joi, 30 aprilie 2015

Slăbiciuni liberale

Am citit cu interes articole care privesc PNL, mai ales cele critice. Cu toate că unele sunt pamfletare sau mai sunt şi declaraţii interesate ca acelea aparţinând lui Victor Ponta.
Unele exprimă exasperarea că noul PNL nu a fost în stare să dărâme încă guvernul lui Victor Ponta. 
Ultimul articol despre aceste probleme pe care l-am citit îi aparţine lui Dan Tapalagă de la Hotnews şi este interesant pentru care reuşeşte să fotografieze anumite realităţi şi aspecte politice. 

http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-20040717-7-motive-care-explica-este-atat-slab-noul-pnl-opozitie.htm

Mulţi dintre cei care l-au votat pe Klaus Iohannis în noiembrie 2014 s-au aşteptat ca guvernul să se facă praf rapid din cauza insuccesului lui Victor Ponta la prezidenţiale.
Nu s-a întâmplat asta, unii se laudă că ar fi dărâmat rapid guvernul lui Victor Ponta. Este cam ridicol pentru că respectivul personaj l-a învestit de două ori ca prim ministru pe actualul prim ministru. 

De ce nu s-a prăbuşit Victor Ponta?
Sunt destule explicaţii, unele vizează impotenţa PNL, altele pe Klaus Iohannis. 
Dar mulţi nu observă cum parlamentarii pesedişti şi aliaţii din UNPR şi PC s-au mobilizat contra presiunii exercitată şi de DNA. Surpriza mai este că în privinţa parlamentarilor luaţi la ochi de justiţie aceasta este egal distanţată de partizanate, sunt arestaţi şi pesedişti şi liberali!
Singura armă a pesediştilor învinşi în alegerile prezidenţiale a rămas numărul superior de parlamentari. Mai ales că au reuşit să-l momească şi pe Tăriceanu şi câţiva oportunişti de la PNL înainte de rezultatul prezidenţialelor. Şi pe principiul că este mai bine la putere, în condiţiile unui preşedinte corect şi rigid care nu-şi permite aranjamente pe sub masă sau presiuni şi ameninţări ca în ultimii 10 ani. Este clar că o mulţime din oportuniştii de azi care sprijină guvernul Ponta azi, după alegerile din 2016 îşi vor vedea cariera politică terminată, dar măcar să mai roadă un os. Şi mai acţionează şi frica de justiţie, care-i face să stea strâns uniţi în jurul lui Ponta. 

La PNL este adevărat că vechii pedelei au un profil extrem de scăzut din cauza potenţialelor probleme cu justiţia, iar liberalii nu mai au personalităţi flamboaiante precum Crin Antonescu. Alţii, cum este Tăriceanu, au reuşit să-şi facă praf viitorul politic prin jocurile favorabile lui Ponta. Alina Gorghiu care este o bună vorbitoare, calitate necesară unui om politic are dezavantajul unei relative noutăţi în politica mare. Singurul personaj greu rămas în faţă mai este Ludovic Orban, dar se simte necesară o garnitură de oameni grei şi cu personalitate. Am reţinerile mele în privinţa lui Predoiu tarat de rolul său din guvernul Boc. Cred că ar mai trebui să fie cooptaţi şi tineri remarcaţi în acţiunile politice din ultimii ani pentru că este necesar un suflu nou. 

O guvernare chiar cu iniţiative bune cum este scăderea TVA la alimente uzează, pentru că sunt alte lucruri care uzează. 

Chiar dacă moţiunea de cenzură nu va fi un succes liberal  menit să producă demisia guvernului Ponta, el trebuie făcut. Pentru că asta este rolul opoziţiei, să fie critică şi atace guvernul.

Cred că rezilienţa acestei guvernări este dată paradoxal de acţiunea justiţiei care-i face să strângă rândurile şi ofertele PNL nu-i încălzesc de loc, pe fondul atitudinii liberale că cei vizaţi trebuie deferiţi justiţiei. Probabil că aceasta este marea slăbiciune a PNL, pentru că guvernarea lor nu oferă garanţii de imunitate, nefiind dispuşi, în noua situaţie, la compromisuri împotriva justiţiei.

Nerăbdarea unora trebuie ponderată, trebuie să avem răbdare!

Chiar dacă nici PNL şi nici Iohannis par a nu fii atât de eficienţi trebuie să înţelegem că sunt anumite coordonate ale democraţiei care dacă ar fi încălcate, atunci cuvântul ăsta s-ar goli de conţinut.

marți, 28 aprilie 2015

Precizare

Mizeriile pe care indivizi fără creier le-au publicat la adresa unei doamne m-au întristat foarte mult.
Mă bate gândul să interzic publicarea comentariilor anonime dacă depăşesc un anume nivel.
Nu mă deranjează contondenţa unor comentarii, dar până la jigniri aduse unor persoane, în stilul de: "noi muncim, nu gândim" sau "Căposu să se întoarcă de unde a venit" depăşesc limitele decenţei.
Iar faptul că am permis comentarea liberă, fără filtre arată cât de jos a ajuns lipsa de caracter atunci când pot apărea comentarii josnice şi anonime!
Dacă nu vă place ceva aveţi măcar curajul numelui! 

duminică, 26 aprilie 2015

Sandra Pralong, femeie deşteaptă!

Am urmărit la România tv, nu-i postul meu favorit, pe Sandra Pralong. Ştiu că este o doamnă inteligentă şi interesantă. Acest post obişnuieşte să-şi chinuie invitaţii cu un documentar propagandistic focalizat, de obicei, pe calităţile pesedului la începutul unui talk show.
Zapând am reuşit totuşi să surprind intervenţia doamnei şi am fost mulţumit!
Doamna Pralong se întreba cu îndreptăţire de se mai dă importanţă în prime time la teve şi în media lui Traian Băsescu. Pe cine mai reprezintă el? El este în momentul de faţă un particular. 
Asta a spus doamna Pralong în replica dată moderatoarei când a spus că acesta a fost ales de două ori preşedinte. 
Da! A replicat Pralong, dar politica se ocupă de viitor nu de trecut!

Deşteaptă persoană doamna Pralong!   

sâmbătă, 25 aprilie 2015

Iliescu

Aseară am urmărit emisiunea interviu luată de Hoandră lui Cosmin Guşă la Realitatea tv. De fapt Guşă dorea să lămurească dedesubturile interviului luat lui Traian Băsescu la acest post săptămâna trecută. L-am mai urmărit pe Cosmin Guşă de multe ori cum bate câmpii. De această dată a fost altfel, mai realist şi aplicat. Cosmin Guşă un om relativ tânăr posedă o experienţă deosebită trecând prin vârful a două partide mari şi importante PSD şi PDL. La PSD a fost adus secretar general de către Adrian Năstase, iar la PDL a stat în preajma lui Traian Băsescu când a câştigat alegerile prezidenţiale în 2004. 

Cel mai mult m-au frapat analizele făcute lui Iliescu pe care declară kaghebist, cum suspectează şi unii istorici anglo americani privitori la prăbuşirea comunismului provocată de Gorbaciov şi cu sprijinul KGB. Dar altceva m-a izbit, o presupunere a mea confirmată de Guşă privind sistemul instituit în România după Revoluţia din Decembrie 1989. El afirmă că acest sistem corupt de baroni şi de băieţi deştepţi îi aparţine lui Iliescu căruia îi plăcea să se înconjoare de indivizi cu probleme de caracter şi comportament social. Cred că de instituirea acestui sistem de corupţie şi spoliere a României este cel mai vinovat Iliescu. Eu presupun că anumite diversiuni şi represiuni de la începutul anilor 1990 nu au fost inventate de Iliescu, el fiind mai mult beneficiarul acestora. Dar sistemul instituit de el însuşi i-a găsit chiar numele potrivit, capitalismul de cumetrie!
Pentru acest sistem el îmi pare mult mai vinovat. Singurul moment de temere al acestui sistem a fost perioada Constantinescu, când rechini ai îmbogăţirii neruşinate precum George Constantin Păunescu au fugit din România şi s-au reîntors de abia după 2000.

Traian Băsescu a declanşat acţiunea justiţiei, focalizând exclusiv inamicii politici. Pentru că el a preluat sistemul de baroni şi corupţi băieţi deştepţi, cum a fost şi Păunescu amintit mai sus. Cu adevărat justiţia a început să funcţioneze fără partis prisuri la apusul prezidenţial al lui Băsescu şi la începutul preşedinţiei lui Iohannis. Acum pare că justiţia funcţionează cu ochii legaţi, nu este chioară ca în vremea trecutului preşedinte.

Au fost şi sunt în desfăşurarea şi procese care au o încărcătură politică şi pot declanşa o cutie a Pandorei. Procesul lui Traian Decebal Remeş mi se pare şi acum rezultatul unei înscenări grosolane şi ticăloase, spre deosebire de puşcăria meritată a lui Năstase.
Sper din tot sufletul ca finalul procesului intentat de DNA lui Dragnea să se încheie cu o achitare, acolo prea are iz politic şi răzbunare din partea fostului preşedinte, semnificativ că cine îşi mai doreşte pedepsirea lui Dragnea nu este altul decât Corneliu Vadim Tudor. Unitatea de idei dintre TB şi CVT nu este decât o confirmare a unor legături suspecte.
La fel de politizată şi cretină a părut decizia de închisoare cu suspendare dată lui Brădişteanu pentru obstrucţionarea justiţiei în cazul tentativei de sinucidere a lui Năstase. Pentru că un alt complet l-a găsit nevinovat pe acelaşi Brădişteanu pentru o faptă mult mai gravă de corupţie.
Cred că justiţia intră pe gheaţă subţire în cazul unor acuze de mită la medici cum apare şi acum cazul altui mare chirurg timişorean. Atât timp cât medicii sunt atât de prost plătiţi aceste acuze par ridicole. Sunt de acord ca medicii să fie pedepsiţi pentru malpraxis, nepricepere, dar chestia cu corupţia îmi pare cam tembelă. 

O altă problemă dezbătută de Cosmin Guşă este problema lui Iohannis, a lipsei unui suport politic de bună calitate care să canalizeze energii pentru un proiect de ţară. Cred că justiţia a mai curăţat dintre impostori şi rebuturi şi că partidele serioase pot găsi oameni competenţi. Iar ideea unor partide noi care să canalizeze competenţe şi energii pare o iluzie în capul unor corporatişti hipsteri care nu prea au idee de faptul că politica cere rezilienţă şi răbdare, cum remarca un alt jurnalist mai pragmatic. Noile partide care au apărut pe scena politica în afara FSN şi celor istorice au fost nişte diversiuni, sau partide anti-sistem care au hrănit nostalgii neghioabe ale electoratului, precum România Mare şi mai nou PP-DD. Cel puţin ultimul a fost o escrocherie apărută de fondul dispariţiei României Mari, care s-a destrămat rapid ca orice iluzie. Nici o altă iniţiativă a unor intelectuali dezamăgiţi nu are şanse de succes, se vede din experienţa scurtă a lui M10 al doamnei Macovei, contestată vehement acum de comilitoni.

Am citit despre tristeţea ignorării privind pe clasicii literaturii române a lui Nicolae Manolescu. Este păcat că agramaţii din media ignoră aniversări rotunde ale lui Sadoveanu, Rebreanu, Ion Barbu şi alţii. Pentru Manolescu este însă un prilej de a-şi regla conturile cu tinerii scriitori care-l cam contestă. Personal cred că aceşti sunt scriitori mai interesaţi de a deveni faimoşi prea devreme şi fără valoare literară. În România literară Daniel Cristea Enache analizează versurile unei poete admirate superlativ de doi tineri critici, Marius Chivu şi Cosmin Ciotloş. Analiza lui Enache demonstrează că poeta este, după propria expresie, vizavi de literatură! 


Pare totuşi mai plăcut să discutăm despre artă şi cultură când lumea politică este plină de impostori şi neaveniţi, infinit mai pernicioşi decât literaţi plini de iluzii şi fără valoare.


marți, 21 aprilie 2015

Constituţia şi datul cu părererea

S-a trezit expertul constituţional de la EVZ, ziar înfeudat şi mercenarizat de martorii fostul prezident şi sare şi fostul să-l susţină.
Adică alde Dan Andronic a luat la control Constituţia României şi nu a găsit alineatul cu preşedintele care se consultă cu partidele. 
Preşedintele TB sare cu cea mai mare ipocrizie şi aprobă că aşa este că el a vrut dar n-a putut să cheme partidele. Păi îmi aduc aminte că de nenumărate ori Băsescu a invitat partidele pentru discuţii. Cu acea ocazie a mai avut şi cuvinte grele, dacă nu ocări şi injurii la adresa liderilor de partid care nu-i erau pe plac, sau pur îi simplu îl enerva mutrele lor.
Dar acum dacă preşedintele Iohannis invită partidele la consultări nu mai este constituţional, că aşa vrea muşchii lui Băsescu!
Pe vremea lui se putea, acum nu se mai poate???!!!!
Am înţeles că această invitaţie avea caracter de urgenţă pentru legislaţia României. Este sorocul de un an pentru o legea modificată a alegerile locale, lucru la care au convenit toate partidele, chiar dacă opiniile sunt deosebite. Ori tocmai acesta a fost scopul acestor consultări ca partidele să voteze la timp această lege.
Cum era mai simplu?
Să iasă Iohannis la Cotroceni şi să urle la Ponta şi la majoritatea pesedistă că trebuie să nu mai tergiverseze lucrurile?


Stupizenia şi căutatul nodului în papură este una din caracteristicile unora din media, boală extinsă şi la Parlamentul României. Şi acolo unii îşi dau cu părerea, mai ales la televizor în loc să legisleze. 
Cel mai inconfortabil stă un om onorabil pe vremuri, care acum a ajuns o slugă jenantă a pesediştilor. Numele lui este Popescu Tăriceanu.

duminică, 19 aprilie 2015

Anii romantici de Gabriela Adameşteanu

Public recenzia acestei cărţi în blogul meu politic pentru că această carte este de memorii politice.

Sunt anii romantici, denumiţi aşa de Gabriela Adameşteanu anii 90 în care ea şi-a desfăşurat o intensă activitate jurnalistică în calitate de redactor şef al revistei 22. 

În primul rând Gabriela Adameşteanu este o mare prozatoare. A fost surpriza după ce am citit Dimineaţa pierdută, cartea care a pus-o în raftul I al literaturi române. Apoi această impresie mi-a fost consolidată de ultimul ei roman Provizorat, pe care am cumpărat-o chiar când a fost lansată de autoare la Piteşti. 

Pentru că autoarea este legată prin copilărie şi adolescenţă de acest oraş.
Este o carte care rememorează anii aceia de început ai democraţiei româneşti de după Revoluţia din Decembrie 89, ani pe care unii îi neagă, dar care au fost cei mai interesanţi şi furtunoşi ani. Unii au crezut cu tărie în schimbarea democratică a ţării, alţii au profitat de libertate şi au devenit bogaţi, alţi celebrii în politică şi alţii bogaţi de pe urma ei.

Gabriela Adameşteanu rememorează istoria fabuloasă a familiei sale. Fraţii tatălui ei, profesor de istorie, transferat de la Târgu Ocna la Piteşti după foametea din Moldova din 46 sunt personaje memorabile şi deosebite.
Tatăl Gabrielei este fiul preotului Adameşteanu din Toporu, Teleorman cu 11 fraţi. Ce este excepţional la această familie este faptul că toţi au urmat studii universitare şi cariere de mare prestigiu.
Fratele Dinu Adameşteanu a devenit un mare şi renumit arheolog în Italia.
Cornel, a fost medic militar cu studii la Paris, Viena şi Germania apoi chirurg la Târgu Jiu, dar cariera i-a fost retezată de acuze şi puşcărie politică murind în închisoare.
Alt frate Oiţă(Ion) Adameşteanu a fost unul din marii profesori de patologie medicală veterinară, dat afară de la Bucureşti, încheind cariera universitară la Cluj.
Destinul acestei familii arată că în condiţiile grele, sărăciei interbelice, oameni de la ţară ambiţioşi puteau face o cariere de merit, care a fost însă distruse sau perturbate de comunism. 

Gabriela Adameşteanu îl evocă pe Paul Goma cel care a lansat-o în literatură, un om foarte curajos, romancier de succes în Occident, dar om dificil care a reuşit să-şi pună în cap toţi prietenii. Apoi doamna Adameşteanu evocă primul ei stagiu în Occident la Iowa University unde a fost colegă cu Mircea Cărtărescu, alt romancier extrem de important astăzi.

Dar majoritatea cărţii se ocupă de activitatea ei în anii 90 la revista 22. Este şi o privire din interior a GDS (ghedese cum spunea adversarii) cu grupurile de putere cu influenţe în politica liberală a opoziţiei în anii 90 şi în partidele istorice.

Este evocat pe larg şi Emil Constantinescu lider al Alianţei Civice. Invitată de el în Maramureş la începutul anului 1990 era cât pe ce să  sufere un accident care să-i primejduiască viaţa de pe urma căruia a avut mult de suferit. Este şi o descriere a mandatului său a felului cum se schimbă oamenii în contact cu sferele înalte ale puterii. Imaginea despre regimul Emil Constantinescu este pozitiv în ansamblul prin angajamentul ferm spre NATO şi UE, subliniind adversitatea acelor intelectuali din GDS care îi neagă acum meritele şi cărora le-au fost gâdilate vanităţile de preşedintele Băsescu, devenind suporterii lui  necondiţionaţi., alţii spun că şi interesaţi prin diverse avantaje materiale.
Aceşti ghedesişti au reuşit să o îndepărteze de la conducerea revistei 22 în 2005 când revista a virat definitiv în sprijinul lui Traian Băsescu. Acel moment a fost pentru mine renunţarea la abonamentul acestei reviste care devenise excesiv de partizană.

Mărturisesc că revista 22 a fost prima care mi-a publicat diverse opinii politice. 

Ceea ce subliniază Gabriele Adameşteanu este ataşamentul său necondiţionat pentru valorile liberale promovate de opoziţia anticomunistă a anilor 90. Privind însă retrospectiv ea constată că multe lucruri apar mult mai nuanţate acum la 25  la 20 de ani trecuţi de atunci.  
Eu nu regret niciun moment trăit atunci în vâltoarea angajării politice, fără niciun profit deşi am fost adesea acuzat de unii care au profitat cu obrăznicie şi neruşinare de oportunităţi fără a avea calităţi intelectuale sau manageriale, dar care i-au lansat în cariere politice extrem de profitabile. Cred că a fost cea mai interesantă Românie, când timpul trecea cu o viteză incredibilă, comparabil cu vremea comunismului, sau chiar cu perioada actuală când viaţa politică s-a mai aşezat, chiar dacă DNA face acum agenda actualităţii politice.


Ceea ce m-a fermecat de la început este forţa sa evocativă, calitatea prozei Gabrielei Adameşteanu care o defineşte ca unul din cei mai importanţi scriitori români de azi. 

vineri, 17 aprilie 2015

Fascinaţia intelectualilor

Citesc în momentul de faţă cartea de amintiri a Gabrielei Adameşteanu Anii Romantici şi asta mă face să abordez din nou fascinaţia morbidă pe care unii intelectuali români au trăit-o dea-lungul timpului.
Cum se poate explica azi cum au putut fi atraşi nişte intelectuali străluciţi de o mişcare precum cea legionară în perioada interbelică. Şi vorbim de vârfurile acelei generaţii, Mircea Eliade, Emil Cioran sau Constantin Noica. Toţi erau absolvenţi de filozofie, nu nişte literaţi pierduţi în reverii. Se pare că influenţa nefastă şi morbidă a magistrului lor Nae Ionescu a avut un rol hotărâtor. Nu pot să cred că altfel ar fi rezonat nişte minţi analitice să se alăture unei mişcări conduse de un criminal precum Corneliu Zelea Codreanu. Debutul său în politică l-a făcut prin împuşcarea unui demnitar, prefectul Manciu. Mişcarea legionară a înregistrat sub conducerea lui şi asasinarea Preşedintelui Consiliului de Miniştri I. G. Duca, ultimul mare lider liberal, după care PNL a urmat o curbă descendentă, chiar dacă a mai guvernat încă 4 ani. Ortodoxismul şi puritatea religioasă promovată de liderii legionari să fii contribuit cât şi afirmarea mişcărilor totalitare europene şi să-i fii fascinat? Cioran era fascinat de Hitler şi postbelic se ferea de acest lucru ca de o boală ruşinoasă. Greu de răspuns?
Au mai fost şi gâdilatul vanităţilor intelectualilor de către Carol al II-lea care a rezultat în lejeritatea basculării de la un totalitarism sau altul, cum ne arată cartea lui Boia în Capcanele trecutului. Dar asta-i altă poveste.

Altă fascinaţie contemporană au trăit-o intelectualii noştri autohtoni şi cu Traian Băsescu. Într-un fel este un mister că intelectuali străluciţi formatori şi lideri de opinie, filosofi precum Gabriel Liiceanu sau Pleşu, sau un om cu formaţie de fizician precum Horia Roman Patapievici au căzut sub fascinaţia vicleană a lui Traian Băsescu. Acest individ cu maniere de derbedeu, atrăgea ca hârtie de muşte intelectualii rasaţi ai naţiei. Cred că a fost destul de simplu, le-a mirosit vanităţile pentru că există un narcisism cumplit în intelectualii noştri publici, ca în poezia lui Arghezi (alt profitor fascinat!) în Balada maeştrilor: "Sună ca scărpinatul porcului pe burtă".
Cred în scopul nobil al lui HRP de a face din ICR o instituţie culturală performantă, dar nu înţeleg cum a făcut o jurnalistică militantă dedicată horribile dictu, Elenei Udrea. S-a oprit oarecum la timp să nu se facă de  râs complet.
Nu vorbesc nici de Andrei Pleşu cu porniri evidente de Agamiţă Dandanache, cu toate partidele, de la '48!
Nu mă mir iarăşi de partizanatul jurnalistic al lui Mircea Cărtărescu, orbirea vanitoasă exploatată de TB care tot citea de ani buni Levantul. L-o fi terminat oare? Sau măcar la început?
Cel mai tare mă intrigă însă pornirea lui Gabriel Liiceanu. De unde adeziunea necondiţionată chiar când evident că TB este o epavă politică, care calcă în picioare orice credeau că-i sfânt aceşti intelectuali fascinaţi? Să fi avut nişte obligaţii atât de mari ca să-i facă portretul care i l-a făcut în contributors.ro. lui TB la ieşirea din scenă?

Oricum unii exploatează asta cum face Antena3, care spune câtă dreptate a avut prin 2010-2012, uitând şi ei azi că trăiesc sindromul justiţiar la puşcăriaşului Voiculescu. Părerile Antenei3 şi ale lui TB sunt primejdios de similare.

Unii din mica adunătură a martorilor lui Băsescu îi atrag atenţia lui Iohannis că l-au ales pe 16 noiembrie 2014. Şi ce să facă Iohannis.
Este ca-n Lenin: Ce-i de făcut?
Să îl demită pe Ponta şi guvernul său?
Nu-i permite constituţia, poate cădea doar prin moţiune de cenzură.
Iohannis a chemat şi va chema partidele la sfat, în primul PSD care guvernează să-şi exprime nemulţumirile.
A retrimis spre examinarea legea de finanţare a partidelor şi alte legi.
Acum contrafactual, ce ar fi făcut TB, ar fi apărut zilnic la televizor să-l bombăne şi suduiască pe VP, ca să aibă păreriştii de tot felul din media să ne obosească cu părerile lor. O face şi acum fără să-l oblige nimeni.
VP comite erori cu duiumul, dar are o majoritate pe care democraţia ne obligă s-o respectăm, cât ea supravieţuieşte, doar alegerile din 2016 pot să rezolve frustrările noastre.
Aşa că degeaba îi amintim sentenţios lui Iohannis că a fost ales în 16 noiembrie ca să ne scape de VP.

Şi acum a mai apărut şi aiureala lui Radu Vancu, poet şi părerist deraiat, că Iohannis nu şi-a scris cartea, a dres-o după ce a aruncat piatra că este cu extrase din interviuri date. Păi ce a scris acolo întrebările altora sau răspunsurile lui? Eu cred că ultima ipoteză este mai valabilă. Asta i-a dat prilej lui Cristoiu să se ocupe de drepturile de autor necuvenite ale lui Iohannis.  D'aia este Cristoiu, să-i mai sufle în pânzele lui TB, sau oare în altă parte? 

marți, 7 aprilie 2015

Disperarea băsiştilor

Interviul lui Băsescu de la B1tv a declanşat un tsunami în presa băsistă, toţi se jeluiesc, toţi sunt disperaţi. Citesc vaietele şi suspinele pe contributors.ro, prin România Liberă, EVZ.
Băsescu şi-a dat arama pe faţă, aşa crede el despre justiţie, despre situaţia externă, despre România despre cei care i-a ridicat în ranguri, ca să-li servească drept slugi, care acum nu îi sunt recunoscători.
De ce i-a promovat? Ca să-i fie slugi! Să se mai mire că sunt primii care l-au părăsit?
Când pisica nu-i acasă, joacă şoarecii pe masă.... şi dau interviuri la B1tv!

Aud că Sorina Matei a fost dată şi ea afară, după Cătălin Prisecariu şi nici  Radu Banciu nu se simte bine la B1tv. Săracii ei de ce au fost trimişi la plimbare? Că erau pupincuriştii lui Băsescu? Atunci ce mai caută Băsescu la B1tv? 

Despre inconfortul de fi postac!

Acum câteva zile am postat un comentariu pe forumul contributors.ro la un articol semnat de un pseudonim numit cetăţean. Eram în contra ideilor promovate de autor care critica pe preşedintele Iohannis. Imediat am fost pus la punct de alţi forumişti, unul trimiţându-mă la locul meu obişnuit de la Antena3. De unde atâta siguranţă pe individ la ce mă uit eu şi ce posturi prefer?
Cert este că mâna de susţinători fanatici ai lui Traian Băsescu sau ai doamnei Monica Macovei au devenit nişte aprigi critici ai preşedintelui Băsescu. Sunt acum mulţi mai numeroşi suporteri ai preşedintelui Iohannis între cei care NU l-au votat, decât vocalii care l-au votat cu ideea că ar reîntrupa atitudinile băsesciene. Cel mai tare i-a enervat faptul că în ultima conferinţă de presă preşedintele Iohannis s-a delimitat clar de Băsescu, numindu-l pensionar şi postac!
Preşedintele Iohannis şi-a făcut un bilanţ după 100 de zile, în care acţionat pe frontul extern cu vizite în la aliaţi în Polonia, Ukraina şi Republica Moldova, dar şi în Franţa şi Germania pentru a consolida flancul de est al UE şi NATO. În acest sens a fost şi vizita preşedintelui Turciei Erdogan, partener strategic la Marea Neagră şi un partener comercial important care poate influenţa şi programul energetic românesc, România având un potenţial de export de energie electrică în Turcia, care ar consolida ideea finalizării Unităţilor 3-4 de la Cernavoda. Nu a fost o vizită de hatârul lui Ponta, criticile privind tentaţiile dictatoriale ale lui Erdogan fiind oarecum îndreptăţite, dar interesele strategice ale României cer o relaţie puternică cu Turcia.
Şi dacă tot am fost postac, de ce să nu fiu şi părerist şi uite aşa m-am pomenit joi invitat la localul şi invizibilul Curier tv, enervând pe Adriana, din cauza faptului că dezbaterea a început la 9 şi s-a terminat după 12 noaptea.
Acolo mi-am dat cu presupusul în faţa doamnei Baraţă şi a unei tinere blonde, Elena  Iagăr. Aceasta era atât de convinsă de părerile dumisale critice că orice efort al meu a fost inutil. Unul este că Iohannis nu comunică decât pe Facebook. Eu am replicat că face şi conferinţe de presă când este necesar, dar modelul prezidenţial anterior cere flecăreli politice zilnice. Aceasta blondă era convinsă ca domnul Iohannis vorbeşte mai bine nemţeşte (normal!) şi englezeşte decât româneşte, pe motivul că în aceste limbi are o frecvenţă mai rapidă a rostirii. Nu a contat că-i explicam că vorbeşte româneşte mai rar, precum ardelenii, asta nu era o dovadă că este mai bun cunoscător al limbii engleze. De unde ştia acest lucru această blondă, nu ştiu, o fi o vreo expertă în Shakespeare, sau în Paris Hilton? Era foarte furioasă că Iohannis a fost la ziua Alteţei sale Principesa Margareta, boscorodind că Familia Regală Română ar fi putred de bogată, a citit asta tot în ziare, care ziare? Nu ştiu!
Iată că a venit Paştele catolic şi protestant şi Iohannis şi-a luat vacanţă, nu înainte de a anunţa o întâlnire cu partidele politice după Paştele ortodox. Era mai normal ca Iohannis să nu fie discret cu vacanţa sa care a dat naştere la destul speculaţii.
Dar faptul că Iohannis se află în vacanţă, a fost pentru alţii ocazia de a face agenda media de ştiri şi scandaluri politice în lipsa vreunei noi arestări spectaculoase a DNA. Şi astfel s-a petrecut interviul lui Traian Băsescu de la B1tv, unde pe post de gazdă în afara de imposibilul Orcan s-a aflat inevitabilul Cristoiu, fascinat mai nou doar de Udrea şi de Băsescu. Nu cred că este necesar ca domnul Cristoiu să intre în corul de adulatori ai preşedintelui Iohannis, dar nici să se află într-un răspăr care arată cât de defazat este şi cât anacronic în contextul politic actual. Dar nu Cristoiu era subiectul, ci interviul dat de fostul preşedinte.
Acesta a rupt toate punţile şi legăturile cu lucrurile care îi mai dădeau credibilitate mandatului său prea lung. Cel mai vehement atac s-a produs asupra justiţiei. Deci mitul acelei justiţii independente a existat atât timp cât doar adversarii săi politici înfundau puşcăria, când acoliţii îi intră la pârnaie atunci în România se repetă Guantanamo!!???
Constatat cu tristeţe că toate argumentele lui Băsescu împotriva justiţiei sunt folosite cu satisfacţie şi entuziasm de neîmpăcaţii adversari de la Antena3!
Inclusiv idei valabile din politica externă sunt ca vai de ele. Americanii sunt după cum se vede nişte torţionari, iar despre Putin numai de bine, este foarte deştept o să ajungă la Gurile Dunării. Probabil că dacă ar fi fost Băsescu preşedinte, cum visează cu ochii deschişi, i-ar fi înfruntat pe mare şi Putin s-ar fi speriat şi s-ar fi retras în Crimeea. Oare?
Analizele interviului său le-am urmărit la alte posturi. Singurul pertinent a fost cu adevărat domnul Emil Hurezeanu la Digi24. Acolo s-a aflat şi doamna Mungiu, dar m-a enervat cum a apărat-o pe Macovei de amenda luată de la Autoritatea Electorală Permanentă, pe o lege promovată de respectiva doamnă.
Cel mai mult l-am urmărit pe Cosmin Guşă la Realitatea tv. Are acest domn un talent să se autopromoveze, ca un mare consultant politic ce este. Păcat că la interviu a ales să fie în blue jeans şi pantofi de pânză! Putea fi în altă costumaţie sau proştii de al Realitatea să nu-l filmeze decât de la brâu în sus. Am aflat că el este cel care l-a îndrumat pe Prigoană la lansarea primului post de ştiri. L-a criticat vehement pe Băsescu pentru enormităţile din interviu, nu l-a iertat nici pe Iohannis că nu are încă un proiect de ţară. Cel mai interesante sunt criticile adresate PNL, care aşteaptă să câştige viitoarele alegeri nefăcând nimic. Aici are dreptate că Ponta a procedat bine amânând congresul PSD, care i-a dat un respiro necesar să încalece din nou partidul.  
Acum că PNL face ce face un partid de opoziţie, critică, încearcă o nouă majoritate, în timp ce Ponta pune în aplicare ideile PNL de reformare economică, cu care încearcă să refacă terenul pierdut. 
Oricum aceste lucruri trebuie să dea de gândit liberalilor acre trebuie să devină şi mai vocali în critici şi să încerce definirea unei noi majorităţi care l-ar scoate din funcţiune pe Ponta.
O idee care m-a lovit ca un pumn în plex este a lui CTP, care are suficiente reziduuri de gândire comunistă, nu degeaba şi-a început cariera de jurnalist la Adevărul fost Scânteia. El ar vrea să se confişte averea celor vinovaţi, cum se făcea pe vremea copilăriei mele când duşmanii poporului erau băgaţi la închisoare cu confiscarea averii. Aferim de asemenea idei bolşevice!

Să aşteptăm şi să postăm!

joi, 2 aprilie 2015

Cum a ajuns Iohannis preşedinte


În diverse momente am intrat în contact cu trei din preşedinţii României postdecembriste.

Prima mea întâlnire s-a petrecut în 1969 la Costineşti, eu student şi Ion Iliescu, cum am să aflu ulterior, un tip tânăr avea 39 de ani m-a abordat pe aleile taberei chestionându-mă despre condiţiile de viaţă de acolo. Eu am fost critic, şi ulterior am aflat că un nebun s-a plâns de Costineşti la Iliescu, eu eram nebunul şi el era şeful UTC. Nici nu-mi trecea prin cap că acest va fi viitorul prim preşedinte al României, poate doar el visa?

Era prin toamna lui 1990 şi Nicolae Manolescu ne-a invitat să participă la o şedinţă a Alianţei Civice la Casa Scânteii unde avea biroul României Literare. După şedinţă un domn m-a invitat să ajung în centrul Bucureştiului cu Dacia lui. Era profesorul Emil Constantinescu! Nici prin cap nu-mi trecea că va ajunge preşedintele României, cred că nici lui.

În februarie 2013 am fost şi eu la Congresul PNL la Casa Poporului, după desfăşurarea lucrărilor aşteptând un coleg pe scările Senatului l-am întâlnit pe Klaus Iohannis şi l-am rugat să facem o poză. Klaus Iohannis tocmai fusese adus de Crin Antonescu declarat şi ales adjunctul lui la conducerea PNL. Nici prin cap nu-mi trecea şi probabil nici lui că mă fotografiez cu viitorul preşedinte al României.

Cu Traian Băsescu nu am avut niciodată ocazia să mă întâlnesc.

Citesc acum o carte extrem de interesantă, Virtual History sub editarea lui Niall Ferguson. În introducere autorul face o foarte interesantă trecere prin filosofia istoriei, făcând apel la cele mai moderne teorii din fizică şi matematică.
Cartea se ocupă cu istoria contrafactuală, ce s-ar fi întâmplat, dacă?

Evenimentele politice din ultimii ani din România pot fi puse sub semnul istoriei contrafactuale.
Pentru că analizate faptele politice stau sub semnul schizofrenicului.

1. Dacă în februarie 2014 Victor Ponta se comporta normal, îl accepta pe Klaus Iohannis vice prim ministru şi ministru de interne. USL se menţinea, iar la alegerile din noiembrie 2014 Crin Antonescu devenea preşedintele României, folosind şi popularitatea ministrului Iohannis.
Ponta a fost rău sfătuit de grei pesedişti plini de aroganţă şi orbire prostească. Sunt aceiaşi care fac coadă acum la DNA, pentru că ruperea USL intră în contul lui Ponta şi ejusdem farianae.
Nu ştiu dacă Antonescu ar fi fost un preşedinte bun pentru România. Aceiaşi întrebare se poate pune dacă în locul lui Emil Constantinescu ar fi fost Nicolae Manolescu candidat al CDR şi ajungea preşedinte, probabil că Iliescu nu ar mai fi devenit a doua oară preşedinte. Oricum se confirmă azi că primul ministru Victor Ciorbea a fost un eşec şi eroare politică.
Cum nu ştim nici dacă Stolojan ar fi câştigat alegerile din 2004.

2. Crin Antonescu dacă nu ar fi fost un jucător de poker politic şi nu şi-ar fi pus chezăşie viitorul politic pe procentele parlamentare ar fi avut şanse să devină preşedinte al României. În campania prezidenţială s-ar fi folosit de popularitatea lui Iohannis şi a lui Mircea Diaconu ca victimă a justiţiei. A fost o altă eroare grosolană de evaluare. Aşa a pierdut tot şi a ieşit din politică şi avem consecinţele de azi.

3. Dacă după ruperea USL şi a jocului periculos de la europarlamentare a lui Crin Antonescu, Călin Popescu Tăriceanu nu ar fi făcut eroarea grosolană de a deveni suporterul decedatului USL, el care se dovedise adversar al acestei alianţe şi ar fi fost bine consiliat ar fi rămas în PNL, ca principal contestatar al politicilor necugetate ale lui Antonescu. După retragerea acestuia, din iunie 2014 ar fi devenit principalul candidat la şefia PNL. PNL ar fi ales probabil pe Tăriceanu candidat la prezidenţiale. Cu ajutorul prestigiului lui Iohannis şi al PDL care ar fi  acceptat candidatura comună a lui Tăriceanu şi acesta avea şanse foarte mari să devină preşedintele României.  
Nu ştiu ce fel de preşedinte al României ar fi fost Tăriceanu, comportamentul său de azi ca slugă plecată a PSD ne face să bănuim că am fi avut un preşedinte catastrofal!

Analistul politic şi sociologul Alin Teodorescu a spus că oricine candida împotriva lui Ponta câştiga alegerile. Aici vorbim de un candidat de tipul lider PNL. Cred că şansele Elenei Udrea au fost întotdeauna nule, doar Traian Băsescu a trăit această iluzie, de aceea a încercat manevra ticăloasă cu incompatibilitatea la ANI a lui Iohannis. În acest condiţii dacă justiţia ar fi cedat şi ar fi făcut jocul lui Băsescu, Ponta ar fi ieşit preşedinte, situaţie foarte convenabilă lui Băsescu. 
De fapt Băsescu trăieşte iluzia că este încă preşedinte şi face tot ce este posibil să fie vizibil. Mai ales că slugile de la B1tv se sforţează ridicol să-i susţină iluzia asta.

Ponta s-a comportat catastrofal în toată campania electorală.
Ponta s-a exprimat înainte de decizia justiţiei la speţa candidatului Iohannis, a ascultat toate sfaturile idioate ale consilierilor, cu blocarea votului diasporei, esenţial la victoria contracandidatului cum estima Teodorescu. După cum s-a văzut diaspora a contat doar ca scandal nu şi numeric la vot. Toate acţiunile lui Ponta au fost ridicole, tâmpite şi împotriva interesului său. Surpriza prezenţei lui Iohannis la dezbaterea de la Realitatea tv l-au derutat pe Ponta şi şi-a dat arama pe faţă, arogant obraznic, nesimţit, nepoliticos.

Brusc, lumea a văzut în candidatul Iohannis  un om normal care nu făcea parte din detestabilul sistem politic. De aceea  a câştigat Iohannis!

miercuri, 1 aprilie 2015

Interviul lui Băsescu - continuare

Stimulat de corespondenţii care au opinat pe forum şi continui comentariile privind ziua de ieri. Mai ales că unii din beneficiarii opiniilor mele nu au citit, probabil, replicile care le-am dat.
Ca să nu rămână fără replică, prietenii şi martorii lui Băsescu, cu maestro Cristoiu ataşat i-au oferit lui Traian Băsescu ocazia unui interviu la B1tv după conferinţa de presă a preşedintelui Iohannis.

În primul rând să lămurim ceva!
Traian Băsescu este unul din ciocoii isterizaţi în 1997 de investigaţiile imobiliare a lui Valerian Stan chestiune car a contribuit la boicotarea guvernului Ciorbea. Lui Traian Băsescu îi place să se lăfăiască în imobile imense, revanşă pentru viaţa petrecută la bloc. În mod normal ar fi trebuit să părăsească vila preşedintelui din 21 decembrie, avea unde se duce, la fete, în Mihăileanu. Băsescu uită că nu mai este preşedinte şi singura agresiune căreia îi poate  produce neplăceri este să fie acoperit de flegme, precum poetul Adrian Păunescu pe lângă Ambasada SUA în 1990. Aşa că poate stârnea simpatia oamenilor că Ponta îl batjocoreşte cu oferte nepotrivite. Nu Ponta este de vină, i-a oferit mai multe opţiuni, ci cusurgiul şi nesimţitul de Băsescu a refuzat toate ofertele până la Scroviştea.

Revenim la interviu. Băsescu şi-a dat arama pe faţă, a atacat justiţia, a atacat comportamentul SUA şi al CIA, a mărturisit că a fost la şedinţa de guvern care a aprobat Gala Bute.  Dându-şi seama că se inculpă singur a subliniat că doar a fost la începutul şedinţei de guvern.
Gala Bute este de acuzat de faptul că a fost în afara unui eveniment sportiv o malversaţie financiară în capul căreia s-a aflat Elena Udrea, care a jefuit bani de la guvern, instituţii să-i folosească politic şi în scopuri proprii. 

În rest Băsescu a turnat cu ipocrizie şi impertinenţă minciuni pe care ne le mai crede nimeni.

Postacul Băsescu postează şi comite erori de ortografie şi gramaticale pe Facebook care arată neglijenţe inadmisibile pentru un vorbitor foarte bun de limbă română. Şi Iohannis a comis ieri o eroare frecventă  în limbajul colocvial, cu place în loc de plăcea, cum îl corectează CTP.  
Şi eu comit erori de ortografie amendate de cititori, le corectez şi mulţumesc pentru atenţionări. Erare….


Au dreptate unii, este istorie şi este pierdere de vreme să te ocupi de el, dar media îl ia în seamă şi eu ca un fraier mă simt obligat să dau replici!

PS 
Eu sunt prea amical pe lângă comentariul făcut în Adevărul
Vi-l ofer pentru comparaţie:

http://adevarul.ro/news/politica/presedintele-klaus-iohannis-primele-100-zile-1_551b99e6448e03c0fd1b7cf1/index.html