Pâra la români Jurnal

În debutul acestui jurnal hai să discutăm despre pâră, vechi și rău obicei la români. Vorba aia, inclusiv primul document atestat al limbii române, Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung de acum o juma de mileniu umblă cu o pâră.  Este adevărat că românul Neacșu pârăște pe turcii osmanlâi lui Hanăș Bengner, burgerul Brașovului că au gânduri rele de jaf. Asta da! E o pâră utilă și bună, că turcii erau neprieteni și românilor și sașilor din vecini. Pâra la Stambul, sau Țarigrad devenise un obicei rău care a dus la descăpățânarea lui Brâncoveanu și altor boieri veliți, sau domni fanarioți. Obiceiul ăsta s-a  perpetuat când șefii comuniști se pârau la noul Țarigrad Moscova și se lăsa tot cu victime. 

După 90 țărăniștii și liberalii pârau la forurile europene pe kriptocomuniștii lui Iliescu pentru mineriade și alte porcării. De abia după ce România a intrat în preaderare la NATO și UE s-au mai domolit pârele. Însă au izbucnit la 2012 suspendarea lui Băsescu la noul Țarigrad, adică Washington. Acum, cu această coaliție ciudată PNL PSD UDMR useriștii și reperiștii lui Cioloș îi pârăsc la Bruxelles și pe la Comisia de la Veneția. Dar fără mare succes, că MCV s-a ridicat și în fine România nu mai pare așa de plină de ciulini. Sper să se întâmple asta și cu Schengen?! Ar fi un succes pentru România și pentru români, în mare parte oameni onești și muncitori, care nu ar fi meritat să atârne de coada României astfel de condiționări. O altfel de atitudine o are scriitorul româno-francez de mare succes Matei Vișniec, pe care l-a urmărit aseară, când care era chestionat despre atitudinile lui privind România aici și în străinătate. Vișniec a spus că el promovează România în străinătate, creatorii de artă români, regizori, actori și România în general. Acasă Vișniec nu se ferește să critice disfuncționalitățile autohtone. Aceasta ar trebui să fie și atitudinea responsabililor politici români.

A fost o mare rușine că a trebuit să fim supravegheați și penalizați cu MCV, blocarea la Schengen, ca și cum am fi noi românii cetățeni de rangul doi în UE. Însă politicienii autohtoni de toate culorile trebuie avertizați și criticați de noi cetățenii pe care ei trebuie să-i reprezinte. În acest sens este bine venită această carte neagră a USR privind guvernarea Ciucă. Chiar dacă doamna Dogioiu le atrage atenția liderilor USR că trebuie să fie atenți la vremuri, să fie specifici, a trecut vremea lui Dragnea. Pentru că, uite, liberalul Cîțu dă cu parul în populismele lui Ciolacu și PSD, în împrumuturile cu dobânzi astronomice și cheltuirea aiurea a banului public pe pomeni electorale, în loc să crească pensiile cu un procent de 15%. Și USR trebuie să mediteze la faptul că această coaliție a fost rezultatul demisiilor gălăgioase și votul cot la cot cu AUR și USR pentru căderea guvernului din care făceau parte, PNL USR UDMR!  

 

În Ucraina rușii iau bătaie pe câmpul de luptă, dar replică prin bombardarea infrastructurii Ucrainei, electricitatea, apă, drumuri să facă imposibilă viața ucrainenilor. De aceea este potrivit votul de la Parlamentul UE decretând Rusia stat terorist. Sper ca această iarnă să nu dezarmeze și să obosească pe partenerii vestici din UE. Pericolul rusesc este prezent și trebuie respins. Observator cultural amintește prin două articole de evenimentele de acum 80 de ani din Războiul anti-sovietic, dezastrul de la Cotul Donului, care se leagă cumva de actualitate. Armata română a fost împinsă la ordinele lui Antonescu, în ciuda avertismentelor Statului Major al Armatei și a protestelor oamenilor politici liberali și țărăniști la o implicare toată în acțiunile din sudul Rusiei culminate cu asediul Stalingradului. Armata română era desemnată să apere spatele armatei hitleriste în zona Cotului Donului. Acțiunea armatei sovietice mult superioare a zdrobit armata română, prost echipată, în ciuda asigurărilor germane cu dotare și am suferit cea mai mare înfrângere militară din istoria noastră modernă. Inclusiv unchiul Grigore, fratele cel mic al tatei a scăpat din încercuirea și dezastrul de la Cotul Donului. Amintiri triste!

Azi a fost prima zi de iarnă, pentru că temperatura a căzut sub zero grade Celsius. Am simțit frigul la repriza mea de sport din parc. 

Au fost și evenimente culturale demne de menționat în această săptămână.

Joi la Filarmonica Pitești am avut invitați pe chitaristul Stan Zamfirescu și dirijorul Jordi Mora. Am audiat în prima parte Concierto de Aranjuez cu Stan Zamfirescu la chitară, o superbă creație de secol XX a lui Joaquin Rodrigo. În a doua parte Jordi Mora a dirijat fără partitură! orchestra Filarmonicii Pitești în capodopera Simfonia Jupiter, nr. 41 de W. A. Mozart. Mi-a atras atenția o informație de pe wikipedia că aerul marțial al acestei simfonii era influențat de declanșarea Războiului Austro Otoman din 1788-1792.

Ieri seară am avut plăcerea să particip la evenimentul cultural de la Teatrul Independent Pitești al actriței Luminița Borta. Am urmărit localizarea și actualizarea Chirița la DNA, după Alecsandri. Mă bucur că se valorifică creația dramatică clasică românească atât de actuală câteodată! Invit pe oricine să vină la teatru în mignona sală de la subsolul blocului CEC din centrul Piteștiului! Observ fenomenul închiderii cinematografelor de la noi, de aici din Pitești. Este rezultatul streamimgului care înlocuiește sala de cinema, nici cinematografele de mall n-o duc mai bine!  

Cinematograful București s-a recondiționat și acum acolo funcționează Filarmonica Pitești, iar de curând cinematograful Papaiani s-a transformat în sala de teatru Victoriei. Lumea preferă să fie în contact direct cu actorii. Îi invit pe piteșteni să meargă la teatru.

Văd în continuare fotbal la greu de la Mondialul din Qatar, concluzii mai încolo după finalul jocurilor din grupe.

PS

Aflu cu tristețe că marea actriță Sanda Toma s-a stins din viață. Am niște amintiri din tinerețe legată de această doamnă, cred că de prin 74. Eram tânăr inginer și mergeam la mare la Costinești, în continuarea obișnuinței din studenție. Mergeam des la nudism cu o gașcă de prieteni, colegi de serviciu și din studenție. Obișnuiam să ne ducem în sud la golf, la nudism, unde stăteam mai mult pe burtă din motive, știți care. Acolo veneau la nudism mulți actori cunoscuți. Șef era Jeannot Marinescu împreună cu soția Anda Caropol. O obișnuită a acestei plaje de nudism era Sanda Toma. La un moment dat a venit și Vasilica Tastaman împreună cu fiul Călin, băiatul lui Emmerich Jenei, fotbalistul și apoi antrenorul. Vasilica Tastaman voia și ea să facă nudism, dar fiul de vreo 9-10 ani trăgea de costum să rămână pe ea. Și atunci Sanda Toma intervenea și-i spunea: las-o măi Căline și pe mama să facă nudism. Iar Vasilica Tastaman spunea și ea: uite, mă bronzez, o să fiu o domniță moldoveancă bronzată, cum nu se întâmpla pe vremea lui Ștefan cel Mare. Juca atunci în filmul Frații Jderi. 

Aflatul în Schengen la români

În actualitatea politică românească două teme sunt de mare interes și controversă. 

Prima ar fi promulgarea legilor justiției. Opoziția politică a aruncat cuvinte grele la adresa președintelui Iohannis, care ar fi un monstru că s-a grăbit să le promulge. Principalul acuzator a fost Stelian Ion de la USR, care se face că uită impotența lui ca ministru al justiției. Acuzația principală a fost că nu s-a așteptat apariția opiniei Comisiei de la Veneția. Și ea a venit și are opinii în genere pozitive, observațiile fiind de ordin tehnic, nu probleme esențiale. Ca de obicei își dă cu părerea și madam Dogioiu care se dă expertă în justiție. Și ea se află într-o fractură logică, ea nu critică legile justiției, ci pe cei care administrează justiția. Deci nu legile ar fi proaste sau ticăloase cum le-a conceput în 2018 Tudorel Toader la ordinul lui Dragnea, ci cei care sunt cei de la care se așteaptă, să facă dreptate și justiție. Pe mine mă calcă pe nervi și reclama radio care se face justiției, care are denumirea: Oameni pentru justiție! Păi, aceștia nu-și fac treaba, cu toate că în marile procese politice politicieni periculoși au intrat în pușcărie, cum a fost cazul lui Dragnea. Dar cel mai mari semne de întrebare sunt după mine la retrocedări, unde miroase urât a corupție. Mai întotdeauna miniștrii justiției, sau responsabili importanți ai justiției erau judecați după partizanate politice. Monica Macovei, sau Codruța Kovesi erau excelente pentru unii și monștri pentru PSD. Tudorel Toader era omul preferat, sluga PSD și detestat de toți oameni normali. Văd că acest partid al lui Voiculescu Antena3 are nerușinarea și tupeul să lanseze campania Recuperarea averilor ilicite. Hoțul strigă hoții!

A doua problemă mult mai serioasă este a accesului României în Schengen, adică pentru noi dispariția controalelor de frontieră spre și dinspre Ungaria și Bulgaria. Asta nu ne-ar mai face să așteptăm la Giurgiu când mergem în Grecia și nici la Promahonas spre Grecia din Bulgaria, sau spre Occident la Nădlac. Cel mai important ar fi pentru camionagii și tiriști care stau cu zilele la frontiere. Obiecțiile Olandei sau Austriei privind migrația ilegală nu se susțin pentru că România nu este pe direcția principală a acestor migranți. E prea mare ca suprafață și e drum lung spre granița spre Ocvcident. Ei urmează calea istorică a Imperiului Otoman prin Balcanii de Vest spre Austria, Germania, Occident. 

Am citit articolul arogantului tâmpit și iresponsabil de Dan Tapalagă, care leagă Schengen de probleme de corupție la frontieră, sau alte probleme de această natură. Păi, iar fractură logică! Vameșii corupți dispar prin Schengen, mai rămân doar cei de la frontierele la R. Moldova, Ucraina și Serbia, dar cu războiul din Ucraina frica păzește pepenii. Mai îi văd și pe politicienii USR pentru care aderarea la Schengen ar fi un succes al lui Iohannis și asta îi enervează cumplit. 

Toate aceste probleme conduc la marile dezamăgiri ale electoratului față de oamenii politici. Nu mai sunt lideri, toți cei care conduc azi partidele sunt absolut neconvingători sau impostori ca Ciucă, care o fi el general, dar nu șef la liberali, sau Ciolacu omul cu studii dubioase, sau Drulă, care nu poate conduce un partid cu ranga. Mare dezamăgire este USR care părea a fi o alternativă credibilă, nu au cristalizat o doctrină, au preferat să fie un partid antisistem, au adus pe Cioloș care a fracturat partidul și prestația în opoziție este slabă. Ideea coaliției PSD PNL a fost proastă pentru că în aparența stabilității guvernării în vremea asta de război la graniță în Ucraina se ciocnesc două concepții de guvernare complet antitetice. Asta reiese acum cel mai clar cu problema procentului pensiilor. PSD prin Ciolacu nu înțelege că pensiile sunt un drept obținut prin munca depusă, iar probleme socială este altceva. Trebuie sprijiniți prin alte mijloace sociale, nu prin umflarea neconstituțională a pensiei mici. 

Trăim vremuri dificile, vine iarna și factura la gaz ne dă frisoane.

Jurnal cu întârziere și un fenomen

Cu Ștefan Aprodu

Întârzierea este un fenomen specific românesc. Am apărut târziu în istorie, primele formațiuni statale independente românești apar în secolul al XIV-la, când vecinii deja cunoscuseră gloria, am ieșit târziu din feudalitate, România apare pa harta lumii de abia după 1860, ne-am întregit ca stat național după 1918. Întârzierea este normală la români, întârzie mijloacele de transport în special trenurile. Sunt un amator de călătorii cu trenul, de mic mergeam cu trenul. Îmi amintesc chiar vagoanele alea cu bănci de lemn clasa a treia, dar care în vremea copilăriei mele avansaseră la clasa a doua. Se călătorea relativ bine pe atunci, nu întârziau ca acum! Mersul cu trenul este sub orice critică. Întârziem și în politică, suntem în urmă cu reformele, în special privind noua lege a pensiilor. Iată ă tot vorbind de pensii cei de la PSD vor să dea mai puțin și pomeni la cei care ar avea pensii mici, populism pe banii pensionarilor! Se promitea că peturile vor avea un preț ca să le facă colectabile, nu s-a făcut nimic și peturile umplu râurile. Suspectez că au fost făcute presiuni din  partea magazinelor care nu vor să la colecteze. 

Cât despre fenomen el este prezent alături de mine în fotografie și am să vorbesc despre el mai târziu.

Un eveniment periculos a avut loc în Polonia, rămășițele unei rachete trase în Ucraina au căzut la granița poloneză și au ucis doi polonezi. Ucraina a susținut că racheta este rusească. Ucraina susține că nu era racheta lor, dar se pare că NATO a văzut traiectoria rachetei, trasă de antiaeriana ucraineană și a tratat cu prudență acest incident, care putea duce la activarea articolului 5 al tratatului NATO. În același timp apar tentative privind discuții pentru încetarea acestui război absurd. Dra ce vrea Rusia și Putin este să trateze cu SUA peste capul Ucrainei, lucru complet inacceptabil din partea americană, cel mai serios susținător al Ucrainei, care asigură în principal cu armament armata ucraineană cu care ei sunt pe cale să înfrângă armata rusă.

Citesc acum cartea Identity scrisă în 2018 de Francis Fukuyama care tratează despre identitate a oamenilor, despre identitatea națională, cea de grup care a dus la emanciparea oamenilor după Revoluția Franceză, identitatea națională, sindicalism și drepturile muncitorilor, emanciparea femeilor și azi mișcările identitare,  Black live matter - negrii americani, Metoo, etc. Multe din aceste mișcări noi au dus la aberații, noua cenzură a corectitudinii politice, woke și cancel culture. Mai nou o mișcare cretină a unor activiști spălați pe creier care protestează împotriva utilizării petrolului și care murdăresc tablouri celebre. Noroc că aceste picturi erau protejate de geamuri și tablourile nu au suferit. Păi, să distrugi niște capodopere ale geniului uman este mai mult decât o crimă, este o greșeală ca să-l cităm pe Talleyrand.

Am văzut mai multe filme și un serial suedez, Snabba Cash - bani jmekeriți (în traducere argotică). Că este un serial suedez e cam de mirare, este Suedia, Stockholm, dar personajele sunt toate emigranți arabi, negri, etc. Mai apar și niște suedezi autohtoni care sunt tratați de acești suedezi proaspeți cu superioritate ironică. Cam toți acești sudezi proveniți din emigrație se ocupă cu banditisme, trafic de droguri, tot felul de porcării. Doar personajul principal Leya (Evin Ahmad, actriță de origine kurdă) vrea să dezvolte un start up, dar a fost soția lui Yanick, un gangster negru ucis, cu care are un băiețel. Și ca să poată pune pe picioare afacerea apelează la fratele lui  Yanick, Ravi mare gangster și traficant de droguri. Ciudată această Suedie!

Festivalul de comedie Liviu Ciulei de la Teatrul Alexandru Davila Pitești a continuat cu două piese puse în scenă la Teatrul Toma Caragiu Ploiești. Selecția pieselor a fost o dezamăgire, piese alese rău, puse în scenă rău, actorii urlau, glume cam de gang. Față de selecția de la Chișinău mare diferență!

Și acum se vă prezint fenomenul! Este violonistul și compozitorul Ștefan Aprodu. Are doar 19 ani a terminat liceul de muzică Lipatti din București, actualmente student la Hanovra. A câștigat deja numeroase premii pentru interpretarea violonistică, dar ceea ce impresionează enorm este că este un compozitor extrem de talentat. În deschiderea concertului de astă seară de la Filarmonica Pitești Ștefan Aprodu a fost solistul Concertului nr. 3 pentru vioară și orchestră în mi  minor de Ștefan Aprodu! După umila mea părere concertul a fost foarte frumos și a impresionat audiența. Tânărul Aprodu ne-a oferit un bis cu o compoziție dedicată lui Iancu Zukerman, supraviețuitor al trenului morții de la Iași în 1941și apoi o compoziție de Ernst. Viitorul lui Ștefan Aprodu este promițător, pe urmele lui Enescu, violonist și compozitor! În plus are origini piteștene prin bunicul matern piteștean de loc. 

În partea a doua a concertului Orchestra Filarmonicii Pitești condusă de dirijorul  Tiberiu Oprea ne-a oferit Simfonia I a lui Brahms. Brahms a pregetat mult până să o finalizeze fiind sub umbra gigantică a lui Beethoven. Se recunosc pasaje inspirate dintr-a 9-a a Titanului de la Bonn. Dar este o compoziție complexă și merită audiată.

Despre fotbal de săptămâna viitoare, începe Mondialul din Qatar!

Jurnal de bun simț

A mai trecut o săptămână de sfârșitul toamnei. Joi a plouat și a fost vreme adevărată de sfârșit de toamnă, cu temperaturi scăzute și umezeală comparativ cu vremea caldă din ultimul timp. Azi dimineață a fost chiar 1 grad C, vremea rece vine. Teii s-au desfrunzit și pot vedea reclamele de la panoul publicitar digital când fac sport dimineața în parc.

Titlul jurnalului din această săptămână mi-a fost  inspirat de un dosar tot din Dilema veche. Regretatul Conu' Alecu Paleologu cu care am avut privilegiul unei amiciții și-a intitulat o carte Bunul simț ca paradox! Unde a dispărut bunul simț? Se știa că satul a fost depozitarul bunului simț, acolo erau oamenii cu frica lui Dumnezeu. Chiar dacă romanele lui Liviu Rebreanu și ale lui Marin Preda contrazic această imagine idilică, oamenii de la sat se respectau, se salutau, chiar dacă un necunoscut trecea pe uliță. Ajungând la oraș țăranul parcă și-a pierdut bunul simț, poate și din cauza condițiilor de trai oferite de comunismul victorios la orașe și sate. Parcă bunul simț a dispărut, e mai bine să fi mitocan și nesimțit. Se zice că tinerii sunt mai sensibili la mediu, la ambient, fapt contrazis de mizeriile pe care le aruncă pe malul Argeșului consumatorii de la Mc Donalds sau KFC. 

Bunul simț pare că a dispărut din politică, mai ales acum, când în parlament și făcut loc și Simion și ceata lui de haidamaci de la AUR. Că nici cu pesedeii, sau liberalii nu mi-e frică. Un om de bun simț își face studiile la timp, face o carieră profesională înainte de a se gândi la politică. Un om de bun simț nu plagiază doctorate, încearcă să aibă contribuții originale. Chiar mă întreb de ce se face caz de plagiat, dar nu se analizează dacă respectivul doctorat conține idei originale ale autorului? Dar asta e mai greu, îți trebuie expertiză, pentru că un doctorat înseamnă cercetare și ceva idei originale!

Să fii de bun simț, înseamnă să-ți respecți vecinii, să fi politicos cu ei, să nu vorbești neîntrebat, să nu debitezi tâmpenii în public, să fii curat pe timp de vară, să nu puți a transpirație, să mănânci fără să plescăi și să mănânci cu gura închisă. Sunt și altele care țin de bunul simț, dar pentru asta trebuie să ai educație din familie și de la școală.

Bunul simț a fost contrazis și de agresiunea Rusiei putiniste împotriva Ucrainei. Dar Putin poate constata că Goliatul rusesc este doborât de praștia HIMARS a lui David ucrainean. Retragerea ca mari pierderi din Herson este cea mai mare înfrângere a invadatorilor ruși de la începutul războiului. Este deschis drumul spre Crimeea, chiar dacă rușii se baricadează pe malul stâng al Niprului. Rusia este aproape de colaps, strategia lipsei de resurse energetice gaze și petrol nu a reușit și Putin nu mai are sprijin popular cu mobilizarea cu de-a sila. Ba chiar apropiați ai lui îl vor schimbat, omorât!

O altă veste bună vine dinspre America. Dacă republicanii lui Trump visau să cucerească Congresul, treaba este mai dificilă. În Camera Reprezentanților au un ușor avantaj, și la Senat Democrații au majoritatea cu 50 de senatori! Cel mai important lucru este înfrângerea adepților lui Trump. Ba chiar au fost ajutați să piardă cu sprijinul tacticilor democrate. Mă gândesc îngrozit de eventualitatea ca Trump să fi fost președinte acum cu agresiunea împotriva Ucrainei. Trump reprezintă ce este mai rău în politica americană, resentiment, ură. Asta la o națiune care are în constituție datoria să caute fericirea. Se pare că adversarul lui Trump, guvernatorul De Santis e pe cai mari. E nevoie de oameni mai tineri, inclusiv Biden trebuie să cedeze unei persoane dinamice care să se confrunte cu candidatul republican în 2024.

La noi toate vechi și toate nouă. S-a făcut o analiză asupra partidelor. La USR se mizează pe ura electoratului față de PSD și PNL, chiar dacă liderii lor cu Drulă în frunte sunt cum sunt. Ba a apărut și o carte a dezamăgirilor unor foști lideri useriști. Cel mai blamat rămâne Ghinea, geniul rău al USR. Se spune că USR a devenit  dintr-un partid anti sistem un partid cu bisericuțe care execută pe cei care se împotrivesc. La fel ca la ăilalți!

Tudose de la PSD visează că ei sunt soluția, demonstrată în ultimii 32 de ani. Populismul cu obraz gros își dă arama pe față în problema pensiilor. Este clar că nu poți da pensii mai mari dacă nu ai contributivitate. Pentru acei oameni cu nevoi, acestea se soluționează prin ajutoare sociale! PSD a încurajat nemunca, pomenile, nu o societate care funcționează normal, nu pe bază de mită electorală.

Am audiat vineri 11 noiembrie un ansamblu de pian, vioară și flaut numit Drum care cântă muzică modernă în cadrul festivalului internațional Meridian. Am ascultat muzică de secol XX, erau compoziții de Enescu și Sigismund Toduță. Singura compoziție cu armonie și melodie aparținea lui Enescu, restul erau dizarmonice. Comparativ cu muzica ușoară asta este muzică grea!

Ieri seară am văzut piesa Toxic de la Teatrul Toma Caragiu din Ploiești, orașul natal. Piesa proastă, probleme de cuplu, regizată rău, cu actori care urlau din toți bojocii.

Citesc cartea Identity a lui Fukuyama care dezbate problema evoluției identității, în legătură cu drepturile omului. 

Am mai văzut niște filme vechi, dar nu mare lucru. Mă uit la un nou serial East New York, un fel de NYPD Blue de la începutul anilor 90 resuscitat. East New York este o secțiune din Brooklyn, cu probleme de tot felul. Este mai dur, cu crime, față de precedentul serial care are printre protagoniști și pe Jimmy Smits actor în ambele seriale.

Fetele ne  mai dau speranțe în sport. România învinge în ultima secundă Spania cu un gol dat de la mijlocul terenului de Bazaliu în Europenele de Handbal. La fel fetele,  superbe ca niște fotomodele Ana Bogdan și Jaquelin Cristian înving Ungaria la tenis.

Despre fotbal, se apropie Mondialul din Qatar, se stabilesc loturile naționale. Firmino a dat un gol superb cu capul ieri în meciul cu Southampton, dar nu are loc în naționala Braziliei. Liverpool pare că și-a revenit, este la a treia victorie după Napoli, Tottenham și acum cu Southampton. Ieri s-a petrecut o mare surpriză, în prelungiri Manchester City a fost învinsă de Brentford, mica echipă londoneză. Și Real a luat prima bătaie de la Rayo Vallecano, dar are o ultimă victorie cu Cadiz. Observ că micile echipe din campionatul Angliei, sau Spaniei nu sunt așa de mici. Vin în aceste campionate jucători performanți, bine plătiți și dornici de afirmare.

Gata de duminica viitoare nu uităm doar la fotbal mondial în Qatar!

De ce nu avem lideri?

Această întrebare mi-a venit după lectura articolului lui Sever Voinescu din Dilema veche în care amintește de Havel și întrebarea: de ce nu am avut Havel? Nu am avut un lider politic român de anvergura lui Vaclav Havel, sau a lui Lech Walesa. Acești lideri est europeni au impus Europei Occidentale că țările foste comuniste au tot dreptul să participe la concertul european în mod egal. Și adevărul este că azi Europa Centrală și de Est este mai prosperă ca niciodată datorită apartenenței la Uniunea Europeană și la NATO. Această apartenență este atât de importantă în condițiile politice de azi, cu agresiunea Rusiei în Ucraina. Da! Nu am avut lideri de anvergura celor amintiți, am avut ce ne oferea România chinuită de paranoia lui Ceaușescu. Dintre cei care au fost președinți, singurul care mie și altora lasă o amintire pozitivă este Emil Constantinescu, care a stabilit direcția fermă spre Vest. De ceilalți nici nu merită să amintim. Iar președintele Iohannis când a putut alege s-a cam înșelat, Cioloș a fost o cruntă dezamăgire, confirmată și de faptul că a reușit să destabilizeze USR. Nicolae Ciucă este militar de meserie și a acționat la ordin. Dacă se va produce rocada la conducerea guvernului, el devine complet irelevant în PNL. Iar liderii partidelor parlamentare sunt oameni cu fără personalitate, ajunși aiurea și scremut, cum este Marcel Ciolacu la PSD sau Drulă la USR. 

Pe plan european criza este mare, Marea Britanie s-a destabilizat prin Brexit, a schimbat nu mai puțin de 5 prim miniștri, și acum este Rishi Sunak un etnic indian. Poate să mire, dar India a fost perla coroanei britanice și noi nu avem un etnic german? Cei important că acești premieri sunt fermi în politica de echilibru practicată de Marea Britanie și sprijină Ucraina împotriva agresiunii rusești.

Dacă la începutul anilor 90 Germania îl avea pe cancelarul Kohl, unificatorul Germaniei, Franța de Mitterand, apoi a fost Angela Merkel, care era cea mai puternică personalitate a deceniului doi ai anilor 2000, chiar dacă acum ea este sub focul criticii pentru relația cu Putin. Aici ar trebui luați la întrebări ecologiștii germani care au militat pentru închiderea centralelor nucleare, dar care să făceau că nu înțeleg că și gazul rusesc poluează! Doamna Von der Leyen este prea nouă ca să fie un lider puternic la UE și a mai avut și pandemia pe cap și acum războiul lui Putin. Macron dezamăgește, Scholz este și el nou și are problema renunțării la gazul ieftin rusesc. Singurul lider vechi este Orban Viktor care trăiește din revizionismul  care nu poate fi scos din capul ungurilor și face politică pro Putin! Ce rușine pentru Ungaria, unde Revoluția din 56 a fost zdrobită de tancurile rusești. Singurul lider remarcabil rămâne Volodimir Zelenski, un om de mare curaj care se înfruntă cu armatele lui Putin și Rusia dă semne clare de criză și înfrângere. Cum a putut să schimbe Putin fața Europei și a lumii cu această agresiune criminală împotriva Ucrainei. Rusia a  devenit paria în lume și o putere de mâna a doua. 

Revenind la noi, schimbarea de generații nu a dat lideri politici pe care îi doream. Cei din fruntea partidelor au studii precare și cariere nesemnificative, dacă nu dubioase. 

De fapt, pentru mine evenimentul cel mai important a fost însă de natură să spunem sportivă, de pescuit! Am fost miercuri dimineața la lacul Golești pe Argeș. Am plecat împreună cu Mitică, având cărășei vii în speranța că vom ademeni ceva răpitori. A fost o zi splendidă și caldă, 25 de grade, dar noi nu am prea simțit pentru că soarele era acoperit de frontul de arbori de pe mal. Apa era foarte scăzută vreo 2 metri, limpede, chiar dacă mai pluteau și niște peturi, pe lac era bărci cu motor, cel puțin nouă cu pescari cu sonar care pescuiau la twister. Ne-am așezat și noi într-o porțiune încă însorită. Am instalat trei lansete și am început să fac poze și un video clip. Când mă pozam în selfie observ că o bambină era lipită de lansetă, semn că a tras ceva. M-am întors și am înțepat, venea foarte greu, era ceva serios. L-am rugat pe Mitică să mă asiste cu minciocul care nici nu era desfăcut. În scurt timp l-am adus la mal, era un pește mare! Când l-am scos am văzut că era un șalău imens. L-am cântărit și avea 4,4 kile! Este cel mai mare trofeu de pescar sportiv. Cred că am prins în Deltă un crap cam de 5 kile, dar nu se compară cu acest șalău. Îl puteți vedea în poza postării, cred că a avut cam 80 de cm lungime. Am fost cel mai fericit pescar. Un alt pescar, obișnuit de al locului mi-a explicat că am nimerit vadul vechi al Argeșului, care era cam la 15 metri de mal. Am mai văzut atacuri la peștișorii din lac, dar nu am mai avut trăsături. Un  tip a ieșit cu barca la mal și avea doi șalăi frumoși, dar nu se comparau cu al meu. 

Și acum să trecem la evenimente culturale. 

Matei Vișniec

Marți am avut ocazia să-l urmăresc pe dramaturgul și scriitorul Matei Vișniec. Am văzut cred că două piese de ale lui. Una era cam stilul ionescian, alta era despre problema emigranților. Vișniec care este autor care a rămas în Occident în 1987 își împarte viața și opera între Franța și România, scriind în ambele limbi. Este obsedat de experiența comunistă pentru că intelectualii francezi sunt cam sceptici cu comunismul. De unde și titlul unei piese: Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintali. Dialogul cu publicul a fost parazitat de un cunoscut stricător de acest tip de evenimente.

România literară dezbate critic curentele tip woke și cancel culture care introduc o nouă cenzură. A apărut și un critic literar de origine română, universitar american care cântă în strină acestor curente și mai ia la refec literatura română a anilor 60 și 80 că nu intră în calapodul fals a acestotr curente. 

Am terminat de citit cartea lui Ovidiu Verdeș Muzici și faze, cartea adolescentului grăbit. Scrisă într-un limbaj colocvial argotic, descrie fazele prin care trece un adolescent de 15 ani în 1978, cu muzici rock, magnetofoane, discuri, fumatul, întâlnirile cu prietenii, cu Bodi, la care ascultă muzică bună, contactul cu derbedeii cartierului. Cel mai important lucru pentru Tinuț, eroul romanului este faptul că este amorezat de Hari, colega lui de clasă și că vrea să cunoască viața sexuală. Cartea a devenit cult pentru scriitorii anilor 2000, dar din păcate Verdeș s-a prăpădit de curând și a rămas singurul lui roman.

Mădălina Stan și Cristian Spătaru

Joi am fost la concertul vocal simfonic de la Filarmonica Pitești. Invitații a fost soprana Mădălina Stan și  tânărul dirijor Cristian Spătaru. Au interpretate selecțiuni din Carmen de Bizet, Intermezzo din Cavalleria Rusticana, pentru mine cea mai frumoasă muzică dedicată sărbătorii de Paști. S-au mai cântat vocal și cu orchestra selecțiuni din compozitori spanioli, De Falla, apoi Kalman și Delibes. 

Sunt un ascultător constant de muzică la Radio România Muzical. Pentru mine au fost extrem de interesante și utile conferințele lui Pascal Bentoiu despre opera lui Enescu, dialogurile cu dirijorii Cristian Măcelaru, Tiberiu Soare, mai de curând Cristian Mandeal. Apoi gândurile despre muzică ale violonistului Alexandru Tomescu. 

De mâine, sâmbătă debutează Festivalul Internațional de Teatru Liviu Ciulei,  prima ediție, despre care voi relata. 

Am revăzut cu mare interes două filme clasice cu Gene Hackman, Conversația și Principiul dominoului. Sunt filme despre manipulare prin sunet și imagine, despre acțiuni conspiraționiste menite să inducă teamă, sau să mintă.

Am revăzut cu plăcere Dogs of Berlin, un serial german despre mafioți și interlopi, dar și despre fotbal, fotbaliștii turci, de care e plină Germania, trezind și rasism și xenofobie, polițiști corupți. 

Am văzut și seria a doua din Tom Clancy's Jack Ryan. Jack Ryan făcut celebru de Harrison Ford într-un prim film Patriot Games, personaj creat de scriitorul Tom Clancy care a devenit și vedeta acestui serial care anunță în decembrie apariția celei de-a treia serii. Cu scenarii bune îmi amintește de Homeland.

Dar să vorbim un pic și despre fotbal. 

Petrolul, adică echipa copilăriei mele a învins în deplasare pe Voluntari, luându-și revanșa de la înfrângerea de acasă, cu largul concurs al arbitrului. 

FCSB a luat  o bătaie cu 3-0 acasă de la West Ham în Conference League. Becali cel prost și fudul care schimbă antrenorii ca pe ciorapi și își bate joc de suporterii care cred că FCSB este Steaua. Cea inventată de Talpan este o altă glumă proastă!

Dar iată că CFR Cluj (fără parazitarul Napoca, după mine!) a salvat onoarea fotbalului românesc a ieșit pe locul doi și va juca în play-off în primăvară în Conference League. 

Favoritele mele din Champions League au avut prestații bune. Real a învins cu 5-1 pe Celtic. Liverpool a surprins învingând pe cea mai în formă echipă din faza grupelor, pe Napoli cu 2-0. Este aproape de neînțeles cum bate Napoli și ia bătaie de la ultimele echipe din Premier League. 

Să auzim de bine și de alte trofee de pescuit.