Jurnal de vineri scris sâmbăta

Percuționistul Doru Roman, eu și pianistul Sorin Petrescu

Uite așa scriu eu jurnalul meu săptămânal, e de vineri, dar scriu la el sâmbăta pe-nserate.

Un amic parizian spune că scriu cu picioarele. Cred că dreptate! Nu am luat lecții de scriere creativă, așa că blogul meu este o mostră de scriere recreativă....hahaha!

Deci ce am făcut săptămâna asta? Multe...

Uite că joi seara am fost martorul unui eveniment muzical deosebit și mă văd obligat să-l repet pentru mai multe urechi.

A fost un spectacol complex desfășurat de doi artiști bănățeni, pianistul Sorin Petrescu și  percuționistul Doru Roman. Important este că Sorin Petrescu ne-a oferit o Rapsodie Română scrisă de Franz Liszt de pe vremea când încă eram populații, nu un popor în România, concepută înainte de 1859 și descoperită după 90 de ani de un alt artist cu admirabile creații din izvoare românești, Bela Bartok. Iată că maghiarii de mare calibru au fost prieteni ai poporului nostru.

Ieri dimineață pe o vreme foarte rece am plecat spre București, e o vreme care m-a băgat în boală, dimineața foarte frig la amiază primăvară. Observ că pe autostradă, câmpurile sunt mai îngrijite cu cât te apropii de București, cu toate că sunt zone necultivate destinate pentru dezvoltări industriale. Însă mizeria de pe marginea șoselei mă melancolizează, grăsana aia de la Mediu ar trebui să bage banii în curațarea țării de nesimțirea compatrioților, nu să dea bani pentru mașini noi, care tot poluează, poate nu alea electrice, care merg cu curent de la termocentrale pe cărbune!

Aveam un eveniment important, am dat un test cu studenții de anul IV. A trebuit să folosesc două săli separat. Trebuia să calculeze chestii complicate, dar am observat că toți au folosit aceeași logică, telefoanele smartfone sunt cele care i-au făcut să folosescă la o formulă logaritmul natural, nu cel zecimal, nu că ar fi avut un impact important asupra rezultatului, dar se vedea de la o poștă că s-au inspirat unul după altul, au calculat chestii inutile pe care nu le-am cerut. Unii au reușit să finalizeze calculele, alți au venit doar să facă act de prezență pe logica că un examen/test se trece dacă te prezinți.

Am citit dosarul Dilemei vechi despre bătrânețe. Și eu am ajuns la acea vârstă pe care o resimți când urinezi în Morse, punct linie punct, cum spunea poznaș Michael Douglas într-un  serial de comedie, când te trezești că te dor oasele într-un loc și apoi în altul, e reumatism, nu romantismul lui Goethe. Avantajul este că știi mai multe, că probabil ești mai înțelept. Vorbind de bătrânețe, îmi amintesc de primul an la IFA, la Măgurele. Eram prieten cu niște fizicieni simpatici cam pe la peste 40 de ani, dar becheri, cum zicea Nenea Iancu. Unul se lăuda că se întâlnește cu un mai tinerică, pe la 35 de ani și eu în gândul meu, "cu baba aia?" Aveam doar 23 de ani.

România Literară îmi amintește de Conu Alecu Paleologu care ar fi împlinit 100 de ani! Într-un interviu cu fiul său Toader, pe care îl știu de pe la 19 ani, însoțindu-l pe tatăl pe când acesta a venit să-l fac senator de Argeș, în 1992. Evident mă laud, dar știu cât am insistat pe lângă țărăniști să-l accepte. D'aia au ajuns acum niște pitici politici să-l alieze cu pesedeul protocomunist, un scuipat pe memoria lui Coposu. 

Și o chestie simpatică a efectului lecturii lui Cioran în metroul parizian, sunt acolo oameni care-l admiră și nu l-au uitat.

Eu am încercat să-mi procur în original Midnight's Children a lui Salman Rushdie. Am găsit doar o adaptare dramatică a acestui roman, care l-a făcut celebru în literatura engleză. Așa că m-am dus la Bilioteca Județeană și am luat traducerea lui Radu Paraschivescu care nu sună rău. Rushdie are un stil mai fantezist, cu digresiuni. În roman văd că-și rememorează  copilăria indiană la Bombay, Mumbaiul de azi. Nu uitați să-mi citiți impresiile despre acest roman cînd o să-l termin.

De politică ce să zic, șobolanul Dragnea a ordonat lui Dorel și vicleanul ieșean a inventat parchetul lui, cu o scroafă șefă care să o incrimineze pe pe baza mizeriilor unui transfug pe doamna de fier a justiției românești, Codruța Kovesi!? De fapt ar vrea s-o o blocheze pe Laura CK să devină Procurorul Șef al Europei.  Degeaba! Este amenințat deja de Parlamentul European s-o lase-n pace, va fi șefă chiar dacă acest paranoic iresponsabil ar vrea să nu aceadă la o funcție ce ar onora România!

A mai dat cu mucii-n fasole, trimițând pe proasta de Dăncilă în SUA să se laude că mută ambasada la Ierusalim. Dragnea distruge zeci de ani de politică echilibrată și inteligentă, noi fiind niște abili mijlocitori, pe vremuri, între arabi și israelieni.

Dar cel mai grav este că, împreună cu prostul fudul Teodorovici și cu groparul de tablouri Vâlcov pun în pericol economia României.

Îi urez lui Dragnea și pesedeilor un eșec dramatic la Europarlamare.

Mai ales că Iohannis  s-a decis să facă referendum în aceeași zi și sper să mai fie un motiv de mare spaimă pentru acești idioți.

Să ne auzim vinerea viitoare!