Zilele
trecute, pe 16 decembrie preşedintele Klaus Werner Iohannis a ţinut la
parlament un discurs de bilanţ privind un an de la instalarea sa ca preşedinte
al României.
Să
vedem ce ne-a adus în desagă cel ce poartă numele patronimic al lui Moş Crăciun
în variantă anglo saxonă, Santa Klaus?
Aş
puncta în ceea ce priveşte domeniul său de responsabilitate, adică în politica
externă.
A
făcut vizite, la Paris, la Berlin, şi mai ales a făcut vizitele în vecinătatea
apropiată Polonia, Ukraina, Bulgaria, Serbia şi mai ales Moldova. A primit
vizita preşedintelui turc Erdogan.
Cu
Republica Moldova situaţia politică este mai complicată, acolo coaliţia pro
europeană are tot felul de ezitări şi nu prea se înţeleg, existând pericolul
care partida pro-rusă să recâştige ţara. Este cea mai tristă situaţie, singura
ţară care avea fraţi într-un alt stat pare cea mai rusificată şi tentată la o
relaţie de subordonare faţă de Rusia, când se compară de exemplu cu Ukraina cu
care ruşii împart foarte mult lucruri, limba şi istoria, dar care unde s-a
dezvoltat un puternic curent naţional patriotic anti-rus! Sunt cercuri în
România care se agită pentru o reunificare a Moldovei cu ţara mamă, această
agitaţie îmi pare inutilă atâta timp cât nu există în Basarabia o masă critică
care să declanşeze acest proces.
Premizele
colaborării cu Polonia, ţară din prima linie păreau foarte bune, schimbarea de
regim politic la Varşovia prezintă necunoscute, forţele politice aflate acolo
la putere sunt vehement anti-ruse, dar eurosceptice şi asta prezintă
necunoscute. Sper să nu se cadă din nou într-un excepţionalism polonez care nu
a adus mari beneficii Poloniei. În zorii aderării aceleaşi forţe politice au
negociat foarte dur cu Bruxelles-ul, cu impresia unor avantaje de moment, dar
adevăratele beneficii pentru Polonia le-a adus guvernarea Tusk, care acum este
Preşedintele Consiliului European. Sper ca triada Polonia - Ukraina - România
să acţioneze coordonat, cu succes în viitor în faţa ameninţării ruse.
Aici trebuie să-i dăm dreptatea lui Iohannis care a afirmat în faţa
Parlamentului României, că a scos ţara din izolare. Erau nişte parametri
politicii care arătau asta şi degeaba ţipă acum Băsescu că nu-i adevărat.
Şi
că venii vorba de fostul preşedinte Traian Băsescu aş dori să spun câteva
lucruri. De fapt nu îmi prea face plăcere să vorbesc despre el.
Am
fost apostrofat că datorită intervenţiei UE şi a SUA Traian Băsescu a fost
menţinut preşedinte. Este fals! Electoratul român l-a menţinut pe Traian
Băsescu încă doi ani jumătate preşedinte, prin faptul că nu a participat la
Referendum. De fapt şi CCR a fost şocată de rezultatul votului net în
defavoarea lui Băsescu şi a pregetat vreo câteva săptămâni să declare
referendumul valabil.
Dar
aş vrea să enumăr câteva din faptele bune ale lui Traian Băsescu.
1.
A dezvoltat şi consolidata alianţa cu SUA şi acum la Deveselu sistemul
ant-rachetă este funcţional şi în testare.
Pe
de altă parte, acum Băsescu a devenit cel mai vehement critic al
imixtiunii a SUA prin ambasadă în politica internă a României.
2.
Cel mai mare succes politic al lui Traian Băsescu a fost transformarea
partidului PD (ulterior PDL) dintr-un partid care conta electoral cu 5-7 % la
nivelul de 33%, egalând cel mai mare partid al stângii PSD în 2008.
Actualmente
PDL s-a dizolvat în PNL.
3.Traian
Băsescu a încurajat DNA să instrumenteze cazurile de corupţie. Actualmente cei
mai mulţi colaboratori sau apropiaţi ai fostului preşedinte sunt ori arestaţi
ori aşteaptă să intre în puşcărie. Unii spun că nici el nu poate rămâne
liniştit.
4.
Traian Băsescu a condamnat comunismul. Astăzi este adversarul
monarhiei legitime a României şi un promotor al istoriei falsificate începând
cu ocupaţia comunistă.
Consecinţele directe ale actului de condamnare al
comunismului au fost nule, de abia acum s-au produs primele condamnări ale unor
torţionari comunişti, fără nicio legătură cu fostul preşedinte.
5.
Traian Băsescu a funcţionat timp de 10 ani ca preşedinte al României ales de
electoratul de centru dreapta. Actualmente limbajul şi comportamentul lui
este de demn urmaş şi succesor al populismului xenofob de tip vadimist.
Traian
Băsescu s-a transformat într-un activ părerist de cârciumă. Influenţa sa
politică este minimă acum.
Cu
inaugurarea preşedinţiei lui Iohannis s-a terminat cu atmosfera de încrâncenare
şi război cu restul clasei politice, transmisa de la tribuna cea
mai înaltă.
Lui
Iohannis i se reproşează o comunicare defectuoasă, transmisă mai ales prin
Facebook, nu degeaba şi-a dat demisia şi purtătoarea sa de cuvânt. De abia în
ultimul timp şi-a înmulţit apariţiile şi discursurile publice. La mesajul de la
Parlament Stelian Tănase i-a reproşat lipsa calităţilor de orator. Sper
să lucreze şi la asta.
Cu toate
că a afirmat că îşi doreşte un guvern cu care să conlucreze mai bine a avut o
relaţie corectă şi funcţională cu primul ministru Victor Ponta, până când
acesta a fost pus în învinuire de către DNA şi atunci i-a cerut demisia. Victor
Ponta a refuzat şi a intrat în conflict cu preşedintele adoptând o atitudine
agresivă până la obrăznicie.
Comportarea
cretină a impostorului Gabriel Oprea, om de bază în guvernul Ponta şi curtat şi
de PNL ca să îi retragă sprijinul, moartea poliţistului Gigină, dar mai ales
tragedia de la Colectiv soldată cu moartea până acum a 62 de victime a
declanşat nemulţumirea şi protestul străzii. Venit la guvernare pe valul de
nemulţumiri şi proteste din iarna lui 2012, Victor Ponta şi-a dat demisia tot
după un protest al străzii.
Victor
Ponta este o mare dezamăgire. Nu a ştiut să se protejeze dându-şi demisia după
ce a fost înfrânt în alegerile prezidenţiale de către Klaus Iohannis.
Acum pe fondul frământărilor din partidul său, PSD şi la fel şi în PNL, Ponta
trebuie să-şi ia o pauză politică. Nu ştiu dacă mai există un viitor politic
pentru Ponta, a fost declarat plagiator, va pierde gradul de doctor, cum l-a
pierdut pe cel de prim ministru.
Pe
fondul retragerii strategice la nemulţumirile străzii a celor două partide
importante din România PSD şi PNL, preşedintele Iohannis a avut posibilitate să
numească un premier independent în Dacian Cioloş şi un guvern de
tehnocraţi.
Văd
analişti şi mai ales interesaţi care cred în viitorul unor partide mici, ba
unii îl văd pe Cioloş ca viitor şef al unui alt partid al lui Iohannis. Cred că
se înşeală. Oricât de nou Iohannis este plecat de la PNL şi preşedintele este
un om al datoriei. Aşa că dacă ar fi să-şi continue cariera politică, Cioloş
cred că ar tinde spre PNL. Dar rămâne de văzut!
Deci
finalul de an îl arată ca pe un victorios pe preşedintele Iohannis. Nu degeaba
cota sa de încredere se menţine în continuare ridicată, fiind cel mai apreciat
om politic din România.