Jurnal cu gusturi noi

Motto 

Toate-au fost la timpul lor ceva exagerat,

Anii au trecut în zbor și lumea le-a uitat

Da, da....

Phoenix - Vremuri

Așa se intitulează dosarul acestei săptămâni din Dilema veche. Câtă dreptate a avut Phoenix cu versurile lor din Vremuri. Pentru mine se păstrează și azi la fel de proaspete.

Eu aș vrea să vorbesc despre noile tendințe privind mâncarea și îmbrăcămintea a tinerilor de azi. Am observat că de câțiva ani a apărut un nou fel de mâncare în restaurantele de la noi, ba chiar și unele specializate numite Burgărie! Acest fel de mâncare este rezultatul apariției McDonald's în România. Se comandă o chiftea din alea de la fast food, parcă mai mare decât originalul, asortată cu cartofi prăjiți. Nu știu cât de sănătos este acest fel de mâncare, dar un obicei vestimentar proaspăt mă pune și mai tare pe gânduri. Este cel în care nu se mai poartă ciorapi, ci doar un fel de cipici, ca să se vadă gleznele. Că asta merge vara și așa la îmbrăcăminte sport, obiceiul ăsta tâmpit este popular  inclusiv în sezonul rece care va da de furcă și reumatisme acestor tineri. Este clar inventat de Hollywood unde e cald mai tot timpul în California, dar parcă nepotrivit la noi. Plus că era extrem de lipsit de eleganță să ți se vadă partea inferioară a gambelor la bărbați, cu ciorapi prea scurți când porți pantaloni și costum. Acum nu mai contează. La fel moda cu blugii rupți. Pe vremea filmului Aventurierii cu Delon și Ventura bluginșii se rupeau natural, acum sunt rupți de-a gata! Îmi aduc aminte cum îmi mai coseam și peticeam blugii să nu se vadă rupturile și subțierile, acum sunt la modă! 

Despre evoluția gustului cafelei sunt două articole. Pentru mine sună a cinism, când am trecut prin vremea nechezolului, cafeaua cu înlocuitori din iepoca lui  Ceaușescu. Acum se vorbește despre amestecuri savante de robusta și arabica, despre diverse nuanțe de dulce și acru, de cafea bine sau puțin prăjită, ca bifteckul. Dintre invențiile cafenelelor franciză recunosc că prefer filtrul de la Starbucks cu lapte și acasă fac cafea la ibric cu boabe Dalmayr (rețetă nemțească). 

Tot despre noile gusturi se vorbește și în colocviul romanului de la Alba Iulia prezentat în România Literară. Criticii adunați acolo recunosc criza romanului și a literaturii în general. Pe lângă asta milenialii, cei născuți înainte de Revoluție, 85 - 95 și mai ales cei numiți Z de după 2000 nu mai acceptă stilul clasic, cu descrieri și multe digresiuni. Ei vor un stil direct, simplu, un nou realism fără brizbizuri. S-a schimbat și paradigma lecturii pentru că această generație digitalizată așteaptă răspunsuri rapide, nu despicarea firului în patru. Este criză că se scriu puține romane și fără valoare, lucru constatat de mine personal. Iată că rușii de exemplu sunt în stare să scoată romane care se citesc peste tot. În Franța au apărut în acest an 250 de romane, măcar 10 sunt de citit probabil. La noi a fost o perioadă după 2000 a romanului cu limbaj frust  a unor experiențe sexuale, nici asta nu mai merge, poate pentru pornografie? Nu s-a scris măcar un roman important al noilor romancieri români. Eu am remarcat doar romanele Gabrielei Adameșteanu, inspirate din experiențele proprii post decembriste.

S-au făcut 100 de ani de la nașterea scriitorului Dinu Pillat. Din nefericire, acest scriitor, fiul al poetului Ion Pillat și nepot de Brătieni nu și-a putut da adevărata sa valoare literară, pentru că romanul său a fost confiscat de securitate și obiect al răsunătorului proces Noica Pillat. Opinia mea este că Pillat a fost făcut țap ispășitor pentru că era nepot de Brătieni și pentru că sora lui era măritată cu liderul tineretului liberal, transfug, Mihail Fărcășanu. Dinu Pillat a fost bătut îngrozitor, torturat și asta i-a scurtat viața. Era un excepțional caracter uman, nu se temea să vorbească știind că este ascultat, ce să mai suporte după coșmarul pușcăriei comuniste? 

În contrast este amintit tot în România literară romanul Mitrea Cocor al  lui Sadoveanu. Sadoveanu nu a avut nicio ezitare să se închine noilor stăpâni și să se vândă pe bani buni, un spirit execrabil uman, el Ceahlăul prozei românești, cum am citat din critici și eu la Bacalaureat. Se spune despre el că a fost cel mai mare prozator român al secolului XX. Ce ne facem cu Rebreanu, cu Camil Petrescu, sau cu Marin Preda?

Ar fi trebuit să numesc postarea jurnal de chibiț. Urmărindu-l pe Ilie Dumitrescu cum spunea că tatăl său îi povestea de rapida extremă de la Rapid, Bebe Năsturescu mi-am dat seama că am ajuns un boșorog! Păi l-am văzut pe viu și la teve pe Bebe Năsturescu și pe colegul lui Codreanu. Îmi amintesc cum l-am văzut și pe Ilie Dumitrescu, când debutat în fotbal la Steaua în 1987, la un meci cu FC Argeș, când îi înjuram cu spor pe steliștii pentru că Argeșul era într-o situație proastă și trebuia să bată. Acum Dumitrescu are 52 de ani, nu mai este tânăr, dar ce să zic de mine, care nu țin minte primele titluri luate de Petrolul în 57-58-59, dar am văzut toate meciurile Petrolului la Ploiești când au luat campionatul în 1966. Și-mi aduc aminte de faimoasele meciuri cu CCA și Dinamo de la începutul anilor 60 la Ploiești, cât îi uram pe milițienii dinamoviști. Atuncio erau marii fotbaliști de la Petrolul, frații Dridea, Badea, Boc și Mocanu care l-a blocat și faultat! pe Jair de la Brazilia la Mondialul din 1970. Am fost la meciul cu Dinamo Bacău când Tabarcea s-a prăbușit pe teren cu un atac de cord. 

Si am avut privilegiul să-l văd pe stadion pe cel mai mare fotbalist român, pe Dobrin la Pitești în anii 70. Cea mai mare plăcere a lui era să-i bată pe cei de la Steaua, țin minte că portarul Țețe Moraru a plecat din poartă de nervi, după  ce l-a ridiculizat. Sau am văzut la teve cum Dobrin dădea gol după gol lui Dinamo ajutat degeaba de  arbitru, când au luat titlul în 1979.

Gusturile s-au schimbat, fotbaliștii români de azi sunt de cea mai proastă calitate și mă uit la fotbalul spaniol și cel englezesc, hai și la nemți.

Poza este de azi, 20 noiembrie 2021, o zi splendidă de toamnă târzie cu temperaturi ridicate