Ţara arde....

Îmi spune cineva, altcineva mă apostrofează că nu mai scriu pe blog.

Părerea mea este că ţara nu arde.

Faptul că abia acum doamna Elena Udrea are mari necazuri şi este acum arestată luând cunoştinţă cu buda turcească, că se vede cu şobolanii din arestul rămas aşa de pe vremea securiştilor care-i chinuiau pe Paul Goma sau pe Radu Filipescu nu o transformă în martiră.

Problema cu justiţia românească este de ce abia acum intră la pârnaie şi nu acum 2-3 ani când Tolontan o dădea în gât în Gazeta Sporturilor? O explicaţie poate fi că justiţia românească a fost până acum câteva luni în stăpânirea şi la cheremul posibilului următor puşcăriaş numit Traian Băsescu, de meserie fost preşedinte şi zbir al României. 

Neruşinarea aceste bande de tâlhari cultivată de Traian Băsescu campionul anticorupţiei întrece orice limită. Ei  care ne cereau austeritate nouă pulimii (apud Djuvara, Ed. Humanitas) în timp ce ei mursecau nestânjeniţi bogăţiile României şi se scăldau în lux cu vacanţe la Monte Carlo.

Este bine că Justiţia începe să rărească bandiţii ajunşi în Parlament, dar ca cizmarul din poveste sculptorului Appeles, nu mai sus de treaba ei. Sunt clar speţe care ţin de oportunitatea politică, decizii în care Justiţia îşi bagă nasul fără să-i fiarbă oala. Astfel afacerea Referendumului din 2012 a lui Dragnea pute a răzbunare politică a porcului de Băsescu. A rămas să ne mai chinuie încă un an jumate şi procurorii aserviţi lui au găsit câţiva ţărani care n-au votat ei, ci alţii şi se încearcă să i se pună în cârcă lui Dragnea care a îndemnat să se iasă la vot, nu să facă şmecherii. La fel de dubioasă este afacerea gazelor lui Vosganian şi în parte şi a lui Videanu, care era o decizie politică menită să salveze nişte afaceri şi joburi, de care a beneficiat nu numai Ion Nicolaie, dar şi Mittal! Aici nu reiese că Vosganian, cel puţin nu a obţinut vreun beneficiu material. Cică îngrăşămintele ar fi fost exportate, dar în acest caz exportul nu era bun? Măi să fie!

Da, din acest punct de vedere nu se poate institui o republică a procurorilor. Justiţia are sarcinile ei, şi dacă devine excesivă trebuie penalizată.

Pe de altă parte Iohannis are succese unul după altul, a fost în Republica Moldova unde a fost foarte bine privit şi ospeţit, iar succesul se repetă în Germania, ţara strămoşilor de acum 850 de ani.

Succesul lui Iohannis este al României şi replica dată în româneşte unei jurnaliste germane privind ospeţii ţigani venit la cerşit pe la Berlin şi împrejurimi spunea în esenţă că noi exportăm multă materie cenuşie, doctori, IT-işti, experţi pe care de abia îi aşteaptă nemţii pentru că sunt creştini, europeni şi uşor integrabili. 

Cel două vizite demonstrează că Iohannis vorbeşte din hârtii doar când trebuie, la chestii oficiale, dar este foarte pe fază în conferinţele de presă.

Suntem îngrijoraţi de ce întâmplă peste hotare în est în Ukraina, dar România în schimb se află pe drumul bun, nu ca acela ales de ungurul Orban, dar nu sunt ungurii la ultima lor eroare, riscă să repete erori care îi vor duce doar în fundături. Problema nevralgică este că Vestul se află pentru noi pe drumul prin Ungaria. 

Aşa că România se reconstruieşte pas cu pas...