Jurnal de vineri scris sâmbăta

Percuționistul Doru Roman, eu și pianistul Sorin Petrescu

Uite așa scriu eu jurnalul meu săptămânal, e de vineri, dar scriu la el sâmbăta pe-nserate.

Un amic parizian spune că scriu cu picioarele. Cred că dreptate! Nu am luat lecții de scriere creativă, așa că blogul meu este o mostră de scriere recreativă....hahaha!

Deci ce am făcut săptămâna asta? Multe...

Uite că joi seara am fost martorul unui eveniment muzical deosebit și mă văd obligat să-l repet pentru mai multe urechi.

A fost un spectacol complex desfășurat de doi artiști bănățeni, pianistul Sorin Petrescu și  percuționistul Doru Roman. Important este că Sorin Petrescu ne-a oferit o Rapsodie Română scrisă de Franz Liszt de pe vremea când încă eram populații, nu un popor în România, concepută înainte de 1859 și descoperită după 90 de ani de un alt artist cu admirabile creații din izvoare românești, Bela Bartok. Iată că maghiarii de mare calibru au fost prieteni ai poporului nostru.

Ieri dimineață pe o vreme foarte rece am plecat spre București, e o vreme care m-a băgat în boală, dimineața foarte frig la amiază primăvară. Observ că pe autostradă, câmpurile sunt mai îngrijite cu cât te apropii de București, cu toate că sunt zone necultivate destinate pentru dezvoltări industriale. Însă mizeria de pe marginea șoselei mă melancolizează, grăsana aia de la Mediu ar trebui să bage banii în curațarea țării de nesimțirea compatrioților, nu să dea bani pentru mașini noi, care tot poluează, poate nu alea electrice, care merg cu curent de la termocentrale pe cărbune!

Aveam un eveniment important, am dat un test cu studenții de anul IV. A trebuit să folosesc două săli separat. Trebuia să calculeze chestii complicate, dar am observat că toți au folosit aceeași logică, telefoanele smartfone sunt cele care i-au făcut să folosescă la o formulă logaritmul natural, nu cel zecimal, nu că ar fi avut un impact important asupra rezultatului, dar se vedea de la o poștă că s-au inspirat unul după altul, au calculat chestii inutile pe care nu le-am cerut. Unii au reușit să finalizeze calculele, alți au venit doar să facă act de prezență pe logica că un examen/test se trece dacă te prezinți.

Am citit dosarul Dilemei vechi despre bătrânețe. Și eu am ajuns la acea vârstă pe care o resimți când urinezi în Morse, punct linie punct, cum spunea poznaș Michael Douglas într-un  serial de comedie, când te trezești că te dor oasele într-un loc și apoi în altul, e reumatism, nu romantismul lui Goethe. Avantajul este că știi mai multe, că probabil ești mai înțelept. Vorbind de bătrânețe, îmi amintesc de primul an la IFA, la Măgurele. Eram prieten cu niște fizicieni simpatici cam pe la peste 40 de ani, dar becheri, cum zicea Nenea Iancu. Unul se lăuda că se întâlnește cu un mai tinerică, pe la 35 de ani și eu în gândul meu, "cu baba aia?" Aveam doar 23 de ani.

România Literară îmi amintește de Conu Alecu Paleologu care ar fi împlinit 100 de ani! Într-un interviu cu fiul său Toader, pe care îl știu de pe la 19 ani, însoțindu-l pe tatăl pe când acesta a venit să-l fac senator de Argeș, în 1992. Evident mă laud, dar știu cât am insistat pe lângă țărăniști să-l accepte. D'aia au ajuns acum niște pitici politici să-l alieze cu pesedeul protocomunist, un scuipat pe memoria lui Coposu. 

Și o chestie simpatică a efectului lecturii lui Cioran în metroul parizian, sunt acolo oameni care-l admiră și nu l-au uitat.

Eu am încercat să-mi procur în original Midnight's Children a lui Salman Rushdie. Am găsit doar o adaptare dramatică a acestui roman, care l-a făcut celebru în literatura engleză. Așa că m-am dus la Bilioteca Județeană și am luat traducerea lui Radu Paraschivescu care nu sună rău. Rushdie are un stil mai fantezist, cu digresiuni. În roman văd că-și rememorează  copilăria indiană la Bombay, Mumbaiul de azi. Nu uitați să-mi citiți impresiile despre acest roman cînd o să-l termin.

De politică ce să zic, șobolanul Dragnea a ordonat lui Dorel și vicleanul ieșean a inventat parchetul lui, cu o scroafă șefă care să o incrimineze pe pe baza mizeriilor unui transfug pe doamna de fier a justiției românești, Codruța Kovesi!? De fapt ar vrea s-o o blocheze pe Laura CK să devină Procurorul Șef al Europei.  Degeaba! Este amenințat deja de Parlamentul European s-o lase-n pace, va fi șefă chiar dacă acest paranoic iresponsabil ar vrea să nu aceadă la o funcție ce ar onora România!

A mai dat cu mucii-n fasole, trimițând pe proasta de Dăncilă în SUA să se laude că mută ambasada la Ierusalim. Dragnea distruge zeci de ani de politică echilibrată și inteligentă, noi fiind niște abili mijlocitori, pe vremuri, între arabi și israelieni.

Dar cel mai grav este că, împreună cu prostul fudul Teodorovici și cu groparul de tablouri Vâlcov pun în pericol economia României.

Îi urez lui Dragnea și pesedeilor un eșec dramatic la Europarlamare.

Mai ales că Iohannis  s-a decis să facă referendum în aceeași zi și sper să mai fie un motiv de mare spaimă pentru acești idioți.

Să ne auzim vinerea viitoare!

Doi artiști fusion la Filarmonica Pitești

În această seară am avut o surpriză foarte plăcută să audiem doi artiști bănățeni deosebiți. Sunt pianistul Sorin Petrescu și percuționistul Doru Roman. 

Programul oferit a fost excepțional pentru că toate piesele muzicale au fost orchestrate de către acești doi artiști.

Pentru realizarea acestui concert  au fost foarte bine sprijiniți de orchestra Filarmonicii Pitești condusă de dirijorul Tiberiu Oprea.

Sorin Petrescu, Tiberiu Oprea, Doru Roman și orchestra Filarmonicii Pitești

Prima piesă din program a fost Triptic sacru de Serghei Rahmaninov. De fapt cum mi-a mărturisit Sorin Petrescu el a a orchestrat două lieduri și o piesă a lui Rahmaninov, dedicată Paștilor pentru pian, clopote și orchestră, lucru care ne-a amintit că mai este doar o lună până la cea mai importantă sărbătoare creștină, Învierea!

Sorin Petrescu

A doua piesă din program a fost Rapsodia română de Franz Liszt. Această piesă a fost marea surpriză a programului. Este o lucrare muzicală scrisă de Liszt pe când romînii încă nu cristalizaseră ca popor, erau încă valahi, moldoveni, ardeleni.

 Această lucrare este orchestrată de Sorin Petrescu pentru pian și instrumente ale orchestrei, ea fiind original doar pentru pian. 

Lucrarea a fost descoperită după 90 de ani de către ...Bela Bartok alt mare compozitor maghiar legat  de români.

Doru Roman

A urmat apoi Concertul pentru vibrafon și orchestră de Joe Porter, percuționist canadian. Este o pisă la care Doru Roman a folosit și două arcușe pentru a scoate sunete de mare melodicitate din vibrafon.

A urmat apoi celebra piesă Ochi negri, orchestrată de Adalgiso Ferraris.

Programul a continuat cu Winter's Crossing de Phil Coulter, piesă ritmată la care Roman a cântat la un vibrafon țambal.

În final s-a cânatt celebra Căruță a poștei a lui Grigoraș Dinicu tot cu Petrescu la pian și Roman la vibrafonul țambal.

Și cireașa pe tort a fost bisul cu o sambă Brasileira cântată de cei doi artiști acompaniați de orchestră la maracasuri.

Un  program de fuziune cu muzică sacră, muzică inspirată de folclor, jazz într-o fuziune care a încântat asistența.

Jurnal cu pomi înfloriți

Acesta a fost evenimentul pe care l-am remarcat când am ajuns la campusul Politehnicii, toți pomii erau înfloriți, primăvara este întotdeauna mai grăbită la București.

Am reușit să găsesc România Literară la Carrefour Orhideea și am avut ce citi pe drumul spre casă în maxi taxi. Sunt interesante amintirile lui Alex Ștefănescu despre cum afost anchetat de securitate în vremea studenției. Cu asta se ocupau patrioții de la secu, cu suspectarea tuturor că vor răul regimului. Când te gândești că din bugetul SRI marea majoritate se duce pe pensiile acestor patrioți care nu s-au ferit să tortureze și omoare, vezi cazul Ursu. 

În Dilema veche am citit cu plăcere mare relatarea călătoriei în Sicilia  a Adinei Popescu, mai ales că și eu am fost la Siracusa și la Taormina. Amuzant este mersul autobuzelor în Italia, ca la noi.

Am citit cu invidie dosarul Arad, Aici se organizează anual o întâlnire a Dilemei vechi cu arădenii, unde conferențiază Pleșu, Patapievici și alți intelectuali de prestigiu. Cineva se plângea de creditul redus al acestor intelectuali, din cauza propagandei toxice de la anumite televiziuni.

Asta este o impresie greșită, nimeni nu dă doi bani pe ce zice și face Dragnea.  Cum cică ar fi fost cu probleme la un spital particular. Este curios pentru că sunt Spitalul Militar și Elias special pregătite pentru tratarea pacienților din rândurile demnitarilor. Se pare că totul este o minciună gogonată ca să scape de prezentarea la Tribunal pentru condamnarea sa care ar fi mai mult decât meritată că a furat de la copii neajutorați din Teleorman.

Și eu urmăresc pe Liiceanu și pe ceilalți în eseuri, dar nu prea le împărtășesc opiniile politice, cred că sunt ușor de tras pe sfoară, gâdilându-li-se vanitatea.

Am fost și eu sâmbăta trecută la Summitul PPE de la Pavilionul de Mostre, așa i se spunea la construcție la început. Un dobitoc liberal de al nostru admira opera lui Ceaușescu. Habarnistul nu știa că a fost făcut de Dej și inaugurat cu prilejul finalizării colectivizării în 1962, când au fost adunați aici 11000 de țărani, ca aceeia care ar fi murit în 1907. Acoperișul în formă semisferică s-a prăbușit chiar în anul când s-a construit pentru că un idiot a prevăzut un jgeab la marginea acoperișului care a reținut zăpada abundentă de atunci. De acest proiect nu era străin imbecilul care ne-a predat mecanisme la Politehnică și căruia i-a ieșit un sinus mai mare de 1! 

Am terminat cartea istoricei canadienei Margaret Mac Millan, strănepoata primului ministru britanic Lloyd George despre pacea de la Paris. Cartea groasă cu multe lucruri interesante și cu o viziune diferite despre cum s-a făcut România Mare.

Concertul de joi a fost unul reușit și mai aștept asemenea spectacole.

Jurnal cu Nina Cassian

Acest jurnal este un ciot cum spune Wikipedia, adică o rămășiță de la precedentul. Mi-am amintit că am văzut duminica trecută un documentar - interviu despre Nina Cassian.

De ce m-am dus să văd filmul? Pentru că mă bântuie amintirile copilăriei Nina Cassian, Maria Banuș mi-au otrăvit și împuiat capul că partidul este în toate, evident partidul comunsit în prima sa denominație PMR. 

Este normal ca aceste doamne să fi aderat la comuniști, ambele erau de origine evreiască, în perioada celui mai scârbos antisemitism. Drept mulțumire pentru propaganda care o făceau au fost răsplătite cu onoruri, locuiau în case boierești, după cum se observa în fragmentele de documentare, față de modestul aparatament newyorkez unde a locuit la sfârșit.

Nina Cassian a fost o vedetă, în toată puterea cuvântului. Era de o urâțenie fascinanată, cu nasul mare și coroiat. Dar a fost iubita lui Marin Preda și a altor scriitori importanți. 

Fiind o femeie inteligentă și-a dat seama că regimul comunsit este o porcărie și a devenit un fel de bârfitoare pe la cenaclurile ad-hoc de la 2 Mai, unde intelectualitatea fină, bucureșteană își petrecea vacanțele la mare într-o suspectă libertate, probabil cum se dovedește de fapt din dosarul de securitate, securiștii de asta se ocupau, cum scriitorii se revoltau în beții cu votcă și fraternizări ale Ninei Cassian cu tineri lipoveni din localitate. 

Nu pot să le iert pentru că aceste doamne, sau pe Deșliu și ceilalți huzureau, pe când alții, precum Nicu Steinhardt sau Paleologu putrezeau în pușcării. 

Măcar Deșliu s-a revoltat pe față devenind un opozant al lui Ceaușescu.

Așa că nu uit ce au făcut atunci!

Am citit pe contributors.ro un amuzant articol al simpaticului Mihai Buzea, care este scriitor și drujbist (tăietor de lemna copaci, toaletări) în Marea Britanie.  Poveștile lui au deschis un schimb de opinii despre britanici. Uite eu îmi amintesc că am avut un amic scoțian care era de o generoziatate contrazisă doar de experiența scoțiană din 2015. Însă m-a frapat opinia unuia despre dezindustrializarea  Marii Britanii?!!! Este adevărat toate ramurile industriale care au declanșat Revoluția Industrială din secolul al XVIII-lea.le-a îngropat Maragaret Thatcher, dar asta a declanșat prosperitatea unor industrii ale Revoluții Digitale. Pe mine m-a uimit Londra din 1996 când am văzut-o prima oară și după aproape 20 de ani în 2015, un alt oraș plin de construcții impunătoare. Marea Britanie prosperă și acesta este motivul că a românii au dat buzna acolo, pentru că se găsesc locuri de muncă bine plătite. Această invazie a fost speculate de mârșavi ca de exemplu Farage, care visează la Imperiul dispărut și cu ecou în cei defavorizați și atunci au făcut prostia cu Brexit. Acum reiese clar că Brexitul se amână.

Îm această seară am fost la Centrul Multifuncțional Pitești unde a fost o serată muzicală iraniană. A fost prezent și ambasadorul Iranului. Au fost prezenți cinci artiști: un vocalist, doi la cobze, unul la țambal, al cincilea la tobă și fluier. Au cântat muzică clasică orientală și în final observăm că ambasadorul a sărit în picioare, artiștii au cântat imnul național al Iranului și cei prezenți s-au ridicat și ei în picioare. Un spectacol interesant și deosebit.

Jurnal cu Klopp

Un amic observă că nu am mai postat de mult. Am ratat 8 Martie!

Dar de ce cu Klopp?

Păi, că este un jurnal care începe cu fotbal!

Liverpool m-a dezamăgit, în Merseyside Derby, cu  Everton au făcut un dezarmant nul, care i-a trimis pe locul doi după Manchester City.

Apoi Real Madrid a pățit rușinea din Champions League, cu bătaia acasă, încasată de la Ajax Amsterdam. Tot răul spre bine, a revenit Zidane la echipă din nou, să sperăm.

Și revin din nou la Klopp și Liverpool. Miercuri avea de dat testul pe Alianz Arena la Muenchen. Cam toată lumea credea într-o ieșire rușinoasă a lui Liverpool. Începe meciul și surpriză, Bayern nu domină, dimpotrivă echipa mai veselă este Liverpool și vine eroarea lui Neuer și zvârluga Mane îl driblează și marchează. 1-0 Liverpool! Nu trece mult și egalează Bayern cu un autogol al lui Matip. Atât! 

În rest Liverpool s-a distrat cu Bayern. Pentru că am ignorat un lucru, Klopp are un doctorat în Bayern, cu Dortmund a blocat dominația bavarezilor, a câștigat campionate germane, a pierdut o finală de Champions League contra lui Bayern. Așa că îi știa bine și mijlocul și atacul englez au respectat indicațiile lui Klopp și i-au călcat în picioare pe bavarezi, n-au avut niciun șut pe poartă. S-a terminat 3-1 pentru Liverpool și azi au aflat că au cel mai ușor adversar în sferturi, pe Porto, dar în semifinale se poate întâlni cu Barcelona. Să așteptăm. Am încredere în Klopp!

Și acum să trecem la realitățile importante ale zilelor trecute. Știre curioasă, lumea se tâmpește! Maximul de inteligență a fost în 1970, taman când terminasem liceul și devenisem student! Ce deștept eram pe atunci! Acum să fie de vină smartfonul? Rămâne de dovedit.

Altă știre amuzantă este că la Cluj, nepălații vor fi dați jos din mijloacele de transport în comun. Mă gândesc că poate la noi, la Pitești de asta se vor ocupa polițiștii locali. O să ne miroasă subțiorii, dar dacă ei polițiștii locali vor emana mirosuri neplăcute? Pe ei cine îi va da jos din autobuz?

Cel mai frumos eveniment l-a făcut prima mea iubirea abstractă din liceu, Gazeta Matematică!  A publicat un enunț devenit viral. 

O nulitate ridicată la putere, tot nulitate rămâne!

Bine spus și se potrivește perfect cu geniile care ocupă ilegal, pe motiv de inteligență Palatul din Piața Victoriei.

Ați observat că mutra lui Dragnea aduce la șobolan, cu doi dinți din față și mustață? El se exprimă despre alții că sunt șobolani, probabil că nu se uită în oglindă? Ultima lui aberație este aia cu proeuropenismul lui. Dar! Spune Dragnea că el este și patriot. Patriotismul lui Dragnea seamănă a fascism de tip legionar sau mai rău, a național comunism ceaușist.

Vremea asta m-a cam dat peste cap. Săptămâna trecută era o căldură că mi-am scos mesada de la jachetă. Dar a venit începutul de săptămână cu nisoare și frig. Azi am plecat din Pitești la -1 grad și în București erau peste 15 grade și soare, dar un vânt nenorocit și periculos. Am început să hârâi și doamna doctor mi-a descoperit plămânul stâng cu probleme, așa că am trecut pe antibiotice și cu interdicție la alcool, de la doamna mea!

Și că venii vorba de azi, am plecat ca de obicei cu max-taxi. . Am luat loc în față, la mijloc, lângă șofer. Vecinul din dreapta era un tânăr cu maniere de gherțoi, și-a numărat banii, și s-a scărpinat la, știți voi unde tot drumul. 

Surpriză cam neplăcută că am avut foarte puțini studenți din anul IV. Nu știu cum reușesc, dar iau mereu pe stick un curs incomplet și rămân dator și eu pentru săptămâna viitoare cu niște probleme pe care vreau să le discut cu studenții.

Seara la Pitești, la Filarmonică jazz cu Meena. 

Încep instrumentiștii, chitară solo, bunicel, chitară bas, percuție, conga, saxofon, slăbuț și un cubanez la clape foarte onorabil. Trag două instrumentale, standarde, apare apoi dizeuza, una planturoasă, înfiptă și cam fără voce. Caut pe smartfone, trupă de cârciumă, sau  de evenimente, cum se zice eufemistic. După ce conița a masacrat Hit the Road Jack a lui Ray Charles am luat-o din loc.

Cam atât. 

Jurnal de Mărțișor

A doua mea deplasare la București a fost ieri vineri 1 Martie, de Mărțișor.

Am plecat tot cu maxi taxi spre București. Pe drum am început să citesc vârtos din PARIS 1919  Six Month That Changed the World de Margaret McMillan. Este plină de istoria privind pacea de după Primul Război Mondial.

Pe drum am observat cum câmpurile sunt deja arate, unele grăpate fin așteptând semințele recoltei de anul ăsta, sau câmpurile verzi cu grâu încolțit. Mai sunt și mici tarlale pe care sunt coceni de porumb de toamna trecută.

Ce am remarcat cu neplăcere este că marginea drumului este plină de gunoaie, în special prin păduri. S-ar impune ca periodic și des mașini de curățenie să patruleze pe autostradă să le îndepărteze.

Ieri a fost o primă zi adevărată de primăvară. M-am întors acasă cu un autocar, este mai ieftin, dau bilete pentru reducerile de pensionar și călătorești mai confortabil.

Ieri m-am revăzut la AFI cu amicul Cornel care este teribil de pesimist, cred că unde lucrează, la APCA sunt mulți care sunt votanții stângii ăsteia mascate de populism.

Îmi prezenta un tablou apocaliptic, cu o mare de conjudețeni ai lui Dragnea care se revarsă lunea spre București să paraziteze toate posturile de frecat menta prin aparatul de stat. O fi adevărat?

Ce s-a mai întâmplat în săptămâna precedentă.

Aș începe cu o mizerie despre Liiceanu  în Cotidianul lui Nistorescu, fost jurnalist, actual lătrău al puterii. Acolo se publică tot felul de abjecții despre intelectuali. Liiceanu este acuzat că a plagiat, experții fiind niște nulități păreriste. Liiceanu este un scriitor important, un filosof interesant, un editor care a făcut din Humanitas o editură de referință. Nu-i împărtășesc însă opiniile politice. Acum a lansat la Ateneu un ciclu de conferințe și aștept să le vizionez pe You Tube. Se pare că cea mai incitantă îi aparține lui Patapievici și se intitlează Moartea Europei.

În Dilema veche un articol al lui Cătălin Prisăcariu despre eleganță în politică. Acesta, un partizan băsist are grijă să dea în Crin Antonescu pe motive de USL, uitând că a fost cel mai elegant debater parlamentar. Dar omite să-l pună în galeria lătrăilor pe indelebilul Traian Băsescu, cel care a lăsat urme  în politică, precum spunea chiar el, ca un scuipat pe geam!

Și în România Literară este un dosar despre evoluția democrației în ultimii 30 de ani în România alcătuit de Cristian Pătrășconiu. Și aici băsismul apare ca turnesolul. Cum poți să spui de puciul constituțional din 2012, referitor la referendumul ratat de dat jos Băsescu? Acesta merita să fie destituit pentru deriva autoritaristă pe care a realizat-o și cu sprijinul CCR, apoi cu neghiobia introducerii de către Macovei a ministrului Justiției în mecanismul de numire a șefilor de parchete, inlocuind CSM. Și atunci majoritatea băsistă era autistă și nu negocia.

Ceea ce este acum este un coșmar legislativ, cu o majoritate nenegociabilă care bagă pe gât legi doar pentru salvarea de la pușcărie a găinarului teleormănean, cu un CCR abject, care a rupt din atribuțiile prezidențiale, cu un ministru gongoric și perfid care a modificat justiția. Este salutar că cei din sistemul de justiție au început un protest continuu împotriva aberației OUG 7, care pune justiția la dispoziția politicului ca pe vremea primilor secretari care decideau cine intră la pușcărie. Exemplul fermității președintelui Iohannis privind respingerea guralivei Olguțe este de urmat.

Apoi marea confruntare de la Bruxelles cu numirea procurorului european  în persoana Laurei Codruța Kovesi. Dinspre PSD a pornit un puhoi de mizerii, culminând cu mahalagioaica și nesimțita de Grapini care voia să fure voturile lui Kovesi. Că tot se făcea caz de patriotism, aceste vietăți pesediste nu merită nici măcar flegma lui Băsescu! Când o văd pe oportunista asta de Zoană ajunsă în PE pe urmele analfabetei de Dăncilă mă apucă durerea de cap. Ca să se facă remarcată de jupâni, mai ales de marele jupân Dragnea, Gabi Zoană face exces de zel în a fi cât mai scârboasă. Ne facem de râs cu asemenea mahalagioace! 

Dar mai rău este ce se întâmplă în economie, Vâlcov care își ascunde averea prin cavouri, vrea să îngroape și economia românească.