Noi şi ungurii

Mulţi se vor întreba, ce m-a apucat? Acum chiar în ajun de 1 Decembrie, Ziua naţională a României, să vorbesc despre noi şi unguri care, cum bine a zis totuşi Kelemen Hunor ei nu prea au ce sărbători.

Pentru că este cred chiar momentul potrivit. Multe ne despart de maghiari, însă multe ne apropie, vrem nu vrem.

După Retragerea Aureliană din 271 despre locuitorii de aici nu s-a mai auzit nimic timp de un mileniu. Şi vin maghiarii care întemeiază un regat puternic, cuceresc Transilvania şi încep să apară veşti şi despre noi, în cronici şi documente ale Curţii Regale a Ungariei.

Cronicarul anonim, Anonymus, cu statuie la Milenariumul din Budapesta, azi contestat de unii mai extremişti ne spune de spre primele voievodate (ducate) din Ardeal, ale lui Gelu, Glad şi Menumorut.

În Diploma Cavalerilor Ioaniţi de al 1247 ni se semnalează primele formaţiuni voievodale de la sud de Carpaţi, ale lui Ioan şi Farcaş din Romanaţi, ale lui Litovoi şi Seneslau aşezat pe Argeş.

Iar mitica coborâre a lui Radu Negru din Făgăraşul transilvan semnalează prima formaţiune feudală care centralizează teritoriile dintre Dunăre şi Carpaţi. 

Primul voievod independent al Ţării Româneşti, Basarab îşi capătă neatârnarea printr-un război cu Carol Robert de Anjou, rege al Ungariei.

Cât despre Moldova ea este creată ca o marcă de regii maghiari, ca să se asigure libertatea drumului de la Baltica la Marea Neagră.  

Nici noi n-am fost mai prejos, le-am dat ungurilor pe cel mai viteaz cavaler şi apărător al creştinătăţii, învingător al lui Mahomed Cuceritorul, pe Iancu de Hunedoara - Huniady Ianos şi pe cel mai mare rege maghiar, pe Matei Corvin, fiul lui Iancu.

Şi scrierea în româneşte le-o datorăm maghiarilor, prin influenţa Reformei, altfel rămâneam la medio-slava pe care n-o mai înţelegea nimeni, că boierimea slavă se românizase între timp. Şi prima scrisoare - document în limba română este adresată unui ardelean de altă etnie, sasului Hans Beckner.

În Ardeal s-a aprins flacăra renaşterii naţionale. Acolo prin apariţia Biserici Unite cu Roma, instrument politic al Habsburgilor de a-i contracara pe unguri în Transilvania români au intrat între naţiunile recepte şi aşa a apărut Şcoala Ardeleană şi Supplex Libellus Valachorum.

Confruntările dintre unguri şi români din Transilvania au fost violente mai ales în timpul Revoluţiei de la 1848 care au creat o prăpastie între cele două naţii. În pofida confruntărilor, a politicii iresponsabile de maghiarizare după apariţia Monarhiei Duale a Austro - Ungariei, care a anexat Transilvania la Regatul Ungariei majoritatea românească s-a întărit şi şi-a cerut drepturile la tratament egal.

Nu degeaba Tisza, Prim Ministrul al Ungariei în pragul primului Război Mondial a fost ferm împotriva agresiunii împotriva Serbiei pentru că era conştient că vor pierde Ardealul. 

A fost şi negocierea inteligentă de către Ionel I. C.Brătianu a Tratatului cu Antanta în care ne ceream clar drepturile asupra Transilvaniei, Banatului, Maramureşului şi Crişanei, dar şi a Bucovinei smulsă de la Moldova. Să ne gândim ce catastrofă ne păştea dacă mergeam pe mâna Regelui Carol I cu Puterile Centrale.

Azi la 99 de ani de la Unirea Transilvaniei cu ţara mamă putem să privim cu relaxare situaţia teritorială a României. Vedem că Ardealul este mai românesc ca niciodată, chiar dacă există în continuare o puternică minoritate maghiară şi din păcate au plecat germanii. Cum bine spune istoricul Lucian Boia nu mai sunt probleme şi nu trebuie să ne isterizăm.

Putem observa cu tristeţe totuşi, că, dacă în România vieţuieşte o importantă minoritate maghiară, în Ungaria românii sunt pe cale de dispariţie. Şi asta arată o deosebire, chiar dacă Ceauşescu avea în cap deznaţionalizarea ungurilor nu a reuşit în România.

Din păcate, Kelemen Hunor răspunde comenzilor de la Budapesta să întreţină tensiunea între noi şi maghiari, când în Ungaria problema a devenit secundară, dar un pic de naţionalism iredentist nu strică, şi Viktor Orban vine în Ardeal să-şi expună ideile. 

Pe de altă parte criticile lui Kelemen Hunor sunt corecte, trenurile merg încet şi prost în România, nu am fost în stare să terminăm autostrada dintre Piteşti şi Sibiu ca să unim Ţara Românească cu Ardealul şi moldovenii se luptă pentru o autostradă care să-i unească şi pe ei cu Transilvania şi cu Occidentul. 

Multe sunt de făcut la noi inclusiv să convingem pe cei care au plecat de nevoie la muncă afară să revină acasă în România. 

Dar stă doar în puterea noastră să facem asta.

Trăiască România de 1 Decembrie!