Am urmărit pe
Realitatea tv de aseară 30 martie 2016 interviul luat de Rareş Bogdan doamnei
Alina Mungiu Pippidi.
Cel mai interesant
moment al interviului a fost discuţia despre un sondaj efectuat de CURS la
cererea Societăţii Academice Române pe Bucureşti:
http://www.romaniacurata.ro/sondaj-sar-curs-iohannis-si-liberalii-in-pierdere-de-popularitate-in-bucuresti/
Probabil că titlul
din România curată nu este cel mai controversat, dar altceva este îngrijorător,
situaţia electorală a PNL comparată cu a PSD.
Bucureştenii ar vota
în proporţie de 35% PSD, 26% PNL, Uniunea Salvaţi Bucureştiul 11%, ALDE 10% şi
Mişcarea Populară 5,8%.
Deci situaţia
liberalilor nu este de loc roză, din procentele care ar fi arondate dreptei 11%
se duc spre Nicuşor Dan şi al său USB, un 5,8% merg spre Traian Băsescu cu
MP-ul său. Acum despre procentul ALDE nu sunt aşa de sigur că ar reprezenta pur
şi simplu voturi date pentru dreapta. Aici ar fi cei care îl apreciază încă pe
Tăriceanu pentru guvernarea dintre 2004-2008.
Şi aici încep să
discut despre schizofrenie la intelectuali. Cu toate că acea guvernare liberală
a fost singura care data un dram de speranţă românilor, ea a fost supusă unui
potop de critici în mare parte iresponsabile care dădeau apă la moară lui
Băsescu, acelaşi care azi se dovedeşte doar urmaşul cel mai vehement al lui
Vadim Tudor.
În acest context
vreau să cred că procentajul îngrijorător al lui Iohannis ca aprobare publică
se datorează în parte şi atitudinii schizofrenice a aceloraşi intelectuali care
alături de instrumentele propagandistice ale PSD au tocat în multe situaţii
absolut iresponsabil acţiunile preşedintelui Iohannis. Cred că asta a
contribuit în parte la rata de aprobare îngrijorătoare a lui Iohannis la
Bucureşti. Şi schizofrenia apare în acel interviu că după ce Iohannis este
acuzat de Alina Mungiu de inactivitate sau de acţiuni externe greşite precum
vizita la Erdogan, tot ea remarcă pilonul de stabilitate care-l reprezintă
preşedintele Iohannis prin neimplicarea sa în treburile justiţiei şi prin
faptul că a ales extrem de potrivit în fruntea guvernului de tehnocraţi pe
Dacian Cioloş.
Opinia mea este că
dimpotrivă vizita la Erdogan a fost bine aleasă. Vrem nu vrem Turcia şi
Erdogan, alături de Polonia, chiar cu regimul schizofrenic Kaczynski sunt împreună
cu România în prima linie a confruntării cu Putin şi relaţiile politico
militare dintre aceste ţări sunt extrem de importante.
Chestiunea moscheii
care a fost declanşată de Băsescu arată cât de ipocrit şi perfid poate fi acest
rebut politic care mai are însă sprijinul a peste 5% dintre bucureşteni.
Argumentul că momentul discuţiei privind moscheea nu a fost potrivit nu se
susţine. Există suficienţi musulmani în Bucureşti care ar necesita acest locaş
de cult şi prin faptul că este construit de Turcia şi nu Arabia Saudită dă cât
de cât garanţia că în a acest loc nu se va cultiva salafismul şi mai bine un
loc oficial decât moschei ilegale care se pot transforma în locuri de promovare
a fundamentalismul islamic şi a jihadismului.
Pe de altă parte
Erdogan are sprijinul SUA, aliatul nostru strategic, altfel nu ar fi îndrăznit
Turcia să doboare un avion rusesc în contextul războiului din Siria.
Doamna Pippidi şi-ar
dori în contextul extern actual să preluăm noi iniţiativa în estul Europei. Se
observă că liderii polonezi fac acum tot ce le stă în putinţă să şubrezească
realizările fostul regim condus de Tusk, actualul preşedinte al UE. Şi eu am
această frustrare dar din păcate nu avem azi în România oameni politici cu
alonjă europeană, cu excepţia notabilă a ... preşedintelui Iohannis şi de ce nu
Dacian Cioloş. În plus singurul om politic liberal de mare influenţă Crin
Antonescu s-a retras din actualitate marcat de propriile sale erori. Pentru că
dacă privim în partea cealaltă de stânga a scenei politice seceta este şi mai
mare, Ponta fiind o mare deziluzie. În momentul de faţă Ponta în afara unor
glumiţe obraznice şi prost plasate nu mai reprezintă nimic.
Revenind la scena
internă, chiar dacă doamna Pippidi ne spune că acest sondaj este foarte
obiectiv suspectez procentul favoritului său Nicuşor Dan, cu care s-au zbătut
pentru afacerea Piaţa Matache, ignorând problemele mult mai grave al centrul
Bucureştiului unde clădiri de patrimoniu sunt în mare pericol. Piaţa Matache se
află în una din cele mai mizerabile zone ale Bucureştiului, care după mine ar
fi trebuit să dispară. O spun în cauză că această zonă de lângă Gara de Nord
mi-e bine cunoscută din studenţie unde actualul UPB avea sediul central. De
fapt doamna Pippidi visează la un vehicul electoral în acest USB care să
coaguleze într-o alternativă viabilă al PNL. Cred că aici se vede
iresponsabilitatea doamnei Pippidi şi a altor intelectuali aşijderea.
Procentele lui Nicuşor Dan muşcă din PNL şi face jocul PSD. Şi asta este
schizofrenia intelectualilor publici de tipul doamnei Pippidi, ea recunoaşte că
PNL este singura forţă politică normală din Parlament care votează punerea la
dispoziţia justiţiei bandiţi de tipul lui Ghiţă, inventatorului României tv,
televiziunea care moşteneşte DDD tv.
Dacă realitatea
politică va cere ca sistemul de partide să fie schimbat aceasta se poate
petrece la alegerile legislative. Autismul lui Nicuşor Dan care nu doreşte
negocierea cu alţii nu are altă consecinţă decât câştigarea primăriei capitalei
de către PSD.
Pentru a se produce o
nouă reformă a sistemului de partide este însă nevoie de lideri care să se înhame
la acest proiect şi care să fie capabili să canalizeze nemulţumirile. Critica
sistemului actual de partide este necesar ca presiune pentru reformarea lor.
Totuşi nici din dreapta nici din stânga nu se văd semnele unor reformatori.
Criticile aduse
actualităţii politice de doamna Pippidi sunt necesare şi utile atât timp cât ar
existe premise de reformă, dar nu prea se văd.
Aşa că ne aflăm în
situaţia de a dori reforma actualului sistem politic, dar nu suntem în stare să
o facem cu am dori şi asta devine o situaţie schizofrenică.