Amintiri din comunism

Postarea mea săptămânală trebuia să se intituleze Moise, dar mesajele unui amic trăitor în străinătate m-au determinat să dau acest nume, legat oarecum și de un fenomen pe care l-am întâlnit pe Facebook, abundența de videoclipuri din anii comunismului înregistrate pentru jurnalul de actualități dispărut pe la începutul anilor 70 când televiziunea a făcut inutil acest mod de a reflecta realitatea.

Voi începe totuși cu Moise. Am găsit o cărticică cumpărată cu ziare pe la finalul anilor 90 aparținând unui teolog, biblist elvețian Thomas Romer. Care se intitulează Moise, omul care l-a întâlnit pe Dumnezeu. Moise este cumva situat în istorie pe la anii 1250 î. Cr. Numele său este de origine egipteană, cum arată numele faraonilor Tutmosis, Ramses și alții. Legendele relatate în Vechiul Testament spun că fiind fiu de evrei din Egipt a fost pus într-un coș și dat pe Nil unde a fost găsit și crescut de fiica faraonului. Ajuns un tânăr puternic intră în conflict cu autoritățile și se refugiază în Madian, în Peninsula Sinai. De acolo află de răutățile la care sunt supuși evreii și se duce și îi conduce în fuga din Egipt - Exodul care este și numele uneia din cărțile Pentateucului. Moise are revelația lui Dumnezeu unicul într-un tufiș care arde și apoi în Sinai în rătăcirile evreilor urcă pe munte de unde primește Tablele Legii înscrise în piatră de Dumnezeu. Moise este cel care desparte apele Mării Roșii ca evrei să scape de urmăritori și apoi să-i înece pe egipteni. El este fondatorul primei religii monoteiste. Din religia evreilor se trag celelalte două religii monoteiste: creștinismul și apoi islamul. Este interesant că atât Moise, cât și Mahomed erau oameni, doar Isus era Fiul lui Dumnezeu. Paștele care la evrei semnifică sărbătoarea Fugii din Egipt, la creștini este cea mai mare sărbătoare cea a Învierii!

Și acum să revin la subiectul principal acestei postări. După cum am spus abundă internetul de aceste videoclipuri care prezintă marile realizări ale comunismului, blocuri de locuit, noile hoteluri de pe litoral. Ba sunt unele mai vechi cu formarea întovărășirilor și gospodăriile agricole colective GAC, strămoașele CAP. Am văzut și un videoclip care este nerușinat și cinic, ciudatul jaf de la o sucursală a Băncii Naționale, comisă de mai mulți români de origine evreiască, subiect nici azi lămurit. Am amintiri de la hotelurile de pe litoral, camere modeste, care aveau igrasie, dar pentru mine atunci erau culmea eleganței, eram în occidentul României, situat în est la Marea Neagră, unde moravurile erau mai lejere. Am stat mulți ani la camping prin Neptun, și după mulți ani într-un camping la Sorrento în Italia, diferența ca de la cer la pământ, era plin de olandezi ți instalațiile sanitare străluceau și aveai apă caldă.  

Azi toți parcă au mintea spălată, au uitat cum ne transformau în animale ținând-ne la cozi infernale în care nu se dădea nimic. Ăsta era marele erou Ceaușescu care ne ținea în frig. Am văzut și un videoclip de prin 68 la Gara Basarab unde trenurile de navetiști semănau cu cele din India, cu oameni pe acoperișul vagoanelor.  La fel de bine scria și Sever Voinescu în Dilema veche despre filmul Liceenii. Probabil domnul Voinescu era de vârsta liceului când a apărut filmul. Și cum spune, nu există ceva mai fals decât acest film cu uteciști fruntași, ipocrit și fals. Dar uite că și colegii lui Voinescu îl privesc cu nostalgie, ca un reper mitic al adolescenței în comunism. Ceaușescu a mizat pe industrii falimentare care ne-au sărăcit și înfometat și unii își amintesc cu duioșie epoca. Și eu mă uit la ele, doar să-mi amintesc că eram tânăr, cum și acești spălați pe creier care își aduc aminte cum erau bărbați tineri în putere, acum boșorogi cârcotași și dame după care se uitau bărbații, ajunse acum niște babe ofilite. Toate astea sunt favorabile unii anume partid care pozează în patrioți și se găsesc tot felul de idioți contemporani care să fie gata să-i voteze. Ba unul care se găsește să evoce în Senat eroi care au luptat împotriva regimului scelerat comunist, el membru unui partid al nostalgicilor ceaușismului. 

Am terminat de citit romanul Tatianei Niculescu Englezul din Gara de Nord. M-am luat după poza de pe copertă și credeam, că este o poveste romantică din Cel de-al Doilea Război Mondial. Este altceva!

Și în final ceva despre fotbal. S-au încheiat cele trei finale ale competițiilor de fotbal de club. 

Prima a fost Europa League între Sevilla și Roma. Roma a dezamăgit și a pierdut în fața Sevillei la penalti. Roma a fost mai slabă degeaba s-au plâns Mourinho și suporterii de arbitru.

A urmat finala Conference League Cup între West Ham și Fiorentina. A câștigat West Ham cu 2-1 meritat, au fost mai buni, chiar dacă practică un fotbal dur. Derbedeii care se intitulează suporteri ai lui West Ham își fac de cap când sunt în afara Angliei și l-au rănit pe un fotbalist italian. Sper să fie pedepsiți!

Ultima și cea mai importantă a fost finala Champions League între Inter Milano și Manchester City. A câștigat în fine Guardiola și ai lui, dar antrenorul lui City nu știe câte cupe a câștigat Real, 14 nu 13 cât crede el!