Jurnal de Ziua Unirii

Azi este 24 ianuarie 2021 și se împlinesc 162 de ani de la Unirea Principatelor Române. Mă deranjează expresia asta cu mica unire. Nu există mici sau mari uniri, sunt doar pași se împlinirea idealului național. Unirea din 24 ianuarie 1859 a pus temelia noului stat modern al românilor care a și primit ulterior numele de România! Spunem Războiul de Reîntregire, deci unirea tuturor provinciilor românești din 1918 era o operă de reîntregire, când toate provinciile românești s-au alăturat formând România Mare, operă politică care a durat doar 22 de ani. 

Scriu acest bilet cum spune prietenul Julian în această zi festivă, dar sărbătorită în cadru restrâns ca în pandemie. Că veni vorba de Julian, am primit un document cu coperte ale unor reviste franțuzești de la începutul anilor 60. Erau vedetele momentului, în primul rând franceze care mi-au trezit nostalgiile copilăriei și a adolescenței. Dar ce mi-a sărit în ochi era un titlu în englezește: There are too many negroes în baseball? Era 1960 și problematicul cuvânt negroes nu devenise încă un cuvânt inacceptabil ca să-l facă de râs pe arbitrul Colțescu, e drept la noi fiind de fapt echivalentul englezesc al culorii negru. 

Am citit un interesant număr prim din acest an din România Literară. Dorin Tudoran revine cu rubrica Certocrația, sunt multe articole interesante și unul pe care-l recomand lui Julian: https://romanialiterara.com/2021/01/michel-houellebecq-jacques-prevert-e-un-prost/

În stilul lui inimitabil Michel Houellebecq îl face praf pe bietul Prevert și mai ales filmele interbelice ale lui cu Jean Gabin! El ne recomandă în locul lui Prevert originalul, care este Baudelaire. Articolul, constat, este vechi din 1992! Recunosc că Houellebecq este unul din autorii mei preferați, la fel și Adrianei, pentru stilul lui fără prejudecăți și împotriva corectitudinii politice care a invadat America și Europa. Corectitudinea Politică este calul de bătaie împotriva noii administrații Biden de la Washington. E greu de ales între extremismul cu iz fascist al lui Donald Trump și cancel culture, sau dărâmarea statuilor lui Columb! Îi întreb pe idioți, mai exista America dacă nu era Columb? Probabil că negrii ar fi trăit fericiți în Africa? Asta este o replică cam imbecilă la BLM. 

Inaugurarea Biden/Harris a fost făcută în prezența vicepreședintelui Pence, cel pe care idioții îndemnați de Trump voiau să-l spânzure. Un final lamentabil de mandat! Mă emoționează foarte tare acest tip de inaugurări cu intonarea imnului național american, cântat de Lady Gaga, ca și melodia cântată de Jennifer Lopez și mai ales tristul Amazing Grace.

Dar să ne întoarcem la ale noastre. Săptămâna a debutat cu un atac vehement al lui Rareș Bogdan împotriva lui Ludovic Orban, cerându-i demisia din fruntea PNL, urmat de altul al secretarului general Robert Sighiartău. Mulți analiști politici au sărit în sprijinul lui Orban. Ei nu cunosc bucătăria cam deochiată a partidului, unde sunt lideri locali fără pic de credibilitate care au torpilat șansele partidului. Există primejdia ca partidul să scadă dacă nu au loc dezbateri serioase și promovarea în demnități nu se face pe bază de meritocrație. Așa că mi se pare preferabilă metoda USRPLUS de bălăcăreală publică, așa nu se ascunde gunoiul sub covor.

A început vaccinarea, iar apariția lui Iohannis pe post de Rambo la vaccinare a dat un impuls și este bătaie și scandal la înscriere. Sunt prea multe solicitări și insuficiente vaccinuri. Vaccinarea merge relativ bine în comparație cu UE, doar la mișeii de la A3 nu se vede, ei sunt fani vaccinare în Israel, care are un statut special prin relația cu Pfizer. 

Vremea a fost rece exact pe 19 ianuarie, când Putin a făcut baie în apă înghețată. Era Boboteaza pe stil vechi! Dar finalul de săptămână este cald și însorit. 

Liverpool este într-o gaură neagră, Real Madrid s-a trezit aseară cu Alavez 4-1, fără Zizou pe bancă din motive de covid .

Am văzut primul episod din noua serie Walker, cu un actor nou în rolul titular în locul Chuck Norris. Am văzut și două episoade din Lupin, serial franțuzesc Netflix cu Omar Sy un african în rolul unui Arsene Lupin contemporan și mi-a plăcut. 

Mă muncesc la cartea lui Ronen Golderg Rise and Kill First, volum de peste 900 pagini despre acțiunea Israelului împotriva terorismului arab. Titlul este din Talmud și s-ar traduce pe românește: decât să plângă mama, mai bine să plângă mă-ta!

Postările mele recente au succes, în sensul că se uită pe ele mai mult de 100 de persoane. Am avut ideea să mă alătur grupului Emil Cioran și postările mele despre moralistul francez din Rășinari au succes, se pare, sau mă înșel eu?