Vacanță în Grecia

După doi ani de pandemie care mi-au blocat planurile de vacanță am revenit în Grecia. Destinația a fost aceeași pe care o am din 2015, insula Thassos, Skala Potamia, partea de sud a frumoasei plaje Golden Beach. Venim aici din 2015, deci suntem în al șaselea an, fără anii de pandemie.  Am ajuns în Grecia mai devreme, între 16 și 23 iunie, obișnuiam în jur de 25iunie/1iulie. Nici pensiunea unde ne-am cazat nu a mai fost aceeași, obișnuiam la Nefeli, aproape de plajă. Acum am ajuns la Mesimvria, undeva mai sus, pe drumul spre Panaghia.  Camera era mai bună, și parcă era și mai spațioasă decât la precedenta cazare, avea perdea la duș și nu mai trebuia să curăț de apă baia. Balconul dădea spre o livadă de măslini, ambientul era plăcut, se auzeau păsărelele, iar brutăria era la doi pași. Singurul inconvenient era internetul care era foarte slab și cădea mai mereu. Am compensat cu internetul de la Medousa unde făceam plajă. Am avut surpriza că prețul rămăsese același, 7 euro! Luam două cafe frappe și stăteam la plajă toată ziua la umbrele și șezlonguri. 

Golden Beach este una din cele mai frumoase plaje pe care am fost. Se află într-un golf de aproximativ 3,5 km lățime, iar în spate se văd munții acoperiți de păduri și cu stânci golașe, care bordează în semicerc această plajă. Skala Potamia este partea de sud a plajei, numele vine de la Skala - Plajă, plaja localității Skala Potamia. Acesta a fost inițial un sat de pescari și de cultivatori de măsline. Condițiile geo climatice au făcut din această localitate o destinație turistică foarte apreciată. Mie îmi evocă ceva din 2 Mai de prin anii 70. Confortul cazărilor însă nu se compară cu cele din România de acum 50 de ani. Este o destinație preferată de familii cu copii mici. Pe plajă este liniște doar vocile copiilor se mai aud. Nu am auzit manele, sau gălăgie, cum se lamentează alți conaționali. Apa este mică la mal, mergi 150 de metri să ajungă până la umeri. Anul acesta temperatura apei nu a fost ridicată ca în alți ani, așa că nu am înotat cum îmi plăcea anterior. 

Cu Sakis

Am remarcat ceva izbitor, automobilele din categoria hărăbăi secondhend germane aveau numere românești. Suferim de complexul unui statut fals pe care-l dă o mașină de lux nemțească. Grecii în schimb au mașini mici, vechi, ponosite. Mai vezi camionete-truck necesare în comerțul din insulă. 

Masa am luat-o ca de obicei la Sakis Moschidis prietenul nostru de la taverna Korali. Am fost întâmpinați cu bucurie de Sakis. Noi mâncam pe la 2 d.a. prânz și seară. Am profitat și am mâncat pescărie specific egeano mediteraneană, dar și miel, pregătit excelent de greci. Luam zilnic o salată grecească, cu roșii, castraveți, brînză feta, adică brânză de oi, telemea este denumire la cea de vacă și măsline uscate. Porțiile erau foarte mari, Adriana nu reușea să o dovedească și luam pentru acasă. Mi s-a întâmplat și mie când am luat un mix de grătar, cu un mititel grecesc, mult mai îndesat, față de cel românesc, mai aerat. Într-o zi am luat icre și chelnerița ne-a zis tarama cu accent pe ultimul a, cum se spunea și în schițele lui Caragiale. Mâncarea o acompaniam cu o juma de litru de vin alb sec, foarte bun cu apă minerală și cu gheață. Din partea casei primea un shot de uzo cu gheață să se albească și niște prăjituri grozave, făcute de fiica lui Sakis. Ultima a fost un cataif, mi-am amintit că se găseau la cofetăria din Lipscani, pe stânga cum intrai din Calea Victoriei pe la începutul anilor 70. L-am întrebat pe Sakis cum îi zice în grecește și mi-a zis simplu: Cataif!

Dacă acum 3 ani. în 2019 un prânz costa până în 30 de euro, acum mă ducea la 40 de euro, inflație!

Am petrecut o săptămână plăcută și reconfortantă în Grecia. Coșmarul a fost însă transportul. Am mers cu un autocar de 60 de locuri plin. Ca să alunge mirosurile șoferii băgau o climatizare că trebuia să-ți pui pulover pe tine. Cel mai dificil era statul pe scaun îngrămădit ca să intre mulți turiști. Am văzut diferența în autocarul care ne-a dus la Pitești unde distanța dintre  scaune era vădit mai mare. Așa că ne-am chinuit pe drum. Întoarcerea a fost un coșmar, ajuns acasă, parcă eram bătut cu maiul, mă dureau toate oasele. Așa că de la anul merg cu amicii posesori de mașini personale.

Iar în final un pic de cultură generală. 

În școală am studiat dintr-a cincea limba rusă. Mi-a devenit complet nesuferită în liceu, când sentimentele antisovietice s-au maximizat. Îmi dau totuși seama că este o chestiune de cultură generală să știi rusește, mai precis slavonă. Vrem, nu vrem slavona a fost limba de cult a bisericii ortodoxe românești, am fost sub influență bizantină prin intermediul slav din Balcani, de la bulgarii care ne-au influențat limba și ritualul bisericesc. Predica sa ținut în slavonă până în secolul XVI și de abia sub influența Reformei s-a adoptat limba româna ca limbă de cult, dar scrierea a rămas chirilică până la jumătatea secolului XIX, când s-a adoptat alfabetul latin. Istoria noastră are o tradiție slavă, și o scriere în chirilică așa că ar trebui să știm măcar alfabetul slav. Ne ajută și în Grecia, împreună cu matematica care folosește simboluri grecești să deslușim simboluri în greacă. Și ce simboluri importante am întâlnit în Grecia? Pe autostradă vezi că ieșirea este Exodos ca în Biblie, în traducerea greacă Ieșirea din Egipt. De asemenea te izbește Agora - Piață, locul unde grecii au inventat acum 2500 de ani democrația!.

Revenind la slavă și chirilice, am constatat că la intrarea în vama Ruse indicația pentru capitala României era Bucuresci! Am gugălit prin internet și am aflat că denumirea Bucuresci a fost folosită pentru capitala României până în 1904, când s-a trecut la normalul București, părăsind anacronismul slavon Bucuresci! Trebuie să constat că scriitorii noștri clasici, Eminescu, Nenea Iancu Caragiale au trăit în Bucuresci, nu în București!