Iohannis, secretar NATO?

Anunțul făcut ieri de președintele Iohannis că dorește să candideze la postul de Secretar General al NATO a surprins lumea și nu prea. 

De ce? Pentru că aspirațiile președintelui pentru o funcție importantă internațională erau cunoscute. Numele său s-a vehiculat când președintele Consiliului European Charles Michel a declarat că vrea să candideze la Europarlamentare, ca Iohannis să-l înlocuiască. Inclusiv hotărârea coaliției de guvernare PSD PNL de a devansa alegerile prezidențiale în septembrie permite lui Iohannis să devină candidat la acest post fără a părăsi funcția de președinte. 

Această intenție mă face să analizez mandatul prezidențial lung de 10 ani al lui Iohannis. A fost ales la finalul anului 2014 în luptă cu primul ministru de atunci Ponta. Ponta, în loc să-și dea demisia a decis să continue să fie prim ministru,iar președintele nu are mecanismul de a-l demite din funcție. A venit Colectiv în noiembrie 2015 și Ponta  a fost obligat să-și dea demisia și atunci Iohannis l-a numit pe Cioloș prim ministru. Cred că a fost prima sa eroare! Cioloș a guvernat cu acceptul și șantajul PSD și PSD a ajuns să aibă 45% după parlamentarele din 2016. A urmat dictatura lui Dragnea care a creat o stare de  revoltă continuă a oamenilor.  Au fost trei prim miniștri care mai de care mai incompetent, dar Iohannis nu a avut instrumentele ca acești prim miniștri să nu fie puși. Iohannis s-a implicat inclusiv în susținerea protestelor din 2017. Au venit alegerile europarlamentare din 2019 și PSD a coborât la ceva mai mult de 22% puțin peste USR care a câștigat cam 22%. Asta a pus presiune pe PSD și premierul Viorica Dăncilă. În plus Dragnea a intrat la pușcărie și a dispărut din politica românească. A fost probabil cel mai important eveniment judiciar din ultimii 34 de ani. Noul guvern minoritar al României ales în octombrie 2019 a aparținut PNL și a fost condus de Ludovic Orban. Însă la început lui 2020 a venit nenorocirea pandemiei de Covid care a complicat anul electoral din cauza restricțiilor medicale. Alegerile parlamentare din noiembrie 2020 au arătat o scădere a partidelor democratice liberalii au luat 25%, USR 15%, însă s-a ajuns la o majoritate guvernamentală, PNL, USR, UDMR, cu un PSD la 30%. Ludovic Orban era detestat de USR și respins așa că Florin Cîțu a devenit prim ministru. Însă atunci au început conflictele între Cîțu și USR. USR este și a fost un partid antisistem și nu are cultura dialogului și a compromisului. Cîțu, autoritar a demis doi miniștri USR unul după altul și așa USR s-a supărat și îndemnați de noul șef al USR, Dacian Cioloș au ieșit de la guvernare trântind ușa. Acest gest a avut și un coeficient important de șantaj, crezând că fără ei nu se poate guverna. Și așa Iohannis, ca un fel de Solomon, a negociat o coaliție PSD PNL cu noul președinte al PNL generalul Ciucă ca prim ministru. Se pare că Iohannis avea cunoștințe de intențiile agresive ale Rusiei în Ucraina și avea nevoie de o guvernare cu majoritate stabilă. Și așa de la finalul lui 2021 a început guvernarea coaliției PSD PNL, care a continuat în 2023 cu prim ministru Marcel Ciolacu. Coaliția funcționează cu multe obstacole și în acest an electoral.

O nereușită internațională a lui Iohannis a fost neincluderea României în Schengen, dar asta nu depinde de noi, ci de cancelarul Nehammer al Austriei cu sfidare și calcule politice interne, tâmpite. Pentru că a acceptat Croația, care este una din zonele traseelor emigranților ilegali spre Austria, prin fosta Iugoslavie.

Justiția și-a făcut datoria în această perioadă, Dragnea la pușcărie, miniștri pesediști cu probleme judiciare. Economia a trebuit să facă față crizei Covid, inflația a fost ridicată, dar pare a se potoli. Sunt măsuri de mărire a fiscalității, pensiile speciale nu au fost anulate, din cauza opoziției interesate a CCR, ar trebui ca Parlamentul să facă presiuni și să nu mai permită acest conflict de interese al magistraților. Inclusiv serviciile secrete, cu SRI condus de Hellvig au ieșit din prim planul politicii, cum trebuie să fie serviciile secrete.

După cum se observă Iohannis a ales să nu se implice activ, cum au făcut foștii președinți, în primul rând, contramodelul președintelui jucător Băsescu. Ca președinte Iohannis a avut o prezență importantă susținând interesele României la Bruxelles, în primul rând programul PNNR. Are avantajul că fiind etnic german limba lui maternă este germana, apoi stăpânește bine noua lingua franca a UE, engleza, ceea ce-l face un candidat serios la funcții internaționale. 

Am observat reacția analiștilor politici care a fost în general pozitivă, pentru că se observă frustrarea membrilor NATO din  Est că nu au un cuvânt greu de spus pe fondul agresiunii Rusiei în Ucraina. Deci se pare că Iohannis are niște șanse. Cred că intenția lui nu a fost apărută intempestiv, probabil că s-au purtat negocieri cu alte state din Estul Europei. Cred că Germania, Marea Britanie, sau chiar Franța ar privi pozitiv această candidatură. Rămâne să se vadă ce intenții are SUA, ca factor principal în NATO. 

Cât despre reacțiile jurnaliștilor sunt în majoritate cam penibile, mai ales a celor cu simpatii useriste, dar și simpatizanții PSD. Am văzut și reacția lui Kelemen Hunor, care arată că există și politicieni abili și inteligenți. Inclusiv Ludovic Orban, chestionat s-a declarat prudent. Singurele reacții politice viscerale sunt din partea celor de la USR, cum am văzut la Barna, care continuă să-l acuze pe Iohannis de nepriceperea lor în a negocia în politică.

Dacă Iohannis va reuși să obțină acest post important de Secretar General NATO ar fi un lucru pozitiv pentru țara noastră.