Anti Trump - analiză de Edgar Șelaru fost redactor la BBC

Public pe blogul meu opinia prietenului meu Mihai Vasilescu aka Edgar Șelaru redactor la BBC și Europa Liberă 

Aș începe prin a preciza că, în ce mă privește, resping acuzația pe care o invocă mulți români pro-Trump, conform căreia criticii săi preiau pe nemestecate poziția CNN și a presei scrise de stânga din US, sau poziția presei anti-Trump din România. Scriind de la Londra, trebuie să spun întâi că am văzut până de curând în presa și pe forumurile din România, cam la fel de mult pro-trumpism ca și anti-trumpism, iar uneori un pro-trumpism vehement, ca în cazul unui anumit domn Pătrușcă. În ce privește preluarea necritică a imaginii transmise de CNN și presa de stânga din US, precizez că am obiceiul să mă informez din mai multe surse, de diferite orientări, să verific citatele pentru a nu fi scoase din context și totodată să merg la sursele primare, adică, în acest caz, discursurile lui Trump și cele scrise de el pe twitter. Acestea din urmă îl definesc perfect și nimeni nu poate nega ce apare acolo! De asemenea, resping eventuala insinuare că nu ar trebui să vorbesc despre politica US fiindcă nu trăiesc acolo și nu cunosc situația. O cunosc din numeroase analize sociologice si politice, de la autori americani sau aflați acolo de mai multă vreme, cu date precise, nepărtinitoare. O cunosc și din mărturii pe viu ale multor cunoștințe din Statele Unite, oameni cu opinii foarte diverse. Și în fine, să nu uităm că adesea, lucrurile se văd mai clar din afară decât din miezul unei situații dominate de conflict. Dar să trecem la subiect.

Românii din Statele Unite l-au votat în majoritate pe Trump cam din aceleași motive pentru care l-au votat suficient de mulți americani încât el să câștige alegerile din 2016. Pe scurt, Trump a câștigat fiindcă a promis să combată excesele stângii, fiindcă s-a prezentat ca anti-sistem,  fiindcă a inspirat încredere ca un personaj “autentic” și, nu în ultimul rând, pentru charisma și talentul de personalitate TV. Esențială însă a fost promisiunea de a combate toleranța stângii extreme față de imigrația ilegală și față de criminalitate, precum și  derapajele uluitoare ale corectitudinii politice. A contat bineînțeles și promisiunea unei politici anti-globalizare, în ideea de a pune America pe primul plan (America First) și de “a reface măreția Americii (Make America Great Again -MAGA)”. Putem spune din start că aceste ultime promisiuni s-au dovedit doar de natură propagandistică și că unele metode folosite de Trump pe aceste două direcții politice au dăunat de fapt Americii. În ce privește ansamblul promisiunilor lui Trump, putem fi sau nu fi de acord cu ele, dar în orice caz, Trump nu s-a dovedit omul capabil să le aducă la îndeplinire cu succes. De ce a eșuat? Din mai multe cauze, și e greu de spus care au contat cel mai mult. Poate din cauza stilului haotic de conducere?  Sau fiindcă a vrut sa conducă țara ca un patron de firmă, nu ca un om de stat, ba mai rău, ca un patron de firmă cu “business model” de tip “imobiliare”? Fiindcă a creat, adesea din motive de vanitate, o “morișcă” în schimbarea demnitarilor pe care i-a numit, concediindu-i cu frecvența cu care o făcea in emisiunile lui “The Apprentice”, la TV? Sau, și mai rău, fiindcă a tratat funcționarii publici nenumiți politic ca pe angajații săi personal, convins ca ei trebuie sa execute orice ordin al lui, chiar dacă implica ilegalități? Sau fiindcă nu a înțeles independența sistemului judiciar american, inclusiv (desigur) a Curții Supreme și a explodat văzând că și numeroșii judecători numiți chiar de el și-au respectat profesionalismul și conștiința refuzând să facă ce le cerea el? Sau a contat stilul ultra-provocator în care s-a adresat mereu electoratului și faptul că s-a bazat pe un paroxism al divizării societății, ca sursă de capital politic?  Declarațiile sale deveniseră de mult atât de provocatoare încât oamenii lui nu mai știau cum să-l țină departe de Twitter. Au culminat însă cu discursul din 6 ianuarie. Discursul este publicat și poate fi citit de oricine. Mai întâi, să nu uităm însă că Trump i-a chemat anterior pe adepții săi să vină în număr cât mai mare la Washington, spunând “veniți cât mai mulți, IT WILL BE WILD!” Iar în discurs, după ce i-a amenințat pe parlamentarii republicanii care nu ar face ce le cere el că vor fi văzuți ca trădători și după ce l-a amenințat nu prea voalat pe vice -președinte, care îi spusese ca nu va putea întoarce rezultatul, Trump le-a spus celor veniți să-l asculte: știu că veți merge toti în marș asupra CLĂDIRII Capitoliului, ca să le spuneți pașnic si patriotic celor de acolo ce credeți despre ce fac ei… Cuvântul “pașnic”, invocat acum în mod ipocrit de adepții lui, apare aici de fapt ca nuca-n perete, mai ales după alte afirmații ale lui Trump, că “nu putem câștiga prin slăbiciune” și că “lupta abia începe” etc. Și să nu uităm declarația avocatului său, Giuliani, autor al multora din zecile de procese (trials) pierdute in legătură cu rezultatul alegerilor. Ca aluzie la faptul  că nu a reușit cu acele “trials”, Giuliani a spus sus și tare că acum e timpul “for trial by combat”. E greu să se nege că e probabil ca Trump, în acele momente de excitare, furie și disperare, cu personalitatea lui bine cunoscută,  chiar a dorit să se ajungă la o criză, ca să se demonstreze…Dumnezeu știe ce. Ce e cert este că, în urma discursului său, unii din gloată chiar i-au căutat pe “trădători”, amenințând să- i linșeze. Dar să fim riguroși și să nu speculăm asupra intențiilor lui Trump. Să zicem că nu și-a dat seama ce face si să adoptăm poziția congressman-ului republican Tom Rice din Carolina de Sud, fost mare susținător al lui Trump. Într-o declarație făcută miercuri 10 ianuarie, Rice a spus că nu știe dacă discursul lui Trump “a atins nivelul unei incitări la răscoală (amounted to incitement to rioting), dar orice persoană rațională putea să vadă potențialul de violență”. Totodată, prin faptul că imediat după aceea Trump “a comunicat numai pe Twitter și a venit doar cu apeluri slabe la reținere (weak requests for restraint)” în timp ce violența din Capitoliu continua, “numai prin mila lui Dumnezeu și prin sângele Poliției Capitoliului, bilanțul morților nu a fost mult mai ridicat”, a spus Rice, care la acele momente se afla în Camera Reprezentanților. Acest fervent susținător al lui Trump, care a fost Rice până de curând,  e unul din cei zece republicani din Camera Reprezentanților care au votat pentru punerea lui sub acuzare. Mulți alți republicani au spus sub condiția anonimatului că votul lor contra punerii sub acuzare a fost influențat de teama pentru viața lor și a familiilor lor.  Deci la asta s-a ajuns… Trump a reușit nu numai să compromită democrația americană în ochii lumii, făcând US să apară ca o republică bananieră, democrația a fost realmente afectată prin terorizarea reprezentanților aleși ai poporului. Era previzibil, de altfel. O firmă nu se conduce în mod democratic, iar Trump si-a exprimat de multe ori frustrarea că nu poate lua măsurile dorite de el așa cum “pot s-o facă, eficient și neîngrădiți”, lideri ca aceia ai Rusiei, Chinei sau Coreei de nord. E greu pentru cineva onest și neorbit de partizanat să nu vadă în Trump un om cu înclinații dictatoriale și un pericol potențial pentru democrația americană.

Dar să revenim la promisiunea lui Trump privind combaterea exceselor stângii. De ce a pierdut el și aici, deși o mare majoritate a electoratului îi era favorabilă în această chestiune? Trump a făcut aici greșeli esențiale. În lumea actuală, excesele stângii radicale pot fi combătute doar prin metode democratice, prin câștigarea centrului politic și prin utilizarea bunului simț (care lipsește în mod flagrant extremei stângi!), căutându-se victoria la urne. Din păcate pentru această cauză, Trump însuși a fost o întruchipare a lipsei de bun simț:  în loc să caute câștigarea  centrului, el s-a arătat total lipsit de moderație, provocator și dezbinător. Și, mai rău, a racolat în luptă mișcări rasiste, miliții de extremă dreapta și grupări conspiraționiste (acestea din urmă de o iraționalitate stupefiantă, precum QAnon). Nu e adevărat, nu i-a racolat, vor spune trumpiștii. Ba e absolut adevărat! Nu doar că nu s-a dezis de astfel de mișcări, dar unora le-a spus să stea în “stand by” (adică să fie pregătiți), multora le-a spus ca sunt “very special” și că îi iubește, iar la cei din QAnon, întrebat ce părere are despre ce spun ei, privind cabala de pedofili si canibali de care doar Trump (și eventual Putin) apără lumea,  președintele a evitat un răspuns și a zis doar “cei din QAnon iubesc America”. Nu afirm că Trump a chemat în mod special pe 6 ianuarie la Washington o astfel de faună. Dar un mare număr din gloata care a luat cu asalt clădirea Capitoliului purtau însemne care le-au arătat apartenența. Oricum, cine nu înțelege că în lumea de azi nu poți învinge excesele extremei stângi aliindu-te cu extrema dreaptă și cu conspiraționiștii, acela nu știe pe ce lume trăiește.

Cei pro-Trmp continuă să afirme și că el a fost tare în lupta cu China, aflată în plină ascensiune. Realitatea este cu totul alta. China a înregistrat victorii fără precedent exact “on Trump’s watch”, cum se spune, adică în perioada când a fost el la cârmă. Și asta s-a întâmplat, în mare măsură, mulțumită greșelilor lui. Mai întâi, Trump a desființat Acordul privind Parteneriatul Trans-Pacific, fiindcă fusese inițiat de Obama. Ori, acel Parteneriat grupa aliați ai Americii din  Asia și zona Pacificului și izola efectiv China, exclusă din Acord.  Era un parteneriat sub hegemonia Americii. America stabilea regulile corecte de comerț, care ar fi fost impuse si Chinei pentru a fi inclusă. Trump a retras US din parteneriat. Care a fost consecința principală? China și-a format propriul Parteneriat și si-a extins influența economică. Totodată, Trump a făcut cadouri neprețuite Chinei (dar si Rusiei), subminând sistematic și dezorientând aliații Americii din Asia și Europa. S-a îmbrățișat inițial cu liderul chinez, convins că îl va “seduce” cu șarmul lui personal, și a schimbat uluitoare scrisori de amor cu liderul nord-coreean. N-a obținut decât batjocura acestora. Dar ce a urmat a fost mult mai grav. În loc să se bazeze pe coaliții cu aliații care erau nemulțumiți sau profund îngrijorați de practicile Chinei, Trump a preluat lupta cu China efectiv pe cont propriu: în tarife să ne tăiem, sau în bicepși să ne măsurăm? Și n-a obținut nimic! Orice mici avantaje temporare pentru US au fost anulate de dezavantajele inerente oricărui război comercial. Ba s-a și văzut cum a cerșit el concesii Chinei, la un moment dat, din motive electorale. Pentru China, oricum mai bine pregătită pentru un război comercial decât America, efectele economice au fost neînsemnate.  Iar în același timp, Trump, fiind un declarat izolaționist și dușman al instituțiilor internaționale, a lăsat teritoriul liber pentru China, care a ajuns cea mai INFLUENTĂ putere globală, pe plan economic și politic. Totul mulțumită lui Trump. Și în fine, culmea reușitei lui Trump în această chestiune: alianța economică încheiată recent între a doua economie a lumii (China) și cea de-a  treia (UE). Thank you Mr Trump, semnat Xi Jinping.

În ce privește marile realizări invocate în primul rând în favoarea lui Trump, adică avântul economiei și șomajul mai redus ca oricând, care ar fi, de fapt, privind mai în detaliu, meritele președintelui? Avântul industriei de fracking, care a eliberat America de importul hidrocarburilor, transformând-o în exportator și întărind economia în ansamblu, este mult anterior lui Trump, iar el nu are aici niciun merit. De asemenea, explozia de creativitate și productivitate din industria tehnologiei IT, cei cinci giganți, Apple, Alphabet (Google), Amazon, Facebook, Microsoft, ca și nenumărate alte firme bazate pe aceeași tehnologie creatoare de locuri de muncă nu îi datorează nimic lui Trump, ba au fost chiar uneori în conflict cu el. Nici revoluția din inteligența artificială, care a luat un avant deosebit mai ales în anii presedinției lui, nu are nimic de-a face cu aceasta. Și nici apariția antreprenorului de geniu Elon Musk, și reușitele acestuia nu îi datorează nimic (SpaceX înființată în 2002, Tesla în 2003). Venirea lui Musk a confirmat faptul, știut de mult, că America atrage cele mai strălucite minți, un aflux de creativitate din exterior pe care Trump chiar a încercat să-l stopeze, de altfel, prin tot felul de restricții. Ce poate fi mai semnificativ decât faptul că mai toți aceștia l-au abandonat sau chiar l-au penalizat pe Trump? Și nu numai aceștia, dar și alte companii industriale și comerciale, precum și băncile, presa financiară și chiar presa de dreapta de calitate, care îl susținuse? De ce oare l-au aruncat pe Trump ca pe o măsea stricată? Aș lăsa pe alții să răspundă la această întrebare. Să fim însă din nou corecți și să arătăm că ar exista și un merit al lui Trump, fiindcă el a încurajat companiile americane să repatrieze capital și producție. Este foarte adevărat, dar trebuie spus și că este doar parțial meritul său. Fenomenul s-a datorat de fapt în bună masură Chinei, prin restricțiile impuse și șicanele făcute companiilor străine și, mai ales, prin creșterea salariilor pentru lucrătorii chinezi. S-a văzut deodată că globalizarea nu mai e atât de profitabilă și multe firme au constatat că pur și simplu, în noile condiții, e mai rentabil să se întoarcă în țară.

Finalul se cuvine însă să aparțină performanțelor lui Trump în criza Covid. Afirmațiile lui haotice și contradictorii, recomandările lui halucinante, care îi făceau și pe oamenii lui să se ia literalmente cu mâinile de cap în fața camerelor TV (cea cu detergentul?! a fost numai una), disprețul lui strigător la cer pentru adevăr și competență, politizarea fără sens a măsurilor de precauție, inepția (sau mai pe românește zis, curat prostia) de a pretinde că el știe mai bine, toate acestea au speriat o bună parte a electoratului. Atenție, nu criza economică creată de Covid i-a dăunat lui Trump, ci faptul că omul s-a dovedit inept în fața periculoasei crizei sanitare.

De fapt și în cazul Covid, ca și în discursul din 6 ianuarie, Trump s-a compromis în primul rând prin cele ce i-au ieșit pe gură. Până la urmă, vorbind de cauza eșecului în președinția lui Trump și simplificând la maximum, n-am putea găsi oare o formulare cu care să fie de acord ambele tabere, si cei pro si cei anti-Trump?

Eu cred că da, una bazată pe înțelepciunea populară românească, și anume: GURA BATE CURU’!!!