O zi plină, 28 septembrie 2018

Azi am avut o zi plină!

Dimineaţa după ora 10 am mers la deschiderea festivă a Simpozionului PERT ediţia a XVIII-lea, "Experimentul Piteşti Reeducarea prin Tortură".

Lucrările au fost deschise de organizatorul acestui eveniment important pentru istoria recentă, profesorul dr. ing. Ilie Popa. Au luat cuvântul printre alţii Excelenţa Sa Ambasadorul Republicii Moldova Mihai Gribincea. 

Un discurs patetic şi emoţionant a ţinut Octavian Bjoza, preşedintele AFDPR care a vorbit despre digurile făcute în Balta Brăilei şi Delta Dunării de către deţinuţii politici din lagărele de exterminare conduse de Ficior, recent mort în puşcărie, moarte semnificativă pentru acest torţionar. Minciuna era că sunt făcute de muncitori la indicaţiile preţioase al PCR.

A vorbit şi Sergiu Rizescu, preşedintele AFDPR Argeş.

Am făcut o poză cu componenţii trupei de jazz Trespass Trio compusă din scandinavii Martin Kuchen, saxofon, Per Zanussi, bass şi Raymond Strid, tobe. Ei sunt autorii unui disc inspirat din sinistrul Experiment Piteşti, The Spirit of Piteşti. Kuchen a fost un avid cititor de Emil Cioran şi din bucovineanul evreu Paul Celan, unul din cei mai importanţi poeţi de limbă germană din secolul XX.

Am trimis fotografia lui Dan Călinescu, colegul meu de clasă şi unul din marii suporteri ai acestui simpozion, amintit cu căldură de dl. Popa.

După plimbarea mea prin parcurile Piteştiului, la ora 14 am urmărit concertul familiei Tase, doctorul Adrian Tase la pian şi fiul Andrei student la chitară clasică, dar acum la percuţie, care au interpretat un imn dedicat Centenarului. Din păcate evenimentul nu a fost popularizat! 

Pe la ora 16 m-am prezentat la sala de festivităţi a Muzeului Judeţean unde se desfăşura Simpozionul PERT cu secţia dedicat centenarului României Mari, militanţilor care au realizat visul acesta milenar al poporului român. Au fost evocate figurile lui Ionel Brătianu şi Amos Frâncu printre altele. 

Seara de la ora 18 am urmărit concertul trupei de jazz Trespass Trio care practică un free jazz, jazz de înaltă calitate. Cântăreţii de jazz scandinavii sunt extrem de apreciaţi. Concertul a fost punctat de poezii scrise în universul concentraţionar din puşcăriile comuniste din care am remarcat superba poezie Iisus în celulă de Radu Gyr. M-a surprins că lipsit Ridica-te Gheorghe, ridică-te Ioane, cea mai impresionantă poezie anti-comunistă. Cineva glumea că n-a fost recitată pentru că ar fi dat idei celor de la #rezist şi l-ar fi speriat pe alde' Dragnea! 

Seara, după concert am ajuns şi la concertul de muzică pop din Grădina de vară unde au evoluat vedete ale muzicii româneşti.

Am petrecut câteva momente cu prieteni în discuţii despre ieri şi azi ascultând muzica de la Grădina de Vară. Ce bine că temperaturile au revenit la normal, ca de vară!

PS Dl. Jean Dumitraşcu mi-a atras atenţia asupra datei greşite în loc de 28 septembrie am pus 20!

Ungaria lui Orban de Paul Lendvai

Fac această prezentare a cărţii lui Paul Lendvai la blogul meu politic pentru că este o carte politică. 

Paul Lendvai este un jurnalist austriac, evreu maghiar emigrat în 1956 după Revoluţia Maghiară. 

Numele său mi-era familiar din relatările Europei Libere, unde analizele privind Europa de Est a lagărului comunist erau prezentate şi apreciate.

Paul Lendvai este autorul unei cărţi despre istoria ungurilor numită Ungurii, prezentatorul cărţii spunea că şi-ar dori un asemenea jurnalist să iubească România precum Lendvai iubeşte Ungaria, el fiind totuşi evreu!

Cartea lui Lendvai este extrem de interesantă pentru că prezintă ţara vecină prin care trebuie să trecem obligatoriu spre Occident. România şi Ungaria nu se află în cele mai bune relaţii, din cauza istoriei a celor 100 de ani de când există România Mare, pe care ei o deplâng prin Tratatul de la Trianon care a făcut din Ungaria Mare o Ungarie mică, ruperea Transilvaniei fiind pentru ei o catastrofă istorică, pentru că existenţa autonomă a ungurilor după dezastrul de la Mohacs în 1526, când Ungari centrală a devenit paşalâc turcesc a fost dat de Principatul Transilvaniei, cu un statut asemănător Principatelor Române, Valahia şi Moldova.

Ungaria lui Kadar după 1956 a experimentat după catastrofa Revoluţiei Maghiare din 1956 un gulaş comunism, un comunism mult mai îngăduitor cu semne acceptate de prezenţă a dizidenţei necomuniste şi cu un nivel de trai mulţumitor, comparat cu nebunia neo-stalinistă din România vecină, a lui Ceauşescu, pe care am simţit-o din plin pe pielea noastră.

Două momente au fost importante istoria Ungariei comuniste, Revoluţia din 1956 şi semnele deschiderii din 1988-1989 când rămăşiţele lui Imre Nagy şi deschiderea din 1989 a graniţei spre Austria ca să poată ajunge în Germania de Vest a est germanilor refugiaţi. 

La evenimentul din 1988 prilejuit de înmormântarea lui Imre Nagy a fost remarcat un tânăr bărbos de 26 de ani printr-un discurs incisiv şi îndrăzneţ. Oratorul era Viktor Orban!

Viitorul lider maghiar absolvise Dreptul al Budapesta. Era fiul unui tehnician care şi-a completat studiile să devină inginer. În copilărie Orban a trăit în mare sărăcie,  cu baie la copaie. De abia la 10 s-au mutat într-un orăşel unde a avut prima oară robinet cu apă caldă.

Orban a fondat alături de prieteni mişcarea tinerilor liberali FIDESZ, unde erau admişi tinerii de până  la 35 de ani. După Revoluţia din 1989 când comunismul s-a prăbuşit în Ungaria şi a fost înlocuit cu multi-partitismul, FIDESZ a început să se impună pe scena politică maghiară.

As sublinia că Lendvai foloseşte termenul de revoluţie pentru evenimentele din 1989 în Ungaria, aşa că noi românii suntem mult mai îndreptăţiţi să spunem despre evenimente din decembrie 1989 ca fiind Revoluţie, unde au avut loc vărsări de sânge şi confruntări între forţele de represiune şi demonstranţi. Frustrările şi exagerările unora că nu a fost revoluţie, pentru că aceasta a fost acaparată de foşti comunişti în frunte cu Iliescu sunt irelevante. A fost Revoluţie!

Succesul fulgurant al lui Orban şi FIDESZ se materializează în 1988, când acest partid câştigă alegerile şi formează guvernul şi Orban devine cel mai tânăr prim ministru din Europa la 35 de ani. FIDESZ pierde alegerile în 2002 şi timp de 8 ani forţele de centru stânga socialiştii şi liber democraţii deţin puterea în Ungaria.

Înfrângerea electorală îl aduce pe Orban la realitate şi plănuieşte o revenire în forţă. Profită cu cinism de discursul liderului socialist Gyurcsany care recunoaşte că a minţit în 2006 şi că trebuie trecut la reforme economice aspre.

În 2010 stânga liberală se prăbuşeşte şi Orban câştigă alegerile cu două treimi, care-i permit să modifice constituţia. Şi o face cu asiduitate şi cinism pentru a asigura continuitatea la guvernare a FIDESZ.

Aici încep similitudini şocante cu PSDragnea care urmăreşte aceleaşi lucruri privind statul de drept. 

Constat cu surprindere că şi în Ungaria corupţia clicii lui Orban este poate mai extinsă ca în Româna în lipsa unui DNA şi a unui mecanism MCV. O statistică interesantă este că 30% dintre unguri ar dezvălui un fapt de corupţie, comparat cu 59% la români.

Evenimentele din 2015 cauzate de migranţii care invadează gara Budapesta Keleti în drum spre Germania îi dau lui Orban oportunitatea de a mobiliza pe maghiari împotriva emigraţiei. 

Electoratul FIDESZ este un electorat conservator, cu apropiere de bisericile catolică şi protestantă şi în special naţionalistă. Ungurii au o mare sensibilitate faţă de Trianon şi Orban exploatează acest lucru. Invocând Ungaria ca stavilă împotriva năvălirilor otomane, argument familiar şi pentru români care se plâng de acest statut de înapoiere prin lupta cu turcii şi raptul ocupaţiei otomane. 

Astfel Orban a devenit liderul european anti Bruxelles şi Angela Merkel privind emigraţia din Siria şi a relocării migranţilor în toată Uniunea Europeană. Apoi este politica revizionistă cu cetăţenie pentru minoritarii maghiari din ţările vecine. Alt duşman pe care l-a inventat Orban este Soros miliardarul evreu american de origine maghiară de  a cărui stipendii a beneficiat inclusiv Orban. Vedem că Orban este doar o copie proastă, pentru că Orban are cu adevărat calităţi de lider anti european. Mă întreb ce s-ar face Orban dacă Ungaria ar fi exclusă din UE, pentru că se constată că un sfert din PIB-ul Ungariei este dat de transferurile de la UE!

Prietenii cei mai buni ai lui Orban pe plan internaţional sunt Putin, Erdogan şi liderul CSU ramura bavareză a CDU cu nostalgii din vremea Celui De-al Doilea Război Mondial. 

Democraţia iliberală, conceptul promovat de Orban la Tuşnad în România ( se plîng ungurii ardeleni că sunt dezavantajaţi) tentează pe polonezii lui Kaczynski, pe liderii slovaci şi cehi.


Politica anti imigraţionist ar avea ecouri pozitive în Italia, dar şi la vecinii români şi croaţi. 

Aş mai spune ceva despre Orban, este un fan de fotbal înrăit şi-l practică. A făcut în satul de unde provine Felcsut un stadion superb, cum a făcut Ceauşescu la Scorniceşti, unde primarul comunei a devenit un om bogat şi influent tot datorită lui Orban. Probabil că revigorarea fotbalului maghiar i se datorează. 

Aş mai sublinia ceva şi Ungaria are bogătaşii ei, cel mai bogat ungur este un bancher cu 650 de milioane de euro.

La noi sunt miliardari, precum Ţiriac (şi el, se pare ungur! Pe vremuri numele lui se scria în Sportul Popular Cziriac), Becali, Ioan Nicolae, ultimii doi ci stagii la puşcărie. Asta arată că jaful în România a fost mult mai mare!

Orban este neîntrerupt de trei legislaturi liderul necontestat al Ungariei pentru că forţele de opoziţie sunt slabe şi dezorganizate, 400000 de tineri unguri au emigrat lipsind Ungarie de #rezist ca la noi!

Asaltul nesimţiţilor şi impostorilor - în loc de jurnal de final de septembrie 2018

Acesta este tot un jurnal al lucrurilor pe care le-am făcut în ultima decadă din septembrie.

După cum am mai scris am terminat de lecturat fascinanta Istorie a Imperiului Bizantin. El este moştenitorul Imperiului Roman în partea lui de răsărit. După secolul VI se grecizează pentru că elementul etnic principal este cel grecesc. El Domină răsăritul Europei, dar şi Orientul Apropiat.  Este compus din diverse provincii cele din Balcani, Asia Mică, Mesopotamia, Egipt Africa de Nord dar şi din Italia. Este dominant creştin până în secolul al VII-lea când Orientul şi Africa de Nord se islamizează. Rezistă la asalturile persanilor şi când sunt învinşi aceştia apar arabii. Imperiul se prăbuşeşte după secolul al XII-lea din cauza turcilor. Este o enigmă care poate ţine de şi de gena războiului cum se distruge acest imperiu desfiinţat de Mahomed al II-lea în 1453.

Aici totuşi apar primele universităţi din Europa la Atena şi ulterior la Constantinopole. Cea mai dramatică întâmplare a istoriei acestui imperiu a fost Marea Schismă de la 1054 care a împărţit lumea în ortodocşi şi catolici, cu consecinţe şi azi  a încremenirii ortodoxiei, pe când catolicii au mai fost zguduiţi încă o dată de Reformă şi lumea vestică s-a adaptat mai bine evoluţiei sociale.

Am început acum să citesc Ungaria lui Orban şi am avut un şoc multe similitudini între politicile de acaparare ale statului ale lui Orban şi ce face Dragnea azi cu România.

Mai am timp să mă uit la serialul poliţist Bosch care se petrece la Los Angeles, oraş pe care l-am vizitat şi eu o săptămână. Are o puternică implicare umană , socială, spre deosebire de alte seriale pe care le-am văzut. Poliţiştii de aici sunt şi ei oameni, au probleme, fiica Maddie şi fosta soţie Eleanor sunt personaje principale în film ca şi familiile altor poliţişti. Se încearcă într-un fel şi un studiu asupra psihologiei celor care ajung să comită o crimă motivaţi şi de ambientul socio-economic.

Cea mai interesantă opinie care m-a determinat să scriu a fost însă a unui medic român despre biologia poporului român şi de ce factori a fost influenţată.

El pune realitatea politică socială de azi pe seama unor factori istorici care au influenţat dezvoltarea poporului român în ultima sută de ani.

El pune accent pe pierderile biologice provocate de pierderile umane provocate de cele două războaie mondiale. Dar mă gândesc că atunci ce s-a întâmplat ci ţări care au avut pierderi umane mult mai mari, precum Marea Britanie, Franţa şi mai ales Germania care astăzi este cea mai prosperă naţiune europeană? Sau de pierderile enorme pe care le-a suferit Polonia? Cred că biologic o naţiune se reface şi dacă se injectează şi cu emigranţi nu are probleme.

Autorul mai spune că mari pierderi la avut România prin emigrarea aproape completă a evreilor şi germanilor. Aici este foarte aproape de adevăr pentru că, mai ales evreii, dar şi etnicii germani făceau parte din clasa mijlocie, motorul social al unei naţiuni.

Autorul nu aminteşte însă cea mai teribilă lovitură pe care a suferit-o România şi elementul etnic românesc prin căderea ţării sub cizma bolşevică.

La începutul perioadei comuniste a fost distrusă elita  românească, burghezia etnic românească, aristocraţia şi elementele fruntaşe ale ţărănimii, exact motorul social al naţiunii.

Deosebirea este că alte ţări aveau un ţesut social diferit, la noi elitele ridicate din enorma masă ţărănească, săracă şi analfabetă au fost mult mai mici procentual comparativ cu alte ţări. Apoi în perioada comunistă s-a produs o alocare complet eronată a resurselor umane, şcolile care moşteneau modelul Haret au produs în continuare elevi de bună calitate, dar decizia nu au luat-o meritocraţii, ci politruci semianalfabeţi care au epuizat resursele materiale şi umane.

O catastrofă de tip atomic a fost faptul că România a fost condusă şi supusă bunul plac a unui ţăran semi analfabet, cu mentalităţi staliniste.

Industria dezvoltată de Ceauşescu a epuizat resursele ţării, am produs cantităţi enorme de oţel, pe care îl vindeam sub preţul de producţie, fabricile enorme erau umplute de foşti ţărani cu mentalităţi nepotrivite efortului industrial, care favorizau lenea şi nemunca. 

Iar acum după deschiderea graniţelor se produce o enormă epuizare umană, pleacă procentual tinerii cei mai înzestraţi.  Aşa că aici autorul are dreptate că locurile lor sunt ocupate de nesimţiţi, incapabili şi impostori.

Partidul care a favorizat o contra-elită este de departe PSD. Privind fauna umană care colcăie la vârful acestui partid te apucă fiorii. Dragnea este cel mai bun exemplu, un şobolan mediocru care s-a fofilat cât a fost comunismul, favorizat de dezorganizarea de la începuturi a fost unul care a jefuit avutul public care s-a îmbogăţit folosind cele mai necinstite mijloace. A-l compara de exemplu cu Viktor Orban este o eroare, măcar maghiarul este un mare om politic, Dragnea este un fel de Ali Baba înconjurat de cei 42 de hoţi din fruntea judeţelor României. 

Toxicul post Antena 3 produce un sondaj de liniştire a electoratului dur al PSD. Acesta vine clar în contradicţie de alt sondaj comandat chiar de PSD. Dacă acel sondaj pe care l-a adus la lumină Ţuţuianu spunea că PSD are 25-30%, Pieleanu acest mercenar unsuros pesedist dă un sondaj care spune că PSD are 37%!

Singura cifră reală care este în sondaj este cea a PNL care are 25% în aceste sondaje. Pieleanu mai dă o un procent cu două cifre partidului încă neînscris al lui Cioloş,  cam 12-14%. Ciudăţenia face  ca USR ca

re este extrem de activ parlamentar şi în mediul public şi on line să aibă doar 6%. Cred că Pieleanu încorporează în sondajul său la PSD şi voturile date partidului lui Ponta - Pro România, cum spunea amicul Iulian Ţ. Pentru este clar că o parte din electoratul dur pesedist este dezamăgit de Dragnea şi haita lui şi migrează spre un partid social democrat mai acceptabil.

Devastator este procentajul înregistrat de Dragnea la un test prezidenţial, are doar 4% faţă de 35% al lui Iohannis care domină toţi potenţialii contracandidaţi şi care se pare că va câştiga fără probleme. Ce este clar că singurul obiectiv al sondajului este manipulare prin lipsa Pro România, pericol electoral al PSD, sau faptul că Dragnea este dat cu procente mari de 22% când el este la 4%!

Revolta mă cuprinde când văd atâţia sicofanţi şi ipocriţi în presa pe hârtie şi cea online care aghezmuiesc un lider care are toate şansele să intre la puşcărie îngropând cu el şi şansele PSD. 

De ce PNL este îndreptăţit?

Partidul Naţional Liberal este singurul partid istoric activ în viaţa politică a României contemporane. 

Istoria PNL se confundă cu istoria modernă a României. Ctitorii ei au fost revoluţionarii paşoptişti care l-au înfiinţat încă din 1875.

În pofida ironiilor şi jignirilor unor ipocriţi de toate nuanţele, PNL de azi continuă tradiţia glorioasă a familiei liberale a Brătienilor, I.C. Brătianu este prim ministru al României independente de la 10 Mai 1877, Ionel I. C. Brătianu este prim ministru al guvernului României Mari care a cuprins toate provinciile istorice româneşti. 

PNL este autorul votului universal, al reformei agrare de după Marele Război din 1916 -1918. Chiar dacă reformele nu au reuşit să cuprindă şi satisfacă nevoile tuturor românilor, aceste reforme au însemnat un mare pas înainte. PNL este şi partidul care pierde în 1937 alegerile pe care el organizează, fapt fără precedent până atunci. Din păcate acest eveniment ce putea avea consecinţe democratice, a fost folosit de regele Carol al II-lea pentru a institui un regim de dictatură. 

După Revoluţia din Decembrie 1989 PNL revine pe scena politică ca un partid reformist de centru dreapta luptător pentru instituirea democraţiei, a statului de drept şi al economiei de piaţă. 

Aş vrea să subliniez cu regret că în timp ce PNL s-a orientat în lupta politică spre viitor, celălalt partid istoric, PNŢCD s-a orientat mai mult spre trecut şi istorie fapt care l-a condus la ieşirea de pe scena politică românească.

Guvernul PNL din 2007 - 2008 a fost guvernul cele mai mari rate de dezvoltare a economiei post decembriste. 

În zilele de azi, când la putere este o coaliţie toxică formată din PSD şi ruşinoasa însăilare aşa zis liberală ALDE condusă de trădătorul Tăriceanu, PNL este factorul principal de opoziţie, care încearcă să blocheze acapararea statului de către clica de tâlhari a lui Dragnea. 

Chiar dacă în Parlament USR are manifestări simpatice de opoziţie, PNL continuă să fie principala forţă politică care se opune la PSD care doreşte să distrugă statul de drept, care are cel mai inept guvern de 28 de ani încoace, condusă de o doamnă complet depăşită de cerinţele funcţiei de prim ministru.

Oglinda politică a săptămânii

După cum am constatat manipularea cu scrisoarea senilului de Giuliani care a semnat-o pe banii furaţi de Dragnea s-a fâsîit pentru că preşedintele SUA Donald Trump, nu avocatul lui îi transmite o scrisoare de felicitări lui Iohannis pentru Iniţiativa celor Trei Mări care se ţine la Bucureşti. 

Cât de ridicol apare  prostănacul de Tăriceanu care a convocat comisia senatorială de politică externă ca să-l execute pe ambasadorul Maior pentru dezavuarea scrisorii lui Giuliani. Reiese clar nu că Maior şi-a băgat nasul în afacerile interne americani, ci Giuliani a pus botul la mizerii politice româneşti, marca PSDragnea.

Dragnea se agaţă în continuare de putere. Băsescu alt cancer politic prevesteşte că va mai trece ceva timp pentru a fi dat jos. Revolta pesediştilor este că acesta a teleormanizat guvernul, nu are încredere decât în acoliţii lui din judeţ. Cineva observă cu stupoare că cei care-l susţin sunt cei din Transilvania, revolta în PSD fiind dată de regăţeni. Mă întreb cum de ardelenii acceptă asemenea găini la conducerea României, sau au un proiect secret de subminare a PSD?

În aceste zile are loc cel mai important eveniment politic internaţional din ultimii ani din România, Forumul celor Trei Mări. Este o iniţiativă croată la care a cuplat şi Polonia şi absolut normal România pe urmele vechiului proiect interbelic polonez al mareşalului Pilsudski Intermarium, care preconiza o alianţă între România şi Polonia pentru stăvilirea comunismului. Au fost două întâlniri anterioare la Dubrovnik şi la Varşovia, Bucureşti fiind gazda de anul acesta.

Forumul are ca obiectiv interconectivitatea între ţările din centrul şi estul Europei de sub comunişti şi restul Europei Occidentale.  Participă preşedinţi, şefi ai parlamentelor, prim miniştri, miniştri. Interesante sunt prezenţele preşedintelui Austriei, a ministrului de externe german, al comisarului european  Corina Creţu, Ministrul american al Energiei, Perry, dar mai ales al preşedintelui Comisiei Europene, Junker care a folosit cuvinte extrem de frumoase la adresa României şi a preşedintelui Iohannis, şef de stat cu care se poate conversa în luxemburgheză! Iniţiativa românească a fost şi unui forum de afaceri şi a unui fond de investiţii care să sprijine proiectele mari de infrastructură de interconectare, autostrăzi, linii ferate de mare viteză între Gdansk şi Constanţa.  

Din partea preşedintelui Trump a venit o scrisoare către preşedintele Iohannis care-l felicită călduros pentru găzduirea acestui forum în care SUA este interesată economic şi geostrategic. 

Această scrisoare dărâmă prostiile exprimate că Iohannis este ignorat comparat cu Borisov cu care ar urma să se vadă la New York. 

Vorbind de acest Forum, Iulian Chifu arată că este o oportunitate pentru România de a deveni un lider regional dată fiind fereastra de oportunitate. Ce mă surprinde sunt reacţiile de pe forum foarte pesimiste şi blegi. Când erau exprimate anumite opinii care ne călcau pe coadă şi excitau naturelul simţitor al sfântului naţionalism săream în sus de enervare şi erau voci care spuneau că aici este buricul pământului. Ciudate atitudini ale românismului inconturnabil. 

Şi o ultimă gafă ale găinii naţionale Dăncilă. A uitat să vină la timp la sosirea în România a preşedintelui CE Junker. Chiar ceruse o întrevedere specială, probabil să repete cretinismele lui Dragnea cu lovitura de stat din 10 august, sau mai ştii ?

Dacă lua exemplul străbunicii săsoaice a lui Iohannis care venea la gară să ia trenul cu o zi înainte, poate şi doamna Dăncilă putea veni cel puţin cu o oră mai devreme. Televiziunea toxică A3 şi pastorul cu nume de călău încearcă, ca şi guvernul de curci plouate al doamnei Dăncilă dau vine pe SPP şi pe reprezentanţa CE în România. Penibil cum îşi imaginează idioţii ăştia că sepepiştii pot să-i dicteze lui Junker când să plece din aeroport? 

Penibilă România la nivel de guvern şi şefi ai Parlamentului care ignoră acest important eveniment, unde sunt şefi ai corpurilor legiuitoare europene şi prim miniştri!

Actualizând, madam Veorica a reuşit să-l prindă la un colţ la aeroportului Otopeni pe Junker şi să stea de vorbă un sfert de oră cu acesta. Doamna Veorica a discutat cu Juncker cum o să preia preşedinţia  UE pentru o juma de an. Scuip în sân şi sper ca Veorica să se împiedice şi să scadă în nas! De fapt duamna Veorica a mai ratat şi întâlnirea cu ministrul german de externe Hasse.

Vai de noi cu Veorica în frunte!

Jurnal de marţi 18 septembrie 2018

A mai trecut o săptămână cu bune şi cu rele. 

Duminică am fost cu Dan A. şi fiul lui în premieră la pescuit la Ştefăneşti. Prognozau ploaie n-a mai fost. Ziua nu a fost grozavă. Am luat puţin, 2 caraşi, 2 ciortănei şi surpriză doi chinezeşti nervoşi la viermuş de o juma de kil. 

Revista Dilema veche mi-a oferit un dosar foarte interesant despre prietenie. Cum am şi scris prietenii mei cei mai buni au emigrat, conform unui un autor, cam acelaşi lucru mi s-a întâmplat şi mie! 

Citesc în continuare la Istoria Imperiului Bizantin de Nicolae Bănescu vol. 2, am ajuns la Vasile al II-lea Bulgaroctonul. Bulgarii făcuseră un imperiu în Balcani care se extindea spre sud în Macedonia cu capitala la Ohrida pe malul Lacului cu acelaşi nume. În războaiele lui Vasile sunt amintiţi şi românii, vlahii din zona Pindului. 

Sâmbătă am fost la film şi am văzut Maria Callas. Mă aşteptam la un film artistic, dar este un documentar despre viaţa cele mai celebre dive a operei secolului 20. Numele ei este Maria Kalogeropoulos, este însă americancă, născută în Manhattan pe Fifth Avenue. Studiile le începe însă la conservatorul din Atena. A fost măritată cu un afacerist italian, dar marea ei dragoste a fost Aristotel Onassis, marele armator grec, care o trdează însurându-se cu Jackie Kennedy. Onassis însă revine la Callas spre sfârşitul vieţii lui. Era o femeie interesantă, cu ochi mari negri. Formidabilă însă a fost vocea ei. Am ascultat-o dând interviuri în franceză sau în engleză faimosului David Frost. Accentul ei mi se părea foarte englezesc. Moare relativ tânără la numai 53 de ani. 

Pe net am văzut în fine Sicario Day of Soldado, film de acţiune dur, cu carteluri mexicane de droguri.

După cum am citit într-o postare trimisă de cineva care comentează programele de la tv, când deschizi televizorul dai de comentatori politici siniştri care construiesc fake news, politicieni agramaţi sau pur şi simplu proşti, fufe cu pretenţii de vedete şi tot felul de ciudaţi care construiesc aiureli conspiraţioniste. Aşa că cel mai bine te fixezi pe seriale, lucru pe care-l practic de altfel şi eu.

După o perioadă în care am căuta doar seriale cu terorişti CIA, MI6 şi eroi gen James Bond am descoperit pe IMDB un serial poliţist care se cheamă Bosch.  Eroul poliţist în LAPD poliţia din Los Angeles se numeşte Hieronimus Bosch, se pare o trimitere ironică a romancierului Mike Conelly la celebrul pictor renascentist care picta tot felul de grozăvii, pe care azi un poliţist le poate întâlni.

Actorul care-l interpretează pe poliţist este Titus Welliver care se încadrează în genul Philip Marlowe al lui Raymond Chandler, poliţist de LA prin anii 40. Ba chiar o procuroare se numeşte Chandler. Urmăresc cu plăcere acest serial poliţist. bine filmat şi interpretat.

Am reuşit să găsesc pe net unul dintre ultimele romane al lui Connely. aşa că am ce face.

Şi acum înapoi la realitatea politică. Dragnea se agaţă în continuare de putere. Băsescu alt cancer politic prevesteşte că va mai trece ceva timp pentru a fi dat jos. Revolta pesediştilor este că acesta a teleormanizat guvernul, nu are încredere decât în acoliţii lui din judeţ. Cineva observă cu stupoare că cei care-l susţin sunt cei din Transilvania, revolta în PSD fiind dată de regăţeni. Mă întreb cum de ardelenii acceptă asemenea găini la conducerea României, sau au un proiect secret de subminare a PSD?

În aceste zile are loc cel mai important eveniment politic internaţional din ultimii ani din România, Forumul celor Trei Mări. Este o iniţiativă croată la care a cuplat şi Polonia şi absolut normal România pe urmele vechiului proiect interbelic polonez al mareşalului Pilsudski Intermarium, care preconiza o alianţă între România şi Polonia pentru stăvilirea comunismului. Au fost două întâlniri anterioare la Dubrovnik şi la Varşovia, Bucureşti fiind gazda de anul acesta.

Forumul are ca obiectiv interconectivitatea între ţările din centrul şi estul Europei de sub comunişti şi restul Europei Occidentale.  Participă preşedinţi, şefi ai parlamentelor, prim miniştri, miniştri. Interesante sunt prezenţele preşedintelui Austriei, a ministrului de externe german, al comisarului european  Corina Creţu, Ministrul american al Energiei, Perry, dar mai ales al preşedintelui Comisiei Europene, Junker care a folosit cuvinte extrem de frumoase la adresa României şi a preşedintelui Iohannis, şef de stat cu care se poate conversa în luxemburgheză! Iniţiativa românească a fost şi unui forum de afaceri şi a unui fond de investiţii care să sprijine proiectele mari de infrastructură de interconectare, autostrăzi, linii ferate de mare viteză între Gdansk şi Constanţa.  

Din partea preşedintelui Trump a venit o scrisoare către preşedintele Iohannis care-l felicită călduros pentru găzduirea acestui forum în care SUA este interesată economic şi geostrategic. 

Această scrisoare dărâmă prostiile exprimate că Iohannis este ignorat comparat cu Borisov cu care ar urma să se vadă la New York. 

Vorbind de acest Forum, Iulian Chifu arată că este o oportunitate pentru România de a deveni un lider regional dată fiind fereastra de oportunitate. Ce mă surprinde sunt reacţiile de pe forum foarte pesimiste şi blegi. Când erau exprimate anumite opinii care ne călcau pe coadă şi excitau naturelul simţitor al sfântului naţionalism săream în sus de enervare şi erau voci care spuneau că aici este buricul pământului. Ciudate atitudini ale românismului inconturnabil. 

Şi o ultimă gafă ale găinii naţionale Dăncilă. A uitat să vină la timp la sosirea în România a preşedintelui CE Junker. Chiar ceruse o întrevedere specială, probabil să repete cretinismele lui Dragnea cu lovitura de stat din 10 august, sau mai ştii ?

Dacă lua exemplul străbunicii săsoaice a lui Iohannis care venea la gară să ia trenul cu o zi înainte, poate şi doamna Dăncilă putea veni cel puţin cu o oră mai devreme. Televiziunea toxică A3 şi pastorul cu nume de călău încearcă, ca şi guvernul de curci plouate al doamnei Dăncilă dau vine pe SPP şi pe reprezentanţa CE în România. Penibil cum îşi imaginează idioţii ăştia că sepepiştii pot să-i dicteze lui Junker când să plece din aeroport? 

Penibilă România la nivel de guvern şi şefi ai Parlamentului care ignoră acest important eveniment, unde sunt şefi ai corpurilor legiuitoare europene şi prim miniştri!

Eseu despre prieteni

Ultimul număr din Dilema veche, foarte bun de altfel mi-a trezit nostalgii şi amintiri. Este un dosar despre prietenie.

Prietenii sunt rezultatul unor afecţiuni elective şi a avea prieteni este unul dintre cele mai bune lucruri din lume.

Prietenul la nevoie se cunoaşte şi am constatat nu de puţine ori acest lucru!

Din dosarul Dilemei vechi pot să spun şi eu, ca unul dintre autori " cel mai bun prieten va emigra".

Cam au făcut prietenii mei cei mai buni.

Şi am să o iau cronologic şi mi-am adus aminte de vremurile şcolii, ca să cobor ;i mai devreme prin 54-55 când eram la grădiniţă. Atunci m-am împrietenit cu Micky. El stătea în apropiere, pe strada Jdanov ( fostă C. A. Rosetti, şi acum Bobâlna). Micky este cu un an mai mic ca mine, am făcut aceeaşi şcoală elementară, el a învăţat la liceul 2 din bulevard, a fost olimpic cu rezultate strălucite la matematică, a făcut automatica - calculatoare, a emigrat în Israel şi apoi în SUA. Am dat de el acum câţiva ani prin alt amic emigrant, la New York, am corespondat o vreme. 

Prietenii din şcoala elementară cei mai apropiaţi au fost Laurenţiu şi Florin.

Mama lui Florin îmi împrumuta cărţi de citit, iar la Laurenţiu am ascultat prima dată Europa Liberă. A emigrat şi el după 90 în Canada, ulterior a ajuns la New York, lucra în IT dar s-a retras la pensie în România. La New York scotea o revistă de emigraţie unde m-a cooptat comentator politic. Acolo mi-am făcut eu ucenicia, folositoare azi la blog, cu greşeli de ortografie sau de exprimare, pe care încerc încă să le corectez. Din păcate acum vreo doi ani s-a prăpădit din cauza unei boli nemiloase. 

Din liceu afinităţile s-au bazat mai ales pe matematică, dar nu numai. Am devenit bun prieten cu Adrian, cu Dan şi cu Cristi. 

Adrian a făcut automatica, s-a stabilit acasă la Ploieşti şi ne mai vedem când vin pe la sărbători organizate în liceul nostru, I.L.Caragiale. 

Dan a ales pe la începutul lui 80 libertatea şi s-a stabilit în Canada. Îi datorez lui Dan vizita la cea mai celebră cascadă, Niagara. Cu el m-am lămurit care este istoria Canadei, este partea rămasă loială monarhiei britanice şi aceştia se laudă cum  i-au bătut pe americani şi le-au ars Casa Albă. 

Cristi a emigrat şi el prin 87, parcă? M-am revăzut cu el în ţară, dar şi prin America, am fost cu el în vizită prin New Jersey. Ne mai convorbim pe Skype. 

Cel mai bun prieten l-am dobândit în facultate. Prietenia cu Valeriu  datează de prin anul II de facultate. Aveam aceleaşi preocupări culturale, eram uşor dezamăgit de calitate unor cursuri şi a unor profesori, dar nu am neglijat studiile. Cu Valeriu şi ulterior cu Cornel, alt prieten frecuentam (expresia noastră!) bibliotecile franceză şi italiană să vedem filme care nu se distribuiau în cinematografe, mergeam mult şi la Cinematecă. Valeriu mi-a revelat pasiunea pentru muzică, muzica simfonică, cu el sau în locul lui mergeam la Ateneu, sau la Sala Radio, eu i-am descoperit plăcerea picturii, admiram amândoi în primul rând pe Vermeer! Am ajuns şi la el acasă, dar nu am făcut nicio vacanţă împreună, odată ne-am întâlnit la 2 Mai, el venea şi eu plecam. Valeriu îmi scria scrisori, iar sor'mea se distra să descopere greşeli de gramatică, pasiunea ei! 

Valeriu a riscat a dat la Regie, n-a intrat, s-a lecuit. 

A emigrat şi el în SUA şi s-a stabilit la New York. Culmea că pe o fotografie cu ocazia căsătoriei scria să ne revedem la Los Angeles (deh, cinematograful!) în 1991. Ne-am revăzut în mai 95 la New York! Am făcut un tur de New York între două avioane, am avut şocul să revăd clădirea cea mai reprezentativă, primul zgârie nori, Flatiron Buliding şi în majoritatea pozelor de atunci se vedeau clădirile Gemenilor. Parcă prevesteam ceva. 

Ne-am mai revăzut apoi de două ori la New York. Primă oară m-a dus la Frick Collection unde am văzut, normal! un Vermeer, ca apoi cu altă ocazie să mergem la Metropolitan să văd cinci tablouri de Vermeer. Cu Valeriu am mers la Moma, muzeul de artă modernă, apoi la un concert de jazz, şi apoi la unul de  blues în Greenwich Village. 

Mă văd cu el de fiecare dată revine în ţară şi regulat, ne vedem pe Whatsapp să discutăm despre ce mai citim, ce filme mai vedem, unde ne petrecem vacanţele.

Când am început serviciul la ITN am nimerit în birou cu Mihai şi a fost o prietenie instantanee, aceleaşi preocupări culturale, interesul pentru istorie, artă şi altele. 

Eram vecini de palier la garsonierele din F1,  în Găvana şi exersam cu el înjurăturile cu care-l gratulam pe Ceauşescu, când eu şi Mihai eram într-o dispoziţie neagră. 

În 1985 a ales libertatea şi a ajuns la Londra la BBC, descoperit de Ilie, alt amic cu care am făcut concedii şi aventuri pescăreşti. Ilie l-a descoperit după vocea inconfundabilă. În 90  a revenit în România şi ne vedem când petrece câteva zile pe aici. În 1996, datorită lui am fost la el în vizită la Londra. Am avut atunci oarece dezamăgiri, după ce, cu un an în urmă am văzut prima oară Parisul. Revăzut după aproape 20 de ani, Londra seamănă izbitor acum cu Manhattanul. Cu Mihai am avut ceva dispute politice, dar asta este, politica ne cam desparte câteodată. 

Tot atunci pe la începuturi la cămin m-am împrietenit cu Mircea, chiar dacă eram firi deosebite. Mircea ca şi Ilie veneau de la Timişoara, unde el s-a întors în 1981. Cu Mircea am făcut multe, eram vecini în garsoniere, el pe altă scară. 

Mircea a emigrat în 1987 în Germania. Culmea că fusese la bursă prin 1974 în Germania, dar s-a întors. A plecat legal, după prima soţie. 

Printr-un amic comun, Pongo am dat de el în 1990. Locuieşte într-un mic orăşel pe Neckar, între Stuttgart şi Heidelberg. Atunci mă pregăteam să merg la o conferinţă la Heidelberg. M-a invitat să stau la el, am venit împreună cu Adriana, îmi lua bilet de tren dus întors la Heidelberg la conferinţă, unde erau şi alţi colegi prezenţi. Aşa am avut ocazia să călătoresc prima oară în Germania, chiar în ajun de reunificare. Am încercat de atunci să învăţ nemţeşte, dar cunoştinţele mele sunt sehr schlecht! 

Mircea a avut un rol important în perioada când în Occident era nevoie de vize, îmi trimitea periodic invitaţii. Aşa am călătorit prin Europa, am văzut Parisul, Italia, Spania, Olanda, Belgia stând la cozile de la consulat, unde cică era mai bine decât la ambasadele Franţei sau Italiei. 

Dar cel mai valoros lucru l-am constatat atunci când prietenul la nevoie se cunoaşte şi Mircea mi-a confirmat din plin înţelepciunea acestui adagiu.

Am ajuns în 2003 în mai, sâmbăta la Viena, pe care mă pregăteam să o vizitez. Mă opresc la primul bancomat din Viena Westbahnhof să scot bani cu cardul. Cardul nu funcţiona. Disperat ies din gară şi merg la alt bancomat, care mă lămureşte, BRD blocase sistemul de carduri pentru pe o perioadă de revizie. Nu aveam la mine decât 100 de lei, aveam o încredere oară în carduri. Schimbul la casa din gară a fost ridicol ceva mai mult de 1 Euro! Disperat dau un telefon la un amic american de la Agenţia AIEA de la Viena. Era sâmbătă şi omul era plecat în weekend. Ce fac? Soluţia este să dau de Mircea care era în drumul meu spre Olanda. Iau primul tren, ajung la Salzburg, schimb şi iau primul tren de Munchen. Ajuns la gara din Munchen îi telefonez disperat lui Mircea. Îmi răspunde Anita, soţia lui şi apoi Mircea îmi spune să ajung la el şi mă împrumută cu bani. Am avut atunci un noroc porcesc, Mircea şi Anita plecau de regulă sâmbăta la Ulm, la tatăl Anitei, grav bolnav. Ajung seara târziu la el la gară unde Mircea mă aştepta. Mi-a dat 250 de Euro şi o omenit cu o masă la cârciuma gării. Aşa am plecat liniştit, am luat un loc în cuşeta Stuttgart - Amsterdam şi am ajuns liniştit acolo. Cardul s-a deblocat abia joi, când eram în Ghent, în Belgia. 

Acolo am ajuns la alt prieten, Edi, care lucrează la Bruxelles şi este releul meu belgian. 

Cum mai am alt releu pe amicul Nicu în Franţa, l-am vizitat la Toulouse, acum este stabilit la Paris. 

Revenind la Mircea am rămas în bune relaţii, chiar dacă avem vederi deosebite privind realitatea politică românească, asta este viaţa!

Alt prieten de la serviciu a fost tânărul pe atunci absolvent de Nucleare, Mac. A fost cel mai bun elev al meu, pot spune în calitate de şefuleţ de analize de securitate nucleare, privind termo-hidraulica reactoarelor nucleare. În asta sunt doctor din 2006. Mac avea talent cu computerele şi cu businessul. Era foarte pasionat de istorie, unde se pricepe foarte bine!

În 1990 a luat o hotărâre radicală şi a părăsit ingineria, dedicându-se afacerilor unde s-a realizat. S-a stabilit şi el afară prin Occident. Avem dispute ideologice şi politice privind realităţile româneşti, dar nu la asta se reduce o prietenie. 

În cele din urmă afinităţile elective mi-au adus prietenii din Piteşti. de la începutul anilor 90 m-am împrietenit cu Radu şi cu Iulian. Ambii sunt medici. 

Radu este medic stomatolog, este mai mare cu 10 ani decât mine, este fiu de avocat liberal şi a primit toate loviturile de fiu ale unui duşman al poporului în anii 50!

Iulian este mai mic cu 14 ani decât mine şi lucrează în businessul de medicamente, are mari talente de IT, a aranjat pagina liberalilor piteşteni. 

De la începutul anilor 90 suntem prieteni, am făcut revelioane împreună, am fost pe la proteste, ne-am certat pe diverse subiecte, dar relaţiile rezistă, ca în coafura unei reclame. 

Prietenia şi prietenii sunt un lucru foarte mare!

Idioţii care ne conduc, deocamdată!

Votul din Parlamentul European ar trebui să producă frisoane în România. Ungaria este pe cale să-şi piardă dreptul de vot în Consiliul European şi să fie supusă şi altor sancţiuni. În ce condiţii?

Viktor Orban a câştigat în mod categoric alegerile parlamentare, ungurii se bucură de un nivel de trai mai mult decât acceptabil, unde nu există şpagă şi corupţie în domeniul public, în Budapesta şi în alte părţi ale Ungariei nu sunt proteste.

Pe de altă parte este la fel de adevărat că Viktor Orban şi acoliţii săi au pus mâna pe putere şi controlează tot, au închis vocea opoziţiei şi a mass media ungare.

Viktor Orban este un maestru în a-şi reduce la tăcere opozanţii, în negocierea sprijinului intern şi internaţional şi totuşi azi a fost pedepsit!

Ei bine idioţii care se află vremelnic la putere azi în România fac tot ce este posibil să ajungem în situaţia Ungariei, sau poate şi mai rău.

Primul idiot vinovat de această situaţie probabilă este Liviu Dragnea. El minte cu neruşinare, dă vina pe alţii, modifică legile justiţiei ca să scape de puşcărie, plăteşte lobbişti americani să scrie scrisori tâmpite şi iresponsabile, dezavuate de Departamentul de Stat. După neroziile cu aer demenţă că ar fi urmărit de killeri profesionişti (dacă erau profesionişti n-ar mai debita azi prostii!) acum vrea să transforme represiunea Jandarmeriei într-o acţiune împotriva unei lovituri de stat. Poate lovitură de stat în picioare!

Al doilea idiot este Călin Popescu Tăriceanu. Susţine cot la cot cu Dragnea toate neroziile inventate de demenţele acestuia.

Este o ruşine că acest individ prostănac şi sărăcuţ intelectual (cum se văita ta’su vitreg Amedeo Lăzărescu!) a condus odată PNL, in primul rând că dă dovadă de prostie feroce. Acum îl vrea demis din postul de ambasador pe George Maior, care a contrat scrisoarea lui Giuliani. Îl acuză că subminează relaţiile română-americane pe cel care mai nou a fost decorat de Mike Pompeo, consilierul pe probleme de securitate al lui Donald Trump pentru contribuţia la aceste relaţii de prietenie şi colaborare.

Asta în condiţiile în care geografia României o recomandă pentru mutarea forţelor armate americane din Turcia într-o eventualitate ce poate deveni realitate.

Ultima idioată este din păcate această doamnă prim ministru Veorica Dăncilă, care mai nou a luat locul lui Bulă în bancuri şi asta spune tot. 

Nu mai vorbesc de idioţii siniştri, slugile jenante ale lui Dragnea, sinistrul peremist Codrin Ştefănescu, juriştii de doi bani în frunte cu Dorel Toader, îngâmfatul slinos Şerban Nicolae, sculerul Ciordache, sau electronistul repetent Nicolicea.

Ce să mai zic de jegurile care murdăresc prin scrisul lor mass media,slugoi nefaşti ai aceluiaşi urmaş de miliţian cu pulan în loc de creier.

Păi cum să-i califici Alina MP, pe Doru Buşcu, şi mai nou pe impostorul ex ţărănist Ghilezan, sau pe penalul Andronic care discută împreună cu băiatul cu muşchi în loc de creier Mircea Badea că fotografiile lui Dragnea împreună cu statul paralel sunt trucate.

Aşa am ajuns, mai proşti ca ăştia la putere doar pesimiştii bine informaţi spun că se poate!

Analize politice ale actualităţii

Am urmărit în această seară analize ale actualităţii politice, aparţinând atât a unor persoane implicate direct în politică cât şi a unor jurnalişti politici.

În primul rând l-am urmărit jurnalistul şi analistul politic Stelian Tănase. Stelian Tănase este un prolific romancier, dar scrutează cu acurateţe actualitate politică românească.

Principala problemă a actualităţii româneşti este când pică Liviu Dragnea!

Analiza prezentată de Stelian Tănase a arătat că acest lucru se va întâmpla, dar nefiind Mama Omida nu poate preciza data.

Stelian Tănase a explicat că evenimentele din 10 august au declanşat pierderea încrederii în PSD a unei largi mase de votanţi care erau anterior favorabili. Toate acţiunile lui Dragnea par ale unui arogant răzbunător iresponsabil pus să pedepsească pe cei care prin imensul protest din februarie 2017 au blocat scelerata OUG 13 (număr fără noroc după cum se vede!) i-au blocat iluziile că scapă de puşcărie. 

Stelian Tănase pune conflictul acut dintre Gabriela Firea şi Liviu Dragnea motivat de consecinţele represiunii protestului din 10 august care vor conduce la pierderea sigură a atât a primăriei oraşului Bucureşti, cât şi a sectoarelor. De asemenea viitoarele alegeri parlamentare vor conduce la pierderea de către PSD a majorităţii. Mărimea dezastrului va fi condiţionată şi de către acţiunea actualei opoziţii. 

Cred din ce în ce mai tare că o opoziţie unită devine din ce în ce mai necesară. Ideea că se fac alegeri pe orientări ideologice pentru Parlamentul European este o prostie, pentru că inclusiv în faţa eventualităţii unui rezultat nesatisfăcător PSD şi ALDE vor participa pe liste comune. Ar fi atunci o confruntare clară cum a fost în 2004 când se confrunta stânga cu dreapta şi când DA a câştigat până la urmă alegerile şi preşedintele.

Stelian Tănase acuză şi pe  preşedintele Klaus Iohannis că prin atitudinea sa pasivă a favorizat acapararea statului de către PSD. Adevărul că Iohannis nu a avut probleme de azi cu guvernul Ponta, iar după demisia guvernul Ponta, instituirea guvernului de tehnocraţi a fost o eroare politică, care a condus la cea mai mare victorie a PSD la ultimele alegeri parlamentare. Comportamentul agresiv al actualei majorităţi care impun în Parlament, inclusiv cu sprijinul criminal aş zice CCR legi care distrug statul de drept şi reduc prerogativele prezidenţiale l-a pus pe Klaus Iohannis în faţa unor situaţii imposibile şi care au trezit frustrări mari în electoratul anti-PSD. 

În condiţiile de azi însă Klaus Iohannis nu are nicio problemă în realegerea sa ca preşedinte. Şi Stelian Tănase spune că Tăriceanu nu are nicio şansă. 

De asemenea Stelian Tănase opinează că protocoalele dintre DNA şi celelalte instituţii ale justiţiei au produs un rău imens. De aceeaşi opinie este şi un prieten, tânăr student la Drept. Victor Ponta un alt politician prezent pe micul ecran astă seară spune că acestea ar fi fost făcute de Kovesi la incitarea lui Coldea  şi consecinţele se văd pentru că toţi politicienii hoţi se vaită azi din cauza lor, fiindcă de fapt ar fi nevinovaţi.

Ponta a mai prezentat o nouă poză care demolează minciuna statului paralel. Pentru că dacă vorbim de acest stat paralel din el făcea cu prisosinţă şi Liviu Dragnea, într-o poză ieri cu George Maior cu Kovesi în fundal, iar azi ciocnind un pahar de vin cu generalul Coldea şi cu George Maior. Ponta a evidenţiat caracterul parşiv al lui Dragnea şi-l bănuieşte că şi în campania sa prezidenţială l-ar fi torpilat. 

Din prezenţa doamnei Firea pe micul ecran am înţeles că ea este extrem de îngrijorată de situaţia României în ansamblul Uniunii Europene din cauza represiunii protestului din 10 august. Se pare că doamna Firea este în contact cu doamna Corina Creţu, care ia pulsul de la Bruxelles. 

Ea acuză de asemenea parşivenia lui Dragnea în blocarea proiectelor pentru Bucureşti cu finanţări europene.  

Doamna Firea nu ar avea nimic împotriva unei legi de amnistie dra care să fie solid documentată.

Şi am aflat o cifră importantă privind Bucureştiul de la om persoană calificată. În capitala României trăiesc azi 3 milioane de locuitori care o plasează printre primele 6 capitale ale Europei.

Toţi cei prezenţi subliniază la unison că Dragnea, prin modalitatea de a conduce PSD şi ţara arată o mentalitate retrogradă de miliţian rural din vremea comunistă. Ori această mentalitate nu are nicio legătură cu aspiraţiile de azi ale românilor.

Alt jurnal de vineri 7 septembrie 2018

Trofeul pescuit de mine luni 3 septembrie a declanşat un val de comentarii pe facebook.

Unii pun la îndoială autenticitate pescuitului. 

Interesant rămâne faptul că pe fondul unei zile în care nici măcar un caras nu a tras, eu am luat un crap chinezesc de 3 kile jumate! Este o întâmplare fericită. Crapii chinezeşti din această specie nu trag la momelile noastre normale. Nici ăsta nu a părut tentat de nadă, ci pur şi simplu şi-a agăţat coada într-un ac al unei undiţe. Adevărul că am simţit că este un trofeu, şi m-am gândit la un chinezesc. Până la urmă l-am adus la mal încurcând aproape toate undiţele.

Mitică Ohâi m-a asistat cu minciogul şi la scos din apă. Era atât de mare că de abia încăpea în minciog. Aşa este acest peşte, are capul foarte mare şi corpul subţire. Afacerea asta mi-a amintit cu  acum 11 ani în Deltă, când eram cu colegii să aniversăm 35 de ani de la terminarea facultăţii, tot un chinezesc le-a sărit în şalupa cu care se plimbau prin Deltă. Ciudaţi peşti, sunt prinşi doar la japcă cu ancore.

A început toamna, zilele sunt mai scurte, nopţile se lungesc. Este încă cald, dar dimineţile sunt parcă mai reci.

Ieri am citit ca de obicei Dilema veche. Este un număr interesant şi iarăşi am avut plăcuta surpriză să citesc eseurile unor tinere eleve de liceu, inteligente şi cu mult umor. Ele reflectă un anume spirit  de revoltă şi de bun simţ are contrazic total realitatea politică de azi.

Andrei Pleşu îşi continuă diatribele publicând opinii ale lui Titu Maiorescu, foarte actuale în contextul politic de azi. 

Valeriu Nicolae îşi continuă cu mult haz amintirile de hoinar prin lume, cum era pe la Chicago acum vreo 20 şi ceva de ani cam când am fost şi eu un pic pe acolo.

Dosarul săptămânal este dedicat festivalurilor literare. Este un fel de manifestare culturală relativ nouă, dezvoltată în special prin oraşele de provincie. Sunt demne de amintit festivalurile literare din Iaşi şi din Timişoara. Este o ocazie ca cititorii să vină în contact cu scriitorii. În mod normal aceste manifestări ar trebui să fie cu bilet plătit nu gratuite, spun unii din organizatori. Alt scriitor zice că nu vom avea o piaţă importantă de cititori până când literatura poliţistă şi de thriller nu va avea o piaţă suficient de mare. Eu sunt un astfel de cititor dar de literatură în engleză, în original. Şi apropo’ mi-aş dori şi un festival literar în Piteşti, unde chestiile şi orgoliile literare locale nu ar mai prevala.

Şi acum să revin la politica cea de toate zilele.

Stelian Tănase prevăzuse mari frământări în PSD, confirmate de scrisoarea şi revolta doamnei Ecaterina Andronescu, dar efectul Gabriela Firea pare a fi devastator.

Primăriţa capitalei şi vicepreşedinte al PSD a intrat într-un conflict ireconciliabil cu jupânul Dragnea. Ea a dezvăluit toate malversaţiile acestui ţăran care a subjugat pesedeul cu ajutorul colegilor săi, jupâni judeţeni. Dar comportamentul său a devenit revoltător. El are câţiva asociaţi şi acoliţi care sunt la fel de aroganţi, proşti şi răi. Firea acuză în primul rând pe doamna Carmen Dan de reprimarea iresponsabilă a protestului din 10 august, care putea conduce la morţi şi răniţi grav dacă Piaţa Victoriei nu ar fi avut atâtea zone adiacente de retragere a oamenilor. Pentru că aceşti doi imbecili autori ai reprimării vor să arunce responsabilitatea pe umerii prefectului Speranţa Cliseru care este colaboratoarea Gabrielei Firea. Firea acuză că Dragnea conduce despotic PSD că spionează şi şantajează demnitarii acestui partid, că se sfătuieşte cu indivizi din afara partidului (or fi consultanţii lui de pe afară?).

Mai interesant apare că tânăra lui parteneră de viaţă începe să semene cu Elena Ceauşescu, băgându-şi nasul în politica jupânului şi dictând chestii care sunt inacceptabile. De fapt şi jupânul începe să semene bine cu vicleanul şi paranoicul care era Ceauşescu!

Însă personajul sinistru pe care l-a ales să conducă guvernul unde găina Dăncilă este doar o marionetă este Darius Vâlcov. Este de domeniul psihanalizei infracţionale cum a ajuns acest Vâlcov să birjărească România. Una din explicaţii ar fi că amantele ambilor sunt bune prietene. În afara faptului că ambii sunt fraţi de cruce în infracţionalitate, hoţi dovediţi a bunurilor publice, ambii au concepţii obtuze despre România şi români. 

Cel mai grav se dovedeşte faptul că Vâlcov şi alt imbecil Pop fac trimiteri la etnia preşedintelui Iohannis care pun în pericol relaţia cu cel mai important partener economic al României, Germania. Pop nu are nicio scuză pentru că este ardelean, şi ştie că Transilvania îşi datorează aerul central european şi al unui grad de civilizaţie superior celorlalte provincii româneşti, tocmai datorită contribuţiei esenţiale ale comunităţilor săseşti şi ulterior şvabe în Banat.  

Culmea că această comunitate dă doi dintre deţinătorii premiilor Nobel, cu origini din România, Hertha Muller şi Stefan Hell. 

Dacă postările cretine de spre germanii din România ale lui Vâlcov le poţi atribui ignoranţei, faptul că publică un document al unui protestatar, încalcă legea protecţiei informaţiei şi înseamnă puşcărie, chiar dacă individa italienistă de la Muncă, ex-peremista Olguţa V. încearcă să dreagă busuiocul oltenesc.

Asta nu are nicio legătură cu fapta reprobabilă a lui Sandi Matei de agresare a unui trecător pesedist la proteste. Afacerea trimite direct al puşcărie. 

Dar ce-i mai pasă lui Vîlcov care va petrece ceva ani la mititica. 

Acţiunile jupânului Dragnea ne pun într-o situaţie extrem de delicată faţă de partenerii din UE şi duc în mod sigur la prăbuşirea internă a PSD.

E de înţeles şi reacţia Gabrielei Firea care-şi vede clar compromise şansele la o realegere la conducerea primăriei Bucureşti pe fondul reprimării protestelor care au radicalizat complet Bucureştiul, dar şi alte oraşe importante din  România.

Viitorul nu arată bine pentru Dragnea, dar supravieţuirea lui agonizează şi România!