Am așteptat finalul de săptămână ca să
consemnez un eveniment cultural la Pitești, primul Festival de Teatru
Stradal - Pitești International Street Theater Festival, între 26-28 mai. A
corespuns cu Raliul Argeșului și, din păcate nu a avut reclama care merita. În
26 mai eram la bere, lângă Biserica Sfântul Gheorghe și am auzit un sunet de
tobe, era trupa românească BARBAROSSA SAMBA GROUP. Nu au mai apărut apoi.
În schimb sâmbătă seară, fără se vreau am
nimerit la spectacolul trupei italiene ECCENTRICI DADARO numit Operativi.
Era un spectacol de pantomimă care simboliza Primul Război Mondial cu trei
soldați, americanul cu lighenașul britanic pe cap, italianul șmecher și neamțul
imperial cu coif, amorezat de marșuri și tobă. Subiectul este de actualitate
pentru că avem un război teribil la granițele noastre. A fost un spectacol
reușit de pantomimă cu actori cu cu aer de clovni.
Duminică dimineața am urmărit
spectacolul Hands Wash al trupei belgiene JORDI L. VIDAL
COMPANY, spectacol participativ în care spectatorii majoritar copii erau
îndemnați să se spele pe mâini ca să nu ia virusul.
Seara a urmat de la 18.00
spectacolul VOTE FOR al italienilor. Aici era o parodie a
alegerilor acre sunt în genere influențate de mahării la butoane,
respectiv iubitul nostru primar, fără nicio intenție la ocupantul
fotoliului piteștean.
De la 20.00 a urmat spectacolul Adventures
of Two Men al belgienilor, cu un spectacol de lupte balet între doi
tipi.
Singurul impediment a fost de fapt ploaia
care a fost înțeleaptă și a lăsat spectatorii să vadă aceste gen de teatru
pantomimă circ.
Încă o dată sunt frustrat că spectacolele,
nu au găsit o reclamă adecvată.
Am văzut filmul lui Cristian Mungiu RMN. Am urmărit pe internet jumate din
film cu subtitrare în franceză și sonor foarte discret și apoi o variantă
care era era subtitrat în română. Mungiu reface cazul Ditrău cu alungarea
străinilor din Sri Lanka de la o brutărie. Mungiu are un scenariu mai
complicat. Eroul principal este Marin Grigore - Gazon din Las Fierbinți. Satul
nu este locuit doar de maghiari, ci și de români în minoritate și de urme de
nemți. Marin Grigore este Mattias un germano român, plecat la muncă la un
abator german. El are probleme acasă cu fiul lui, micul Rudi, care nu vorbește.
Interpelat de supraveghetorul german Mattias îi replică că are probleme acasă
și acesta îl gratulează cu țigan leneș
și se alege cu un cap în gură de la Mattias. Acesta se întoarce acasă și
încearcă să-i atenueze fricile pentru că Rudi când pleacă la școală trece
printr-o pădure. Mattias vrea s-o lase pe amama lui Rudi, româncă și este atras
de unguroaica Csilla, care este managerul brutăriei unde se angajează cei trei
sri lankezi. Ungurii nu mai vor străini, abia au scăpat de țiganii alungați.
Dar cel mai vocal este românul Brebu, interpretat de Gheorghe Ifrim - primarul
din Las Fierbinți. Au loc scene ciudate, papa Otto, tatăl lui Mattias are
probleme de Alzheimer și este dus de fiu la Cluj să facă un RMN, de unde și
titlul filmului. Este un film de actualitate, privind xenofobia din
România.
Am mai văzut și un serial NETFLIX, Fubar cu
Arnold Schwarzenegger despre spion CIA. În serial se vehiculează problema unor
arme nucleare, inclusiv bomba murdară cu deșeuri radioactive. Păi asta este
doar un concept, că trebuie să fii foarte bine protejat la radiații ca să faci
o astfel de bombă, altfel mori! Enervant când în filme se jonglează cu idei
prost asimilate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu