Elveția la fotbal

Sunt încă sub impresia meciului României de aseară cu Elveția din cadrul calificărilor la Euro 2024.  Și-mi dau seama că am o vârstă. Cu Elveția avem amintiri extrem de dure. Am văzut meciul de la Zurich din 1967 când România a luat bătaie cu 7-1. Se pare că ai noștri au fost dopați, singurul care nu a luat bombonica a fost Dobrin care a dat și golul, dar nu mai știa cât este scorul. Generația imediat următoare s-a calificat la Mondialul din 1970, într-o grupă cu Portugalia, Elveția și Grecia. I-am învins pe elvețieni și la Lausanne și la București. 

O altă amintire neplăcută cu Elveția a fost cea din 1994 la Mondialul din SUA unde amintirea unei înfrângeri nete în grupă cu 4-1 a fost ocultată de calificarea în optimi cu victorii la Columbia și SUA.

Așa că aseară la Lucerna s-a petrecut o minune! Am început foarte prost și nesigur, am luat repedea un gol, apoi pe un atac la nostru, apărarea a fost surprinsă și am luat al doilea gol. M-am mutat pe un film convins că nu se mai poate face nimic. Însă spre finalul meciului, pentru că era pauză de reclame am dat din nou pe meci. Era minutul 87 și era încă 2-0! Dar a venit minunea! Edi Iordănescu schimbase tactica și i-a introdus pe Moruțan și Mihăilă și în 2 minute se făcuse 2-2, contra-atacul ale lui Moruțan cu pasă precisă la Mihăilă, care a dat două goluri splendide. În prelungiri elvețienii au mai dat și o bară, dar a rămas egal. Asta ne menține pe locul 2 cu 8 puncte și este imperios necesar ca acasă, în toamnă să învingem la București, Israel și Kosovo.

Cum s-a întâmplat minunea? Păi, Iordănescu jr. a conceput un plan de joc inițial falimentar și am jucat fricos. În final s-au dezlănțuit cei nou introduși și au egalat. 

Echipa Elveției nu mai este cea clasică, cu munteni solizi și ambițioși care ne-au provocat dezastre. Elveția de azi este o multinațională cu doi kosovari și africani care joacă la echipe de top, de parcă Elveția ar fi fost o metropolă colonială cum este Franța, sau Anglia. La intonarea imnului elvețian doar  cei trei elvețieni de baștină cântau imnul, ceilalți ori  nu-l știau ori nu le păsa. Pentru că s-au calificat la toate turneele din ultimii 10 ani elvețienii ne-au privit cu superioritate și înfumurarea i-a trădat. Se mai confirmă și că scorul de 2-0 este cel mai periculos, poate fi răsturnat, cum a dovedit  naționala României. 

Am văzut comentatori, mai ales cei care au fost fotbaliști de meserie, care l-au  criticat vehement pe Edward Iordănescu pentru tactica folosită inițial. Gică Popescu era cel mai vehement, cu toate că el uită că a jucat în catastrofa de la Chicago din 1994. Asta este frumusețea fotbalului, joci rău, catastrofal, nu ai luat decât două goluri și în două minute egalezi. Unii din jurnaliști au reținut doar jocul prost. Mihăilă de entuziasm s-a și accidentat! 

Și acum despre o chestiune serioasă, derbedeii de stadion! Aceștia sunt un comando criminal al partidului AUR! Ei boicotează prin comportamentul antinațional interesele României. Trebuie identificați, să li se interzică prezența pe stadion, afară și mai ales acasă. Se poate face așa ceva!