Jurnal de 22 decembrie

În această seară am fost la un concert de colinde de Crăciun la Filarmonica Pitești. S-au produs mai multe corale locale printre care și faimoasă corală D G Kiriac. Cu această ocazie m-a lămurit dex online cu semnificația expresiei lerui ler Domnului. Este o expresie care provine de la Halleluiah Domine. Ceea mă duce la originile latine ale poporului nostru. 

Este interesant și înălțător că Sărbătorile Crăciunului vin concomitent cu comemorările privind Revoluția Română. Pentru că, în pofida oricăror remarci, frustrări 22 Decembrie 1989 este ziua în care am scăpat de comunism în România. Ceea ce s-a întâmplat după este cu totul altceva. Pentru că la noi eliberarea de acest regim ticălos și corupt s-a produs cu victime și martiri.

Îmi amintesc cum acum 32 de ani Ceaușescu dăduse ordin ca pe 21 decembrie să mergem și să înfierăm manifestările de la Timișoara. Asta pentru diverși responsabili de partid și sindicat, eu eram președinte de sindicat pe secție Am refuzat categoric și m-am ascuns prin hrubele reactorului. Și nu după mult timp vine un coleg surescitat să-mi spună ca la mitingul din București Ceaușescu a fost huiduit! Atunci mi-am dat seama că totul s-a terminat. Și pentru că Dumnezeu ține cu românii noaptea aceea de solstițiu de iarnă a fost neobișnuit de caldă și demonstrații au rămas pe străzi până când armata a început să tragă mărind numărul de victime  ale comunismului cu cele din București, după Timișoara. Că și după 22 decembrie au mai fost manipulări clocite de noua putere emanată a lui Iliescu care a mai produs victime inutile până în 25 decembrie asta trebuia de mult lămurită.

În fiecare an armata, care are rolul ei clar în represiune, dar care a pactizat cu poporul în 22 decembrie organizează această comemorare. Am fost invitat să particip cu delegația penelistă la depunerea de coroane. Și mi-a sărit în ochi faptul că un mic politruc pecerist, vecin cu mine de bloc a asistat la acest eveniment care a însemnat înmormântarea idealurilor lui de tinerețe. M-a scârbit și discursul liderului așa zișilor revoluționari, un parazit care a trăit de pe urma Revoluției, cu pensia inventată de Ion Iliescu! Discursul acestui individ semăna cu al derbedeului George Simion, fals patriot pe care-l suspectez de conivențe cu Putin.

Și am mai citit o amintire cutremurătoare a lui Marius Oprea, profesor la Codlea în finalul anilor 80. Era cu clasa a V-a la cules de cartofi, muncă patriotică. O fetiță săsoaică explica colegilor ce este banana, ea primise de la rudele din Germania. Și atunci s-a petrecut reacția unui coleg provenit dintr-o familie extrem de săracă, mama mulgătoare, tatăl zilier la Serele Codlea, care a susținut că banana nu există. După discuții înfierbântate copiii au mâncat sendvișurile de acasă. Și acel copil sărac avea două felii de pâine neagră care cuprindeau o foaie de varză cu ceva zahăr presărat! Asta a fost fața adevărată a comunismului, și îi desfid pe toți nostalgicii fără ținere de minte. 

Vremea din aceste zile este complet diferită de acum 32 de ani. Este foarte frig, inclusiv Argeșul a început să înghețe. Dar încă nu am avut prima ninsoare, sunt optimist, trebuie să vină și zăpada atât de obișnuită când eram copil și pe 23 decembrie mergeam cu Bună Dimineața, ca de 1 ianuarie să merg cu sorcova. Și visam la banii care îi voi primi ca să-mi cumpăr cărți în plus de cele primite de Crăciun.

Și acum mi-am făcut cadou de Crăciun două cărți pe care am să le comentez. Sper că și voi veți primi cadouri, sau să vi le faceți singuri ca mine?

Poza care apare pe generic este făcută la pomul de Crăciun din Piața Primăriei Pitești. 

Crăciun Fericit!

Argeșul înghețat

PS

Colegul Nicu Ciochină mi-a amintit de un incident prilejuit de 22 decembrie 1989. La institut a venit în 1976 în vizită Nicolae Ceaușescu. Ne-a rămas de la această vizită schimbarea denumirii institutului în Instititutul pentru Reactori Nucleari Energetici (IRNE). În plus ne-a rămas amintire o placă memorială care amintea de această vizită în fața scărilor de intrare la reactorul de cercetări TRIGA. Ceaușescu nu a mai revenit de frica radiațiilor probabil. În 1976 reactorul de abia se construia. Era făcută din piatră falsă ca tot comunismul. În plus era scrisă agramat. La un moment dat era acoperită cu o pânză. Acastă placă era coșmarul meu și visam când o să o fac praf. Și visul mi s-a îndeplinit! Pe 23 decembrie Milică Calotă mi-a dat un  baros cu care am spart această placă. Așa mi-am reglat eu conturile cu comunismul. În plus am dat jos numele lui Ceaușescu de pe hala reactorului, PCR a mai rezistat un pic, mai erau nostalgici după comunism!