Mutarea lui Cîțu

Ieri înainte de Consiliul Național PNL, în curtea sediului central al partidului din Aleea Modrogan Florin Cîțu primul ministru al României și-a anunțat candidatura la președinția PNL.  Era însoțit de 38 de lideri ai paridului, miniștri, lideri de filiale. Această veste a dat un impuls speranțelor de schimbare în bine a partidului. Până acum singurul candidat era Ludovic Orban. Este un politician vechi, experimentat în negocieri mai mult sau mai puțin oneste, este un supraviețuitor dintre cei care au fost la începutul anilor 90 în PNL.  Toți analiștii, dar mai ales membrii și militanții resimțeau o mare frustrare, pentru că era amicul celor mai contestati lideri de filiale. Cu Orban în anii aceștia PNL va intra într-o fundătură și rezultatele electorale vor fi dezamăgitoare. De ceea candidatura lui Cîțu este dădătoare de speranțe. Pentru în contextul de acum, cu contestări serioase din partea USR pe același bazin electoral, PNL-ului iar trebui un lider tânăr și pragmatic. Ori aceste condiționări le îndeplinește Florin Cîțu! Cum spunea unul din liderii cei mai influenți ai PNL, Emil Boc, Florin Cîțu este viitorul PNL. 

Am observat că analiștii tot mai împart partidul în foști pedeliști și peneliști. Sunt deja 6 ani de la fuziune. E un singur partid și liberalul Cîțu este susținut de mulți foști lideri pedeliști, dar sunt la fel de mulți peneliști. Se mai detectează curente în PNL, conservatori, progresiști, liberali clasici. Este normal și asta face partidul viu. Important este că partidul să convingă electoratul și politicile lui Cîțu trezesc mari speranțe.

Am urmărit și reacțiile la televizor a diverși analiști și păreriști. La A3 fusese invitat prin Skype  Rareș Bogdan, ardent susținător al premierului Cîțu. În studio erau doi siniștri mercenari ai acestui post toxic, Curea (ce nume!) și parazitul Ciuvică care nu au făcut decât să-l bruieze pe Rarș Bogdan, că excedat la un moment dat moderatorul Răzvan Dumitrescu îi  avertiza pe lingăii țicniți că își pierde A3 spectatorii. La fel și la B1 sondorul de sondaje Pieleanu era fript că Florin Cîțu are șanse reale să câștige partidul, deci șansele pesedeiștilor lui dragi scad! Avertiza că se rupe partidul. Nu prea cred. Ultimul care a încercat a fost Ponta cu Pro România care a încercat să rupă PSD și a eșuat lamentabil. La PNL Orban și Cîțu nu sunt adversari iremediabili, iar Orban în eventualitatea că ar rămâne președintele PNL va fi drastic cenzurat de președintele Iohannis. 

Aceași atitudine aberantă și cârtitoare o are fosta deontoloagă Alina Mungiu Pipiddi. Nu mai are de cântat doar pe la mesele slugilor lui Dragnea.

Iar cațaveica de Ioana Dogioiu așteaptă în continuare fantoma lui Băsescu, precum Hamlet pe ta-su!

Chiar dacă Florin Câțu trebuie să-și perfecționeze ieșirile publice, să devină un comunicator, el are mari șanse să ducă PNL spre o poziție de frunte în politica românească. 

Jurnal de pensionar

Văd că în zilele acestea principala dezbatere se referă la pensie și pensionari. Sunt pensionar din mai 2010. Viața mea profesională a durat 37 de ani și 8 luni. M-am pensionat la vârsta de 61 de ani. Motivul? Instituția unde lucram a fost înglobată printr-o malversație politică și salariul mi s-a înjumătățit. Așa că beneficiind de reducerea vârstei de pensionare, datorită muncii în condiții speciale, risc de radiații m-am pensionat. De această oportunitate au profitat și alți colegi.

Pensia primită era cu câteva sute bune mai mare decât ultimul salariu. Nu m-am omorât să dau în judecată instituțiile la care am lucrat, două! Alții s-au judecat și au mai câștigat ceva. Surpriza a fost că mi s-a recalculat pensia, dar eronat, ca în 2019 să se facă calculul corect și să am o pensie confortabilă. Astea sunt niște detalii. Important că după ce m-am pensionat am continuat activitate de profesor la Universitatea Politehnică București în regim de plata cu ora. Important pentru mine a fost contactul cu studenții care m-a obligat să mă documentez și să folosesc experința profesională acumulată. Așa că a fost un exercițiu intelectual deosebit ca să nu mă boșorogesc uitându-mă la tembelizor. În 11 ani de profesorat am scris trei manuale, care pot fi utile celor care predau la Politehnică. Alții s-au apucat de grădinărit, albinărit sau în misiunea importantă de bunici. Unii au continuat să lucreze în regim de experți la afaceri private.  Alții cu pensie bună au început să facă excursii externe, cum mă duc și eu în Grecia la mare, sau alții fac croaziere, știu pe cineva care are această marotă, dar are o problemă, nu știe decât românește! Deci după pensie poți continua o viață activă

Dezbaterea privind pensionarea este legată de vârsta de pensionare. Eu opinez că este o dezbatere cu iz populist. Este foarte clar că sunt meserii grele, dificile, unde vârsta de pensionare vine devreme, cum este cu minerii, sau de ce nu cu balerinele și balerinii. Dar sunt profesii care se pot face până la capăt, cum este cea de medic, poate cu excepția chirurgilor sau dentiștilor unde lucrezi cu mâinile care nu mai sunt sigure de la o vârstă. Însă și aceștia pot asista la operații cu expertiza pe care o dă vârsta. La fel este cu profesorii din mediul universitar, chiar și la cei din sistemul preuniversitar, unde consumul nervos este mai mare. Se preconizează un sistem elastic care să permită unor categorii profesionale să-și prelungească viața activă și să se pensioneze mai târziu, cred că în special pentru cei din sisteme cu programe elastice de lucru. Este mai dificil să continui după o anumită vârstă munca în regim zilnic cu program de 8 ore. 

În concluzie extinderea perioadei de ieșire la pensie poate fi admisă la anumite profesii. Mă întreb însă cum se pot pensiona la 45 de ani polițiștii? Păi să admitem că după o perioadă unii nu mai  pot continua într-un regim de stres și de pericol, dar pot continua la birou unde este nevoie de expertiza lor. 

Cel mai ciudat este ieșirea a pensie a magistraților, tot pe la 45 de ani. Văd că în țări cum este SUA un judecător stă la până la moarte la Curtea Supremă, sau iese la pensie la vârste foarte înaintate. De ce? Pentru că experiența acumulată îl face să grșească mai puțin. 

Am citit cu interes prezentarea cărții de memorii a Maiei Morgenstern. M-a șocat amintirea ei sinistră a unui profesor care a chestionat-o dacă este evreică, sau jidancă. M-a oripilat această intervenție antisemită. Îmi amintesc că în copilărie chestiunea antisemită era inexistentă. Eram prieten cu un evreu la vârsta preșcolară, sora mea avea cea mai bună prietenă pe Paula, cu al cărei tată tehnician dentist era prieten cu tata și care a emigrat în Israel pe la vremea liceului. Tata mai avea prieten un croitor evreu. De abia prin liceu am început să îmi idee despre evrei și antisemitism, care era însă puternic cenzurat. Îmi amintesc în studenție cum o colegă de la Hidro se pregătea să emigreze în Israel și cei de la UTC au hotărât să o excludă, dar nu au reușit, pentru că colegii ei au votat împotrivă!

Acum cu războiul declanșat de Hamas împotriva Israelului, au fost voci predominante care blamau pe isrelieni. Ei însă s-au apărat de rachetele Hamas care erau trase din zone protejate cu civili, atitudine criminală și teroristă. Așa că m-am bucurat că a fost în București o manifestare pro Israel în 15 mai. Mai există în România oameni normali!

Ca de obicei anumite reacții ale lui Mircea Mihăieș mă pun pe gânduri. Nu știu ce i-a cășunat pe pescari. Că era împotriva vânătorilor, aș înțelege, aceștia omoară animalul, prada. Pe când pescarii au oportunitatea să elibereze peștele prins, ba și să-l pupe, asta l-a deranjat pe Mihăieș! Vrem nu vrem, sunt îndeleniciri ancestrale, practicate de primii oameni. Dintre ei s-au selecționat conducătorii de mai târziu al celor care s-au sedentarizat și au devenit agricultori. Probabil din acest motiv vânătoarea, cel puțin  este o preocupare aristocratică, copiată în stil kitsch de mahării comuniști, gen Ceaușescu. 

Cu chiu cu vai PNRR a trecut prin  Parlament și a fost votat și de PSD. Ce mă surprinde la PSD este atitudinea de Gică contra pentru un program destinat pentru consolidarea economică a României. Am auzit un parlamentar pesedist se lamenta că Moldova nu beneficiază. Păi autostrada Nord Sud a și Est Vest la capete a Modovei ce sunt? 

Tot mai mult se agită apele privind congresul PNL. Orban vrea să fie din nou președinte. Este clar, cum spune CTP că Orban va duce PNL într-o fundătură. Mult mai preferabil ar fi prim ministrul Cîțu, care este noul tip de politician, chiar dacă are încă probleme de comunicare. 

P.S.

Empatie! De când pasajul subteran din centrul Piteștiului a fost blocat pentru reparații nu s-a prevăzut  o trecere provizorie  pentru pietoni. Primăriei puțin îi pasă de piteșteni. Dar cel mai grav este că șoferii sunt niște nemernici lipsiți de empatie care nu frânează  când oamenii încearcă să traverseze, ba chiar accelerează! Unde este poliția?

La judecata din urmă a poeților

Am primit niște reacții destul de drastice privind postarea mea asupra problemei Danielei Crăsnaru. Departe de mine de a o apăra pe această poetă. Eu țin minte pentru că a fost șefă pe la la liberali prin anii 90. Aș putea insinua că decizia USR de a-i acorda această indemnizație este pe baza că și Manolescu a fost la un moment dat liberal. Dar nu problema că Daniela Crăsnaru a fost fesenistă cum își amintește cineva și apoi liberală. Problema este că renumitul expert în boacăne Bulai a apărut la Academie însoțită de camarada Țoiu să o pedepsească pe Crăsnaru pentru adeziunile sale politice de după 89. Cred că Bulai habar n-avea cine-i Crăsnaru și la fel și Țoiu. Dar au primit ordin expres să vină la Academie, unde nu veniseră până atunci. Cât despre numele Țoiu știu bine numele unuia din romancierii mei preferați, păcat că au rămas doar epigoni! 

Problema privind colaboraționismul a pus-o la un moment dat și de Gaulle și i s-a atras atenția că este complicat, că acolo este toată Franța! Dacă doar în 5 ani francezii, inventatorii democrației moderne s-au dovedit niște colaboraționiști siniștri, ce pretenții să ai de la o nație plină de cozi de topor și la care martiriul este străin cu excepția lui Brâncoveanu pentru credința creștină și la rezistenții din munți pentru anticomunism.  

Și revenind la oile noastre cum să-l judec pe Varujan Vosganian? Pe cel care a demonstrat în 21 Decebrie 1989, arestat și bătut la Jilava de către securiști, sau pe excelentul ministru pe care l-am avut la economie? Sau pe cel care s-a ascuns cu ajutorul colegilor din Parlament să nu fie investigat pentru presupuse infracțiuni, sau pe cel care a eșuat în ALDE și a dus cea mai jalnică politică colaboraționistă cu PSD în vremea lui Dragnea? Și apropo sunt curios de ce acum Vosganian, când nu se mai află sub protecția Parlamentului, nu i s-a deschis un dosar? Eu mă gândesc la scriitorul Varujan Vosganian autorul Cărții șoaptelor, unul din cele mai bune romane post decembriste, pentru care a fost propus pentru Nobel.  

Vorbind de colaboraționism amintesc de cartea lui Lucian Boia privind literații interbelici care au trecut nonșalant de la Nihil sine rege al divinului critic G. Călinescu la incantații dedicate partidului comunist. Sau cazul cel mai grav al scriitorului din canonul literar românesc, Mihai Sadoveanu. A fost unul din cei mai importanți scriitori ai secolului XX, și de la mason a eșuat lamentabil cu articolul Lumina vine de la răsărit și abjectul Mitrea Cocor. Ca președinte al MAN a semnat condamnarea la moarte a unor partizani anticomuniști din munți. L-am avut la bacalaureat și citam din Ciopraga: Din coloanele de bronz ale literaturii se vede figura impozantă a lui Sadoveanu. Ce să mai zic de Arghezi, cel care a făcut pușcărie pentru colaboraționism cu germanii în Primul Război Mondial, apoi atacat vehement pentru poezia sa de către prolecultiști, ca ulterior să fie recuperat și să scrie ciclul 1907 în care ciocoiul e dat pe răzătoare. Sau cum Petru Dumitriu a scris un roman absolut sinistru despre Canalul unde mureau mii de deținuți politici, chiar dacă unii îi consideră Bijuterii de familie o capodoperă. Mie unul nu mi-a plăcut pentru că România modernă, lumea interbelică apar ca în porcăriile proletcultistului Ludo. 

Ce să zicem de Dan Deșliu autorul proletcultistului Lazăr de la Rusca, lectură obligatorie în elementară și devenit un curajos dizident anticeaușist cum foarte puțini au fost. Nici Dinescu nu-i mai breaz, cel care a a fost un important poet și dizident și care după 1989 să nu mai fie așa de aspru cu stânga și ai lui Iliescu, eșuând în calitate de negustor și restaurator. 

Cum poți fi judecați oameni precum Constantin C. Giurescu. amintit în Antologia Rușinii, care a fost închis la Sighet pe motiv de ministru liberal, autor al cele mai bune Istorii a Românilor, motiv de recuperare pe vremea lui Ceaușescu național comunistul. Cum să-l judeci pe Alexandru Paleologu băgat la pușcărie și bătut bine și care a mărturisit apoi slăbiciunea colaborării cu securitatea? Sau pe poeții Radu Gyr și Nichifor Crainic ajunși în situația jenantă  să scrie la reviste de partid dedicate exilului? E dificil pentru că erau la marginea societății, muritori de foame. 

Am înțeles că Manolescu în reeditarea Istoriei critice a literaturii române este foarte aspru cu Marin Preda, cel mai important romancier postbelic. Oare pentru Desfășurarea altă lectură obligatorie de la elementară?

Eu care am trăit acele vremuri nu pot să-i judec pentru slăbiciune sau compromisuri pe scriitorii care voiau să fie publicați. Erau vremuri câinești din multe puncte de vedere și spre cinstea lor unii nu s-au compromis și au devenit voci importante care mențineau un climat de normalitate culturală în vremurile care pentru unii sunt nostalgice, doar că erau un pic mai tineri. 

Așa că aerul meu ulcerat de Cristoiu, ca să citez pe o prietenă e fost receptat greșit. 

Ipostaza de cenzor cultural al lui alde Bulai m-a enervat și el nu are niciun drept să judece vremurile alea și să-i bage pe toți în aceași oală pestilențială a comunismului.  

Iulian Bulai - mama tâmpiților este mereu gravidă

Astăzi am găsit o însemnare pe Facebook care mi-a declanșat mânia și dezgustul. Varujan Vosganian care este vicepreședintele Uniunea Scriitorilor Români nota că la Academia Română era un loc vacant pentru o indemnizație de merit și persoana propusă de USR  este poeta Daniela Crăsnaru. La ședință au participat din partea parlamentului useriștii Iulian Bulai și Oana-Silvia Țoiu. Propunerea trebuia votată în unnimitate și cei doi mici nemernici useriști au fost contra. Motivul invocat de Bulai este că Daniela Crăsnaru ar fi scris o poezie cu parrtidul. Consultând biografia doamnei Crăsnaru pe Google am constatat că este născută în 1950, congeneră cu Dinescu. Pe acea vreme începutul anilor 70 nu mai era nevoie să pupi partidul din simplul motiv că locul era ocupat încă solid de proletcultiști. Îmi aduc bine aminte vremurile fiind student în acea vreme și Dinescu nu a fost obligat să scrie vreun vers cu partidul, chiar dacă a fost membru și ulterior un disident ca și fostul proletcultist Deșliu. Motivul era că existau critici care lansau pe tinerii poeți doar pe criterii literar estetice. Nici Nicolae Manolescu  cel mai prestigios critic literarr al acelor ani nu a scăpat de acuza unor encomii aduse partidului de către un obscur critic numit Nițescu. Știu bine că poeții lansați la începutul anilor 60 au trebuit să-și aducă prinosul partidului pentru că nu se putea altfel, chiar dacă ulterior au devenit unii dintre ei viscerali anticomuniști.

Suspectez mai degrabă că la originea acestui refuz stă faptul că doamna Crăsnaru a ocupat demnități importante pe la liberali. Observ că homunculul Bulai ca și camarada sa cu nume care amintește de tăria autohtonă au arțag politic mai abitir decât al partidelor vechi, istorice. 

Cercetând biografia lui Bulai constat că a beneficiat de suportul bisericii catolice studiind prin Italia până la nivel de masterat în domeniul artei, care l-ar face apt să ocpă funcția de șef la comisia de cultură a Camerei Deputaților. Vosgnaian insinuează că activitatea sa artistică prin Scandinavia a fost de statuie! În fine este o ocupație onorabilă, nu a cerșit sau furat. Dar nu-l face mai capabil să aibă acea funcție pe la Parlament. Pe de altă parte observ că tânărul Bulai nu trecuse  de doi ani când s-a produs Revoluția din Decembrie 1989, deci amintirile și experiențele sale despre comunism tind asimptotic spre zero. Nu știu cum acest gen de indivizi au ajuns la Parlament, Bulai este din 2016 deputat. Biserica catolică s-a dezis public de acest inivid după postarea revoltătoare a lui Bulai despre Maica Domnului. O singură concluzie putem trage, că mama tâmpiților este mereu gravidă și produce astfel de indivizi gen Bulai care mai ajung și în Parlament. 

Subiectul cel mai fierbinte politic este despre viitorul șef al PNL. Orban și-a a anunțat candidatura, singura deocamdată, dar presa este extrem de curioasă și agresivă chestionând pe Primul Ministru Cîțu dacă va candida la șefia PNL. Cei care comentează este fie Guran, un acolit al lui Orban, fie Boc care a declarat că domnul Cîțu este viitorul României. Cîțu are răbdare, el trebuie să adune lucruri pozitive casă poată avea argumente la candidatură. Eu îmi doresc schimbarea, Orban este un politician vechi cu obiceiuri detestabile. 

Premierul Cîțu s-a întâlnit cu Marcel Ciolacu, liderul PSD la Palatul Victoria pentru a-i prezenta PNRR. Ciolacu ar vrea să aibă și ei implicare, dar Cîțu le-a spus clar pesediștilor că aparține guvernului de coaliție. Păcat că pesedeii nu prea vor să fie constructivi, PNRR nu prea conține implicații politice, sunt linii clare impuse de UE și PNRR acesta pare a îndeplini aceste cerințe.

E îngrijorător ce se întâmplă în Israel. Oraganizația Hamas trage rachete asupra Israelului din Gaza, iar armata israeliană rispostează cu aviația. O clădirea importantă care ar fi avut centrul de comandă al organizației teroriste Hamas a fost distrusă chirugical. Părerea mea este că ar fi dinamitat-o cum se vede din videoclipuri, sau poate niște drone speciale? Nu este bine pentru că demenții palestinieni își pun aceste lansatoare în mijlocul populației civile. Să sperăm că se va ajunge la o soluție negociată. Netanyahu care avea mari probleme politice a primit această provocare ca un ajutor pentru viitor. El nu este omul unor negocieri cu palestinienii. Israelul are tot dreptul să se apere dar trebuie să găsească o cale să se înțeleagă cu palestinienii. 

Să sperăm de mai bine!

Românii între Orient și Occident

Am citit în ultimul număr al Dilemei vechi ce scria un poet ceh din secolul al XIX-lea despre proprii conaționali: “Oscilăm între Est și Vest apropiindu-ne slăbiciunile lor și fără să ne atașăm de virtuțile lor”. Cred că această părere despre cehi se potrivește mult mai bine nouă românilor. Suntem singurul popor de limbă latină aici în Orientul Europei, dar suntem în același timp legați de acestă zonă prin geografie și religie ortodoxă. Începuturile statalității românești erau de orientare occidentală, dar ortodoxia a fost mai puternică și ne lega de Constantinopole și prin intermediul limbii slave de cult. Apoi a venit tăvălugul turcesc și ne-am turcit, ca de abia sptre finalul secolului al XVIII-lea să se retrezească sentimentul național, întâi prin Transilvania și apoi în începutul de secol XIX să se manifeste și în Principate. Pentru că aniversăm acest an 2 secole de la Revoluția lui Tudor Vladimirescu de retrezire națională, când boierimea română luminată începe revenirea spre Occident. 

Anul acesta se împlinesc două secole și de la trecerea în eternitate a celui mai amre francez, Împăratul Napoleon Bonaparte, care a zdruncinat Europa și vechile ei așezăminte politice și de nașetee a naționalismelor moderne. În semn de omagiu la Hotel des Invalides un artist a montat scheletul din plastic al calului Marengo al lui Napoleon, lucru care a trezit multe controverse.

Din păcate se mai aniversează în această lună și un eveniment trist pentru noi românii, un secol de la înființarea Partidului Comunist. Mi l-au amintit realizatorul tv Cornel Mihalache și profesorul Adrian Cioroianu. Comuniștii cu ajutorul ciubotei bolșevice ne-au tras din nou spre Orientul asiatic timp de o jumătate de secol. Nu scap prilejul să-mi amintesc o întâmplare amuzantă din urmă cu o jumătate de secol. Eram în 1971 redactor la revista Politehnicii Ing. împreună cu prietenul meu Valeriu Demetrescu. Vedeta culturală a momentului era scriitorul Petru Popescu și după o seară literară la Politehnică mi-a promis un interviu,. Am ajuns la apartamentul dintr-un bloc vechi de pe Iulius Fucik, azi Masaryk ca să convorbesc cu scriitorul. El mi-a spus să procedăm americănește,  știa el ceva?! Și așa eu i-am pus întrebările și el mi-a bătut la mașina de scris răspunsurile. În numărul festiv din mai 1971 apărea acest interviu. Pe Valeriu D. îl pune împielițatul să culeagă interviul cu întrebările mele adresându-le cu Domnule! Păi în numărul dedicat PCR să fie cineva domn? Și așa în Viața Studențească un poet, azi mare anticomunist mă făcea cu ou și cu oțet pentru cronicile mele de artă plastică în care foloseam neologisme cam aiurea, dar ideea era că eram domn! Așa am devenit dizident fără voie, cam ca-n Moliere! Cu ajutorul neprecupețit a actualului rezident new-yorkez, Valeriu D.

Cel mai fierbinte subiect al actualității românești este PNRR. În acest scop primul ministru Cîțu s-a deplasat la Bruxelles să negocieze conținutul acestui proiect. Premierul a avut succes în cea mai mare parte, rămânând total partea legată de infrastructură. Înteresant este că s-a angajat să descurajeze importul de mașini second hand încurajând mașinile electrice. Mă întreb dacă va avea succes, pentru că ce or să se facă toți marațafoii și gherțoii autohtoni care trebuie să se deplaseze doar cu merțane, bemeveuri și audiuri, care să le marcheze statutul de interlopi importanți? Nu a fost acceptat total proiectul privind conectarea rețelelor de gaze casnice, acceptat doar într-o singură regiune și nici proiectul de irigații. Un părerist cam arogant se  lamenta că nu vom fi în stare să respectăm termenele la diferite obiective. Orice obiectiv de natură tehnică materială se va face, cu hopuri, poate? Dar cel mai dificil după mine este de a face reforme în mentalități, respect pentru mediu, un sistem de educație eficient și performant. Cei de la PSD s-au lamentat și ei că nu au fost consultați, criticau de zor PNRR și-l prezentau ca un eșec la UE, ca acum Ciolacu să spună că l-a sunat Câțu care va prezenta în Parlament PNRR. Dar Câțu a spus clar că PNRR este un proiect la Guvernului său de coaliție și nu este subiectul unor dezbateri și modificări în Parlament. 

Continuă în ritm susținut campania de vaccinare, organizîndu-se tot felul de evenimente care să faciliteze vaccinarea. Fruntaș este Clujul și urmează Bucureștiul, dar în zona rurală este mai dificil. Autoritățile permit de azi, 15 mai libertatea de a nu mai purta mască în aer liber. Asta a stârnit controverse că  nu se va mai încuraja vaccinarea. În fine sunt opinii și opinii. 

Pe plan extern cartoful fierbinte este în Israel în care evenimente au provocat reacții dure militare ale organizației Hamas din enclava Gaza, care a trimis o ploaie de rachete peste Israel, anihilate de sistemul Iron Dome. A venit și amenințarea cu o interveție directă terestră a Israelului în Gaza, dar această informație eronată a fost manipulatoare să-i facă pe liderii Hamas să se retragă în tunelurile și subterane făcute a-i proteja care însă ulterior au fost bombardaeze ca să-i anihileze pe liderii Hamas. Din afacere se pare că câștigă  Netanyahu care era în pericol să piardă șefia guvernului. Cum spun unii analiști este foarte dificil să apară lideri care să negocieze o pace, Netanyahu nefiind în niciun caz un astfel de lider. 

Se apropie vara, au apărut în piață cireșe cu 60 de lei kilu!

Ursul Artur, patrioți și un decăzut

Ursul Artur este ultima afacere cu puternic iz de corupție care zguduie România. Un ONG ecologist devoalează împușcarea unui urs trofeu numit Artur, undeva în pădurile din Covasna. 

Acum câteva considerații. Vânătoarea a fost o ocupație primordială a omului. Pentru a procura hrană bărbații porneau la vânătoare de animale. Ocupația a rămas și când lumea s-a sedentarizat și oamenii au devenit agricultori. Șefii acestor comunități au rămas tot vânătorii din care au ieșit regii și prinții. În vremurile care au urmat vânătoarea arămas o preocupare aristocratică. Vânătorii sunt o castă și prințul Lichtenstein este doar unul dintre aristocrații veniți la vânătoare în România. Mai îl amintim și pe fostul rege al Spaniei Juan Carlos la vânătoare pe la noi. Aceste vânători datorită restricțiilor și mai ales a animalelor protejate  au un iz puternic de braconaj. 

Prințul Lichtenstein nu a venit la vânătoare aiurea. El a venit la pont, iar cei implicați au aranjat vânarea unei ursoaice care provoca  stricăciuni într-un sat secuiesc.  Și în loc de ursoaică ce să vezi! Prințul a vânat pe Artur, trofeu de urs! Pentru asta a dat bani grei pentru corupții care i-au aranjat această vânătoare. Pădurea și ce se întâmplă în ea este greu de observat. De aceea corupții din zona vânătorii profită. 

De aici au început insinuările politice. Inclusiv un Stelian Tănase care nu-l are de loc la stomac pe președinte a însinuat că ar fi ceva legături cu tatăl prințului care dă premii internaționale. Sarabanda minciunilor și a fake news a culminat cu o poză a lui Iohannis cu prințul Luxembourgului, care n-au nicio legătură cu afacerea. 

Au sărit imediat patrioții, cum de vânează străinul urșii românești. Inclusiv Ciolacu a avut nerușinarea să se exprime în stilul obscen patriotic. El, care este vânător și știe bine cam cum stă treaba cu braconajul. Ciolacu și ejusdem farinae sunt toți răsăriți de sub pulpana altui mare vânător,  campionul urșilor din România, odiosul dictator Ceaușescu, care nu dădea niciun ban la vînătoare de trofee și vâna urșii în stil clar împotriva regulilor de vânătoare. Că toți mahării comuniști au copiat obiceiuri aristocratice când au ajuns să dicteze în lagărul comunist. Erau pline jurnalele de actualități cu vânătorile lui Ceaușescu și alți politruci și  mari demnitari. 

Deci trebuie căutați cei care au organizat acest act de braconaj.

Cel mai dezonorant act al unui fost demnitar român aparține aceluiași jeg politic, pușcăriaș și corupt numit Adrian Severin. Scrie o scrisoare prin care se gudură pe lângă Putin și acoliții săi. Demult nu am mai pomenit un astfel de act înjosire morală cu iz de trădare națională. Se știe bine că Rusia desconsideră toți vecinii. Ea stă de vorbă doar cu cei foarte puternici, cu SUA, cu Marea Britanie, Germania sau Franța. Ori nu noi socotim inamic Rusia, ci Rusia este inamicul celor care nu se supun ordinelor sale. Penibilul Severin poate să se ducă la Budapesta unde Oban Viktor singurul aliat al Rusiei pe motive de inamiciție cu România. 

Am fost și sunt stupefiat de mijloacele pe care le folosește USR pentru a-și atinge scopurile. Parcă sunt amnezici la reacțiile electoratului. Motivul jenant al respingerii bugetului primarului Nicușor Dan este rizibil. Văd că până la urmă s-a ajuns la un buget mai puțin neconvenabil acestor politicaștri useriști. Motivul fusese de fapt că viceprimarul Tomescu nu are drept  semnătură să demită și să dispună de șefii spitalelor din București. În discuții hop țop și pomposul gonflat Voiculescu! Și ca să fie treaba oablă mai votează USR și bugetul lui Piedone de la sectorul 5, braț la braț cu PSD!

În fine sub patronajul lui Iohannis s-a ajuns la cifra agreată de UE pentru PNNR, 29, 2 miliarde de de Euro. S-a renunțat la sume și de la Educație, dar cifra rămâne importantă! Din păcate PSD în loc să fie solidară cu interesele României umblă cu cârcoteli. Nu se uită la Polonia în care mai toate forțele politice au fost  de acord. 

Văd că a apărut un fel de sondaj INSOMAR în care PNL depășește PSD, 23,5% la 2,5 %! Cică AUR ar avea 15% și USR 13,5%.  Mă mir de cifra USR care cred că este mai scăzută? Pe primul loc la candidați prezidențiali ar fi Orban, de unde deducția că este un sondaj ordonat de Orban? Mai e mult până departe și multe se mai pot întâmplă până în 2024. 

Spre binele nostru campania de vaccinări continuă în forță și peste 5 milionae de români vor fi vaccinați la 1 iunie. Asta ne dă speranțe, pentru că și infectările au scăzut și decesele la fel și mai ales pacienții de la ATI, anticamera morții sunt în scădere vizibilă. 

Să sperăm de mai bine!