Jurnal politic de marți

Îl scriu miercuri din motive obiective.

Ieri marți 28 mai s-a încheiat sesiunea universitară pentru mine. 

Am fost la București la UPB să dau examenul de Materiale Nucleare pentru Reactori Avansați la masteranzii de anul I.

Am avut destui studenți, au venit și câțva în prenieră, am avut studenți buni, am dat trei de 10.

Drumul la București și de la București l-am făcut cu maxitaxi, destul de lejer și la ducere și la întoarcere.

Evenimentele politice umbresc însă pe cele normale și obișnuite.

Duminică s-au desfășurat europerlamentarele și referendumul lui Iohannis.

M-am implicat și eu în acțiunea de sprijinire a liberalilor alături de organizația locală Pitești, pentru care am primit felicitări, sâmbătă de la Ludovic Orban și duminică de la Robert Sighiartău. Dacă aceste SMS pot fi considerate ca formale, chiar m-am implicat și am sperat. Asta pentru că mulți colegi mai tineri erau foarte sceptici și pesimiști. Mai aveam și doi prieteni matematicieni, unul predă statistică, dar se pare că la sondaje are sechele de Teleorman, unde domiciliază, el fiind ploieștean de baștină ca și mine. 

Ce s-a întâmplat duminică 28 mai?

A fost un landslide al votului de centru dreapta. Românii au ieșit ca o maree la vot. Au fost 49%, dar este fals, pentru că în România mai sunt permanent vreo 15 milioane, nu 19 cum au oficialitățile în baza de date. Estimez că au fost prezenți cam 63% din electorat. Chiar ar fi interesant ca să se facă o înscriere la vot, cum se practică în alte părți ca să se actualizeze baza de date. 

Pentru prima dată din 1933 PNL câștigă alegerile în România!

Surpriza a fost însă USR/PLUS care au făcut cam 22%, ceea ce este mult peste așteptări. Asta arată că oamenii tineri au venit să voteze, vor altceva, alianța USR/ PLUS nu a fost la guvernare, chiar dacă primul lor candidat era Cioloș, care a guvernat în 2016 de i-a adus pe pesediști la un scor imens de 45%. Așteptările pentru USR PLUS sunt extrem de mari și liderii lor trebuie să fie foarte atenți să nu le înșele. 

PSD a înregistrat cel mai mic scor de 30 de ani încoace! Una dintre explicații este că România s-a schimbat extrem de mult din 2007. Economia este în majoritate absolută privată, dominată de multinaționale, doar producția de electricitate a rămas de stat. Exemplu l-a dat Mioveni, Argeș, citadela Dacia unde a câștigat USR. Aici unde erau muncitori care păreau rămași la nivelul anilor 80 s-au schimbat prin activitatea în marea multinațională Renault și a întreprinderilor care lucrează pentru industria auto. 

Explicația cea mai clară este însă modul în care jupânul Dragnea și-a bătut joc de români în ultimii doi ani și jumătate, i-a tratat cu dispreț și aroganță.

A tratat pe oameni ca pe niște milogi, care nu reacționează dacă le mărești celor în vârstă pensiile și în domeniu bugetar dai niște salarii obscene. Apoi paranoia cu care supraveghea pe primii miniștri puși, a schimbat trei până la Veorica Dăncilă.  Un alt factor important a fost obsesia lui Dragnea de a supune justiția ca să să nu-l poată condamna. Iată că o nenorocirea nu vine singură, după înfrângerea rușinoasă în alegeri, unde trebuia seara să-și dea demisia, a doua zi, luni a fost condamnat la pușcărie.

Spre deosebire de alții cred că și-o merită din plin. Unii spun că românii au plătit factura la gazele din 10 august 2018. 

Alt mit politic s-a dezumflat penibil, ALDE nu a trecut de 5% și va dispărea împreună cu penibilul și prostul de Tăriceanu, care avea vise prezidențiale. Unii zic că Tăriceanu are mai puține procente decât neveste....hahaha!

Camera Deputaților a rămas fără președinte care și-a mutat biroul în celulele la Rahova, așa că trebuie ales unul nou. Ieri, în final, PNL, USR și PMP s-au înțeles să aibă împreună candidată pe Raluca Turcan. Este un semn bun pentru viitor. Analiști și păreriști politici sugerează că nu este bine în actuala degringoladă pesedistă să preia puterea.

Eu cred spre deoosebire de alții că necesitatea unui nou guvern al PNL, USR/PLUS și PMP ar fi foarte necesar.

Trebuie să dispară figura sinistră a lui Carmen Dan de la Interne, Meleșcanu de la Externe și catastrofa finanțelor Teodorovici cu Vâlcov, groparul economiei românești. Dar mai ale trebuie să dispară această Veorica Dăncilă, mămăița agramată din fruntea Guvernului României. 

Unii spun că este periculos electoral, dar în momente de cumpănă trebuie să preiei inițiativa și nu vei pierde dacă faci lucruri în bună credință.

Și acum vreau să revin la PNL. Ludovic Orban a avut o inspirație foarte bună, formidabilă chiar cu punerea în fruntea listei europarlamentare a lui Rareș Bogdan. Acesta este genul conservator, patriot de care electoratul favorabil PNL avea nevoie. Pentru că PNL este un partid cu bune rezultate în zona rurală asta îi dă și mari obligații.

Trebuie ca programul PNL că cuprindă în dezvoltarea infrastructurii și zona rurală care trebuie urgent urbanizată, să nu mai moară copii înecați în haznale. Trebuie dezvoltate educația și învățământul și sănătatea.

Toate sunt posibile pentru că românii sunt pro-europeni, și au demonstrat-o din plin duminică. Măcar aici le suntem superiori, celor care au ieșit din comunism, ungurilor și polonezilor. 

România a intrat într-o nouă epocă. Este ceva similar cu ce s-a întâmplat în 1996, dar în condiții complet diferite.

Aceste evenimente politice nu au repercusiuni immediate pentru noi oamenii normali, cei mai afectați sunt cei care trăiesc de pe urma politicii, așa că trebuie să privim lucrurile cu moderație și speranță.

Semeni vânt, culegi furtună Liviu Dragnea

Cam asta a fost politica lui Dragnea în ultimii 2 ani. 
Să-și bată joc de români umblând să scape de pușcărie.
Azi a decontat la urne, mâine intră la pușcărie! 

Jurnal de vineri cu trenul și cu maci roșii

Astăzi am avut ultimul curs la Politehnică. 

M-am hotărât să iau trenul. Nu am mers anul ăsta la Bucurețti cu trenul din cauza orarului, aveam și cursul cu anul IV de la 9 dimineața și mai la îndemână era cu maxi taxi.

O altă rațiune este și prețul biletului. S-a scumpit și costă 23 de lei față de doar 16 lei anul trecut. Acum că am avut cursul de la ora 13 puteam să iau trenul de 10 din Pitești. Trenul s-a format din Pitești, nu mai venea de la Craiova. În tren este mai confortabil cu probleme adiacente mirosul pătrunzător de veceu. Am avut nevoie și vasul nu se golea rămânea pișatul oricât ai fi tras apa și cum se bălăngănea cădea și pe  lângă. 

E primăvară vară, dar parcă peisajul este mai dezolant. La ieșirea din Pitești abundă gunoaiele și senzația de mizerie și delăsare. Dar este verde, câmpurile sunt lucrate, măceșii sunt în floare, iar când am ajuns la București pe terasament era plin de maci roșii. Calea ferată este un amestec de delăsare și ruină combinată cu peisajul ăsta de primăvară spre vară cu verde  crud prin care răzbat fierotenii și betoane lăsate în plata Domnului. 

Pe drum am avut plăcerea lecturii finale la romanul Serotonină a lui Michel Houellebecq a cărui cronichetă am comis-o deja.

Am ajuns la București și mi-am procurat imediat România Literară, Dumnezeu știe când am să mai citesc.

În Dilema veche de ieri, Valeriu Nicolae are un fix, să atace pe candidații liberali. Nu știu ce în capul lui, acum cei care vor vota USR și Cioloș sunt clar convinși de asta nu cred că mai sunt nedeciși liberali care să fie convinși de argumentele lui V. Nicolae. Legat de toate acestea am avut și o polemică cu un corespondent. Văd că în Observator cultural Marius Oprea continuă să argumenteze asupra problemelor lui Cioloș din vremea armatei la securitate. Mie nu mi se pare ca asta e relevant. Cioloș este contrar celor spuse de USR Plus un om vechi, nu nou, după cum se vede, dar mai rău, este oportunist. Nu pot să nu-mi aduc aminte cum alt personaj, care acum CNSAS îl dovedește turnător, pe Băsescu cum a îngropat-o pe Mona Muscă cu ajutorul neprecupețit al lui Liiceanu cu diatribele lui ca un nou Moise pus să dărâme idolii falși. Văd că acum tace, poate că era mai bine să se fi abținut atunci, Mona Muscă în cele ce erau date publicității dăduse declatrații de bine, nu de rău despre colegi. Se pare că Petrov alias Băsescu a turnat de rău la secu. De aceea îl dă în gât CNSAS-ul acum!

În revistă un dosar despre New Europe College, opera lui Andrei Pleșu, centru de studii avansate umaniste. Bine că există și că se finanțează exclusiv privat, institutul similar unguresc a picat în ghearele lui Viktor Orban. NEC funcționează pe o proprietate elvețiană. Ce frumos! Și știu că un prieten a beneficiat cu folos de o astfel de bursă de la NEC. 

Azi este aniversarea liberală a Convenției de la Mazar Pașa din 1875, sunt deja 144 de ani de când s-a înființat PNL. Doar nemernicia valahă a lui Manu și a ejusdem farianae de la județ nu a permis accesul la Conacul Brătianu. Ca de obicei aceste javre fără neam au impresia că au luat în gestiune România și istoria ei. Nu am fost, dar sunt nervos din acest motiv, liberalii aniversând în fața necropolei brătiene de la Sfântul Ion de la Florica.  Am lipsit motivat că am fost al București, dar ieri am fost cu Siegfried Mureșan prin centrul Piteștiului. 

În rest aștept ca românii să dea un verdict duminică, sunt optimist!

Mitingul PNL de la București

Am fost împreună cu mai mulți prieteni la mitingul PNL organizat în Piața Victoriei.

A fost foarte multă lume, Rareș Bogdan a spus că au fost 60000, Digi24 40000, altă televiziune 50000. 

Rareș Bogdam ne-a reamintit că această Piață a primit acest nume de la domnitorul Carol I după victoria din Războiul de Independență. Dacă sondajele se confirmă PNL ar trebui să obțină victoria. 

Am încredere în oamenii sătui de minciunile proferate de către PSD ocupat să-l scape doar pe Dragnea de pușcărie, și care a neglijat privind educația, sănătate și autostrăzile. Astea sunt lucruri pe care doar cu ajutorul Uniunii Europene se pot obține. PSD este iliberal pentru că se ocupă de justiție în loc de progresul României. 

Au vorbit bine, Siegfried Mureșan, Rareș Bogdan, Ludovic Orban și în final președintele României.

Să sperăm că pe 26 mai se va schimba ceva!

Jurnal de vineri cu Cornel

De ce Cornel? Pentru că este vechiul meu prieten din studenție, împreună cu Valeriu, actualmente la New York eram un fel de Cei trei muschetari. Când ajung la cursuri la Politehnică ne mai vedem și mai stăm de vorbă.

Am plecat lejer astăzi spre București pentru că nu mai am decât cursul de Master de la 1 la 3. Am plecat greu din Pitești nu se strângeau oamenii și după o juma' de oră am pornit pe la 9 dimineața. Vremea era frumoasă, câmpurile arată splendid, grâul este verde, iar porumbul a răsărit deja. 

Primul scop era să mă opresc la Decathlon să-mi iau niște pantofi de sport impermeabili. Îi găsisem pe internet, dar îmi cerea cardul, nu mi-a surâs și mi-am dat seama că ajung în București și în Militari este un magazin mai mare decât cel din Pitești.

Aici mi s-a întâmplat ceva ciudat cretin și greu de explicat.  Am coborât și am trecut strada spre complexul Militari. Ajung la magazin și din reflex îmi las rucsacul la o cutie de la intrare care avea cifru. Zona era supravegheată de un tip de la pază. Am făcut codul simplu 1234 și am intrat în magazin am găsit pantofii de pe site-ul Decathlon, la prețul redus de 130 în loc de 150 de lei. I-am încercat, erau buni, am mers la casă i-am plătit și m-am dus la cutie să-mi recuperez rucsacul. Acesta dispăruse, m-a apucat disperarea, unde este? Individul paznic mi-a zis să mai caut și mi l-a găsit în altă cutie. L-am luat grăbit și nu am mai comentat. Era un hoț, a deschis cutia și noroc că nu aveam nimic, doar o sticlă de apă și niște senvișuri, a fost atât de imbecil că l-a pus în altă parte. 
Dacă luam tableta mi-o fura, noroc cu cartea Frica a lui Bob Woodward, apărută cu ziarul Adevărul pe care azi am reușit să o termin.

Am ajuns la AFI, am făcut un tur pe la Cărturești, dar n-am găsit voumul 2 din Memoriile lui Lucian Boia. M-am întors la Starbucks-ul de la intrare și a apărut și Cornel. El este foarte pesimist în privința alegerilor și nu prea are de ales, era foarte critic și la adresa lui Iohannis. Eu am alte păreri, dar asta este altă poveste.

Am discutat și despre Valeriu, care se pare că nu va mai ajunge acum în mai în România. 

Și că tot vorbim de apropiatele alegeri azi s-a petrecut o vizită secretă a lui Dragnea în Argeș.

Prima a fost la Topoloveni unde a fost întâmplinat de un grup de protestatari tăcuți care tocmai desfășurau niște banere și au fost luați pe sus de jandarmi și duși la poliție unde li s-a dat drumul după terminarea vizitei în Topoloveni.  Jandarmii au început să aibă comportare de trupe de securitate de unde se și trag, mai ales ofițerii bătrâni. Același tratament l-a avut Dragnea și în localitate Corbi unde a fost apostrofat de alți protestatari.

Cred că Dragnea nu mai are unde să se ascundeă, șobolanul este huiduit oriunde s-ar ascunde. 

Ieri în Dilema veche am citit cu mare plăcere dosarul privind traducătorii cărților românești. Este emoționant că sunt străini care au prins drag de limba noastră și ne traduc scriitorii în limba lor. 

Mi-a plăcut ca de obicei articolul Adinei Popescu cea mai simpatică autoare a revistei alături de Valeriu Nicolae.

Dar acesta a comis-o, l-a atacat vehement pe Rareș Bogdan. Mi se pare nedrept, când te lauzi cu oameni noi în politică și faci abstracție că idolul său Cioloș este un opportunist vechi.

Dar mai rău este că începe să iasă la lumină tinerețea lui discutabilă. Dacian Cioloș a fost recrutat la trupele de securitate, strămoașele jandarmilor de azi din Topoloveni. Mai rău! Reiese că a păzit casa Doamnei Cornea, el recunoaște că a păzit doar intersecția.  Tinerețe cam sulfuroasă și cam vinovată!

Pesedeii sunt fericiți, Iohannis a fost huiduit de un individ în Timișoara, președintele i-a dat replica: fiecare cu părerea lui.

N-au sărit jandarmii să-l rețină, nici sepepiștii, Timișoara nu-i Topoloveni. Ba chiar acolo ar fi periculos, că doar timișorenii au pornit răsturnarea lui Ceaușescu.

În plus Iohannis a decis amânarea festivităților de omagiere a eroilor Revoluției de acum 30 de ani, la apostrofarea inclusiv a fiului doamnei Cornea, poate este mai bine că nu se se poate insinua că ar fi  o acțiune cu caracter electoral.

Traian Băsescu

Îmi propusesem să nu mai scriu despre acest personaj politic, expirat după mine, după alții activ și certăreț, gata să iasă cu picioarele înainte din politică, cum promitea predecesorul Iliescu.

Iliescu are 89 de ani și-mi aduc aminte cum îl făcea bătrân pe răposatul Rege Mihai. Iliescu e doar cu 9 ani mai tânăr! 

Dar să revenim.

În 2004 mă rugam la Domnul ca Băsescu să iasă președinte. Am făcut foarte activ campanie candidatului Băsescu, cum n-am făcut campanie altuia. Pentru că președintele Adrian Năstase părea un rău mare de tot. 

Și asta în pofida faptului că Traian Băsescu a fost cel cu o contribuție importantă în distrugerea PNȚCD, atacând constant guvernele Convenției Democratice.

Că și liderii PNȚCD au partea lor de vină este altceva.

Știam că Traian Băsescu are un trecut sulfuros, fusese căpitan de vapor, vaporean, deci contrabandist. Fusese șef de agenție la Anvers pe a mijlocul anilor 80. Astfel de posturi sunt ocupate de securiști de obicei, sau oameni care interacționau activ cu aceștia. Și securiștii nu avea alt obiectiv și obligație decît să-l apere pe Ceaușescu, dar se și îmbogățeau ilicit așa că Revoluția din Decembrie 1989 a fost pentru ei o mare oportunitate. Dim acest motiv multe afaceri prospere de azi au iz fetid de securiști. 

Băsescu s-a dovedit un excelent demagog, cu înclinații puternic populiste, doar că era împotriva urmașilor peceriști și a fost îmbrățișat din disperarea de oameni inteligenți, care altfel n-ar fi dat doi bani pe el. 

În politică are performanța de a face din PD un partid de nivelul PSD în 2008. 

Dar Traian Băsescu odată ales și-a dat cuprul pe față!

I-a dat afară pe toți consilierii cu ștaif, pe Andrei Pleșu cu înjurături de mamă, a păstrat-o doar pe putativa amantă Elena Udrea și a dezvoltat o camarilă ca pe vremea lui Carol al II-lea, coruptă și lacomă.

Și derapajele pe justiție au început să se manifeste, prin Daniel Morar care a fost executantul adversarilor lui Băsescu. Atunci cînd în funcție a intrat Codruța Kovesi lucrurile s-au mai schimbat. Nu este străin și de încercarea de a-l scoate din cursă pe președintele Iohannis prin denunțul la ANI. Nu eu spun asta, ci unul din cei mai apropiați colaboratori Radu Cristescu, care este cel care a lansat și porecla de Sică Mandolină lui Ludovic Orban. Că Băsescu avea talentul lui Vadim Tudor la porecle și defăimări. 

Cele două suspendări mai mult l-au ajutat, pentru că dacă era lăsat să-și facă de cap, ajungea unul din cei mai detestați dictatori postcomuniști, ceva în genul în care excelează acum Dragnea, alt împărat cu șapcă ca să cităm un titlu de carte. 

Acum s-a resuscitat ideea că a făcut poliție politică, că a fost turnător. Așa a ajuns la concluzia CNSAS. Imediat adulatorii au sărit să-l mângîâie pe cap că vor să-l blocheze să ajungă la PE, să mai roadă și el niște euroi.  Cel mai mult mă nedumerște atitudinea unora față de acuza de turnător. L-au mângâiat pe cap foștii și actualii admiratori. Toți românii au turnat. Nu este adevărat!

Mulți români au avut de a face cu securitate, au dat declarații, dar nu au turnat. Turnătoria este cea care afectează negativ destinul și cariera unui om.

O știu foarte bine ce însemna să ai dosar prost pe bază de familie și turnătoria binevoitorilor.

Cam același lucru s-a întâmplat cu Mona Muscă. Dar nu cred că se va mai dezlăntui Gabriel Liiceanu să-l strivească sub oprobiu pe Băsescu.

Că deh toți suntem români, mai mult sau mai puțin onești. 

Unii dintre noi înghețați în proiect!

Ignoranții

Când citești ce spun ignoranții te umpli de jenă, de rușine. 

Oare unde au învățat, oare ce profesori au avut, sau sunt doar ei în nemernicia lor de vină?

Dragnea a pus capac prostiei lui în privința istoriei. Confundă cămășile brune naziste, cu cele negre mussoliniene. Derbedeii naziști bruni și-au făcut de cap până când Hitler a decis ca Roehm să fie asasinat, devenise o povară. Și ai-a înlocuit cu melt mai eficienții din trupele SS. Dar astae sunt lucruri complicate pentru Dragnea.

Un prieten de la Paris îmi taxează deriva mea de limbaj, că aș fi prea dur cu acești contenporani, chiar dacă și el are cam acealeași cuvinte pentru trecutul nostru glorios din comunism.

M-am săturat! Peste tot în media, la loc de cinste sunt insanitățile lui Dragnea. 

Are obrăznicia să spună că străinii ne otrăvesc cu produsele lor  alimentare, în schimb autohtonii au dat lapte stricat  elevilor și i-au intoxicat. Mai multă ipocrizie și nesimțire criminală nu se poate!

Chiar nu pot înțelege cum sunt atâția oameni care sunt dispuși să-i creadă mincinile.

Probabil doar leneșii și oportuniștii care au parazitat pe lângă cei harnici în economia românească și au acum pretenția la pensii mari? 

Plus că replica lor este mai tot timpul tip Antena3: de vină este...Băsescu. 

Are Băsescu multe acțiuni discutabile, dar acum toate sunt izvorâte din acțiunile unui infractor care a jefuit statul și un județ foarte sărac ca să-și facă o avere nesimțită și obscenă și care vrea să scape de pușcărie.

Jurnal de weekend cu colegii de la Caragiale

Încep totuși cu fotbalul la care m-am oprit marți.

Miercuri s-a jucat și a doua semifinală din UEFA Champions League. Părea un meci fără istoric la Amsterdam. Tottenham fusese învinsă în primul joc de la Londra de tinerii superbi de la Ajax cu 1-0. 

Și prima repriză confirma că Tottenham este în criză, era 2-0 pentru Ajax. Ce s-a întâmplat în a doua repriză ține de miracol.

Tottenham revine spectaculos și egalează 2-2 prin brazilianul Mouro. Ajax are ocazii, Zieh trage în bară, dar și englezii atacă periculos.

Mai sunt câteva secunde din prelungiri, atac Tottenham și Mouro șutează pe sub portar și este 3-2 pentru Tottenham. Pochetino face mătănii în patru labe, e o nebunie totală.

Finala de la madrid va fi englezească, nu britanică , cum greșit afirma cineva!

La fel s-a întâmplat cu Europa League. Am văzut meciul de la Londra, Chelsea dă gol, dar Iovici, sârbul care va juca la Real, egalează. Prelungiri și penaltiuri, primii ratează cei de la Chelsea, dar în final greșesc doi nemți și Chelsea este în finala de la Baku alături de Arsenal care s-a distrat la Valencia și a învins cu 4-2.

Apropo de decizia asta cel puțin curioasă a UEFA, Jurgen Klopp a atacat oficialii care au luat decizia cu Baku. Klopp critică pentru faptul că suporterii englezi din Londra vor trebui să meargă 9000 de km pentru această finală. Decizie proastă pentru suporteri, dar bună pentru corupții de la UEFA, petrodolarii azerbadjeni atârnă greu! Nu este mulțumit nici cu cele 16000 de bilete ale suporterilor englezi pentru finala de la Madrid pe un stadion de 60000 de locuri.

Joi am plecat la Ploiești pentru că foștii mei colgi de școală au avut inițiativa unei revederi cu ocazia celor 70 de ani pe care îi implinește promoția mea. Am terminat în 1967, ultima cu 11 clase.

A fost emoționanat să mă revăd cu colegii de clasă, puțini și cu ceilalți colegi. Organizatoarea acestei manifestări a fost ca de obicei farmacista Adriana Nicolae, ajutată de soțul Lucian Iacob, sprijinită de Valeriu Negulescu și Nicu Dumitrescu.

Au venit puțini din colegii de clasă, doar Sanda Patriciu, Luciana Băicoianu, Valeriu Negulescu, Teodorescu și neschimbatul Vasile Tifigiu. Vorbind de noi, ne-am născut în 1949, dar se pare că îmbătrânim diferit, nu zic mai multe.

Locul de întâlnire a fost statua - bust a lui Caragiale de pe Bulevard.

Vorbind de statue, la Gară am tras o poză cu statuia Eroilor Independenței de la 1877. 

Am vizitat apoi Muzeul Ceasului fondat de iubitul nostru profesor Nicolae Simache, mare patriot local. Așa că am plasat muzeografei teoria profesorului relativ la limba literară română, care este cea din triunghiul Brașov - Șcheii lui Coresi, Târgoviște și București. Dar centrul triunghiului este la Ploiești, că la Bucov avea Coresi vie!

Am și scris în cartea de impresii a muzeului, în amintirea nenumăratelor vizite la Muzeul Regional Ploiești, de lângă Palatul Pionierilor, unde, evident, semnam în cartea de impresii. 

După aceea am fost invitați la Mon Jardin, restaurantul unde am continuat la un pahar de vorbă

Observ că unii din colegii de promoție îmi citesc însemnările de pe blog și asta mă bucură. 

Efectul a fost că am fost invitat să țin un spici cu ocazia întâlnirii. 

Am subliniat că suntem absolvenții unui liceu de elită, printre cele mai bune România și de ce nu și din lume! Asta datorită profesorilor excepționali. Am amintit de Nicolae Simache, dar și de cel care mi-a influențat personalitatea, profesorul Ion Th. Grigore. Am amintit-o cu emoție pe poeta simbolistă, profesoara Natalia Boncu, de la care am învățat să scriu frumos.

Am amintit și de colegii care ne-au părăsit, Dumnezeu să-i odihnească în pace! Culmea că am fost și aplaudat. 

Asta este despre modestie, că tocmai acesta este subiectul dosarului din Dilema veche.

A fost și summit-ul de la Sibiu, care a pus România pe hartă la loc de cinste. Asta pentru unii că patrihoții adversari politici nu prea au înghițit ca Iohannis să iasă în evidență.

Umblând prin București pe 10 Mai am observat că la statuia Regelui Carol I se termina desfășura festivitatea de aniversare a Zilei Monarhiei, care este pentru patrioți și Ziua Independenței de Stat a României, declarată de domnitorul Carol I pe 10 Mai 1877 și care a fost Ziua Națională a României de atunci până în 1948. 

Ar fi mai inspirată revenirea la ea că este în mai când este frumos și cald.

Și ceva despre un articol din Observator Cultural. Un autor se ocupă de populisme, și marșează pe ideea populismului penal, care ar fi de dreapta, al USR-PLUS și care vezi Doamne! este la fel de toxic ca cel de stânga, practicat de PSD. 

Stângiștii sunt simpaticii până când țin cu tot dinadinsul să recupereze marxismul, comunismul pe care nu le-au apucat, se pare? 

I-aș aminti lui Copilaș, care se comportă cam cum îi este numele. Europa postbelică a inventat statul social, idei social democratice aplicat de capitalism!

Cât despre socialism și lagărul său, sunt la lada de gunoi a istoriei.

Invincibila Armada s-a scufundat la Liverpool

Invincibila Armada s-a scufundat la Liverpool

Mă pregăteam să scriu despre eveninmente petrecute ieri, 7 mai 2019, despre reflecții asupra unor probleme citite, dar am avut răbdare să se consume și seara cu prima semifinală de UEFA Champions League.

Eram un suporter fără iluzii al Liverpool. Înfrângerea de miercuri 1 mai la Barcelona cu 3-0 nu-mi dădea mari speranțe. După meciul criminal de sâmbătă 4 mai Liverpool la Newcastle în care Salah fusese accidentat credeam că jucătorii liverpoodlieni (folosesc expresia englezească pentru că cea românească sună ca dracu') sunt terminați fizic.

Victoria incredibilă de aseară cu 4-0 în fața Barcelonei are după mine o explicațe ce ține de mentalități. Prestația lui Liverpool explică de ce englezii au cucerit și dominat lumea până la ultimul război mondial: să te sacrifici până la capăt chiar dacă aparent nu mai ai nicio șansă.

Marele strateg al lui Liverpool a fost însă un coach german, Jurgen Klopp. Cred că este cel mai potrivit antrenor și răspunde așteptărilor suporterilor de Liverpool. Este gata de orice sacrificiu. Liverpool a intrat pe teren lipsită de două din pistoanele echipei, atacanții Firmino și Salah. Nimeni nu le dădea nicio șansă și jucătorii Barcelonei odihniți pentru că lipsiseră la ultimul meci de duminică unde au și luat bătaie rezervele lor. Au intrat pe teren cu o anume aroganță și înfumurare protejați de rezultatul de neprezentare de săptămâna trecută.

Toată săptămâna prietenul Iulian mă bătea la cap cu remontada (revenirea pe spaniolește), iar eu îi replicam plictisit că Liverpool nu are nicio șansă. Miercurea trecută după meci mă sună pe WhatsApp și Valeriu de la New York, alt fan înfocat Barcelona, care-mi dăduse pronosticul exact de 3-0. Ba generos, pronosticase un 3-1 pentru Liverpool aseară.

Totul s-a făcut praf și pulbere, datorită lui Origi, belgianul rezervă al lui Firmino și rezervei Wijnaldum, intrate în locul fundașului Robertson. Explicația victoriei stă și în prestația extraordinară a celor doi englezi, căpitanul Henderson și a buldogului Milner, care parcă săpa tranșee pe tot terenul.

Golul eliminării a a fost dat ca în curtea școlii, tânărul Trent Alexander-Arnold vede că apărarea Barcelonei visează la prelungiri și execută rapid cornerul, mingea ajunge la Origi care-l execută pe ter Stegen și bate cuiul calificării pe coșciugul înfrângerii Barcelonei.

După meci cel mai frumos moment a fost când jucătorii liverpoodlieni împreună cu antrenorul Klopp au cântat You never walk alone împreună cu fanii entuziaști unde l-am văzut și pe marele jucător Kenny Dalglish.

Bogdan Murgescu și dilemele dezvoltării României

Ieri am mai fost martorul unei foarte interesante și provocatoare conferințe a profesorului Bogdan Murgescu. Este autorul intersantei cărți România și Europa. Acumularea decalajelor economice (1500‑2010). Este o carte care încearcă să explice de ce este România azi din punct de vedere economic, explorând istoria Principatelor Române în ultimii 500 de ani. Acolo ia în comparație Danemarca Irlanda și Serbia cu Principatele.

Ieșim rău de tot, pentru că Danemarca a început reformele sociale la sfârșitul secolului al XVIII-lea, Irlanda este componenetă a spațiului anglo-saxon. Serbia însă a fost 500 de ani sub turci, dar a avut noroc cu perioada interbelică și un comunism a la Tito.

Mă uitam pe grafice, în 1938 eram la 0.37 față de media europeană, ca să terminăm în 1989 la 0.35 față de Europa, deci mai rău că în 1938!

Murgescu sublinia că interbelicul avea o diferențiere socială stridentă, că analfabetismul era foarte ridicat. Comunismul a rezolvat în parte unele din problemele sociale, ne-a egalizat în jos și a distrus elitele și am rămas subdezvoltați. 

Azi după12 ani de Uniune Europeană suntem deja la 0.47 din media europeană, zona București este peste medie, dar rămân zone puternic subdezvoltate, Nord-Est, Sud.

Inclusiv, dacă  călătorești în jos de Costești, județul Argeș capătă in alt profil de agricltură subdezvoltată de sărăcia în județul unde există Dacia, cea mai mare întreprindere din România ca personal, inclusiv întreprinderile adiacente cu profil auto.

Profesorul Murgescu a prezentat două scenarii unul optimist, altul pesimist, el fiind înclinat spre cel optimist. Pentru asta este nevoie de infrastructură, se sănătate și mai ales de educație. 

Eu am intervenit și am spus că succesul unui scenariu optimist în pofida celui pesimist va fi dat de echilibrul dintre nemernicia valahă, oglindită de Caragiale, prin expresia: "că toți suntem români, mai mult sau mai puțin onești" și excelența valahă, sau poate normalitatea valahă. Dacă prima are succes atunci România anilor 2030 va fi o țară normal, bine și armonios dezvoltată. Văzând pe jupânii României de azi nu prea am speranțe, sper însă să fie trecători.

Ucraina are un nou președinte

În Ucraina a fost ales un nou președinte. Am citit în contributors.ro un interviu luat lui Armand Goșu și am fost frapat de două lucruri, Noul președinte Zelenski este evreu și știe bine limba rusă, slab ucrainiana. Este după mine a două țară după România care alege un minoritar președinte. Mai curios că Ucraina mama pogromurilor antisemite a ales cu un vot covârșitor un evreu.  Să sperăm numai bine noului președinte, mai ales că afost votat și de românii din Bucovina de Nord. 

Ce ironie, un Zelenski ucrainian evreu, și la noi un alt Zielinski ne-etnic român a devenit Zelea Codreanu, apostolul extrmismului antisemit.

Problemele Universității românești

Tot în contributors.ro a apărut o diatribă a lui Gabriel Liiceanu prilejuită de mișmașurile făcute la concursul pentru postul de asistent la Facultatea de Filosofie. Gabriel Liiceanu are un deosebit talent literar în a face din țânțar armăsar după cum i-a replicat Liviu Papadima, prorector al UB și nu Mircea Dumitru coleg la Filosofie cu Liiceanu.

Universitatea românească are mari probleme. Și eu avut nemulțumiri pe când eram student, cauza unor profesori impostori, dar au fost in schimb alții care m-au făcut să nu regret că am devenit inginer.

 Observ cu surprindere scandalurile de la Universitatea București prilejuite de concursurile pentru posuri academic, este luptă mare acolo. 

La Universitatea Politehnica București, lucrurile par altfel, corpul academic este ajuns la vârste gerontocratice, probabil zona tehnică este ofertantă și majoritatea absolvenților preferă posturile bine plătite din economie, față de salarii nu foarte ofertante din zona academică.

Și acum îl  regret că cel mai bun asistent, care a renunțat la Politehnică pentru posturi bine plătite din industrie, totuși asistenții cu care lucrez au fost studenți de ai mei de top din promoțiile lor. 

Una din marile probleme ale Universității românești de azi este că cei 5% din absolvenții de liceu străluciți, crema liceului românesc nu mai învață în România și așa nivelul de azi al Universității a scăzut!

În schimb mă enervează la culme aroganța și disprețul unora care ascunși sub pseudonime dau cu noroi pe forum în Universitatea romîească, uitând că mai toți, cu excepția unora mai tineri sunt alumni ai acesteia. 

Nemernicia jurnalistică

Trebuie să reiau această temă și în conexiune cu conferința profesorului Murgescu. Fostul jurnalist Nistorescu în mizeriile lui numite editoriale la Cotidianul atacă cu perfidie și abjecție pe liderii Opoziției. De exemplu pe Victor Ponta. Proba este că Ponta atunci când era pe cai mari, când era jupân la PSD îi pupa dosul, iar acum când este șef la noul Pro România care-i canibalizează patronul PSD îl face cu ou și cu oțet. Are nesimțirea să uite complet care e alternativa oferită de șoolanul Dragnea la care argățește. 

Dar devine absolut sinistru când face reclamă unor tehnocrați ceaușiști care ne dădeau producții record de oțel pe cap de locuitor în loc de salam și pâine. Mai știu eu pe unul care a îngropat Combinatul de la Călărași și azi pozează în nușce mare șef de afaceriști. 

De când a început campania europarlamentarelor cotidianul local Argeșul atinge noi văgăuni de ticăloșie, opozișția este înjurată ca la ușa cortului.

Greu se mai câștigă arginții lui Iuda!

Jurnal din săptămâna luminată

A fost și săptămâna luminată după Paști care a coincis cu 1 Mai, Armindenii, cu vremea cam schimbătoare.

Evenimentele cele mai importante din punctul meu de vedere au fost semifinalele UEFA Champions League. Ele au lămurit în mare parte finalistele. 

Marți s-au întâlnit Totenham cu Ajax, Ajax confirm, a învins cu 1-0 și cu toate că m-am bucurat de accederea lui Totenham în pofida lui Manchester City nu meritau, o confirmă rezultatele din campionatul englez, au luat două bătăi și locul 3 este în pericol s-ar putea să piardă și locul 4!

Miercuri a fost adevărata finală, zic unii, Barcelona s-a întâlnit cu favorita mea Liverpool. Liverpool a confirmat că este o echipă solidă, au dominat aproape categoric, dar au luat bătaie cu 3-0. De unde și zisa: fotbalul se joacă pe goluri. Klopp era nelămurit își lăuda jucătorii, dar înfrângerea este categorică. Eu cred că victoria s-a datorat a doi factori: golul genial al lui Suarez și apărarea Barcelonei, nu le-a dat englezilor nicio șansă, și când le-a dat odată Salah a tras cu sete în ...bară!

Messi confirmă geniul său fotbalistic, golul său din lovitură liberă a fost magnific. Englezii erau năuciți în final, doar portarul și-a păstrat luciditatea, altfel se termina 5, 6-0!

Sesiunea fotbalistică s-a încheiat aseară, tot cu Liverpool. Ca să-și mai păstreza o șansă, trebuia să învingă la Newcastle, părea că nu este o misiune grea, dar Newcastle juca de parcă era o finală, s-au meciul îi ținea în Premier League. A fost 2-2, dar s-a terminat 3-2 pentru Liverpool, datorită lui Shaquiri, jucătorul meu preferat, care a dat o lovitură liberă perfectă pentru capul lui Origy. Ceea a fost incceptabil a fost intrarea portarului Dupravka și a doi fundași din Newacastle la Salah, accidentându-l grav. Arbitrii sunt vinovați că lasă jocul dur, derbedeiesc în locul unuia de angajament.

Cum am mai scris am terminat Midnight's Children a lui Rushdie, cu satisfacția că am citit un asemenea roman în original.

Am fost tentat după de un roman polițist, dar m-am apucat de Frica lui Bob Woodward. Woodward este unul din cei mai prestigioși jurnaliști americani,  l-a dărâmat pe Nixon cu Afacerea Watergate. Cartea lui Woodward dedicată lui Trump, mi se pare obiectivă, nu este anti Trump, îl analizează cu bunele și relele lui. Se confirmă caracterl schimbător al acestui personaj cu mari responsabilități. Un general în retragere îi atrăgea în mod serios atenția că dacă la intern mai este Congresul, Curtea Supremă și alte instituții, responsabilitatea Președinelui SUA este exclusiv pe politica externă și poate avea mari repercusiuni asupra lumii. Ciudată trecerea de la cititul pe tablet al cel pe hârtie.

Am citit azi pe contributors.ro citesc scrisoarea deschisă a lui Liiceanu adresată rectorului Universității București Mircea Dumitru privind situația de la Filosofie (prefer în loc Filozofie!). Cred că Liiceanu are dreptate și este îndreptățit când îl ceartă pe profesorul Dumitru. Când ai tineri talentați cu aplecare spre filosofie, cei de acolo aleg mediocritatea și impostura. Știu cât de greu este să selecționezi tineri cu talent pentru zona academică, la inginerie nu este mare filosofie, pentru că industria, străinătatea oferă poziții mult mai tentante. Știu cât de greu se scrie o teză de doctorat, mai ales la tineri care nu au mare experiență, o spun că am un doctorat la maturitate după 30 de ani de experiență profesională. Însă impostura trebuie dată în vileag, nu toți pot deveni doctori. Însă pe forum o concluzie care reflectă dezorientarea politică, caracter de bronz la Liiceanu, dar și la...Băsescu. Aferim!

Aceelași reacții cârcotașe la un articol al lui Cristian Pârvlescu pe forumul din Observator cultural. Cu Științele Politice e cam complicat, la noi fără tradiție, este la intersecția între Istorie și Filosofie. Este criticat Pârvulescu, dar cu dreptate găștile Cristian Preda sau Daniel Barbu. Preda îmi pare prost, din păcate, iar Daniel Barbu pizmos pe cei care au despre ce scrie, vezi Lucian Boia. Ce să mai zic de Tismăneanu, de la ei informații seci și cam atât! 

Am fost vineri seară martor la un eveniment politic. De Ziua Internațională a Jurnaliștilor PNL a invitat jurnaliștii piteșteni. Au participat Ludovic Orban, președintele PNL, europarlamentarul Sigfried Mureșan, pe care îl apreciez foarte mult și l-aș vedea și la Științe Politice, profesorul Vlad Nistor și prorectorul Emanuel Soare de la Universitatea Pitești. 

Au participat și jurnaliștii de la Pitești, majoritate vânnduți PSD. M-a deranjat că un jurnalist foarte jegos se lamenta că opiniile pot fi categorisite drept fake news. Păi cât timp astfel de opinii conțin în afara unor critici îndreptățite sau nu și minciuni denigratoare, atunci este normal că sunt fake news. Vezi mizeriile zilnice în Cotidianul ale fostului ziarist Cornel Nistorescu.

O altă jurnalistă de televiziune acuza că politicienii au jurnaliștii pe care-i merită. I-am dat replica, cu toate că un politruc local m-a apostrofat. Să se uite la clasici, mai ales la Caragiale, nimic nou de 150 de ani.

În fine ieri am plecat cu Dan Arțăruș la baltă. Planurile noastrea u fost date peste cap de vremea absolut imposibilă, de la 7 dimineața până pe la 11 a fost un val de aer rece și nimeni nu a prins nimic! La mine s-a rătăcit o babușcă.

Seara un eveniment cinematografic, Leto, un fim rusesc despre rockul din vremurile sovietice, erau vremurile tinereții mele și într-un fel lucrurile s-au desfășurat la fel.