Jurnal din săptămâna luminată

A fost și săptămâna luminată după Paști care a coincis cu 1 Mai, Armindenii, cu vremea cam schimbătoare.

Evenimentele cele mai importante din punctul meu de vedere au fost semifinalele UEFA Champions League. Ele au lămurit în mare parte finalistele. 

Marți s-au întâlnit Totenham cu Ajax, Ajax confirm, a învins cu 1-0 și cu toate că m-am bucurat de accederea lui Totenham în pofida lui Manchester City nu meritau, o confirmă rezultatele din campionatul englez, au luat două bătăi și locul 3 este în pericol s-ar putea să piardă și locul 4!

Miercuri a fost adevărata finală, zic unii, Barcelona s-a întâlnit cu favorita mea Liverpool. Liverpool a confirmat că este o echipă solidă, au dominat aproape categoric, dar au luat bătaie cu 3-0. De unde și zisa: fotbalul se joacă pe goluri. Klopp era nelămurit își lăuda jucătorii, dar înfrângerea este categorică. Eu cred că victoria s-a datorat a doi factori: golul genial al lui Suarez și apărarea Barcelonei, nu le-a dat englezilor nicio șansă, și când le-a dat odată Salah a tras cu sete în ...bară!

Messi confirmă geniul său fotbalistic, golul său din lovitură liberă a fost magnific. Englezii erau năuciți în final, doar portarul și-a păstrat luciditatea, altfel se termina 5, 6-0!

Sesiunea fotbalistică s-a încheiat aseară, tot cu Liverpool. Ca să-și mai păstreza o șansă, trebuia să învingă la Newcastle, părea că nu este o misiune grea, dar Newcastle juca de parcă era o finală, s-au meciul îi ținea în Premier League. A fost 2-2, dar s-a terminat 3-2 pentru Liverpool, datorită lui Shaquiri, jucătorul meu preferat, care a dat o lovitură liberă perfectă pentru capul lui Origy. Ceea a fost incceptabil a fost intrarea portarului Dupravka și a doi fundași din Newacastle la Salah, accidentându-l grav. Arbitrii sunt vinovați că lasă jocul dur, derbedeiesc în locul unuia de angajament.

Cum am mai scris am terminat Midnight's Children a lui Rushdie, cu satisfacția că am citit un asemenea roman în original.

Am fost tentat după de un roman polițist, dar m-am apucat de Frica lui Bob Woodward. Woodward este unul din cei mai prestigioși jurnaliști americani,  l-a dărâmat pe Nixon cu Afacerea Watergate. Cartea lui Woodward dedicată lui Trump, mi se pare obiectivă, nu este anti Trump, îl analizează cu bunele și relele lui. Se confirmă caracterl schimbător al acestui personaj cu mari responsabilități. Un general în retragere îi atrăgea în mod serios atenția că dacă la intern mai este Congresul, Curtea Supremă și alte instituții, responsabilitatea Președinelui SUA este exclusiv pe politica externă și poate avea mari repercusiuni asupra lumii. Ciudată trecerea de la cititul pe tablet al cel pe hârtie.

Am citit azi pe contributors.ro citesc scrisoarea deschisă a lui Liiceanu adresată rectorului Universității București Mircea Dumitru privind situația de la Filosofie (prefer în loc Filozofie!). Cred că Liiceanu are dreptate și este îndreptățit când îl ceartă pe profesorul Dumitru. Când ai tineri talentați cu aplecare spre filosofie, cei de acolo aleg mediocritatea și impostura. Știu cât de greu este să selecționezi tineri cu talent pentru zona academică, la inginerie nu este mare filosofie, pentru că industria, străinătatea oferă poziții mult mai tentante. Știu cât de greu se scrie o teză de doctorat, mai ales la tineri care nu au mare experiență, o spun că am un doctorat la maturitate după 30 de ani de experiență profesională. Însă impostura trebuie dată în vileag, nu toți pot deveni doctori. Însă pe forum o concluzie care reflectă dezorientarea politică, caracter de bronz la Liiceanu, dar și la...Băsescu. Aferim!

Aceelași reacții cârcotașe la un articol al lui Cristian Pârvlescu pe forumul din Observator cultural. Cu Științele Politice e cam complicat, la noi fără tradiție, este la intersecția între Istorie și Filosofie. Este criticat Pârvulescu, dar cu dreptate găștile Cristian Preda sau Daniel Barbu. Preda îmi pare prost, din păcate, iar Daniel Barbu pizmos pe cei care au despre ce scrie, vezi Lucian Boia. Ce să mai zic de Tismăneanu, de la ei informații seci și cam atât! 

Am fost vineri seară martor la un eveniment politic. De Ziua Internațională a Jurnaliștilor PNL a invitat jurnaliștii piteșteni. Au participat Ludovic Orban, președintele PNL, europarlamentarul Sigfried Mureșan, pe care îl apreciez foarte mult și l-aș vedea și la Științe Politice, profesorul Vlad Nistor și prorectorul Emanuel Soare de la Universitatea Pitești. 

Au participat și jurnaliștii de la Pitești, majoritate vânnduți PSD. M-a deranjat că un jurnalist foarte jegos se lamenta că opiniile pot fi categorisite drept fake news. Păi cât timp astfel de opinii conțin în afara unor critici îndreptățite sau nu și minciuni denigratoare, atunci este normal că sunt fake news. Vezi mizeriile zilnice în Cotidianul ale fostului ziarist Cornel Nistorescu.

O altă jurnalistă de televiziune acuza că politicienii au jurnaliștii pe care-i merită. I-am dat replica, cu toate că un politruc local m-a apostrofat. Să se uite la clasici, mai ales la Caragiale, nimic nou de 150 de ani.

În fine ieri am plecat cu Dan Arțăruș la baltă. Planurile noastrea u fost date peste cap de vremea absolut imposibilă, de la 7 dimineața până pe la 11 a fost un val de aer rece și nimeni nu a prins nimic! La mine s-a rătăcit o babușcă.

Seara un eveniment cinematografic, Leto, un fim rusesc despre rockul din vremurile sovietice, erau vremurile tinereții mele și într-un fel lucrurile s-au desfășurat la fel.