Nimeni nu-i perfect

Răspunsul milionarului îndrăgostit de Jack Lemmon 

travestit în femeie în filmul Unora le placee jazzul

Motto

Cel mai rău lucru pe lume este 

să uiţi binele ce ţi s-a făcut.

Gabriel Liiceanu

Am pregetat mult să scriu această postare, dar controversa unui distins fizician, asociat la CERN m-a determinat să fac asta.

Acum puţin timp Gabriel Liiceanu a scris un pamflet în contributors.ro, Scuipaţi aici.

În acest pamflet filosoful povesteşte o întâmplare pe când, între pubertate şi adolescenţă era şi el un mic derbedeu.

De fapt pamfletul a fost replica la o emisiune făcută de Ionuţ Cristache la TVR, în care l-a avut invitat pe Radu Ruşanu. 

A apărut în presă de ceva timp o întâmplare povestită de Ruşanu. Prin 1999 Liiceanu l-a abordat rugându-l să-l ajute cu rezolvarea unor probleme privind plata unor datorii al stat a editurii Humanitas. Pentru asta s-a intervenit şi la ministrul Remeş care a rezolvat problema, având ulterior având probleme cu Curtea de Conturi.

Erau vremuri dificile pentru economia României.

Şi eu am încercat să intervin la ministrul Remeş. Şi atunci la sediul central al PNL am cunoscut aroganţa şi mitocănia celui care este acum preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu. 

Am reuşit să vorbesc cu Remeş până la urmă şi problemele Institutului de Cercetări unde lucram s-au rezolvat şi nu-mi arog niciun merit, a fost doar o vorbă în plus.

Pe atunci economia românească trecea prin cele mai complicate situaţii, eram în pericolul încetării de plăţi şi Remeş a reuşit strălucit să rezolve situaţia, rămânând pentru mine şi alţii cu memorie cel mai bun ministru de finanţe  de după 1989. 

Nu ştiu cum a fost ambuscat cu caltaboşi şi a făcut puşcărie, pe motive care ridică multe semne de întrebare.

Radu Ruşanu a fost mai norocos, după ce a stat destul demult la arest a fost achitat.

El spune că din cauză că epoca cancerului politic Băsescu trecuse. Nu-mi trece prin gând să-l apreciez pe Ruşanu, are un trecut politic sulfuros, la liberali i se spunea unchiul, pentru că decidea cariera politică a multor liberali, după bunul lui plac. 

Erau atunci la sfârşitul anilor 1990 vremuri dificile pentru firmele particulare şi de stat şi este de înţeles demersul pe care Liiceanu nu-l neagă, că ar fi apelat la politicieni. Dar din păcate în loc să aplice motoul pe care atunci  când l-am citit m-a zguduit uită şi contra atacă.

Cred că mai onest era să recunoască această amintire şi nu cred că nimeni de bună credinţă nu l-ar fi acuzat de rele intenţii, cu excepţia cum se vede doar de mass media aservită intereselor borfaşului care conduce acum PSD.

Eu mai donez cărţi din bibliotecă dar în niciun caz nu aş dona cărţi cumpărate de la editura Humanitas, pe care o apreciez foarte mult.

Sunt uimit cum intelectuali străluciţi precum Liiceanu, Pleşu sau Cărtărescu au putut fi atraşi de personalitatea toxică a lui Băsescu, dar se pare că acesta ştia bine să le gâdile vanitatea. Liiceanu s-a distins în special pe mize politice mici, inclusiv la alegerea preşedintelui Iohannis, unde a mizat pe doamna Macovei. El a mai scos o doamnă din politică, pe Mona Muscă cu un pamflet devastator. 

Aşa că citesc cu plăcere literatura acestor domni, dar nu dau nicio ceapă degerată pe partizanatele lor politice. 

Şi revenind la stricta actualitate sunt uimit de nesimţirea unora precum şetrarul şef Şerban Nicolae, jurist cu şcoala de şoferi la bază care are mârlănia să răspundă grosolan la un comunicat al Ambasadei Franţei. 

Dacă modificarea legilor justiţiei ar fi avut o largă aprobare din partea celor interesaţi era un lucru, dar aceştia cu mici excepţii scârboase arată în ce hal a ajuns politica românească pusă la remorca unui borfaş ordinar precum Liviu Dragnea, lucru care trezeşte frisoane şi la prietenii europeni şi americani.

Şi este păcat că văd că se scaldă în aceeaşi mocirlă şi un fost mare jurnalist precum Cornel Nistorescu, care este pus la punct de forumişti, nu numai admirat de troli pesedişti. Anumite mijloace media au ajuns la cea mai joasă condiţie de mercenariat. Predică doar pentru nişte urechi dispuse să le asculte de statul paralel, nedreptăţi justiţiare de pe vremea regimului Băsescu şi alte ştiri inventate cu Şoroş.

Aşa că mă bucură că oameni cinstiţi şi normali ies să protesteze şi faptul că premierul Tudose a fost dispus să dialogheze cu ONG-urile este pozitiv, în clar contrast cu madama din Voluntari ajunsă accidental primăriţa Capitalei, de unde emite prostii citite la prompter.

Şi că se sfârşeşte anul, vă urez celor care aveţi bunăvoinţa să vă aplecaţi ochii pe cele scrise de mine ca în 2018 să auzim de bine!