal a ajuns politica românească pusă la remorca unui borfaş ordinar precum Liviu Dragnea, lucru care trezeşte frisoane şi la prietenii europeni şi americani.

Şi este păcat că văd că se scaldă în aceeaşi mocirlă şi un fost mare jurnalist precum Cornel Nistorescu, care este pus la punct de forumişti, nu numai admirat de troli pesedişti. Anumite mijloace media au ajuns la cea mai joasă condiţie de mercenariat. Predică doar pentru nişte urechi dispuse să le asculte de statul paralel, nedreptăţi justiţiare de pe vremea regimului Băsescu şi alte ştiri inventate cu Şoroş.

Aşa că mă bucură că oameni cinstiţi şi normali ies să protesteze şi faptul că premierul Tudose a fost dispus să dialogheze cu ONG-urile este pozitiv, în clar contrast cu madama din Voluntari ajunsă accidental primăriţa Capitalei, de unde emite prostii citite la prompter.


Şi că se sfârşeşte anul, vă urez celor care aveţi bunăvoinţa să vă aplecaţi ochii pe cele scrise de mine ca în 2018 să auzim de bine!


vineri, 22 decembrie 2017

Oameni fără niciun Dumnezeu

La începutul acestui decembrie s-au întâmplat două evenimente ce merită comentate, petrecerea din viaţă a Regelui Mihai şi activitatea legislativă febrilă a Parlamentului.

Am lăsat câteva zile de reflecţie pioasă pentru moarte Regelui Mihai. Este probabil ultimul nostru rege, dacă nu se întâmplă cu patria noastră ceva absolut diferit. Brusc mass media de orice orientare politică a devenit înverşunat monarhistă, cu o singură excepţie notabilă, B1 tv, post aservit lui Băsescu! 
Acesta din urmă nu a scăpat ocazia să fie penibil şi să se facă de râs în Parlament când s-a organizat o zi de reculegere şi recunoaştere a meritelor Regelui, fiind ignorat de Principesa Margareta, care reprezenta Familia Regală. 

Ba după Doliul Naţional prilejuit de moartea Regelui voci importante din PSD s-au au auzit cerând un referendum pentru monarhie. Toate astea din sentimentul de frustrare pe care-l dă preşedintele Iohannis faţă de intenţiile majorităţii PSD ALDE sprijinită exemplar de minoritarii de la UDMR de a modifica legile justiţiei. 

De această grabă?
Dintr-un singur motiv,  jupânul de borfaşi din fruntea PSD, Liviu Dragnea se află la mare ananghie juridică. După ce era inculpat într-un proces de corupţie, iată că este implicat într-o afacere penală descoperită de un organism al UE, OLAF.
Şi aşa grupul de borfaşi din Parlament au procedat la transformarea justiţiei într-un obiect aflat la bunul plac al politicienilor venali, ocupaţi cu tâlhărirea României.

Comisia specială condusă de Iordache, un vechi client al opoziţiei din stradă care a blocat OUG 13. Impasibilul Iordache, absolvent de juridice la Fabrica de tractoare din Caracal este acompaniat de Nicolicea, un alt individ arogant şi nesimţit cu aere de expert, despre care aflăm în ultimul moment că ar fi făcut Dreptul la Spiru Haret la Turnu Severin în sistemul învăţământului la distanţă, cu doi ani într-unul şi posesor al unei diplome dubioase acordate prin HG de guvernul Ponta!
Şi cum nu putea lipsi din acest trio şi distinsul tupeist arogant cu comportament de şatră, Şerban Nicolae. Dacă primii doi sunt jurişti de parlament, nu cred să fi practicat jurisprudenţa ca magistrat sau avocat, Şerban Nicolae deţine funcţia din urmă. Părerea mea că probabil îşi apăra clienţii şantajând instanţa cu relaţiile lui politice, pentru că şi el a fost mai mult în jurul lui Iliescu, Gabriel Oprea şi alţi ejusdem farinae. N-a existat nicio jenă prilejuită de evenimentul trist prin  care a trecut România, nici măcar cel mai important eveniment parlamentar anual, votarea bugetului României.
La fel ca tancurile ruseşti pe vremuri la Stalingrad care distrugeau armata română trimisă în cea mai teribilă şi iresponsabil aventură militară de către generalul Antonescu, gaşca de bandiţi ai lui Iordache trece la foc automat legi menite să-l disculpe pe Dragnea, tâlharii de partid, dar şi tâlharii normali care vor beneficia şi ei de această justiţie strâmbă, care transformă în România într-o ţară de bandiţi nepedepsiţi.  

Nu contează că toată opinia publică este împotriva lor, magistraţii ieşiţi la protestul mut, studenţii de la Drept şi strada în general.
Ba dimpotrivă Tudorel Toader, gongoricul sinistru Ministru al Justiţiei vrea să dea în judecată CSM că l-a acuzat de interferenţă în treburile instanţelor judecătoreşti. 

Mă întreb aproape cu disperare de unde au apărut aceste hiene parlamentare? Cred că din somnul raţiunii electoratului în 11 decembrie 2016.
Comparând cu parlamentarii produşi de PSD în ultimii 28 de ani aceştia nu seamănă cu înaintaşii, care măcar aveau bunul simţ să negocieze cu opoziţia.

Este un sentiment pe care l-am revizitat cu Parlamentul lui Băsescu 2010-2012 care legifera la fel, fără să ţină cont de opoziţie. Şi ar trebui să ţină minte domnii parlamentari ai puterii că puternicul partid PDL din perioada respectivă a dispărut, nu mai există. Măcar această lecţie istorică să-i pună pe gânduri.

S-ar putea ca la proximele alegeri PSD şi acoliţii să sufere o catastrofă, pentru că nu s-au mulţumit cu hăcuirea Justiţiei, dar au intervenit şi cu revoluţia fiscală care are teribile repercusiuni pentru orice angajat, care nu mai este sigur că mai primeşte întreg salariul. Dragnea şi acoliţii parcă sunt loviţi de un virus exterminator.
Văd că faimosul argat pesedist Pieleanu umblă cu sondaje vopsite ca să asigure că PSD este pe la 46%, mai mult ca anul trecut la alegeri.
Am citit şi reacţia violentă de respingere a acestor minciuni pe forumul unui site aservit Antenei 3 şi toate sunt negative, ce a semănat Pieleanu culege. 

Împotriva tăvălugului legislativ opoziţia a încercat tot felul de tertipuri, de la dezbaterea parlamentară a PNL la haiducia USR. Aceşti tineri dau dovadă uneori de idei extrem de simpatice şi deosebite. Faptul că au vrut să distribuie cartea lui George Orwell, apostolul criticii regimului totalitarist din literatura secolului XX este într-adevăr deosebită. Reacţia PSD a fost pe măsură, reflectând mentalitate obtuză şi ignorantă care domină România, a respins cartea.
Spre jena şi ruşinea mea, Ecaterina Andronescu, rector al Universităţii Politehnica Bucureşti, care are semnătura pe diploma mea de doctorat a aruncat jos cartea. 

Acum singura speranţă a românilor normali rămâne preşedintele Iohannis care poate bloca această orgie a democraturii pe care o reinstituie PSD după perioada din începutul anilor 90. Iliberalismul, concept nou parcă nu-i potrivit la mizeria politică autohtonă, mai degrabă o democraţie  a dictaturii majorităţii pare a plana asupra României, în pofida faptului că Polonia este deja în această situaţie de a pierde dreptul de vot la UE pe motive similare de încălecare a statului de drept.
În Sapiens autorul Yuval Hariri explică foarte plastic avantajele statului de drept atunci când vrei capitalism, dacă nu ai dictatură, sărăcie şi inerţie politică. 


În pofida acestui tablou trist al scenei politice, faptul că se apropie Crăciunul şi Anul Nou  mă îndeamnă să vă urez sănătate şi fericire şi un călduros La Mulţi Ani!


miercuri, 13 decembrie 2017

Alabama are un senator democrat

Doug Jones
De obicei nu îmi dau cu părerea despre chestiuni externe, dar vestea asta mi-a trezit bucuria.

Mărturisesc că am citit în revista TIME despre candidatul la Senat Roy Moore, favorizat finalmente de preşedintele Trump, şi m-a luat groaza.

Dacă, de obicei mă stupefiază amestecul de fanatism şi credinţă a unor musulmani care au creat atâtea nenorociri în Orientul Mijlociu, cum este în Siria, Irak şi Yemen, acelaşi sentiment mi-l trezesc fundamentalişti creştini de genul lui Roy Moore.

Acesta a fost judecător la Curea Supremă din Alabama şi ideile lui sunt ale unui suprematism alb, condamnă homosexualitatea şi altele. Dar culmea este că individul, considerat un reper moral a fost acuzat de două doamne de hărţuire sexuală. Cineva îmi spunea ca scuză, că asta se întâmpla demult în tinereţea judecătorului, azi de 70de ani. 

În Alabama, cel mai republican stat din SUA s-au organizat alegeri parţiale pentru Senat şi Roy Moore candida cu mari şanse pentru acest post. A pierdut la democratul Doug Jones!

 Se vede că se produce reculul la alegerea lui Trump. Şi în acest stat cu orientări apropiate de Trump, genul de politici practicat de acesta este respins. El deja are un mare adversar în senatorul Flake de Arizona, care se proclamă un conservator clasic în cadrul Partidului Republican. 

În aceste condiţii republicanii vor avea mari probleme în a trece legislaţia pe care Trump şi-o doreşte.

Cum este şi ce privind impozitarea în SUA. Un priten din New York se plânge că această legislaţie loveşte în middle class şi avantajează doar pe cei foarte bogaţi. Nu mai poţi deduce cheltuielile cu ipoteca pe casă şi cheltuielile cu copii studenţi, college tuition.

Pare că Trump a spus numai minciuni care au păcălit pe cei săraci care credeau că vor avea avantaje.
N-au!

marți, 5 decembrie 2017

Cum se compromite un protest?

Cu ajutorul unor indivizi care nu au nimic de a face cu protestele antiguvernamentale.

Ce credit are un protestatar care este pensionar la 40 de ani? Se putea pensiona la această vârstă fragedă doar dacă a fost angajatul Poliţiei, Armatei sau serviciilor secrete. Că miner nu pare a fi?

Am urmărit oripilat cum acest individ l-a urmărit intenţionat pe domnul suporter al PSD. La întrebările obraznice, acesta a răspuns mitocăneşte cu înjurături transformate în exasperarea cu care a aruncat spre telefonul ca care derbedeul filma fără consimţământul împricinatului şi la care derbedeul a replicat cu un pumn, care l-a leşinat pe pesedist, i-a umflat ochiul şi l-a umplut de sânge. Victima declară că deebedeul ar fi avut un box, putea fi şi o legătură de chei. 

În Biblia protestatarilor antiguvernamentali de la Piaţa Victoriei primul lucru a fost nonviolenţa şi al doilea umorul. Toate acestea au lipsit în comportamentul derbedeului agresiv care credea că protestează.

A fost exact ce aştepta ţaţa de la Primărie şi mai ales mizerabilii de la Antena 3 şi ejusdem farinae. Am observat cu câtă satisfacţie desfac firul în patru, pastorul reşapat, parazitul Ciuvică şi derbedeul Mircea Badea acompaniaţi de neo legionarul Codrin Ştefănescu ex-peremist la care până şi Tudose a scos limba.

Cred că trebuie evitate apariţia la proteste de astfel de indivizi, trebuie rejectaţi împreună cu agresivul care voia să-l apere de arestare pe derbedeu, împreună cu Miţa Baston care via să se sacrifice pentru cauze mai bune decât protejarea unui tip periculos. Mă întreb şi eu conspiraţionist dacă nu cumva individul nu este un provocator acoperit. Explicaţia simplă este doar că este un prost activ, precum cei de pe Facebook cu care am încercat să polemizeze exasperat că gestul derbedeului este absolut reprobabil.

Protestele anti-Dragnea, acest mafiot periculos ajuns în fruntea ţării trebuie să continue, dar fără violenţe şi gesturi reprobabile!

Aici stă esenţa democraţiei!

duminică, 3 decembrie 2017

Aceşti incompetenţi care ne conduc

Anul care aproape s-a scurs ne-a arătat din plin incompetenţa guvernării alianţei PSD - ALDE. Sunt pur şi simplu stupefiat de incompetenţa, prostia şi aroganţa acestor politicieni.

Cu mulă părere de rău constat o degradare formidabilă a clasei politice şi în primul rând a PSD. Dacă în primul deceniu post decembrist PSD numea în posturile de răspundere ale ţării tehnocraţii epocii comuniste. Acestora le-a venit, normal şi vremea pensionării şi în locul lor se cască un gol imens. Parcă toţi specialiştii au dispărut şi au rămas doar rebuturile în politică. În acest domeniu excelează mai ales ALDE, în care Tăriceanu a adunat toate resturile pseudo-liberale şi furnizează guvernării nişte  proşti absoluţi.

Mai constat cu surpriză ca cel mai mare partid al ţării, PSD este condus acum de oameni care nu au avut legătură cu PSD.
În primul rând Liviu Dragnea a fost la PD până în 2000. Imbecila activă Olguţa Vasilescu care a provocat haos la Ministerul Muncii şi secretarul general adjunct Codrin Ştefănescu au fost vajnici peremişti din gaşca lui Vadim. Iar acest Codrin Ştefănescu are comportamente publice care-l apropie de fascism.
Proasta activă care a ajuns Primar General al capitalei era o trompetă vorbitoare la prompter de la Antena 3, cel mai reacţionar post de televiziune. Pentru că România tv se adresează tuturor retardaţilor care urmăreau pe Diaconescu şi DDDtv.
Acolo la Antena 3 funcţionează nişte mercenari lipsiţi de orice scrupul care cântă  în struna lui Dragnea care i-a şi plătit suplimentar din Tel Drum după cum reiese din nişte documente.

Dar prostia activă a madamei Firea are recul. Decizia de a instala o piaţă de Crăciun chiar în locul de organizarea al protestelor anti guvernamentale, complet nepotrivit s-a soldat cu acţiuni ferme ale protestatarilor care au demontat schelele. Deplâng şi resping acţiunea provocatoare a unui protestatar care s-a luat la bătaie cu un trecător care era împotriva demonstranţilor.

Ce reiese de renunţarea făcută de Firea? Că acestor ticăloşi le este frică de stradă şi foarte bine face lumea că protestează. Probabil a contat şi opinia contrarie a prim ministrului Tudose.

Altfel cu majoritatea imbeciloidă din Parlament pot trece tot felul de bazaconii, cum de fapt a făcut şi regimul Băsescu.
Glasul străzii contează. 


Am mai văzut chiar acum o gogoaşă fâsâită la care a cuplat Sorin Roşca Stănescu. Gabriel Sandu, ministru puşcăriaş din vremea lui Boc, implicat în afacerea Microsoft, îi denunţă pe foşti ambasadori la procuratura SUA că l-ar fi silit să semnze astfel de acte. Chestia ar fi comică dacă n-ar fi o prostie imensă şi imbecilă. Ambasadorii au în obligaţiile postului să facă lobby. Cum l-or fi silit pe Sandu să semneze? I-or fi pus pistolul la tâmplă?...hahaha Că nemernicii ăştia de american au drept de port armă!

joi, 30 noiembrie 2017

Noi şi ungurii

Mulţi se vor întreba, ce m-a apucat? Acum chiar în ajun de 1 Decembrie, Ziua naţională a României, să vorbesc despre noi şi unguri care, cum bine a zis totuşi Kelemen Hunor ei nu prea au ce sărbători.

Pentru că este cred chiar momentul potrivit. Multe ne despart de maghiari, însă multe ne apropie, vrem nu vrem.

După Retragerea Aureliană din 271 despre locuitorii de aici nu s-a mai auzit nimic timp de un mileniu. Şi vin maghiarii care întemeiază un regat puternic, cuceresc Transilvania şi încep să apară veşti şi despre noi, în cronici şi documente ale Curţii Regale a Ungariei.

Cronicarul anonim, Anonymus, cu statuie la Milenariumul din Budapesta, azi contestat de unii mai extremişti ne spune de spre primele voievodate (ducate) din Ardeal, ale lui Gelu, Glad şi Menumorut.

În Diploma Cavalerilor Ioaniţi de al 1247 ni se semnalează primele formaţiuni voievodale de la sud de Carpaţi, ale lui Ioan şi Farcaş din Romanaţi, ale lui Litovoi şi Seneslau aşezat pe Argeş.

Iar mitica coborâre a lui Radu Negru din Făgăraşul transilvan semnalează prima formaţiune feudală care centralizează teritoriile dintre Dunăre şi Carpaţi. 

Primul voievod independent al Ţării Româneşti, Basarab îşi capătă neatârnarea printr-un război cu Carol Robert de Anjou, rege al Ungariei.

Cât despre Moldova ea este creată ca o marcă de regii maghiari, ca să se asigure libertatea drumului de la Baltica la Marea Neagră.  

Nici noi n-am fost mai prejos, le-am dat ungurilor pe cel mai viteaz cavaler şi apărător al creştinătăţii, învingător al lui Mahomed Cuceritorul, pe Iancu de Hunedoara - Huniady Ianos şi pe cel mai mare rege maghiar, pe Matei Corvin, fiul lui Iancu.

Şi scrierea în româneşte le-o datorăm maghiarilor, prin influenţa Reformei, altfel rămâneam la medio-slava pe care n-o mai înţelegea nimeni, că boierimea slavă se românizase între timp. Şi prima scrisoare - document în limba română este adresată unui ardelean de altă etnie, sasului Hans Beckner.

În Ardeal s-a aprins flacăra renaşterii naţionale. Acolo prin apariţia Biserici Unite cu Roma, instrument politic al Habsburgilor de a-i contracara pe unguri în Transilvania români au intrat între naţiunile recepte şi aşa a apărut Şcoala Ardeleană şi Supplex Libellus Valachorum.

Confruntările dintre unguri şi români din Transilvania au fost violente mai ales în timpul Revoluţiei de la 1848 care au creat o prăpastie între cele două naţii. În pofida confruntărilor, a politicii iresponsabile de maghiarizare după apariţia Monarhiei Duale a Austro - Ungariei, care a anexat Transilvania la Regatul Ungariei majoritatea românească s-a întărit şi şi-a cerut drepturile la tratament egal.
Nu degeaba Tisza, Prim Ministrul al Ungariei în pragul primului Război Mondial a fost ferm împotriva agresiunii împotriva Serbiei pentru că era conştient că vor pierde Ardealul. 

A fost şi negocierea inteligentă de către Ionel I. C.Brătianu a Tratatului cu Antanta în care ne ceream clar drepturile asupra Transilvaniei, Banatului, Maramureşului şi Crişanei, dar şi a Bucovinei smulsă de la Moldova. Să ne gândim ce catastrofă ne păştea dacă mergeam pe mâna Regelui Carol I cu Puterile Centrale.

Azi la 99 de ani de la Unirea Transilvaniei cu ţara mamă putem să privim cu relaxare situaţia teritorială a României. Vedem că Ardealul este mai românesc ca niciodată, chiar dacă există în continuare o puternică minoritate maghiară şi din păcate au plecat germanii. Cum bine spune istoricul Lucian Boia nu mai sunt probleme şi nu trebuie să ne isterizăm.

Putem observa cu tristeţe totuşi, că, dacă în România vieţuieşte o importantă minoritate maghiară, în Ungaria românii sunt pe cale de dispariţie. Şi asta arată o deosebire, chiar dacă Ceauşescu avea în cap deznaţionalizarea ungurilor nu a reuşit în România.

Din păcate, Kelemen Hunor răspunde comenzilor de la Budapesta să întreţină tensiunea între noi şi maghiari, când în Ungaria problema a devenit secundară, dar un pic de naţionalism iredentist nu strică, şi Viktor Orban vine în Ardeal să-şi expună ideile. 

Pe de altă parte criticile lui Kelemen Hunor sunt corecte, trenurile merg încet şi prost în România, nu am fost în stare să terminăm autostrada dintre Piteşti şi Sibiu ca să unim Ţara Românească cu Ardealul şi moldovenii se luptă pentru o autostradă care să-i unească şi pe ei cu Transilvania şi cu Occidentul. 

Multe sunt de făcut la noi inclusiv să convingem pe cei care au plecat de nevoie la muncă afară să revină acasă în România. 

Dar stă doar în puterea noastră să facem asta.


Trăiască România de 1 Decembrie!

marți, 28 noiembrie 2017

Avertismentul Departamentului de Stat

Urmăresc de ceva timp ţopăiala veselă a acestei comisii parlamentare care vrea să reformeze justiţia. Această lălăială iresponsabilă gestionată de Iordache, omul cu mutră de şobolan, cel căruia îi place noaptea ca hoţii  se vrea ca justiţia română să fie un instrument la dispoziţia politicienilor. 

De fapt reforma  care ar trebui să gestioneze problemele de natură profesional administrativă ale justiţiei denotă o iresponsabilitate complet penală. 

De aceea pentru gaşca lui Dragnea care vrea cu tot dinadinsul să-l scape de probleme pe jupânul din Teleorman avertismentul trimis de Departamentul de Stat al SUA a picat ca o măciucă peste oalele PSD - ALDE. 

Toţi şobolanii anti justiţie au început să agite, comunicatul însă a dat combustibil opoziţiei care s-a sesizat pentru că vine în sprijinul obiecţiilor care sună în deşert în comisia lui Iordache. Excepţia jalnică a fost Cătălin Predoiu s-a apucat să dea o replică şchioapă.

Şi-a dat cu părere gongoricul Tudorel Toader, a spus şi Florin Iordache că el merge mai departe cu aşa zisa lui reformă. Cel mai jalnic şi toxic a fost pseudo-juristul Şerban Nicolae care reprezintă comunismul remanent rămas în indivizi ca el. 

Reacţia celor doi indivizi care ocupă vremelnic cele două camere al Parlamentului Liviu Dragnea şi Călin Popescu Tăriceanu care au inventat o replică a Parlamentului României. Aroganţa şi bun simţ şi măsură (vezi Ionel I C Brătianu! dar ce să-i ceri unora precum inginerii reşapaţi în politicieni) a acestor indivizi gâlgâie în această replică trimisă Departamentului de Stat. 

Interesant este că chiar cu puţin timp în urmă Rex Tillerson Secretarul de Stat şi şef al amintitului Departament de Stat  a reiterat aceeaşi problemă privind prezervarea independenţa justiţiei  cu adresă la aliaţii estici y compris Polonia, Ungaria şi spre ruşinea noastră şi România. 

Vreau să adaug că Departamentul de Stat exprimă aceste îngrijorări în timp ce pe scena politică interna americană preşedintele Trump are mari probleme cu justiţia proprie. 

Mai vreau să spun că avea dreptate un bun prieten că îi este ruşine că un individ precum Călin Popescu Tăriceanu a putut sta în fruntea PNL  în perioada 2004-2009. Tăriceanu calcă în picioare buna credinţă a colegilor de partid şi realizările sale ca prim ministru.

Dacă o să continuam aşa ne pierdem încrederea în aliaţii, mai ales în principalul aliat cu consecinţe negative ţi în dezvoltarea economică a României.

sâmbătă, 25 noiembrie 2017

jurnal de actualităţi diverse

Încep cu o impresie cinefilă:

The Punisher

Tocmai am terminat de vizionat serialul The Punisher - aproximativ Răzbunătorul. Era cotat cu peste 9 din 10 în IMDB. Adevărul că debutul primelor episoade îţi frisoane. Nu ştiu cum se face dar cei mai buni realizatori de thriller şi pe ecrane şi romane de acţiune sunt scrise de englezi. Şi acest film are scenarist pe Steve Lightfoot care a mai scris şi scenariul serialului Narcos şi altele.

În această ediţie ne este prezentat Frank Castle (Jon Bernthal), fost militar în trupele speciale care a avut misiuni coordonate de CIA în Afganistan. Din cauza unei acţiuni în care sunt prinşi într-o ambuscadă are un conflict cu Rowlins şeful de la CIA căruia îi răneşte un  ochi. De fapt ear un întreg lanţa de corupţie pentru că şeful CIA împreună cu câţiva acoliţi făceau trafic cu heroină adusă în sicriele militarlor moprţi în Afganistan. Drept răzbunare aceşti indivizi îi ucid soţia şi cei doi copii. Plin de răzbunare Castle devine un fel de răzbunător omorând crimnali din New York. Este prins şi închis, evadează şi în schimbul de focuri ucis. Trupul nu i-a fost descoperit pentru că acesta supravieţuieşte. Liebermann (Ebon Moss Bachrach), un analist NSA interceptează un videoclip filmat de unul din forţele speciale în care un poliţist afgan este ucis de americani pentru că aflase de traficul de droguri. Cel pus să-l execute era chiar Frank Castle! Liebermann se ascunde şi el dându-se mort, de frica răzbunării corupţilor din CIA şi Homeland Security. El trimite un CD cu execuţia poliţistului afgan unei agente, Madani de la Homeland de origine persană care ştia şi pashtun şi ăţi dă seama de conspiraţie. În acelaşi timp Liebermann dă şi de Castle care era ascuns şi împreună organizează răzbunarea lui Castle. 

Serialul NETFLIX, având 13 episoade începe să se întindă ca orice serial şi mijlocul trenează. Finalul este de o duritate ieşită din comun. 

Îl recomand pentru cei amatori de seriale de acţiune. 

Aţi auzit de Roy Moore?

Dacă n-aţi auzit nu aveţi nimic de pierdut. Este un candidat republican la postul de senator din Alabama şi un suporter necondiţionat al lui Trump, printre cei care erau acoliţii lui Steve Bannon, şeful campaniei lui Trump. Este un creştin fundamentalist şi opiniile sale îţi fac părul măciucă. Ei bine, şi #meetoo este bun la ceva! Marele puritan a fost dat în gât de nişte femei care erau copile de 14-16 ani când acesta avea 30 de ani şi îl acuză acum de abuzuri sexuale şi pedofilie. Conducerea GOP (republicanii s-au dezis de el şi se pare că va avea probleme pentru că sexual harrassement este un cartof fierbinte în SUA. Autoarea articolului din TIME se întreabă dacă votanţii tip Trump nu-l vor vota totuşi, în  pofida acestor acuzaţii, cum au făcut şi cu Trump care are o istorie de hărţuiri sexuale. 

Pe acest subiect m-am certat şi cu amicul I. care este necondiţionat de partea lui Trump şi care ştia el mai bine că revelaţiile acestea nu au niciun impact asupra lui Moore. 

A murit Stela Popescu

Constat cu durere că încă o actriţă din pleiada de aur a teatrului şi filmului românesc s-a dus. O ţin minte dintr-un monolog de pe la începutul anilor 60 la radio când se plângea că să ajungă bătrână şi nu va fi lăsată să joace. Scheciurile ei cu alţi mari actori era plăcerea Revelioanelor din anii 70. Era diintre dri care ne ţineu treji în acea noapte. 

A fost o frumuseţe în tinereţe îmi aduc aminte ce picioare perfecte avea.
Lumea o plânge, dar sunt şi voci care strică atmosfera. 
Nu mă mir că  Radu Banciu, un imbecil arogant care a debitat idioţenii, mă surprinde însă mai mult că expertul în toate de la tv, calificat la locul de muncă în critica de film spune despre ceastă mare actriţă că a jucat în filme proaste. Că majoritatea filmelor din epoca comunistă erau false pentru că minţeau cu neruşinare, că prezentau o deformare a realităţii cu primi secretari geniali şi muncitori care sparg normele ca lopata mare cât inima lui Stalin pe care o mânuia Stahanov, cu aplicaţie locală. Dar aceste înscenări erau înnobilate de aceşti actori extraordinari care ne-au bucurat copilăria şi tinereţea. 

Alina şi România Curată

Alina Mungiu Pippidi continua să bată câmpii folosind sondaje care nu sunt sigur că mai au relevanţă. 
I-am scris o replică pe România Curată şi nu mi-a apărut ca neconvenabilă ălora de acolo. I-am reproşat că ne băgat pe gât USR care acum s-a fâsâit şi parcă asta o bucură. De fapt Alina Mungiu şi în siaj Liiceanu and Co au o atitudine extrem de critică la adresa PNL , singura forţă politică de centru dreapta care se opune mareei pesediste. Nu că PNL ar fi o rezervaţie de îngeri, dar astea sunt semnale extrem de pernicioase dat electoratului care devine confuz şi depune armele îndemnând la absenteism electoral în lipsa acestei alternative. Ori PNL a fost extrem de activ în Parlament şi manifestaţia cu prilejul moţiunii de cenzură demonstrează asta. Problema este că această clasă politică este sub orice aşteptări, ascensiunea frizerului Dragnea arătând falimentul PSD şi în mare parte a clasei politice. Dar faptul că PSD a devenit un partid cu tendinţe autoritarist iliberale, de fapt o copie a PDL în vremea lui Băsescu Boc nu mă miră de loc.

Jurnaliştii acuză că PNL nu face nimic, dar genul ăsta de politici l-a practicat şi PDL când avea majoritatea aia fragile care trecea ca tăvălugul peste opoziţie. 

Continui să cred că Băsescu a fost cel mai rău exemplu de făcut politică pentru că a minţit tot timpul.

Şi faptul că doamna Mungiu îl căinează pe Dragnea că-l hăituieşte justiţia mă scoate din sărite.

Mă bucur că toate forţele politice şi sociale s-au coalizat la proteste mâine în Bucureşti, politicile fiscale pot avea repercusiuni negative în domeniul privat, iar faptul că pesediştii vor să încalece justiţia ne dă fiori suplimentari. 
Aşa că bine au făcut ce-i care au protestat împotriva apariţiei lui Voiculescu şi a lui Adrian Năstase.


Pleşu intelectual fals!

Scormonind prin arhiva Adevărul a apărut un articol mai vechi al unui deontolog al corectitudinii politice. Acesta îl acuza pe Pleşu că îl cauţiona pe Vintilă Horia. Faptul că nişte neo stângişti nu au habar de istoria şi literatura română mă umple de tristeţe şi melancolie. O fi Pleşu criticabil, dar nu pentru că explică contextul istoric în care s-a situat tânărul Vintilă Horia, singurul scriitor român care a primit un premiu literar important.  

Această nebunie în a judeca într-o anume notă falsă a istoriei o repetă cu tristeţe şi războiul cu statuile confederate în SUA. Vor nu vor unii smintiţi, confederaţii fac parte din istoria SUA!

Uite că nici în Germani lucrurile nu sunt regulă! Coaliţia Jamaica nu s-a înfăptuit. Înţeleg de la Mircea din Germania că totul a fost prăbuşit de orgoliile liderilor liberali FDP,  geloşi pe verzi care se înţelegeau cu Mutti Angela.


Ce să te mai miri de România?

vineri, 24 noiembrie 2017

Comemorarea lui Ionel I. C. Brătianu la Florica

Ca în fiecare an liberalii piteşteni şi argeşeni se strâng la Florica să-l comemoreze pe marele om de stat român Ionel I. C. Brătianu, arhitectul Reîntregirii României. 

Anul acesta s-a făcut o cifră rotundă 90 de ani de la dispariţia sa ]n 1927 şi este important în contextul aniversării de la anul  de 100 de ani de la formarea României Mari. 

I.I.C. Brătianu a fost omul potrivit în momentul potrivit.
El a avut iluminarea să pună România în alianţa cu Puterile Antantei care ne-a angajat într-un război nimicitor care au dus la desăvârşirea României Mari. Propun să ne gândim cum ar fi arătat România de azi dacă România s-ar fi aliat cu Puterile Centrale cum îşi dorea bătrânul Rege Carol I!

Tatăl său l-a destinat ingineriei ca să evite politica, dar politica l-a atras şi acaparat şi cu mare folos pentru România. Şi de aici se trage una din replicile pe care orice om politic de azi ar trebui să şi-o pună. Enervat de intervenţiile lui Ionel IC Brătianu Nicolae Iorga l-a repezit şi i-a spus: "Ce pot eu învăţa de la un inginer?". La care Brătianu i-a replicat: "MĂSURA" domnule profesor!
Din păcate conducerea centrală a PNL a lipsit, fiind prezentă la Oradea unde se inaugura o statuie a marelui om politic şi de stat.

Las’ că nici IPS Calinic, prezent la Biserica Sf. Ioan Botezătorul. ctitorită de Ion C. Brătianu ca să hirotonisească un preot ne-a lăsat să fierbem în suc propriu o oră pentru serviciul religios. 


Şi în final o replică pentru o remarcă răutăcioasă a unui jurnalist ignar care habar n-are de Istoria Românilor. Liberalii nu s-au lipit de nimeni azi, se organiza un fel de întâlnire la Conac, unde nişte icsuleşti vorbeau despre Brătieni. 
Liberalii au la Florica pe fondatorii României moderne şi ai mişcării liberale!


După amiază după ora 6 tinerii liberali s-au reunit la Muzeul de Istorie unde a fost evocată figura marelui om politic. 

joi, 23 noiembrie 2017

Un alt jurnal de joi

Nu ştiu cum se face dar zilele de joi sunt cele mai pline pentru mine.
Unul din motive este că este ziua în care citesc Dilema veche.

Azi am plecat la mitingul de susţinere al moţiunii de cenzură pe la 9 fără un sfert din Piteşti. Îmi cumpărasem ziarul local şi Dilema şi am avut ce face pe drumul spre Bucureşti.

Dilema veche este interesantă şi incitantă şi dosarul de săptămâna aceasta este dedicat minorităţilor. Minorităţile în discuţie sunt evident maghiarii şi ţiganii (nu-mi place rom, parcă este o prescurtare şi ne-a obligat să schimbăm şi denumirea României în cea care este de origine franceză ROU!). Evident că mai apar şi evreii ca urmare a antisemitismului încă remanent. Andrei Pleşu face portretul unui editor interesant controversat între ai lui Teşu Solomovici care a publicat  articolele de presă ale lui Mihail Sebastian, iar Vintilă Mihăilescu discut[ despre Statul Gagiu!

Mitingul liberal de la Bucureşti

Am ajuns pe la 11 în Bucureşti în Parcul Izvor lângă Parlament şi ne-am organizat în coloane care urmau să înconjoare Parlamentul. L-am întâlnit pe Ludovic Orban foarte popular la pozat cu smartul. Ne-au dotat cu lozinci şi cu fluiere. Am pornit şi marşul nostru a avut succes la trecători, tinere de la un bloc de  birouri, automobilişti. După 1.30 s-a cam încheiat şi pe la 4 d.a. ne-am reîntors la Piteşti.

Concert cu Denis Ivanov şi Alexandru Mija

În această seară programul la Filarmonica Piteşti a fost deosebit. Invitatul serii a fost pianistul rus Denis Ivanov.
În deschiderea concertului am audiat Uvertura Egmont de Beethoven în interpretarea orchestrei conduse de tânărul şi talentatul dirijor Alexandru Mija care are rezidenţa la Londra.

Muzica a fost scrisă de Beethoven pentru piesa cu acelaşi nume, scrisă de Goethe care glorifica figura tragică a contelui Egmont, conducător al mişcării de eliberare de sub spanioli a Ţărilor de Jos în secolul al XVI-lea. 
Compoziţia lui Beethoven are tot cea ce îl caracterizează pe Titan, forţă şi expresivitate, tonalitatea fiind de marş funebru. Am înţeles că revoluţionarii maghiari au ales-o ca imn în 1956.  
Denis Ivanov şi Alexandru Mija
A urmat climaxul concertului de astă seară. A fost vorba de o piesă specială scrisă de Ravel pentru Paul Witgenstein, fratele mult mai cunoscutului filosof vienez, Ludvig. Paul a suferit un accident mutilant pierzând mâna dreaptă în Primul Război Mondial. Astfel că această compoziţie se numeşte Concert pentru pian şi orchestră în re major pentru mâna stângă.
Este o piesă cu aer întunecat în care compozitorul foloseşte toată gama instrumentelor de suflat. Interpretarea lui Denis Ivanov a fost de excepţie şi a fost excelent acompaniat de orchestra condusă de dirijorul Alexandru Mija. A oferit şi un bis, o piesă de Prokofiev, după spusele dirijorului pe care l-am întâlnit în pauză.
În partea a doua a concertului am audiat Simfonia a 4-a în s bemol major op. 60 de Beethoven. Chiar dacă este o simfonie din numerele cu soţ, deci inferioare celor fără soţ, simfonia mi-a foarte cunoscută pentru unele din pasajele ei. Berlioz şi Schumann se exprimă superlativ despre această compoziţie. Simfonia a fost redată cu măiestrie de orchestra filarmonicii condusă de Alexandru Mija. 
Cu Alexandru Mija
Interpretarea a fost însoţită la final de aplauze îndelungi. 


Concert de Jazz cu Fraţii Dedeian Quintet

Pentru că în pauza concertului simfonic Noni N. mi-a spus că la Teatrul Davila este un concert de jazz aşa că după concert m-am îndreptat rapid spre teatru. 

Şi cum este pe inima omului am mai urmărit încă aproape o oră de muzică de jazz în interpretarea quintetului, care însă a evoluat fără Garbis Dedeian!? Concertul a fost întârziat şi au început pe la 8 seara.
 Aşa că am ascultat standarde de jazz cunoscute precum Take 5. Am avut şi surpriza ca din sala să fie invitată o cântăreaţă de jazz, Alexandra care a cântat un blues împreună cu interpreţii Capriel Dedeian la chitară, Cristian Gheorghe la pian, Cătălin Răsvan la bass şi Ştefan Benedict la tobe.


A fost un final plăcut şi relaxant pentru finalul acestei zile. Mărturisesc că ascult acum când scriu tot muzică de jazz la saxofon!

marți, 21 noiembrie 2017

Miting PNL antiguvernamental la Piteşti

Aseară câteva sute de militanţi PNL au mărşăluit într-un miting anti guvernamental anti PSD şi pentru susţinerea moţiunii de cenzură în centru oraşului Piteşti.

Asta mi-a adus aminte de relatarea unei demonstraţii de protest la care a participat şi tatăl meu. Am văzut o fotografie interbelică cu o manifestaţie în piaţa fostului Teatru Naţional de pe Calea Victoriei, să fi fost ăsta? Oricum mitingul lui taică-meu s-a terminat cu intervenţia în forţă a poliţiei şi tata a fugit să nu ia bătaie!


Mitingurile de azi au o relaţie  amicală cu forţele de ordine, poate doar când apar derbedei puşi pe harţă.
Eu, Radu Vişinescu şi Iulian Ţecu