Vestea că OMV
intenţionează să demoleze Arpechim a stârnit o mare emoţie în media locală şi
naţională.
Ca ploieştean crescut
în atmosferă de miros de gaz, de poluare cumplită a cursurilor de râu şi a
altor consecinţe negative sunt conştient de ce înseamnă o rafinărie, mai ales
că într-a XI-a a făcut practică la Rafinăria Vega, azi la ROMPETROL.
Încerc să fiu destul
de obiectiv.
Povestea combinatului
petrochimic din Piteşti începe pe planşetele proiectanţilor de rafinării din
Ploieşti. Era iniţial situată pe malul mării pentru a prelucra ţiţei de import.
Decizia coanei Leana, chimista genială din Petreşti a mutat acest combinat la
Piteşti. A prelucrat ţiţeiul adus din Iran şi Irak până în anii 90.
Atunci în 1997, o decizie a atârnat ca sabia lui Damocles asupra Arpechim
Piteşti. Tăriceanu a convins guvernul Ciorbea ca Arpechim să fie inclusă în
noua companie de stat Petrom. Decizia părea salutară pentru Arpechim, care altfel
s-ar fi descurcat greu de una singură. Decizia s-a dovedit falimentară din
momentul privatizării Petrom. Austriecii au cumpărat Petrom pentru exploatarea
ţiţeiului autohton iar molohul piteştean era o piatră de moară. Aşa că nemaifiind
interesaţi să proceseze ţiţei de import, austriecii au închis Arpechim.
Privatizările nereuşite ale Oltchim de care Petrochimia piteşteană era legată
ombilical a pus însemnat falimentul acestui important obiectiv
industrial.
Mă gândesc acum dacă
Arpechim Piteşti ar fi fost inclusă în Rompetrol împreună cu Rafinăria Midia.
Vizionarul Dinu Patriciu a pus Rompetrol pe picioare şi a vândut-o potrivit
cazahilor de la Kaz Munai Gaz. O privatizare cu o firmă din spaţiul ex sovietic
ar fi salvat poate Arpechim. Dar iată că destinul Arpechim este
pecetluit.
Pe de altă parte sunt
surprins de vehemenţa unor jurnalişti piteşteni. Arpechim a fost o sursă importantă
de poluare a oraşului şi râului Argeş. Caraşii şi crapii din lacul Goleşti
duhneau a gaz, poluarea lacului era teribilă. La fel de poluator a fost şi
Rolast care lucra cu negru de fum şi lăsa un miros cumplit, vecinii din Găvana
îşi reamintesc. Este trist că oamenii au pierdut locuri de muncă bine
remunerate, dar pe de altă parte industria auto înfloreşte în Piteşti şi
împrejurimi şi dă de lucru.
Nu vreau să pun nimic
în balanţă, dar mai ales doresc ca cei din media să trateze astfel de subiecte
responsabil.
P.S.
Articolul l-am postat pe site-ul cotidianului local Argeşului.
S-ar putea să am replici acide sau înjurături, dar amicus Plato.....
P.S.
Articolul l-am postat pe site-ul cotidianului local Argeşului.
S-ar putea să am replici acide sau înjurături, dar amicus Plato.....
Tu ce ai alege intre sentimentalism pagubos si business nemilos?!
RăspundețiȘtergereSpania sau Italia practic nu extrag petrol dar au rafinării cu o capacitate fiecare de cca, 30 milioane tone. Apoi unele instalații sau spații se pot folosi la altceva. Dar nu te mira, în București s-a distrus totul: și fabrica de confecții, și cea de săpun, și cea de lenjerie și cele de echipamente electrotehnice, s-au închis tipografii (dar se tipăresc reviste și cărți în Ungaria și Grecia), s-au desființat serele de lîngă oraș, s-a demolat fabrica de lactate etc. Așa că de aia nu îmi este milă de populație; au distrus sau furat totul și acum se vaietă că nu au de lucru sau că salariile nu sunt mai mari.
RăspundețiȘtergere