Jurnal cu Europa Liberă

Scriu despre Europa Liberă deoarece Andrei Manolescu ne amintește că s-au făcut 40 de ani de la decesul marelui jurnalist Noel Bernard, directorul Secției Române al Europei Libere. Noel Bernard a avut inspirația ca în 1969 să-l aducă la Europa Liberă pe Cornel Chiriac, care a crescut instantaneu audiența acestui post de radio prin interesul tinerilor care doreau să asculte muzică rock promovată de acest genial promotor care a fost Cornel Chiriac. Emisiunile Europei Libere, Secția Română erau cele mai ascultate, se estimează că erau 10 milioane de ascultători. Eu m-am aflat printre cei mai constanți ascultători. În 1976 când m-am mutat în garsoniera din F1, Găvana mi-am cumpărat un radio mare, renunțând la cel cu tranzistori. Mi-am legat o sârmă antenă de țevile de la calorifer ca să-mi îmbunătățesc audiția. Am și o întâmplare amuzantă despre ascultatul al REL. Eram într-o noapte acasă în pat, citind și ascultând la Europa Liberă, când în cameră de buzna vecinul de deasupra, beat! Nu știu cum intrase, se potrivise cheia Yale? Când m-a văzut și a auzit Europa Liberă a pus degetul la gură și s-a retras. 

De la Europa Liberă am aflat de accidentul de la Cernobîl, fiind pregătit atunci pe 2 mai 1986, după amiaza, când a apărut norul radioactiv, depistat imediat de sistemul de radioprotecție al reactorului la care lucram. 

De la Europa Liberă am aflat de Revoluția de la Timișoara, cu acea înregistrare audio care reda dialogul dintre revoluționari și militari. Căci s-au făcut 32 de ani de când la Timișoara a izbucnit Revoluția! Și tare mă calcă pe nervi  ridiculizarea acestui eveniment care ne-a schimbat definitiv viețile, la fel cu lamentațiile false că era bine înainte, a uitucilor care nu-și mai amintesc cât de rău trăiam pe vremea comunismului, cu frig și lipsuri alimentare. Acum văd că lumea spune că ne îndreptăm într-o direcție greșită, care ar fi corectă? Spre un nou Ceaușescu, spre Putin? Este drept că speranțele multora dintre noi nu au fost îndeplinite. Nu prea avem oameni politici, doar politicieni. Dar suntem și noi de vină că alegem ticăloși și impostori. Se vorbește despre o meteahnă veche, corupția, dar cele mai mari daune spunea cineva foarte pertinent este impostura, care produce cel mai mare rău. Politica a promovat atâția impostori că te îngrozești, care prin decizii eronate au întârziat dezvoltarea României. Nu mai mult decât indecizia privind autostrada Pitești Sibiu, care, dacă s-ar fi pornit prin 2012, azi cred că ar fi fost aproape terminată. Să văd cum e cu noul buget. Că PSD a dat și PSD ia acum înapoi impozit pe sănătate, însă la pensiile mai mari de 4000 de lei. 

Un eveniment de actualitate a creat mari discuții, interviul mahalagioaicei de Șoșoacă, care a sechestrat o echipă de jurnaliști italieni. Că aici trebuie rapid ca justiția să-și facă datoria este de înțeles, dar de neînțeles este cum această individă mai calcă prin Parlament. Un senator maghiar își exprima stupoarea cum nu se iau măsuri date regulament împotriva acestei individe pline de tupeu.

Prin România literară cineva se întreabă cum unii care n-au nicio îndreptățire își dau cu părerea despre lucruri în care ei s-au dovedit vădit incompetenți și incapabili. Este din nou vorba de Sever Voinescu, un politician eșuat, care a dovedit doar incompetență ca om politic, dar recidivează în a se exprima despre domeniul politic. Se pare că are o obsesie legată de liberali, partid în care activează acum foștii săi comilitoni din PDL. În obiectiv se află o altă figură istorică Alecu Constantinescu zis și Porcu'. Pentru documentare folosește în primul rând memoriile unui alt toxic politician român, Constantin Argetoianu. Argetoianu a dovedit un  mai mare talent memorialistic decât cel politic, a fost un aviator politic, un om al interesului, care poate fi menționat pozitiv doar pentru că a băgat la pușcărie tot Congresul PCdR abia format, din calitatea de Ministru de Interne. Voinescu folosește însă și memoriile liberalului I. G. Duca în portretul lui Alecu Constantinescu. Care îl prezintă cumva diferit pe Constantinescu, dar acesta recunoaște și prejudiciile aduse partidului de acțiunile uneori nesăbuite ale lui Alecu Constantinescu. Și remarca finală a adversarului Argetoianu care constată la decesul acestuia că averea lăsată era foarte mică, comparativ cu ecourile privind personajul Alexandru Constantinescu. 

Văd că Rafila împotriva tuturor temerilor privind infectările cu varianta Omicron, lasă relaxări de Crăciun. În Anglia - Marea Britanie infectările au crescut vertiginos și se vorbește de oprirea meciurilor de fotbal, ca și interdicția de a veni pe stadion. Aflu că fotbaliștii de la Liverpool sunt toți vaccinați, dar Van Dyck și încă un alt jucător au fost depistați pozitivi și nu au jucat în ultimul meci. 

Că tot am amintit de comunism citesc în Tânărul Stalin cum făceau rost comuniștii  ruși de bani. Că Leni tot hălăduia prin Occident,prin Elveția., țarăî scumpă și atunci. Păi comuniștii bolșevici, dar și menșevicii și eserii (SR) comiteau jafuri gangsterești. Asta era social denocrația, o ficțiune gangsterească cu bandiți și pirați care furau și jefuiau bănci să petreacă alde Lenin la Zurich ca să joace șah cu fondatorul Dadaismului. Trista  Tzara!

Iar acum cu prilejul sărbătorii Crăciunului și al Anului Nou, că am scăpat de felicitările prin poștă. trimitem felicitări pe e-mail, una pentru toți corespondenții din agendă și așteptăm sute de răspunsuri, câtă comoditate!

Și cum zicea Neculai Constantin Munteanu de la microfonul Europei Libere: să auzim de bine!