Anii romantici de Gabriela Adameşteanu

Public recenzia acestei cărţi în blogul meu politic pentru că această carte este de memorii politice.

Sunt anii romantici, denumiţi aşa de Gabriela Adameşteanu anii 90 în care ea şi-a desfăşurat o intensă activitate jurnalistică în calitate de redactor şef al revistei 22. 

În primul rând Gabriela Adameşteanu este o mare prozatoare. A fost surpriza după ce am citit Dimineaţa pierdută, cartea care a pus-o în raftul I al literaturi române. Apoi această impresie mi-a fost consolidată de ultimul ei roman Provizorat, pe care am cumpărat-o chiar când a fost lansată de autoare la Piteşti. 

Pentru că autoarea este legată prin copilărie şi adolescenţă de acest oraş.

Este o carte care rememorează anii aceia de început ai democraţiei româneşti de după Revoluţia din Decembrie 89, ani pe care unii îi neagă, dar care au fost cei mai interesanţi şi furtunoşi ani. Unii au crezut cu tărie în schimbarea democratică a ţării, alţii au profitat de libertate şi au devenit bogaţi, alţi celebrii în politică şi alţii bogaţi de pe urma ei.

Gabriela Adameşteanu rememorează istoria fabuloasă a familiei sale. Fraţii tatălui ei, profesor de istorie, transferat de la Târgu Ocna la Piteşti după foametea din Moldova din 46 sunt personaje memorabile şi deosebite.

Tatăl Gabrielei este fiul preotului Adameşteanu din Toporu, Teleorman cu 11 fraţi. Ce este excepţional la această familie este faptul că toţi au urmat studii universitare şi cariere de mare prestigiu.

Fratele Dinu Adameşteanu a devenit un mare şi renumit arheolog în Italia.

Cornel, a fost medic militar cu studii la Paris, Viena şi Germania apoi chirurg la Târgu Jiu, dar cariera i-a fost retezată de acuze şi puşcărie politică murind în închisoare.

Alt frate Oiţă(Ion) Adameşteanu a fost unul din marii profesori de patologie medicală veterinară, dat afară de la Bucureşti, încheind cariera universitară la Cluj.

Destinul acestei familii arată că în condiţiile grele, sărăciei interbelice, oameni de la ţară ambiţioşi puteau face o cariere de merit, care a fost însă distruse sau perturbate de comunism. 

Gabriela Adameşteanu îl evocă pe Paul Goma cel care a lansat-o în literatură, un om foarte curajos, romancier de succes în Occident, dar om dificil care a reuşit să-şi pună în cap toţi prietenii. Apoi doamna Adameşteanu evocă primul ei stagiu în Occident la Iowa University unde a fost colegă cu Mircea Cărtărescu, alt romancier extrem de important astăzi.

Dar majoritatea cărţii se ocupă de activitatea ei în anii 90 la revista 22. Este şi o privire din interior a GDS (ghedese cum spunea adversarii) cu grupurile de putere cu influenţe în politica liberală a opoziţiei în anii 90 şi în partidele istorice.

Este evocat pe larg şi Emil Constantinescu lider al Alianţei Civice. Invitată de el în Maramureş la începutul anului 1990 era cât pe ce să  sufere un accident care să-i primejduiască viaţa de pe urma căruia a avut mult de suferit. Este şi o descriere a mandatului său a felului cum se schimbă oamenii în contact cu sferele înalte ale puterii. Imaginea despre regimul Emil Constantinescu este pozitiv în ansamblul prin angajamentul ferm spre NATO şi UE, subliniind adversitatea acelor intelectuali din GDS care îi neagă acum meritele şi cărora le-au fost gâdilate vanităţile de preşedintele Băsescu, devenind suporterii lui  necondiţionaţi., alţii spun că şi interesaţi prin diverse avantaje materiale.

Aceşti ghedesişti au reuşit să o îndepărteze de la conducerea revistei 22 în 2005 când revista a virat definitiv în sprijinul lui Traian Băsescu. Acel moment a fost pentru mine renunţarea la abonamentul acestei reviste care devenise excesiv de partizană.

Mărturisesc că revista 22 a fost prima care mi-a publicat diverse opinii politice. 

Ceea ce subliniază Gabriele Adameşteanu este ataşamentul său necondiţionat pentru valorile liberale promovate de opoziţia anticomunistă a anilor 90. Privind însă retrospectiv ea constată că multe lucruri apar mult mai nuanţate acum la 25  la 20 de ani trecuţi de atunci.  

Eu nu regret niciun moment trăit atunci în vâltoarea angajării politice, fără niciun profit deşi am fost adesea acuzat de unii care au profitat cu obrăznicie şi neruşinare de oportunităţi fără a avea calităţi intelectuale sau manageriale, dar care i-au lansat în cariere politice extrem de profitabile. Cred că a fost cea mai interesantă Românie, când timpul trecea cu o viteză incredibilă, comparabil cu vremea comunismului, sau chiar cu perioada actuală când viaţa politică s-a mai aşezat, chiar dacă DNA face acum agenda actualităţii politice.

Ceea ce m-a fermecat de la început este forţa sa evocativă, calitatea prozei Gabrielei Adameşteanu care o defineşte ca unul din cei mai importanţi scriitori români de azi.