Este AUR un partid legionar?

Aceste rânduri sunt determinate de diatriba publicată de Iulia Popovici în Observator Cultural https://www.observatorcultural.ro/articol/sorin-lavric-sau-neolegionarismul-in-vorbe-aurite/.

În acest articol doamna critic și cronicar dramatic atacă la baionetă importanți oameni de cultură pentru că, invocând lumea interbelică au evidențiat importante figuri culturale cu un trecut deochiat. Este în principal cazul lui Gabriel Liiceanu, emul al lui Constantin Noica. Acesta a avut clare simpatii legionare, precum Mircea Eliade și Emil Cioran. Asta este inevitabil. Scormonind trecutul interbelic intelectual dai de acești importanți corifei ai culturii române și universale care în tinerețea lor au avut simpatii politice oribile. Au fost precum îi caracterizează Eliade pe politicieni contemporani din anii 30 ca piloți orbi. Piloți orbi au fost chiar acești intelectuali, care au văzut în legiune soluția potrivită, adică politica rezolvată cu pistolul și asasinatele. Toți au avut ulterior momente de trezire. 

Cioran a recunoscut atașamentul pentru această mișcare etno fascistă pentru că ulterior nu-l costa nimic. Era un om liber, fără nicio condiționare în Franța unde a devenit unul dintre cei mai importanți moraliști contemporani. 

Cu Eliade a fost mai complicat. Devenind profesor la Chicago, nu a devoalat simpatia interbelică, tot timpul fiind în primejdia pierderii postului de profesor de Istoria Religiilor, în care era unul dintre cei mai importanți cercetători. N-a scăpat și Saul Bellow, coleg de Universitate l-a zugrăvit foarte rău într-un roman, având și boală pe români, fiind divorțat de o soție româncă.

În schimb Constantin Noica a ispășit eroarea politică a tinereții făcând pușcărie comunistă alături de prietenii săi, Alexandru Paleologu, unul din puținii intelectuali anti-legionari, ca și de monahul de mai târziu de la Rohia, Nicolae Steinhardt. El a fost maestrul importanților intelectuali contemporani Liiceanu, Andrei Pleșu și alții. Tocmai că doctorandul lui Liiceanu Sorin Lavric a devenit un fel de ideolog al acestui partid ciudat și curios numit AUR. Lavric a scris o carte foarte interesantă despre destinul lui Noica, unde îmi amintesc o anume admirație pentru legionarism. Probabil că el a încercat să-l facă pe George Simion un fel de nou Zelea Codreanu. dar individul nu are datele, nici carismă și în plus este un prost, un derbedeu de fotbal!

Tocmai aceste argumente le folosește Iulia Popovici în diatriba ei aiurită și aiuristică. În plus resuscitează o idee absolut imbecilă și periculoasă vehiculată de niște istorici revizioniști tineri care se pare că nu au gustat plăcerile comunismului și anumite simpatii stângiste. Ei vehiculează că sinistrul experiment de la Pitești s-ar fi datorat calității legionare a deținuților. Acești iresponsabili periculoși uită un detaliu esențial. Țurcanu și ciracii săi se aflau în pușcăria comunistă și acțiunea lor nu ar fi fost posibilă fără aprobarea și supravegherea gardienilor pușcăriei. Experimentul care amintește de teoriile lui Makarenko și experimentată de Mao Tze Dun a fost dirijat de sinistrul Nicolski. De asemenea Iulia Popovici îl mai bagă și pe Ion Gavrilă Ogoranu, singurul rezistent din munți la categoria de legionari. Să fie clar, după instaurarea comunismului în România nu mai avea importanță opțiunea politica interbelică, ci doar lupta cu arma în mână împotriva comunismului.

Revenind la AUR nu văd de loc acolo neo legionari, pe care i-am cunoscut la conferințele PERT  despre experimentul diabolic  de la Pitești și cu care am avut conflicte. Sunt niște tembeli inconștienți, fără niciun viitor, care încearcă să readucă un trecut de care trebuie să ne rușinăm.

Cum am spus, AUR este o alcătuire politică cu totul deosebită de ceea ce era legionarismul interbelic. În primul nu este o mișcare xenofobă, este a oamenilor din diaspora nemulțumiți de statutul și de felul în care sunt tratați în Occident, unde au venit să muncească onest. Această mișcate are și un ecou intern, în grupurile ortodoxiste, naționaliste, acum anti vacciniste. Este de fapt revolta precariatului românesc de aici și de aiurea. El este un partid de aceeași sorginte populistă cu cei strânși în jurul lui Trump. După cum s-a văzut experimentul Trump  a dat chix, cu o încercare de lovitură de stat care nu a făcut de loc America mare din nou!

Să vedem cum evoluează această adunătură în peisajul politic actual?