Jurnal cu demisie

A demisionat ministrul Digitalizării și Cercetării, Florin Roman. Opinia mea este că acest politician este cam prost! Văd că se trezesc unii care sar în sus că ministrul nu avea studii de specialitate. Păi care sunt studiile de specialitate pentru funcția de ministru? Ministru este o funcție politică. Pe vremuri miniștrii erau la bază juriști. Mai erau și ingineri precum Ionel I C Brătianu, sau economiști precum Madgearu. 

Ca ministru cred că trebuie să fii absolventul unei școli bune, indiferent de natura ei. Vin cu un exemplu de acum. Probabil cel mai bun ministru postdecembrist a fost Andrei Pleșu la Externe. Pleșu este de meserie critic de artă, dar pe deasupra un intelectual subțire, vorbitor curent de germană, când Germania conta în vederea aderării la UE. 

Ca să dau un exemplu din fostul guvern Cîțu, doi miniștri useriști Drulă era IT-ist și a condus Transporturile și Teleman era geolog și a condus Digitalizarea, putea fi invers, dar nu au fost probleme de competență. Un ministru bun trebuie să ia decizii corecte, să aibă calități de șef, de manager. Unde încep problemele sunt la secretarii de stat. Cel puțin unul trebuie să fie specialist pe domeniu, iar un altul trebuie să fie jurist ca legile să iasă în regulă din minister. Păi după cum constat, în târguielile pentru funcții din ministerul Ciucă, citesc în presă  că prefectul de Argeș a fost menținut liberalul Perianu, dar PSD fa furniza doi secretari de stat. Însă văd obiceiul, la PSD cel puțin ca să pună peste agenții sau la secretariatele ministerelor acoliți politici, fără competențe. Întâmplarea face ca să văd studiile miniștrilor cabinetului Ciucă. Când văd studiile lui Budăi de la Muncă la Universitatea Haret mă ia durerea de cap. Escrocii au dat numele acestei pseudofabrici de diplome numele unui mare ministru! 

Așa că Roman trebuia să se dea mare cu studii de specialitate, s-a văzut că studiile lui erau cam precare. Și cu mare surprindere am văzut precaritatea studiilor oamenilor politici de azi, aici îi includ și per cei de la USR!

Păi îmi amintesc cum am făcut eu studiile la Politehnica de la sfârșitul anilor 60, cu examene orale cu bilete trase, cum nu se prea mai fac azi. Nu am avut probleme cu trecutul examenelor. În doi m-am dus la mărire de notă la Rezistența Materialelor. Și am luat 7 în loc de 6 inițial. Frustrant examen, conta doar rezultatul final, la zecimală, nu cum ai rezolvat problema. Și apoi ca profesor la aceeași Politehnică, detestam acest tip de examen, acum când posibilitatea de a calcula exact nu mai este o problemă. Știu că am picat în anul IV examenul de Mașini Electrice, m-am încurcat la teoria transformatorului, dar în vară am luat 7. Îmi aduc aminte de examenul de Automatizări din anul V, când aflat la tablă, am înțeles în fine teoria de stabilitate cu transformate conforme și am putut să o explic. 

Văd că se pregătește un program social foarte generos, sper să găsească Cîciu bani, că mă interesează ca să fie și bani de pensie, și darurile care se fac la cei cu venituri mici. Și mai sper să nu sufere investițiile care produc bani. Autostrăzile scad cheltuielile, spitalele bune scad bolnavii și zilele de concediu medical. Și certificatul verde la locul de muncă, astfel ca cei care sunt infectați să nu-i îmbolnăvească pe alții. 

Destul cu politica!

Am citit și văzut multe romane și filme de spionaj în ultimul timp. Nu pot să înțeleg ceva? Cum unii spioni, în loc să fie capturați se dau ordine să fie eliminați, omorâți. Păi un spion poate da detalii despre rețeaua din care fac parte și alte informații prețioase. Un amic mi-a explicat că de fapt personaje precum Bourne, inventat de Robert Ludlum și interpretat cu mare succes de Matt Damon era de fapt asasin de profesie și de aceea periculos. Văzând un film din anii 80, Osterman Weekend, inspirat de același Ludlum am văzut cum a evoluat tehnica de spionaj, de la camere ascunse cu sisteme analogice, la cele digitale din Bourne, cu telefoane celulare de prima generație până la super telefoanele inteligente de azi. Dar m-a mai lămurit cartea Tînărul Stalin a lui Simon Sebag Montefiore cum sta treaba cu spionii Ohranei Țariste. Păi spionii infiltrați în mișcarea comunistă erau știuți doar ce cel care îi coordona și nu dădea detalii nimănui, niciunui șef, din motive de protecție. Cred că acest sistem funcționează și azi, în lumea serviciilor secrete, așa că este greu de depistat de adversari care au la rândul lor infiltrați. 

În fine am ajuns la fotbal. S-au tras optimile de finală la Champions League. Și acolo s-au întâmplat erori penibile și a trebuit reluată tragerea. Dacă în prima instanță erau meciuri care nu puneau probleme adversari tari cu unii clar  mai slabi, la tragerea corectă a ieșit din urne meciul Real Madrid cu PSG. Ăsta este un meci de semifinale cel puțin! Unii cred că se califică PSG, alții Real, ca mine! Problema delicată este că acolo va juca Mbappe care urmează să plece de la PSG la Real. Și se zice că și Benzema ar fi făcut explorări să se ducă la PSG? Vom trăi și vom vedea. În rest meciurile celelalte au favoriți echipele mai tari. Și vorbind de acest lucru aseară cei de la Manchester City au zdrobit pe Leeds cu 7-0 pe Leeds, echipă bună și onorabilă. La fel și Bayern a învins la Stuttgart cu 5-0. Sunt echipe care nu-și iartă adversarii. 

Cele bune! Crăciun Fericit!