Învierea Domnului

E noaptea de Paști

E noaptea de Paști

Cu ouă roșii și cu iepurași

Și fiecare om se duce la biserică

Să caute în el câte-un Isus

Vezi Doamne păcătoasă nu-s!

Ioana Crăciunescu

 

 Iisus în celulă

Azi noapte Iisus mi-a intrat în celulă.

O, ce trist și ce-nalt părea Crist !

Luna venea după El, în celulă

Și-L făcea mai înalt și mai trist.

Mâinile Lui păreau crini pe morminte,

Ochii adânci ca niște păduri.

Luna-L bătea cu argint pe vestminte

Argintându-I pe mâini vechi spărturi.

Uimit am sărit de sub pătura sura:

- De unde vii, Doamne, din ce veac ?

Iisus a dus lin un deget la gura

Si mi-a făcut semn ca sa tac.

S-a așezat lângă mine pe rogojina:
- Pune-mi pe răni mana ta !
Pe glezne-avea urme de cuie si rugina
Parca purtase lanțuri cândva.

Oftând si-a întins truditele oase
Pe rogojina mea cu libărci.
Luna lumina, dar zăbrelele groase
Lungeau pe zăpada Lui, vargi.

Părea celula munte, părea Căpățana
Și mișunau păduchi și guzgani.
Am simțit cum îmi cade capul pe mana
Si-am adormit o mie de ani.

Când m-am deșteptat din afunda genuna,
Miroseau paiele a trandafiri.
Eram în celulă și era luna,
Numai Iisus nu era nicăiri.

Am întins brațele, nimeni, tăcere.
Am întrebat zidul: nici un răspuns !
Doar razele reci, ascuțite-n unghere,
Cu sulița lor m-au străpuns.
-  Unde ești, Doamne ? Am urlat la zăbrele.
Din luna venea fum de cățui.
M-am pipăit. și pe mâinile mele,
Am găsit urmele cuielor Lui.

Radu Gyr