Jurnal de pensionar

Văd că în zilele acestea principala dezbatere se referă la pensie și pensionari. Sunt pensionar din mai 2010. Viața mea profesională a durat 37 de ani și 8 luni. M-am pensionat la vârsta de 61 de ani. Motivul? Instituția unde lucram a fost înglobată printr-o malversație politică și salariul mi s-a înjumătățit. Așa că beneficiind de reducerea vârstei de pensionare, datorită muncii în condiții speciale, risc de radiații m-am pensionat. De această oportunitate au profitat și alți colegi.

Pensia primită era cu câteva sute bune mai mare decât ultimul salariu. Nu m-am omorât să dau în judecată instituțiile la care am lucrat, două! Alții s-au judecat și au mai câștigat ceva. Surpriza a fost că mi s-a recalculat pensia, dar eronat, ca în 2019 să se facă calculul corect și să am o pensie confortabilă. Astea sunt niște detalii. Important că după ce m-am pensionat am continuat activitate de profesor la Universitatea Politehnică București în regim de plata cu ora. Important pentru mine a fost contactul cu studenții care m-a obligat să mă documentez și să folosesc experința profesională acumulată. Așa că a fost un exercițiu intelectual deosebit ca să nu mă boșorogesc uitându-mă la tembelizor. În 11 ani de profesorat am scris trei manuale, care pot fi utile celor care predau la Politehnică. Alții s-au apucat de grădinărit, albinărit sau în misiunea importantă de bunici. Unii au continuat să lucreze în regim de experți la afaceri private.  Alții cu pensie bună au început să facă excursii externe, cum mă duc și eu în Grecia la mare, sau alții fac croaziere, știu pe cineva care are această marotă, dar are o problemă, nu știe decât românește! Deci după pensie poți continua o viață activă

Dezbaterea privind pensionarea este legată de vârsta de pensionare. Eu opinez că este o dezbatere cu iz populist. Este foarte clar că sunt meserii grele, dificile, unde vârsta de pensionare vine devreme, cum este cu minerii, sau de ce nu cu balerinele și balerinii. Dar sunt profesii care se pot face până la capăt, cum este cea de medic, poate cu excepția chirurgilor sau dentiștilor unde lucrezi cu mâinile care nu mai sunt sigure de la o vârstă. Însă și aceștia pot asista la operații cu expertiza pe care o dă vârsta. La fel este cu profesorii din mediul universitar, chiar și la cei din sistemul preuniversitar, unde consumul nervos este mai mare. Se preconizează un sistem elastic care să permită unor categorii profesionale să-și prelungească viața activă și să se pensioneze mai târziu, cred că în special pentru cei din sisteme cu programe elastice de lucru. Este mai dificil să continui după o anumită vârstă munca în regim zilnic cu program de 8 ore. 

În concluzie extinderea perioadei de ieșire la pensie poate fi admisă la anumite profesii. Mă întreb însă cum se pot pensiona la 45 de ani polițiștii? Păi să admitem că după o perioadă unii nu mai  pot continua într-un regim de stres și de pericol, dar pot continua la birou unde este nevoie de expertiza lor. 

Cel mai ciudat este ieșirea a pensie a magistraților, tot pe la 45 de ani. Văd că în țări cum este SUA un judecător stă la până la moarte la Curtea Supremă, sau iese la pensie la vârste foarte înaintate. De ce? Pentru că experiența acumulată îl face să grșească mai puțin. 

Am citit cu interes prezentarea cărții de memorii a Maiei Morgenstern. M-a șocat amintirea ei sinistră a unui profesor care a chestionat-o dacă este evreică, sau jidancă. M-a oripilat această intervenție antisemită. Îmi amintesc că în copilărie chestiunea antisemită era inexistentă. Eram prieten cu un evreu la vârsta preșcolară, sora mea avea cea mai bună prietenă pe Paula, cu al cărei tată tehnician dentist era prieten cu tata și care a emigrat în Israel pe la vremea liceului. Tata mai avea prieten un croitor evreu. De abia prin liceu am început să îmi idee despre evrei și antisemitism, care era însă puternic cenzurat. Îmi amintesc în studenție cum o colegă de la Hidro se pregătea să emigreze în Israel și cei de la UTC au hotărât să o excludă, dar nu au reușit, pentru că colegii ei au votat împotrivă!

Acum cu războiul declanșat de Hamas împotriva Israelului, au fost voci predominante care blamau pe isrelieni. Ei însă s-au apărat de rachetele Hamas care erau trase din zone protejate cu civili, atitudine criminală și teroristă. Așa că m-am bucurat că a fost în București o manifestare pro Israel în 15 mai. Mai există în România oameni normali!

Ca de obicei anumite reacții ale lui Mircea Mihăieș mă pun pe gânduri. Nu știu ce i-a cășunat pe pescari. Că era împotriva vânătorilor, aș înțelege, aceștia omoară animalul, prada. Pe când pescarii au oportunitatea să elibereze peștele prins, ba și să-l pupe, asta l-a deranjat pe Mihăieș! Vrem nu vrem, sunt îndeleniciri ancestrale, practicate de primii oameni. Dintre ei s-au selecționat conducătorii de mai târziu al celor care s-au sedentarizat și au devenit agricultori. Probabil din acest motiv vânătoarea, cel puțin  este o preocupare aristocratică, copiată în stil kitsch de mahării comuniști, gen Ceaușescu. 

Cu chiu cu vai PNRR a trecut prin  Parlament și a fost votat și de PSD. Ce mă surprinde la PSD este atitudinea de Gică contra pentru un program destinat pentru consolidarea economică a României. Am auzit un parlamentar pesedist se lamenta că Moldova nu beneficiază. Păi autostrada Nord Sud a și Est Vest la capete a Modovei ce sunt? 

Tot mai mult se agită apele privind congresul PNL. Orban vrea să fie din nou președinte. Este clar, cum spune CTP că Orban va duce PNL într-o fundătură. Mult mai preferabil ar fi prim ministrul Cîțu, care este noul tip de politician, chiar dacă are încă probleme de comunicare. 

P.S.

Empatie! De când pasajul subteran din centrul Piteștiului a fost blocat pentru reparații nu s-a prevăzut  o trecere provizorie  pentru pietoni. Primăriei puțin îi pasă de piteșteni. Dar cel mai grav este că șoferii sunt niște nemernici lipsiți de empatie care nu frânează  când oamenii încearcă să traverseze, ba chiar accelerează! Unde este poliția?