Întunecatul April

Nu cred că este o definiție mai potrivită pentru această lună de primăvară decât titlul volumului lui Emil Botta - Întunecatul April. Nu țin minte să fi avut așa luni de primăvară cu zăpadă, cu ploi, și cu temperaturi scăzute. Martor este FB, care mi-a produs o poză de acum un an. Eram toți în bluze cu mânecă scurtă, deci temperatura era bine este 20 de grade. Numai idioții utili care au murdărit mesele de snooker de la Crucible din Leeds nu știu asta. Planeta trece printr-o perioadă mai complicată, anotimpurile nu mai sunt ca altă dată. Are și omul o contribuție, dar insignifiantă.

Poza mi-a amintit de revederea cu Mike Vasilescu de la Londra. A venit și acum de Paști și revederea cu el a fost plăcută și interesantă. Ne vedem la o bere și primim bonus bulete cu cașcaval. Amicii rîd de mine, care am mania să-i comand, dar nu se feresc să le mănânce!

Am lămurit o dilemă caragialiană! I.L. Caragiale nu amintește de mici în opera sa. Pentru că micii au fost prima dată în 1902 la Caru cu Bere, deci când Caragiale nu mai scria. Micii sunt o influență balcanică, de la cevapcicii sârbești și kebabcicii bulgărești, sau kebab cum zic turcii. Cei din Balcani sunt mai mici și nu așa afânați de bicarbonat, plus că se fac cu carne de porc. Cred că ei au luat avânt în vremea comunistă. Când eram copil de 1 Mai și de 23 August se vindeau crenvurști. Fiindcă erau ușor de făcut și cu carne de proastă calitate au devenit un aliment preferat puși pe jar și mâncați cu muștar și bere au ajuns o delicatesă?!

Pe la sfârșitul anilor 70 au apărut primele pizzerii, pe Kogălniceanu era Trifoiaș, la începutul anilor 90 luam o pizza din Gara de Nord. În America am mâncat multă pizza în 1995. Așa că mergând prima dată în Italia, la Veneția în 1998 am avut un șoc! Eram obișnuit cu pizza cu blat gros de pâine. În Italia pizza are un blat foarte subțire.

O nouă invenție alimentară cucerește România. De vină este McDonalds! Este vorba de burger, care nu exista în restaurante prin anii 90. Cei care de copii au fost cu părinții la McDonalds prin anii 90 acum comandă chifteaua în chiflă cu cartofi prăjiți la restaurant.

Am văzut că toții liderii politici, alde Ciucă și Ciolacu s-au strâns la Congresul UDMR unde au asistat la  realegerea lui Kelemen Hunor. Acum este o mare preocupare pentru rotativa guvernamentală, nu pentru interesul cetățeanului. Presa se ocupă de avionul lui Iohannis, mai puțin de vizitele sale. Unii zic că sunt inițiative bune, care au relansat legăturile cu Extremul Orient, Japonia, sau cu America Latină, alții sunt ocupați doar de avion.

Am terminat de citit volumul V din Monarhia Habsburgică ( 1848-1918). Cartea prezintă relațiile externe ale monarhiei austro ungare, de interes și pentru români.

Am avut ocazia să văd două piese de teatru la Teatrul Victoriei Pitești. Prima era o piesă romantică de Matei Vișniec - Am dresat un Melc pe sânii tăi și sâmbătă Corpuri frumoase, piesă de pe Broadway de Laura Shaine Cunnigham, cu studente la Teatru la Universitatea din Pitești.

Am văzut și două serile interesante germane: Drift – Partners in Crime și Sam A Saxon. Ieri am văzut un film Netflix de acțiune francez AKA cu teroriști.

Concert la Filarmonica Pitești cu un instrument solist curios Alpenhorn, un fel de tulnic în trei piese: Sinfonia Pastoritia de Anton Zimmermann, The Great Horn of Helm de Giovanni D'Aquila, mai modernistă și Sinfonia Pastorala de Leopold Mozart (tatăl lui Mozart) cu o variantă de instrument redusă. Solist a fost italianul Carlo Torlontano și dirijorul Giovanni Pompeo.

În partea a doua a concertului Giovanni Pompeo ne-a oferit o interpretare de excepție a Simfonia a 7-a de Beethoven la care a contribuit și orchestra Filarmonicii Pitești.

O seară interesantă!

Vine 1 Mai!