sâmbătă, 3 iunie 2023

Ce-am fost și ce-am ajuns

 


Acest titlu mi-a fost sugerat de dosarul Dilemei vechi din numărul curent! 

Am meditat despre noi românii, ce-am fost acum vreo două secole și ce suntem acum.
Statisticile spun că am depășit deja Grecia și acum Ungaria și Portugalia. la PIB pe locuitor. Atunci de ce România arată a țară săracă în anumite locuri?

Totul pornește de atunci de la desprinderea din feudalitate, din fanarioți. Principatele erau turcite și subdezvoltate. De abia după Tratatul de la Adrianopole din 1829 s-a produs o decolare economică, marii proprietari, boierime, moșieri, arendași au început să producă cereale pentru export. Acest fenomen a devenit realitate abia acum, când rudele lui Moromete sunt amintire, agricultura nu mai este de subzistență. Sunt mari fermieri care practică agricultura de cereale, porumb, floarea soarelui, rapiță pe mari suprafețe. Totuși agricultura de mărime medie de deal și munte este subdezvoltată, aici este necesară cooperația, care nu este dezvoltată. 

Dar de ce România pare săracă? Pentru că veniturile românilor sunt repartizate neuniform. Muntenia, Oltenia, Dobrogea și mai ales Moldova păstrează caracteristici de înapoiere și subdezvoltare. De aici și observațiile Adinei Popescu în Dilema veche privind România prin prisma unui reality showSchimb de mame. Ea observă că sunt încă locuri cu oameni săraci și leneși, sau care pur și simplu nu se descurcă. Sunt zone rurale în sud Munteniei pe care le-am văzut în aventurile la pescuit care arată precum le descrie Adina Popescu. Un prieten mi-a relatat ce povestea bunicul său care a fost în retragerea din Moldova în 1917. Soldații erau încartiruiți în sate extrem de sărace din Moldova și trebuiau să doarmă pe jos, pe pământ, pentru că nu erau podele de lemn, ca în Muscelul natal al bunicului. Zona cea mai echilibrată rămâne Transilvania, care a avut experiența Europei Centrale, cu orașe burguri fondate de germani, cu o zonă rurală cu structură urbană, precum Avrigul matern în care am copilărit, cu influența săsească. În schimb Alunișul patern din Prahova mi l-a revelat romanul lui Preda Moromeții, pe care l-am citi cu nesaț, redescoperind parte din copilărie. Aici am mâncat mămăligă neagră din orz, când a fost criză de mălai. În schimb, Avrigul era urbanizat cu case de zid înalte cu ziduri și porți înalte. Dar și acolo veceul era în spatele curții. Târziu rudele mele au făcut baie în casă. 

Eu am să fac acum un apel la memorie. Cum am trăit eu în copilărie. Casa cu chirie a părinților era modestă, au cumpărat-o ulterior de la proprietar, dar cât am fost copil nu am avut decât veceu în spatele curți și mă spălam la lighean. De abia când am plecat la facultate eu și sora mea,. tata a reușit să facă o baie și veceu în casă. Până să merg la școală la mijlocul anilor 50 tata creștea porc în curte, eram încă în zona rurală, de unde plecaseră părinții. Ai mei au avut gaze de pe la mijlocul anilor 50. Vorbind despre atribute de civilizație și confort, un coleg de facultate și prieten ai cărui părinți trăiau în București și erau din clasa medie au stat la curte cu lemne. De abia spre finalul anilor 50 a început masiv construcția de blocuri și oamenii au început să beneficieze de utilități, încălzire centrală, baie, veceu. Ele au devenit un coșmar în anii 80, când Ceaușescu a înnebunit și ne-a oprit căldura, lumina și gazele.

Azi se construiesc masiv blocuri în București și în marile orașe, dar populația nu a crescut, cred  că mulți nu-și declară domiciliul. Încă suntem deficitari, mai ales în zona rurală cu infrastructura, apă curentă, canalizare, gaze, infrastructură rutieră, care fac ca aceste zone să aibă un aer de subdezvoltare.  

Acum când economia s-a restructurat, fabricile s-au închis, au mai rămas ceva, sunt unele noi dar cu un număr mult mai mic de angajați și în ultimii ani sunt oferte de muncă, acoperite de străini din subcontinentul indian. 

Așa că dacă privim România, în anumite locuri există o civilizație europeană și locuri uitate de vreme, blestemate și de primari incompetenți și corupți care nu fac nimic pentru comunitate. Serialul Las Fierbinți oglindește, din păcate această realitate.

Trecând la realitățile politice, văd că rotativa politică PNL - PSD  se desțepenește și că se va face, chiar dacă greva profesorilor continuă. Este adevărat că salariile nu reflectă munca profesorilor, dar parcă unii lideri sindicali nu percep realitatea, cu deficitele de la buget.

Am văzut serialul Fubar cu Arnold Schwarzenegger, comedie cu spion CIA. M-a enervat însă că se bagă în teme la care nu se pricep. Bomba murdară este un concept foarte discutabil. Cum să faci această bombă cu deșeuri extrem de radioactive fără se te iradiezi?

Joi a avut loc Festivalul Tinerilor la Filarmonica Pitesti.

Au apărut pe scenă pe rând:

Violoncelista Carla Ștefania Achim clasa V-a din București care a interpretat Allegro Appasionato de Camille Saint Saens.

Flautiștii Nectaria Anastasia Negoescu și Eduard Cristian Miclea elevi în clasa XII-a la Ploiești care au interpretat Concert pentru două flaute de Cimarosa

Violonista Sofia Butaru elevă din Pitești care a interpretat Dans Spaniol de Manuel De Falla

Clarinetista Ioana Tomescu absolventă de liceu din București care a interpretata Introducere, temă și variațiuni de Rossini.

Soprana Izabela Maria Călina din Pitești care a interpretat Cântecul lunii din Rusalka de Dvorak

Pianistul Bogdan Marius Miu elev în clasa a V-a din Ploiești care a interpretat Concertul pentru pian în re minor de Haydn

Clarinetistul Ion Lianu Popa elev din Oradea care a interpretat Concertul nr. 1 pentru clarinet și orchestră de Weber și

Pianista Miruna-Mihaela Măciucă elevă în clasa XI-a de la București care a interpretat Concertul pentru pian și orchestră în la minor de Edvard Grieg și care a fost probabil cea mai reușită prezență.

Au fost acompaniați de orchestra Filarmonicii Pitești condusă de Tiberiu Oprea.

Un concert reușit cu tineri la început de carieră artistică.

Am început să citesc romanul de spionaj In the Blood de Jack Carr. În prefață însă autorul amintea de un roman anterior ecranizat ca serialul Terminal List cu același personaj principal. Așa că am văzut serialul ca să am idee citind și romanul.

Vremea continuă în iunie ca în mai răcoroasă și ploioasă.


5 comentarii:

  1. Eu sunt, la fel ca dumneavoastra, foarte preocupata de tristetea de a ne uita la Las Fierbinti ce reprezinta oglinda propriei prostii si mitocanii, oglinda modului nostru de a face haz de necaz, in loc sa ne ambitionam sa cream locuri de munca, sa cream scoli profesionale pentru invatarea de meserii si folosirea rezonabila a materialului uman lasat in paragina morala...Va invidiez ca aveti energia sa mergeti la concert pe viu. Inseamna atat de mult pentru suflet...Eu sunt in Bucuresti si nu merg deloc la concerte, desi iubesc enorm muzica clasica...am ajuns sa ma uit doar la videouri cu comori muzicale inregistrate...Va urez sanatate :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce-am ajuns? Sa nu ne facem iluzii: https://www.youtube.com/watch?v=93n-cfNzPOw

    RăspundețiȘtergere
  3. Concret: 18.300 biserici, 13.400 case pariuri, 4.600 banci, 4.000 scoli primare/gimnaziale,1.500 licee, 760 muzee, 580 spitale.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ma bucura prezenta tinerilor interpreți la Filarmonica Pitești!

    RăspundețiȘtergere
  5. Cornelia Tudose sunt și am scris comentariul de mai sus!

    RăspundețiȘtergere