Invincibila Armada s-a scufundat la Liverpool

Invincibila Armada s-a scufundat la Liverpool

Mă pregăteam să scriu despre eveninmente petrecute ieri, 7 mai 2019, despre reflecții asupra unor probleme citite, dar am avut răbdare să se consume și seara cu prima semifinală de UEFA Champions League.

Eram un suporter fără iluzii al Liverpool. Înfrângerea de miercuri 1 mai la Barcelona cu 3-0 nu-mi dădea mari speranțe. După meciul criminal de sâmbătă 4 mai Liverpool la Newcastle în care Salah fusese accidentat credeam că jucătorii liverpoodlieni (folosesc expresia englezească pentru că cea românească sună ca dracu') sunt terminați fizic.

Victoria incredibilă de aseară cu 4-0 în fața Barcelonei are după mine o explicațe ce ține de mentalități. Prestația lui Liverpool explică de ce englezii au cucerit și dominat lumea până la ultimul război mondial: să te sacrifici până la capăt chiar dacă aparent nu mai ai nicio șansă.

Marele strateg al lui Liverpool a fost însă un coach german, Jurgen Klopp. Cred că este cel mai potrivit antrenor și răspunde așteptărilor suporterilor de Liverpool. Este gata de orice sacrificiu. Liverpool a intrat pe teren lipsită de două din pistoanele echipei, atacanții Firmino și Salah. Nimeni nu le dădea nicio șansă și jucătorii Barcelonei odihniți pentru că lipsiseră la ultimul meci de duminică unde au și luat bătaie rezervele lor. Au intrat pe teren cu o anume aroganță și înfumurare protejați de rezultatul de neprezentare de săptămâna trecută.

Toată săptămâna prietenul Iulian mă bătea la cap cu remontada (revenirea pe spaniolește), iar eu îi replicam plictisit că Liverpool nu are nicio șansă. Miercurea trecută după meci mă sună pe WhatsApp și Valeriu de la New York, alt fan înfocat Barcelona, care-mi dăduse pronosticul exact de 3-0. Ba generos, pronosticase un 3-1 pentru Liverpool aseară.

Totul s-a făcut praf și pulbere, datorită lui Origi, belgianul rezervă al lui Firmino și rezervei Wijnaldum, intrate în locul fundașului Robertson. Explicația victoriei stă și în prestația extraordinară a celor doi englezi, căpitanul Henderson și a buldogului Milner, care parcă săpa tranșee pe tot terenul.

Golul eliminării a a fost dat ca în curtea școlii, tânărul Trent Alexander-Arnold vede că apărarea Barcelonei visează la prelungiri și execută rapid cornerul, mingea ajunge la Origi care-l execută pe ter Stegen și bate cuiul calificării pe coșciugul înfrângerii Barcelonei.

După meci cel mai frumos moment a fost când jucătorii liverpoodlieni împreună cu antrenorul Klopp au cântat You never walk alone împreună cu fanii entuziaști unde l-am văzut și pe marele jucător Kenny Dalglish.

Bogdan Murgescu și dilemele dezvoltării României

Ieri am mai fost martorul unei foarte interesante și provocatoare conferințe a profesorului Bogdan Murgescu. Este autorul intersantei cărți România și Europa. Acumularea decalajelor economice (1500‑2010). Este o carte care încearcă să explice de ce este România azi din punct de vedere economic, explorând istoria Principatelor Române în ultimii 500 de ani. Acolo ia în comparație Danemarca Irlanda și Serbia cu Principatele.

Ieșim rău de tot, pentru că Danemarca a început reformele sociale la sfârșitul secolului al XVIII-lea, Irlanda este componenetă a spațiului anglo-saxon. Serbia însă a fost 500 de ani sub turci, dar a avut noroc cu perioada interbelică și un comunism a la Tito.

Mă uitam pe grafice, în 1938 eram la 0.37 față de media europeană, ca să terminăm în 1989 la 0.35 față de Europa, deci mai rău că în 1938!

Murgescu sublinia că interbelicul avea o diferențiere socială stridentă, că analfabetismul era foarte ridicat. Comunismul a rezolvat în parte unele din problemele sociale, ne-a egalizat în jos și a distrus elitele și am rămas subdezvoltați. 

Azi după12 ani de Uniune Europeană suntem deja la 0.47 din media europeană, zona București este peste medie, dar rămân zone puternic subdezvoltate, Nord-Est, Sud.

Inclusiv, dacă  călătorești în jos de Costești, județul Argeș capătă in alt profil de agricltură subdezvoltată de sărăcia în județul unde există Dacia, cea mai mare întreprindere din România ca personal, inclusiv întreprinderile adiacente cu profil auto.

Profesorul Murgescu a prezentat două scenarii unul optimist, altul pesimist, el fiind înclinat spre cel optimist. Pentru asta este nevoie de infrastructură, se sănătate și mai ales de educație. 

Eu am intervenit și am spus că succesul unui scenariu optimist în pofida celui pesimist va fi dat de echilibrul dintre nemernicia valahă, oglindită de Caragiale, prin expresia: "că toți suntem români, mai mult sau mai puțin onești" și excelența valahă, sau poate normalitatea valahă. Dacă prima are succes atunci România anilor 2030 va fi o țară normal, bine și armonios dezvoltată. Văzând pe jupânii României de azi nu prea am speranțe, sper însă să fie trecători.

Ucraina are un nou președinte

În Ucraina a fost ales un nou președinte. Am citit în contributors.ro un interviu luat lui Armand Goșu și am fost frapat de două lucruri, Noul președinte Zelenski este evreu și știe bine limba rusă, slab ucrainiana. Este după mine a două țară după România care alege un minoritar președinte. Mai curios că Ucraina mama pogromurilor antisemite a ales cu un vot covârșitor un evreu.  Să sperăm numai bine noului președinte, mai ales că afost votat și de românii din Bucovina de Nord. 

Ce ironie, un Zelenski ucrainian evreu, și la noi un alt Zielinski ne-etnic român a devenit Zelea Codreanu, apostolul extrmismului antisemit.

Problemele Universității românești

Tot în contributors.ro a apărut o diatribă a lui Gabriel Liiceanu prilejuită de mișmașurile făcute la concursul pentru postul de asistent la Facultatea de Filosofie. Gabriel Liiceanu are un deosebit talent literar în a face din țânțar armăsar după cum i-a replicat Liviu Papadima, prorector al UB și nu Mircea Dumitru coleg la Filosofie cu Liiceanu.

Universitatea românească are mari probleme. Și eu avut nemulțumiri pe când eram student, cauza unor profesori impostori, dar au fost in schimb alții care m-au făcut să nu regret că am devenit inginer.

 Observ cu surprindere scandalurile de la Universitatea București prilejuite de concursurile pentru posuri academic, este luptă mare acolo. 

La Universitatea Politehnica București, lucrurile par altfel, corpul academic este ajuns la vârste gerontocratice, probabil zona tehnică este ofertantă și majoritatea absolvenților preferă posturile bine plătite din economie, față de salarii nu foarte ofertante din zona academică.

Și acum îl  regret că cel mai bun asistent, care a renunțat la Politehnică pentru posturi bine plătite din industrie, totuși asistenții cu care lucrez au fost studenți de ai mei de top din promoțiile lor. 

Una din marile probleme ale Universității românești de azi este că cei 5% din absolvenții de liceu străluciți, crema liceului românesc nu mai învață în România și așa nivelul de azi al Universității a scăzut!

În schimb mă enervează la culme aroganța și disprețul unora care ascunși sub pseudonime dau cu noroi pe forum în Universitatea romîească, uitând că mai toți, cu excepția unora mai tineri sunt alumni ai acesteia. 

Nemernicia jurnalistică

Trebuie să reiau această temă și în conexiune cu conferința profesorului Murgescu. Fostul jurnalist Nistorescu în mizeriile lui numite editoriale la Cotidianul atacă cu perfidie și abjecție pe liderii Opoziției. De exemplu pe Victor Ponta. Proba este că Ponta atunci când era pe cai mari, când era jupân la PSD îi pupa dosul, iar acum când este șef la noul Pro România care-i canibalizează patronul PSD îl face cu ou și cu oțet. Are nesimțirea să uite complet care e alternativa oferită de șoolanul Dragnea la care argățește. 

Dar devine absolut sinistru când face reclamă unor tehnocrați ceaușiști care ne dădeau producții record de oțel pe cap de locuitor în loc de salam și pâine. Mai știu eu pe unul care a îngropat Combinatul de la Călărași și azi pozează în nușce mare șef de afaceriști. 

De când a început campania europarlamentarelor cotidianul local Argeșul atinge noi văgăuni de ticăloșie, opozișția este înjurată ca la ușa cortului.

Greu se mai câștigă arginții lui Iuda!