Jurnal de vineri cu Conu' Alecu

Azi, zi de primăvară, încă rece dimineața. A înverzit pădurea! Și am observat că o tufă de liliac tocmai  îmbobocise ca să dea în floare!

Îmi dau seama că scap o  grămadă de lucruri importante pentru că jurnalul meu are o frevență săptămânală.

Aseară am avut iar un eveniment muzical de excepție prin prestația lui Tomescu la Filarmonica Pitești în Concertul pentru vioară și orchestră nr. 3 de Saint Saens.

Ce muzică, ce interpretare!

Evenimentul cel mai important consemnat în publicațiile culturale este aniversarea lui Alexandru Paleologu la împlinirea a 100 de ani de la naștere. Dilema veche se ocupă de acest eveniment în dosarul revistei, dar și România Literară mai amintește de acest importnat eseist român.

Fiecare se simte obligat să-l evoce, unii n-au avut nicio treabă cu Paleologu, distinsul eseist și unul din ultimii boieri români în spirit și comportament.

Mă văd și eu obligat să-l evoc pentru că am avut onoarea să-l cunosc și să am prietenia acestui domn. Cred că îi eram prieten pentru că-mi permitea să-i spun Conu' Alecu, reminiscență moldavă a respectului admirativ care-l poartă oamenii unui aristocrat. Și Alexandru Paleologu avea toate aceste calități.

Despre acest personaj am aflat, cum altfel, de la Europa Liberă! Ștefan Baciu, poetul exilat tocmai în Honolulu, unde scotea revista de poezie Mele, elev al lui Cioran la Șaguna în Brașov îi face un portret al tânărului Paleologu, un dandy perfect la sfârșitul anilor 30, neatins de morbul criminal al legionarismului, de care au suferit toți marii intelectuali ai momentului.

Dar ce m-a entuziasmat cel mai mult a fost un articol scris în Revista de Istorie și Critică Literară, excelentă revistă lunară de la finalul epocii ceaușiste, în care Paleologu vorbea despre elite, în toate straturile sociale, inclusiv  la mahala. Era în vremea finală a impostorului viclean, când la putere erau contra-elitele, cum de altfel, din păcate se întâmplă și azi.

Paleologu devenise faimos când el, ambasadorul României la Paris s-a solidarizat cu golanii detestați de Iliescu. Și uite că în 1992, Conu' Alecu se decide să intre în politică. Și Stelian Tănase îl propune pe lista de senatori ai CDR pentru Argeș, adică mă pune pe mine, activist PAC să-l impugn pe listă. Era cam cam ca într-o Scrisoare Pierdută a lui Caragiale cu candidatul de la centru. Și dăi și luptă cu țărăniștii care decideau totul, argumentul forte era că Paleologu fusese și el deținut politic. Și uite așa la mijloc de august 1992 Alexandru Paleologu apare la Pitești, însoțit de pianistul Dan Grigore și actorul Ștefan Radoff la o întrunire al PAC. I-am avut invitați la mine acasă la un pahar de votcă Smirnoff și de bucați de cantalup rece urmărind Olimpiada de la Barcelona a lui Fredy Mercury și Montserat Caballe.

Ulterior, în campania din toamnă a revenit împreună cu fiul Toader, un adolescent spre maturitate de cam 19 ani. Și așa am devenit amicul lui Conu' Alecu, având și privilegiul acestei apelări.

Și Conu' Alecu a revenit în Pitești la lansarea cărților lui StelianTănase privind Procesul Noica și la Sfidarea Memoriei, interviul lui Tănase cu Conu' Alecu. Am fost oaspetele casei din Armenească, chiar mi-a făcut odată o recomandare pentru sponsorizare la Soros, inutilă, pentru că am rezolvat altfel sponsorizarea pentru o conferință în Slovenia. Cei de la Fundația Soros mi-au spus că merita pentru o deplasare prin America. Regret că nu am făcut o copie a acestei recomandări scrisă cu un stilou, Mont Blanc? Așa pentru colecție.

Când ajungeam prin București eram primit de familia Paleologu și mă bucuram să mă conversez cu un om deosebit. Ceea ce impresiona era eleganța cu care se îmbrăca, nu transpira în costum, tară clară pentru ciocoii din vremea respectivă, ciocoii sunt și azi, chiar dacă și-au îmbunătățit aparențele, vocabularul le-a rămas însă de mitocani nesimțiți.

L-am însoțit și pe ultimul drum în toamna lui 2005 alături de Sorin Popescu, șeful biroului său senatorial și de doctorul Radu Vișinescu, prieten  și el cu  Conu' Alecu, care îi recomandase unde să petreacă vacanțele la Câmpulung Muscel, loc de exil al pseudonimului Crăifăleanu din anii 50, unde făcea filosofie cu Constantin Noica, aflat acolo în domiciliu forțat.

A3 a intrat în fibrilație și infract pentru că la Curtea Supremă Kovesi a fost exonerată de controlul judiciar, acuzele fiind hârtii fără nicio valoare, patrihoții PSD sunt disperați că în fine un român ajunge șef în Europa, dar unde exact unde nu trebuie, că o să-i hăituiască mai abitir. 

Uniunea Europeană lansează zilnic amenințări la adresa felului cum jupânul Dragnea vrea să înjenuncheze justiția, ca să folosim expresie unui avorton și  agramat politic care a ajuns și Ministrul Învățământului. 

PSD se scufundă, sondajele o dau sub PNL și viitorul nu este de loc trandafiriu cum este pe siglă.

Să sperăm că vor fi alungați de la putere într-un fel sau altul de poporul care va veni la referendum și îi va trimite la lada cu gunoi a istoriei și politicii românești.