De ce nu avem lideri?

Această întrebare mi-a venit după lectura articolului lui Sever Voinescu din Dilema veche în care amintește de Havel și întrebarea: de ce nu am avut Havel? Nu am avut un lider politic român de anvergura lui Vaclav Havel, sau a lui Lech Walesa. Acești lideri est europeni au impus Europei Occidentale că țările foste comuniste au tot dreptul să participe la concertul european în mod egal. Și adevărul este că azi Europa Centrală și de Est este mai prosperă ca niciodată datorită apartenenței la Uniunea Europeană și la NATO. Această apartenență este atât de importantă în condițiile politice de azi, cu agresiunea Rusiei în Ucraina. Da! Nu am avut lideri de anvergura celor amintiți, am avut ce ne oferea România chinuită de paranoia lui Ceaușescu. Dintre cei care au fost președinți, singurul care mie și altora lasă o amintire pozitivă este Emil Constantinescu, care a stabilit direcția fermă spre Vest. De ceilalți nici nu merită să amintim. Iar președintele Iohannis când a putut alege s-a cam înșelat, Cioloș a fost o cruntă dezamăgire, confirmată și de faptul că a reușit să destabilizeze USR. Nicolae Ciucă este militar de meserie și a acționat la ordin. Dacă se va produce rocada la conducerea guvernului, el devine complet irelevant în PNL. Iar liderii partidelor parlamentare sunt oameni cu fără personalitate, ajunși aiurea și scremut, cum este Marcel Ciolacu la PSD sau Drulă la USR. 

Pe plan european criza este mare, Marea Britanie s-a destabilizat prin Brexit, a schimbat nu mai puțin de 5 prim miniștri, și acum este Rishi Sunak un etnic indian. Poate să mire, dar India a fost perla coroanei britanice și noi nu avem un etnic german? Cei important că acești premieri sunt fermi în politica de echilibru practicată de Marea Britanie și sprijină Ucraina împotriva agresiunii rusești.

Dacă la începutul anilor 90 Germania îl avea pe cancelarul Kohl, unificatorul Germaniei, Franța de Mitterand, apoi a fost Angela Merkel, care era cea mai puternică personalitate a deceniului doi ai anilor 2000, chiar dacă acum ea este sub focul criticii pentru relația cu Putin. Aici ar trebui luați la întrebări ecologiștii germani care au militat pentru închiderea centralelor nucleare, dar care să făceau că nu înțeleg că și gazul rusesc poluează! Doamna Von der Leyen este prea nouă ca să fie un lider puternic la UE și a mai avut și pandemia pe cap și acum războiul lui Putin. Macron dezamăgește, Scholz este și el nou și are problema renunțării la gazul ieftin rusesc. Singurul lider vechi este Orban Viktor care trăiește din revizionismul  care nu poate fi scos din capul ungurilor și face politică pro Putin! Ce rușine pentru Ungaria, unde Revoluția din 56 a fost zdrobită de tancurile rusești. Singurul lider remarcabil rămâne Volodimir Zelenski, un om de mare curaj care se înfruntă cu armatele lui Putin și Rusia dă semne clare de criză și înfrângere. Cum a putut să schimbe Putin fața Europei și a lumii cu această agresiune criminală împotriva Ucrainei. Rusia a  devenit paria în lume și o putere de mâna a doua. 

Revenind la noi, schimbarea de generații nu a dat lideri politici pe care îi doream. Cei din fruntea partidelor au studii precare și cariere nesemnificative, dacă nu dubioase. 

De fapt, pentru mine evenimentul cel mai important a fost însă de natură să spunem sportivă, de pescuit! Am fost miercuri dimineața la lacul Golești pe Argeș. Am plecat împreună cu Mitică, având cărășei vii în speranța că vom ademeni ceva răpitori. A fost o zi splendidă și caldă, 25 de grade, dar noi nu am prea simțit pentru că soarele era acoperit de frontul de arbori de pe mal. Apa era foarte scăzută vreo 2 metri, limpede, chiar dacă mai pluteau și niște peturi, pe lac era bărci cu motor, cel puțin nouă cu pescari cu sonar care pescuiau la twister. Ne-am așezat și noi într-o porțiune încă însorită. Am instalat trei lansete și am început să fac poze și un video clip. Când mă pozam în selfie observ că o bambină era lipită de lansetă, semn că a tras ceva. M-am întors și am înțepat, venea foarte greu, era ceva serios. L-am rugat pe Mitică să mă asiste cu minciocul care nici nu era desfăcut. În scurt timp l-am adus la mal, era un pește mare! Când l-am scos am văzut că era un șalău imens. L-am cântărit și avea 4,4 kile! Este cel mai mare trofeu de pescar sportiv. Cred că am prins în Deltă un crap cam de 5 kile, dar nu se compară cu acest șalău. Îl puteți vedea în poza postării, cred că a avut cam 80 de cm lungime. Am fost cel mai fericit pescar. Un alt pescar, obișnuit de al locului mi-a explicat că am nimerit vadul vechi al Argeșului, care era cam la 15 metri de mal. Am mai văzut atacuri la peștișorii din lac, dar nu am mai avut trăsături. Un  tip a ieșit cu barca la mal și avea doi șalăi frumoși, dar nu se comparau cu al meu. 

Și acum să trecem la evenimente culturale. 

Matei Vișniec

Marți am avut ocazia să-l urmăresc pe dramaturgul și scriitorul Matei Vișniec. Am văzut cred că două piese de ale lui. Una era cam stilul ionescian, alta era despre problema emigranților. Vișniec care este autor care a rămas în Occident în 1987 își împarte viața și opera între Franța și România, scriind în ambele limbi. Este obsedat de experiența comunistă pentru că intelectualii francezi sunt cam sceptici cu comunismul. De unde și titlul unei piese: Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintali. Dialogul cu publicul a fost parazitat de un cunoscut stricător de acest tip de evenimente.

România literară dezbate critic curentele tip woke și cancel culture care introduc o nouă cenzură. A apărut și un critic literar de origine română, universitar american care cântă în strină acestor curente și mai ia la refec literatura română a anilor 60 și 80 că nu intră în calapodul fals a acestotr curente. 

Am terminat de citit cartea lui Ovidiu Verdeș Muzici și faze, cartea adolescentului grăbit. Scrisă într-un limbaj colocvial argotic, descrie fazele prin care trece un adolescent de 15 ani în 1978, cu muzici rock, magnetofoane, discuri, fumatul, întâlnirile cu prietenii, cu Bodi, la care ascultă muzică bună, contactul cu derbedeii cartierului. Cel mai important lucru pentru Tinuț, eroul romanului este faptul că este amorezat de Hari, colega lui de clasă și că vrea să cunoască viața sexuală. Cartea a devenit cult pentru scriitorii anilor 2000, dar din păcate Verdeș s-a prăpădit de curând și a rămas singurul lui roman.

Mădălina Stan și Cristian Spătaru

Joi am fost la concertul vocal simfonic de la Filarmonica Pitești. Invitații a fost soprana Mădălina Stan și  tânărul dirijor Cristian Spătaru. Au interpretate selecțiuni din Carmen de Bizet, Intermezzo din Cavalleria Rusticana, pentru mine cea mai frumoasă muzică dedicată sărbătorii de Paști. S-au mai cântat vocal și cu orchestra selecțiuni din compozitori spanioli, De Falla, apoi Kalman și Delibes. 

Sunt un ascultător constant de muzică la Radio România Muzical. Pentru mine au fost extrem de interesante și utile conferințele lui Pascal Bentoiu despre opera lui Enescu, dialogurile cu dirijorii Cristian Măcelaru, Tiberiu Soare, mai de curând Cristian Mandeal. Apoi gândurile despre muzică ale violonistului Alexandru Tomescu. 

De mâine, sâmbătă debutează Festivalul Internațional de Teatru Liviu Ciulei,  prima ediție, despre care voi relata. 

Am revăzut cu mare interes două filme clasice cu Gene Hackman, Conversația și Principiul dominoului. Sunt filme despre manipulare prin sunet și imagine, despre acțiuni conspiraționiste menite să inducă teamă, sau să mintă.

Am revăzut cu plăcere Dogs of Berlin, un serial german despre mafioți și interlopi, dar și despre fotbal, fotbaliștii turci, de care e plină Germania, trezind și rasism și xenofobie, polițiști corupți. 

Am văzut și seria a doua din Tom Clancy's Jack Ryan. Jack Ryan făcut celebru de Harrison Ford într-un prim film Patriot Games, personaj creat de scriitorul Tom Clancy care a devenit și vedeta acestui serial care anunță în decembrie apariția celei de-a treia serii. Cu scenarii bune îmi amintește de Homeland.

Dar să vorbim un pic și despre fotbal. 

Petrolul, adică echipa copilăriei mele a învins în deplasare pe Voluntari, luându-și revanșa de la înfrângerea de acasă, cu largul concurs al arbitrului. 

FCSB a luat  o bătaie cu 3-0 acasă de la West Ham în Conference League. Becali cel prost și fudul care schimbă antrenorii ca pe ciorapi și își bate joc de suporterii care cred că FCSB este Steaua. Cea inventată de Talpan este o altă glumă proastă!

Dar iată că CFR Cluj (fără parazitarul Napoca, după mine!) a salvat onoarea fotbalului românesc a ieșit pe locul doi și va juca în play-off în primăvară în Conference League. 

Favoritele mele din Champions League au avut prestații bune. Real a învins cu 5-1 pe Celtic. Liverpool a surprins învingând pe cea mai în formă echipă din faza grupelor, pe Napoli cu 2-0. Este aproape de neînțeles cum bate Napoli și ia bătaie de la ultimele echipe din Premier League. 

Să auzim de bine și de alte trofee de pescuit.