În diverse momente am
intrat în contact cu trei din preşedinţii României postdecembriste.
Prima mea întâlnire
s-a petrecut în 1969 la Costineşti, eu student şi Ion Iliescu, cum am să aflu
ulterior, un tip tânăr avea 39 de ani m-a abordat pe aleile taberei chestionându-mă
despre condiţiile de viaţă de acolo. Eu am fost critic, şi ulterior am aflat că
un nebun s-a plâns de Costineşti la Iliescu, eu eram nebunul şi el era şeful
UTC. Nici nu-mi trecea prin cap că acest va fi viitorul prim preşedinte al
României, poate doar el visa?
Era prin toamna lui
1990 şi Nicolae Manolescu ne-a invitat să participă la o şedinţă a Alianţei Civice la Casa Scânteii unde
avea biroul României Literare. După
şedinţă un domn m-a invitat să ajung în centrul Bucureştiului cu Dacia lui. Era
profesorul Emil Constantinescu! Nici prin cap nu-mi trecea că va ajunge
preşedintele României, cred că nici lui.
În februarie 2013 am
fost şi eu la Congresul PNL la Casa Poporului, după desfăşurarea lucrărilor
aşteptând un coleg pe scările Senatului l-am întâlnit pe Klaus Iohannis şi l-am
rugat să facem o poză. Klaus Iohannis tocmai fusese adus de Crin Antonescu declarat
şi ales adjunctul lui la conducerea PNL. Nici prin cap nu-mi trecea şi probabil
nici lui că mă fotografiez cu viitorul preşedinte al României.
Cu Traian Băsescu nu
am avut niciodată ocazia să mă întâlnesc.
Citesc acum o carte
extrem de interesantă, Virtual History
sub editarea lui Niall Ferguson. În introducere autorul face o foarte
interesantă trecere prin filosofia istoriei, făcând apel la cele mai moderne
teorii din fizică şi matematică.
Cartea se ocupă cu
istoria contrafactuală, ce s-ar fi
întâmplat, dacă?
Evenimentele politice
din ultimii ani din România pot fi puse sub semnul istoriei contrafactuale.
Pentru că analizate
faptele politice stau sub semnul schizofrenicului.
1. Dacă în februarie
2014 Victor Ponta se comporta normal, îl accepta pe Klaus Iohannis vice prim
ministru şi ministru de interne. USL se menţinea, iar la alegerile din
noiembrie 2014 Crin Antonescu devenea preşedintele României, folosind şi
popularitatea ministrului Iohannis.
Ponta a fost rău
sfătuit de grei pesedişti plini de aroganţă şi orbire prostească. Sunt aceiaşi
care fac coadă acum la DNA, pentru că ruperea USL intră în contul lui Ponta şi ejusdem farianae.
Nu ştiu dacă
Antonescu ar fi fost un preşedinte bun pentru România. Aceiaşi întrebare se poate
pune dacă în locul lui Emil Constantinescu ar fi fost Nicolae Manolescu
candidat al CDR şi ajungea preşedinte, probabil că Iliescu nu ar mai fi devenit
a doua oară preşedinte. Oricum se confirmă azi că primul ministru Victor
Ciorbea a fost un eşec şi eroare politică.
Cum nu ştim nici dacă
Stolojan ar fi câştigat alegerile din 2004.
2. Crin Antonescu
dacă nu ar fi fost un jucător de poker politic şi nu şi-ar fi pus chezăşie
viitorul politic pe procentele parlamentare ar fi avut şanse să devină preşedinte
al României. În campania prezidenţială s-ar fi folosit de popularitatea lui
Iohannis şi a lui Mircea Diaconu ca victimă a justiţiei. A fost o altă eroare
grosolană de evaluare. Aşa a pierdut tot şi a ieşit din politică şi avem
consecinţele de azi.
3. Dacă după ruperea
USL şi a jocului periculos de la europarlamentare a lui Crin Antonescu, Călin
Popescu Tăriceanu nu ar fi făcut eroarea grosolană de a deveni suporterul
decedatului USL, el care se dovedise adversar al acestei alianţe şi ar fi fost
bine consiliat ar fi rămas în PNL, ca principal contestatar al politicilor
necugetate ale lui Antonescu. După retragerea acestuia, din iunie 2014 ar fi
devenit principalul candidat la şefia PNL. PNL ar fi ales probabil pe Tăriceanu
candidat la prezidenţiale. Cu ajutorul prestigiului lui Iohannis şi al PDL care
ar fi acceptat candidatura comună a lui Tăriceanu şi acesta avea şanse
foarte mari să devină preşedintele României.
Nu ştiu ce fel de
preşedinte al României ar fi fost Tăriceanu, comportamentul său de azi ca slugă
plecată a PSD ne face să bănuim că am fi avut un preşedinte catastrofal!
Analistul politic şi
sociologul Alin Teodorescu a spus că oricine candida împotriva lui Ponta
câştiga alegerile. Aici vorbim de un candidat de tipul lider PNL. Cred că
şansele Elenei Udrea au fost întotdeauna nule, doar Traian Băsescu a trăit
această iluzie, de aceea a încercat manevra ticăloasă cu incompatibilitatea la
ANI a lui Iohannis. În acest condiţii dacă justiţia ar fi cedat şi ar fi făcut
jocul lui Băsescu, Ponta ar fi ieşit preşedinte, situaţie foarte convenabilă
lui Băsescu.
De fapt Băsescu
trăieşte iluzia că este încă preşedinte şi face tot ce este posibil să fie
vizibil. Mai ales că slugile de la B1tv se sforţează ridicol să-i susţină
iluzia asta.
Ponta s-a comportat
catastrofal în toată campania electorală.
Ponta s-a exprimat
înainte de decizia justiţiei la speţa candidatului Iohannis, a ascultat toate
sfaturile idioate ale consilierilor, cu blocarea votului diasporei, esenţial la
victoria contracandidatului cum estima Teodorescu. După cum s-a văzut diaspora
a contat doar ca scandal nu şi numeric la vot. Toate acţiunile lui Ponta au
fost ridicole, tâmpite şi împotriva interesului său. Surpriza prezenţei lui
Iohannis la dezbaterea de la Realitatea
tv l-au derutat pe Ponta şi şi-a dat arama pe faţă, arogant obraznic,
nesimţit, nepoliticos.
Brusc, lumea a văzut
în candidatul Iohannis un om normal care nu făcea parte din detestabilul
sistem politic. De aceea a câştigat Iohannis!
Excelent articol! Excelente analize!
RăspundețiȘtergereDZ